Pe Voichiţa Pălăcean- Vereş o ştiu bine-bine de pe vremea liceului. Ea era la “Ady- Şincai”, la Sanitar- eu, la Cluj. Suntem de aceeaşi vârstă. Ambii eram îndrăgostiţi atunci de poezie şi de muzica de calitate. Parcă o respiram. Acum, eu am o gazetă, două volume de versuri, ea lucrează la o editură, “Napoca Star”, scrie proză şi editoriale în Realitatea, avem familii, responsabilităţi, nervi, prieteni, duşmani şi tabieturi. Dar, din ce pulsa prin anii ’80, oarecum stângaci, dar spontan, cu entuziasmul juvenilităţii, înlăuntrul nostru, prin decantare, în timp destul de îndelungat, a ieşit o plămădeală despre a cărei valoare este menirea criticilor să se pronunţe. N-o să spun cât suntem de buni; asta se ştie, nu?
Când am văzut numele Voichiţei Pălăcean-Vereş pe “Ciocolata amăruie”, m-am bucurat. Şi chiar am citit romanul ei de debut, deşi nu prea gust romancierele. Iniţial cu teama de-a nu suferi o decepţie, fiindcă o ştiam pe autoare cochetând doar cu poezia, sentimentală, exuberantă. Mă temeam să nu dau peste un melanj liricoid siropos, fără cojones, care mă îngreţoşează în proză. Însă efortul a meritat.
Dacă la majoritatea filmelor succesul este în interdependenţă cu hapy-end-ul lor, la un romancier al doilea roman este definitoriu. Îl aştept, Voichiţa, dă-i bătaie!
Alexandru PETRIA
vineri, 2 mai 2008
Activităţi permanente în Casa Şotropa din Năsăud
Centrul de greutate a culturii în oraşul academicienilor este Casa Şotropa, unde se desfăşoară activităţi pe bază de voluntariat ce ridică faima oraşului şi ne menţin frumuseţea spiritului ce încă mai dăinuie.
Sub cupola academicianului Şotropa, cărturarii năsăudeni se adună aici ca la Capşa de odinioară, ca dovadă că Năsăudul e un oraş românesc dintre cele mai româneşti, este o instituţie românească dintre cele mai plenare, deci valoarea inestimabilă istorică şi culturală a Năsăudului nu va apune niciodată, pentru că Năsăudul înseamnă credinţă, iubire, puritate, prietenie, înseamnă şcoală, religie şi cultură.
Toate aceste elemente se menţin, deocamdată, la Năsăud, doar în Casa Şotropa, respectiv la Poşta năsăudeană, unde s-a creat un mediu ambiant, un rol fertil de cultivare a limbii şi culturii naţionale, de formare şi afirmare răspicată a crezului- “Năsăudul, oraş al culturii”.
Poştaşii năsăudeni se dovedesc a fi oameni de cultură, colaborează cu cei pe care-i deservesc, urmărind prin acţiuni culturale promovarea frumuseţii.
La ultima întânire din Casa Şotropa a avut loc o expoziţie de carte organizată de Valer Petrehuş, expoziţia de pictură având ca tematică “Peisaje şi lăcaşuri de închinăciune” a ceferistului talentat Bumbu Nechita din Nepos, cât şi a lucrărilor renumitului pictor naiv Valer Gălan din Leşu – “Aspecte din viaţa satului someşan” şi o părticică din Casa-Muzeu Nechiti din Feldru, “Obiecte casnice din gospodăriile satului ilvean”, urmând o masă rotundă cu tema: “Un zâmbet şi o floare pentru fiecare” cu intervenţiile domnilor: Grigore Marţian, Ioan Mititean, Radu Băieş, Valer Petrehuş, Romulus Berceni şi Floarea Pleş ce au ridicat liniile de forţă ale discuţiilor presărate şi cu vorbe de haz ce intră în ecuaţia sănătăţii.
Ioan MITITEAN
Sub cupola academicianului Şotropa, cărturarii năsăudeni se adună aici ca la Capşa de odinioară, ca dovadă că Năsăudul e un oraş românesc dintre cele mai româneşti, este o instituţie românească dintre cele mai plenare, deci valoarea inestimabilă istorică şi culturală a Năsăudului nu va apune niciodată, pentru că Năsăudul înseamnă credinţă, iubire, puritate, prietenie, înseamnă şcoală, religie şi cultură.
Toate aceste elemente se menţin, deocamdată, la Năsăud, doar în Casa Şotropa, respectiv la Poşta năsăudeană, unde s-a creat un mediu ambiant, un rol fertil de cultivare a limbii şi culturii naţionale, de formare şi afirmare răspicată a crezului- “Năsăudul, oraş al culturii”.
Poştaşii năsăudeni se dovedesc a fi oameni de cultură, colaborează cu cei pe care-i deservesc, urmărind prin acţiuni culturale promovarea frumuseţii.
La ultima întânire din Casa Şotropa a avut loc o expoziţie de carte organizată de Valer Petrehuş, expoziţia de pictură având ca tematică “Peisaje şi lăcaşuri de închinăciune” a ceferistului talentat Bumbu Nechita din Nepos, cât şi a lucrărilor renumitului pictor naiv Valer Gălan din Leşu – “Aspecte din viaţa satului someşan” şi o părticică din Casa-Muzeu Nechiti din Feldru, “Obiecte casnice din gospodăriile satului ilvean”, urmând o masă rotundă cu tema: “Un zâmbet şi o floare pentru fiecare” cu intervenţiile domnilor: Grigore Marţian, Ioan Mititean, Radu Băieş, Valer Petrehuş, Romulus Berceni şi Floarea Pleş ce au ridicat liniile de forţă ale discuţiilor presărate şi cu vorbe de haz ce intră în ecuaţia sănătăţii.
Ioan MITITEAN
Năsăudenii şi Marea Unire
Cu sprijinul material şi moral al Primăriei năsăudene, profesorul Ioan Seni a scos recent la editura “Napoca-Star” cartea cu tematică istorică “Năsăudenii şi Marea Unire”- volum care se citeşte cu plăcere, nu din obligaţie profesională.
Fondatorul Astrei năsăudene, Ioan Seni este unul dintre adepţii vieţii culturale şi a scrisului frumos, dovedindu-se un cărturar talentat care aduce evenimentele istorice în inimile contemporanilor prin imagini artistice, servindu-se cu competenţă de limba română.
Autorul este un deplin familiarizat cu grănicerii năsăudeni, cu ASTRA, cu istoria locală, remarcându-se printr-un aer tineresc, primăvăratic, păstrându-şi individualitatea.
Caracteristica principală a cărţii este fineţea cu care autorul captează atenţia cititorilor, reuşind să învingă prin stilul său realist, printr-un climat literar grav şi solemn, afişând o mare bucurie a scrie, ceea ce l-a adus azi în prim-planul atenţiei noastre.
Ioan Seni demonstrează că realitatea istorică nu se epuizează niciodată ca sursă de inspiraţie.
Universitarul clujean Ieronim Marţian, originar de peste Muncelul Năsăudului, coleg de şcoală cu Seni, a semnat prefaţa cărţii.
Ioan MITITEAN
marți, 29 aprilie 2008
Sase motive pentru care sa nu te superi pe copii ...
1. O fetita vorbea cu profesorul despre balene. Profesorul spunea ca este fizic imposibil ca o balena sa inghita un om pentru ca are gatul prea stramt. Fetita i-a spus ca prietenul ei Johan a fost inghitit de o balena. Iritat, profesorul i-a repetat ca acest lucru este fizic imposibil. Fetita i-a raspuns: "Cand am sa merg in rai, am sa-l intreb pe Johan". Atunci, profesorul a intrebat-o: "Si daca Johan a ajuns in iad ?" si fetita i-a raspuns: "Atunci, ai sa-l intrebi tu"
2. La o gradinita, educatoarea i-a pus pe copii sa deseneze. In timp ce se plimba printre ei, a observat o fetita care era foarte concentrata asupra desenul ei si a intrebat-o ce deseneaza. Fetita i-a raspuns ca il deseneaza pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Fara sa isi ridice privirea de pe desenul ei si la fel de concentrata pe pictura, fetita i-a raspuns: Ai putina rabdare, imediat vor sti !
3. Parintii discutau cu copiii lor de 5 si 6 ani despre cele 10 porunci. Dupa ce au ajuns la porunca despre cum "sa-ti cinstesti parintii", copilul cel mic i-a intrebat daca exista vreo porunca si pentru parinti despre cum sa-si trateze copiii. Cel mare a raspuns fara sa stea pe ganduri "sa nu omori"
4. O fetita statea langa mama ei si o studia. La un moment dat, a observat cat de multe fire de par alb are pe cap si a intrebat-o de ce. Mama i-a raspuns: "De cate ori ma superi, sau faci un lucru rau si eu sunt nefericita, imi iese cate un fir alb". Dupa cateva momente de gandire profunda, fetita i-a raspuns: "Deci asa a ajuns bunica sa aiba tot parul alb ..."
5. Elevii dintr-o clasa au fost fotografiati pe rand. Profesoara i-a sfatuit sa ia fiecare toate pozele celorlalti pentru ca atunci cand vor creste mari sa spuna "Iat-o pe Jennifer, este avocata" sau "Iata-l pe Michel, e doctor". O voce micuta din fundul clasei, striga: "Si iat-o pe doamna profesoara, e moarta"
6. Un profesor le preda elevilor despre circulatia sangelui. Ca sa fie mai clar, le-a dat un exemplu: "Daca voi sta in cap, tot sangele se va duce in jos si voi fi rosu la fata. E clar acum ?" Un elev insa, avea o nelamurire "Atunci cum se face ca daca stau in picioare, acestea nu devin rosii". Colegul de banca ii sopteste imediat "pentru ca picioarele tale nu sunt goale".
secret_bliss
2. La o gradinita, educatoarea i-a pus pe copii sa deseneze. In timp ce se plimba printre ei, a observat o fetita care era foarte concentrata asupra desenul ei si a intrebat-o ce deseneaza. Fetita i-a raspuns ca il deseneaza pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Fara sa isi ridice privirea de pe desenul ei si la fel de concentrata pe pictura, fetita i-a raspuns: Ai putina rabdare, imediat vor sti !
3. Parintii discutau cu copiii lor de 5 si 6 ani despre cele 10 porunci. Dupa ce au ajuns la porunca despre cum "sa-ti cinstesti parintii", copilul cel mic i-a intrebat daca exista vreo porunca si pentru parinti despre cum sa-si trateze copiii. Cel mare a raspuns fara sa stea pe ganduri "sa nu omori"
4. O fetita statea langa mama ei si o studia. La un moment dat, a observat cat de multe fire de par alb are pe cap si a intrebat-o de ce. Mama i-a raspuns: "De cate ori ma superi, sau faci un lucru rau si eu sunt nefericita, imi iese cate un fir alb". Dupa cateva momente de gandire profunda, fetita i-a raspuns: "Deci asa a ajuns bunica sa aiba tot parul alb ..."
5. Elevii dintr-o clasa au fost fotografiati pe rand. Profesoara i-a sfatuit sa ia fiecare toate pozele celorlalti pentru ca atunci cand vor creste mari sa spuna "Iat-o pe Jennifer, este avocata" sau "Iata-l pe Michel, e doctor". O voce micuta din fundul clasei, striga: "Si iat-o pe doamna profesoara, e moarta"
6. Un profesor le preda elevilor despre circulatia sangelui. Ca sa fie mai clar, le-a dat un exemplu: "Daca voi sta in cap, tot sangele se va duce in jos si voi fi rosu la fata. E clar acum ?" Un elev insa, avea o nelamurire "Atunci cum se face ca daca stau in picioare, acestea nu devin rosii". Colegul de banca ii sopteste imediat "pentru ca picioarele tale nu sunt goale".
secret_bliss
miercuri, 23 aprilie 2008
Prima mea adevărată profesoară
Cam pe la 13 ani, aproximativ, ori 14, dar pe acolo, printre primele erecţii, masturbări, coşuri, lalele puse zilnic în banca unei colege blonde, fără ca ea să afle decât peste destul timp cine este misteriosul admirator, după ce am început să mă scufund în universul literaturii de calitate, mi-am dat seama că sunt legat la ochi cu o minciună.
Una mi se turna în cap cu tolcerul la şcoală, alta auzeam acasă, de la bunicul şi tata. Iniţial, nu ştiam pe cine să cred. Bunicul zicea că era mai bine pe vremea Regelui Mihai, că nici în perioada războiului nu era aşa o mizerie a raţiilor alimentare, ca nişte reţete permanente de slăbire, tovarăşa dirigintă ne vorbea despre realizările socialismului, iar tata, în fiecare zi, după serviciu, printre pârâituri şi bruiaje, cu mâna mai tot timpul pe butonul aparatului de radio, ca să nu piardă emisia, era parcă sudat de “Europa Liberă”. Şi se revolta, om cu patru clase. Şi înjura. Iar duminica, cu geamurile lăsate deschise, “ca să audă colduşii de comunişti”, spunea, nu pierdea slujba transmisă săptămânal de post. Şi acest zidar, tata, pe care l-am văzut doar cu o carte în mână, pe care a terminat-o de citit în ani, asculta cu veneraţie o voce. A Monicăi Lovinescu. Îi iubea şi pe ceilalţi redactori şi colaboratori, dar “doamna Monica”, aşa o numea, era altceva. Era extraordinară. Pe mine, de pe unde, Monica Lovinescu, abia apoi bunicul şi tata, m-a convins că diriginta şi ceilalţi profesori se mânjesc şi ne mânjesc cu fecale apologiind unui regim criminal. O percepeam ca pe un membru al familiei, ca pe prima mea adevărată profesoară, o profesoară intransigentă a verticalităţii morale.
După ce Monica Lovinescu a murit în Duminica Floriilor, s-a rupt ceva în interiorul meu. Celor care s-au bucurat de decesul ei, stârpiturilor comunisto-securiste, cărora le-a provocat coşmaruri, le doresc să le dea Dumnezeu ce merită.
Alexandru PETRIA
Una mi se turna în cap cu tolcerul la şcoală, alta auzeam acasă, de la bunicul şi tata. Iniţial, nu ştiam pe cine să cred. Bunicul zicea că era mai bine pe vremea Regelui Mihai, că nici în perioada războiului nu era aşa o mizerie a raţiilor alimentare, ca nişte reţete permanente de slăbire, tovarăşa dirigintă ne vorbea despre realizările socialismului, iar tata, în fiecare zi, după serviciu, printre pârâituri şi bruiaje, cu mâna mai tot timpul pe butonul aparatului de radio, ca să nu piardă emisia, era parcă sudat de “Europa Liberă”. Şi se revolta, om cu patru clase. Şi înjura. Iar duminica, cu geamurile lăsate deschise, “ca să audă colduşii de comunişti”, spunea, nu pierdea slujba transmisă săptămânal de post. Şi acest zidar, tata, pe care l-am văzut doar cu o carte în mână, pe care a terminat-o de citit în ani, asculta cu veneraţie o voce. A Monicăi Lovinescu. Îi iubea şi pe ceilalţi redactori şi colaboratori, dar “doamna Monica”, aşa o numea, era altceva. Era extraordinară. Pe mine, de pe unde, Monica Lovinescu, abia apoi bunicul şi tata, m-a convins că diriginta şi ceilalţi profesori se mânjesc şi ne mânjesc cu fecale apologiind unui regim criminal. O percepeam ca pe un membru al familiei, ca pe prima mea adevărată profesoară, o profesoară intransigentă a verticalităţii morale.
După ce Monica Lovinescu a murit în Duminica Floriilor, s-a rupt ceva în interiorul meu. Celor care s-au bucurat de decesul ei, stârpiturilor comunisto-securiste, cărora le-a provocat coşmaruri, le doresc să le dea Dumnezeu ce merită.
Alexandru PETRIA
marți, 22 aprilie 2008
A dat in judecata Biserica pentru ca a fost botezat. Ce ziceti?
Un timisorean a dat in judecata Biserica Ortodoxa, careia ii cere despagubiri de 6 milioane de euro, pentru ca a fost botezat imediat dupa nastere, cand nu avea discernamant, informeaza ProTV.Barbatul, acum in varsta de 26 de ani, este foarte furios pentru faptul ca desi se judeca de trei luni cu reprezentantii Bisericii acestia refuza sa il stearga din Cartea de Botez, motiv pentru care barbatul a mers sa ceara socoteala preotilor. El s-a prezentat mai intai la Catedrala din Timisoara, apoi la Mitropolie, unde a facut scandal, sustinand ca botezul ar trebui sa aiba loc la varsta de cel putin 14 ani, pentru ca cel in cauza sa aiba discernamantul necesar. Tanarul sustine ca, dupa ce a citit de cinci ori Biblia, si-a dat seama ca nu crede in Noul Testament, ci doar in cel vechi, motiv pentru care este extrem de indignat de faptul ca atatia ani de zile a fost fortat sa se inchine unui "Dumnezeu fals".Preotii au chemat la fata locului mai multi politisti care au reusit cu greu sa il potoleasca pe barbatul recalcitrant. Slujitorii Domnului spun ca nu au mai auzit de nimeni pana acum care sa ceara sa fie sters din Cartea de Botez. Ambele parti implicate in proces asteapta cu mult interes decizia finala a judecatorilor, care vor trebui sa hotarasca daca tanarul va primi cele 6 milioane de euro despagubiri pentru ca a fost "inselat".
luni, 21 aprilie 2008
Optimism în Săptămâna Mare
Pe uşa magazinului de la parterul blocului unde locuiesc stă atârnat un afiş conţinând cuvintele: „Haine copii import Austria la preţuri senzaţionale“. Nimic ieşit din comun până aici. Numai că buticul din povestea mea îl are ca patron pe un poliţist. Celebrul (din nefericire!) ofiţer al poliţiei judeţene prins la furat, împreună cu soţia, în Austria.
Comentând cu familia lumina ironică în care se scaldă textul publicitar după aflarea veştii privitoare la jefuirea austriecilor de către ofiţerul de la judiciar, copilul meu mă provoacă: „Oare cum se ajunge la astfel de situaţii, ca o persoană plătită în România pentru a veghea la respectarea legii să fie pusă sub acuzare în străinătate, fiindcă a încălcat-o?“. N-am putut da imediat un răspuns. Eram încă şocată. Respectivul individ era al doilea poliţist din condominiul nostru trimis după gratii.
Având o serioasă temă de meditaţie, mi-am amintit de câteva cazuri de răsunet din presa românească şi internaţională. Mi-am amintit de universitarul ieşean prins cu ciorapii sustraşi îndesaţi sub haină, „răsplătindu-i“ astfel pe americanii ce i-au oferit o bursă de studii. Mi-a venit în minte apoi ministrul Sănătăţii acuzat acum câţiva ani de plagiat. Am rememorat şi o parte dintre zecile de cazuri de furt şi tâlhărie avându-i ca protagonişti pe conaţionali de-ai noştri prinşi în flagrant delict peste graniţă, gesturi reprobabile având drept rezultat faptul că europenii au început să arate cu degetul şi către emigranţii români deprinşi a-şi câştiga pâinea cu sudoarea frunţii, măcinaţi de dorul de casă şi singurătate, ajungându-se, în timp, la situaţia că numele „român“ înseamnă, pentru mulţi, „ţigan“, ori, mai rău, hoţ.
Întrebându-mă repetat ce-l face pe om neom, cum ajung unii să dea cinstea pe necinste şi omenia pe un pumn de mărunţiş, am găsit, în cele din urmă, răspunsul: toleranţa. Căci noi, românii, ne dovedim prea toleranţi când asistăm la gesturi sancţionate sever de alte popoare sau când auzim de faptele reprobabile comise de semenii noştri. Dacă, de pildă, suntem martori la o „oră de dirigenţie“ ţinută de un părinte copilului său, refuzăm să atenţionăm „educatorul“ că urletele şi termenii injurioşi nu au de-a face cu educaţia. Afirmaţii de genul „Nu mi-am bătut nevasta, numa’ i-am dat o palmă“, în loc să ne revolte, ne fac, în cel mai bun caz, să strâmbăm subţire din nas. Nu comentăm nici când auzim că X lucrează la negru, „ca să nu dau de pomană banii la stat“, nici constatând că Y a furat lemne din pădure ca din propria magazie şi-i acceptăm motivaţia „doar nu s-or găta copacii din codru“.
Cineva spunea că am devenit hoţi în comunism, fiindcă pe atunci a sustrage un obiect din fabrică ori a fura din recolta de pe câmp nu era propriu-zis furt, căci şi fabricile, şi CAP-urile erau ale noastre, ale tuturor, iar a lua de la tine însuţi nu înseamnă furt. Nu pot fi de acord cu o astfel de afirmaţie. Am ajuns ceea ce am ajuns datorită faptelor noastre, pentru că am ales. Am ales să închidem ochii când profesorul îi măreşte nejustificat nota unui elev anume, pe motiv că este fiul lui Z. Am ales să ne facem că nu ne vedem copiii descărcând de pe internet referate pe care să le predea la şcoală pe post de temă de casă. Am ales să întoarcem capul când vecinul nostru mituieşte medicul ori când prietenul nostru îi îndeasă poliţistului bani în buzunar spre a-l scăpa de amendă. Am ales... Acceptând tacit toate aceste gesturi – mărunte, dar semnificative – ce echivalează cu încălcarea explicită a legii, ignorăm cu bună ştiinţă nu doar normele sociale, ci şi pe cele morale. Nu facem nimic, nu spunem nimic în astfel de împrejurări, iar prin aceasta contribuim la perpetuarea faptelor reprobabile ori ilegale, de parcă am fi toţi corupţi sau coruptibili, hoţi sau tâlhari. Cum am ajuns, Doamne, atât de indiferenţi când vine vorba de respectarea principiilor etice ce au stat la temelia poporului nostru? Pe vremuri, bătrânele mergeau la nuntă cu banii înfăşuraţi în năfrămuţa îndesată în sân, refuzând folosirea sacoşei drept accesoriu la ţinuta festivă, ca nu cumva să-i treacă prin cap cuiva să o acuze că ar fi îndesat acolo din bunătăţile de pe masă. Tot pe atunci, auzeai rostindu-se cu patos în casele românilor: „Mai bine să mi se usuce mâinile, decât să m-ating de ce nu-i al meu!“. În timpul nu prea îndepărtatei mele copilării, era aspră sancţionată îndrăzneala de a fura fructe din pomul vecinului ori aceea de a intra pe teren străin la cules de buruieni pentru porci. Azi, în schimb, cumpărăm îmbrăcăminte ori parfumuri despre care ştim sigur că au fost furate din Vest şi ne bucurăm c-am plătit mai puţin, nu ne pasă că, în felul acesta, îl încurajăm pe hoţ să-şi practice în continuare bănoasa „meserie“...
Poate, acum, în Săptămâna Patimilor, ne vom gândi mai mult la aceste lucruri. Şi, poate, Săptămâna Luminată va revărsa în sufletele noastre dorinţa de a fi mai buni şi ne va ambiţiona să ne întoarcem la valorile tradiţionale, la respectul pentru semenii noştri şi – de ce nu? – la respectul pentru noi înşine ca români, ca oameni ai lui Dumnezeu.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
Comentând cu familia lumina ironică în care se scaldă textul publicitar după aflarea veştii privitoare la jefuirea austriecilor de către ofiţerul de la judiciar, copilul meu mă provoacă: „Oare cum se ajunge la astfel de situaţii, ca o persoană plătită în România pentru a veghea la respectarea legii să fie pusă sub acuzare în străinătate, fiindcă a încălcat-o?“. N-am putut da imediat un răspuns. Eram încă şocată. Respectivul individ era al doilea poliţist din condominiul nostru trimis după gratii.
Având o serioasă temă de meditaţie, mi-am amintit de câteva cazuri de răsunet din presa românească şi internaţională. Mi-am amintit de universitarul ieşean prins cu ciorapii sustraşi îndesaţi sub haină, „răsplătindu-i“ astfel pe americanii ce i-au oferit o bursă de studii. Mi-a venit în minte apoi ministrul Sănătăţii acuzat acum câţiva ani de plagiat. Am rememorat şi o parte dintre zecile de cazuri de furt şi tâlhărie avându-i ca protagonişti pe conaţionali de-ai noştri prinşi în flagrant delict peste graniţă, gesturi reprobabile având drept rezultat faptul că europenii au început să arate cu degetul şi către emigranţii români deprinşi a-şi câştiga pâinea cu sudoarea frunţii, măcinaţi de dorul de casă şi singurătate, ajungându-se, în timp, la situaţia că numele „român“ înseamnă, pentru mulţi, „ţigan“, ori, mai rău, hoţ.
Întrebându-mă repetat ce-l face pe om neom, cum ajung unii să dea cinstea pe necinste şi omenia pe un pumn de mărunţiş, am găsit, în cele din urmă, răspunsul: toleranţa. Căci noi, românii, ne dovedim prea toleranţi când asistăm la gesturi sancţionate sever de alte popoare sau când auzim de faptele reprobabile comise de semenii noştri. Dacă, de pildă, suntem martori la o „oră de dirigenţie“ ţinută de un părinte copilului său, refuzăm să atenţionăm „educatorul“ că urletele şi termenii injurioşi nu au de-a face cu educaţia. Afirmaţii de genul „Nu mi-am bătut nevasta, numa’ i-am dat o palmă“, în loc să ne revolte, ne fac, în cel mai bun caz, să strâmbăm subţire din nas. Nu comentăm nici când auzim că X lucrează la negru, „ca să nu dau de pomană banii la stat“, nici constatând că Y a furat lemne din pădure ca din propria magazie şi-i acceptăm motivaţia „doar nu s-or găta copacii din codru“.
Cineva spunea că am devenit hoţi în comunism, fiindcă pe atunci a sustrage un obiect din fabrică ori a fura din recolta de pe câmp nu era propriu-zis furt, căci şi fabricile, şi CAP-urile erau ale noastre, ale tuturor, iar a lua de la tine însuţi nu înseamnă furt. Nu pot fi de acord cu o astfel de afirmaţie. Am ajuns ceea ce am ajuns datorită faptelor noastre, pentru că am ales. Am ales să închidem ochii când profesorul îi măreşte nejustificat nota unui elev anume, pe motiv că este fiul lui Z. Am ales să ne facem că nu ne vedem copiii descărcând de pe internet referate pe care să le predea la şcoală pe post de temă de casă. Am ales să întoarcem capul când vecinul nostru mituieşte medicul ori când prietenul nostru îi îndeasă poliţistului bani în buzunar spre a-l scăpa de amendă. Am ales... Acceptând tacit toate aceste gesturi – mărunte, dar semnificative – ce echivalează cu încălcarea explicită a legii, ignorăm cu bună ştiinţă nu doar normele sociale, ci şi pe cele morale. Nu facem nimic, nu spunem nimic în astfel de împrejurări, iar prin aceasta contribuim la perpetuarea faptelor reprobabile ori ilegale, de parcă am fi toţi corupţi sau coruptibili, hoţi sau tâlhari. Cum am ajuns, Doamne, atât de indiferenţi când vine vorba de respectarea principiilor etice ce au stat la temelia poporului nostru? Pe vremuri, bătrânele mergeau la nuntă cu banii înfăşuraţi în năfrămuţa îndesată în sân, refuzând folosirea sacoşei drept accesoriu la ţinuta festivă, ca nu cumva să-i treacă prin cap cuiva să o acuze că ar fi îndesat acolo din bunătăţile de pe masă. Tot pe atunci, auzeai rostindu-se cu patos în casele românilor: „Mai bine să mi se usuce mâinile, decât să m-ating de ce nu-i al meu!“. În timpul nu prea îndepărtatei mele copilării, era aspră sancţionată îndrăzneala de a fura fructe din pomul vecinului ori aceea de a intra pe teren străin la cules de buruieni pentru porci. Azi, în schimb, cumpărăm îmbrăcăminte ori parfumuri despre care ştim sigur că au fost furate din Vest şi ne bucurăm c-am plătit mai puţin, nu ne pasă că, în felul acesta, îl încurajăm pe hoţ să-şi practice în continuare bănoasa „meserie“...
Poate, acum, în Săptămâna Patimilor, ne vom gândi mai mult la aceste lucruri. Şi, poate, Săptămâna Luminată va revărsa în sufletele noastre dorinţa de a fi mai buni şi ne va ambiţiona să ne întoarcem la valorile tradiţionale, la respectul pentru semenii noştri şi – de ce nu? – la respectul pentru noi înşine ca români, ca oameni ai lui Dumnezeu.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
joi, 10 aprilie 2008
Te rog, anunţă-mă dacă nu o trimiţi (primita prin e-mail)
Dumnezeu să-i binecuvânteze pe aceşti nouă prieteni (prietene) ai mei, maica Tereza de Calculta este mult iubită de Dumnezeu şi poate face minuni!
Trimite doar la nouă persoane
Se poate transmite aceasta doar la nouă persoane, iar tu eşti una dintre acestea. Te rog nu întrerupe această rugăciune, întotdeuna ajută!
Nu este un „lanţ de cărţi poştale” !
Este o novenă către maica Tereza de Calcuta, care nu s-a rupt niciodată, a străbătut lumea întreagă!
În 48 de ore trimite-o la nouă persoane, prieteni sau rude.
Despre ce e vorba: în ziua în care o primeşti, spune rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie) şi un Tatăl nostru, având clar stabilită o intenţie specială cu care faci această novenă.
MULŢUMESC PENTRU FAPTUL CĂ NU AI ÎNTRERUPT ACEASTĂ NOVENĂ
În cazul în care nu doreşti să continui această novenă, te rog să anunţi pe cel care ţi-a trimis-o ca să te înlocuiască cu altcineva.
Aceasta este rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie):
Bucură-te Marie cea plină de har, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, Maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.
Trimite doar la nouă persoane
Se poate transmite aceasta doar la nouă persoane, iar tu eşti una dintre acestea. Te rog nu întrerupe această rugăciune, întotdeuna ajută!
Nu este un „lanţ de cărţi poştale” !
Este o novenă către maica Tereza de Calcuta, care nu s-a rupt niciodată, a străbătut lumea întreagă!
În 48 de ore trimite-o la nouă persoane, prieteni sau rude.
Despre ce e vorba: în ziua în care o primeşti, spune rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie) şi un Tatăl nostru, având clar stabilită o intenţie specială cu care faci această novenă.
MULŢUMESC PENTRU FAPTUL CĂ NU AI ÎNTRERUPT ACEASTĂ NOVENĂ
În cazul în care nu doreşti să continui această novenă, te rog să anunţi pe cel care ţi-a trimis-o ca să te înlocuiască cu altcineva.
Aceasta este rugăciunea Ave Maria (Bucură-te Marie):
Bucură-te Marie cea plină de har, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.
Sfântă Marie, Maică a lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.
luni, 7 aprilie 2008
miercuri, 2 aprilie 2008
sâmbătă, 29 martie 2008
joi, 27 martie 2008
Terorist la intalnirea NATO
Prietena mi-a spus să fiu atent.
Mă roagă să nu mă îndepărtez de casă.
Bucureştiul este şi nu este el.
Pe suratele alea mari, care lasă în urmă dungi pe cer şi vânt, le văd mai rar. Poate se odihnesc în cuiburile lor gigantice. Au obosit să-i tot care pe oameni în burţi, poate. Poate clocesc. Oare nici puii n-o să le aibă pene? Cu ale mele mă mândresc.
A fost iar până în centru şi a adus veşti, în sfârşit. Oameni mascaţi sunt pe toate clădirile, cu puşti cu lunetă. Este convinsă că oamenii nu lasă păsările mari să zboare. Zice de întâlnirea NATO, de bombe, de măsuri de securitate, de terorişti. A citit ziarele. Că şi unii guguştiuci citesc ziarele, la un chioşc. Este alfabetizată. Eu nu. Cică de mâine nici noi n-avem voie să zburăm. Ca şi suratele care duc aschimodiile pe două picioare din aeroport în aeroport. Nu clocesc, deci.
Dacă ne ridicăm pe cer, riscăm. Este strict interzis. Oamenii o să tragă fără lungă tocmeală. Filează şi ţânţarii. Chiar curcubeul este suspect. Caută florile de polen explozibil.
Cum să-l anunţ pe vărul Cicirip, că nici el n-o are în ochi şi cioc cu literele? Este obişnuit să vagabondeze, pe unde nici nu te gândeşti. Nu se lasă, de dimineaţa până seara. L-or crede terorist. Precis, Doamne. Un groaznic guguştiuc terorist.
Alexandru PETRIA
Mă roagă să nu mă îndepărtez de casă.
Bucureştiul este şi nu este el.
Pe suratele alea mari, care lasă în urmă dungi pe cer şi vânt, le văd mai rar. Poate se odihnesc în cuiburile lor gigantice. Au obosit să-i tot care pe oameni în burţi, poate. Poate clocesc. Oare nici puii n-o să le aibă pene? Cu ale mele mă mândresc.
A fost iar până în centru şi a adus veşti, în sfârşit. Oameni mascaţi sunt pe toate clădirile, cu puşti cu lunetă. Este convinsă că oamenii nu lasă păsările mari să zboare. Zice de întâlnirea NATO, de bombe, de măsuri de securitate, de terorişti. A citit ziarele. Că şi unii guguştiuci citesc ziarele, la un chioşc. Este alfabetizată. Eu nu. Cică de mâine nici noi n-avem voie să zburăm. Ca şi suratele care duc aschimodiile pe două picioare din aeroport în aeroport. Nu clocesc, deci.
Dacă ne ridicăm pe cer, riscăm. Este strict interzis. Oamenii o să tragă fără lungă tocmeală. Filează şi ţânţarii. Chiar curcubeul este suspect. Caută florile de polen explozibil.
Cum să-l anunţ pe vărul Cicirip, că nici el n-o are în ochi şi cioc cu literele? Este obişnuit să vagabondeze, pe unde nici nu te gândeşti. Nu se lasă, de dimineaţa până seara. L-or crede terorist. Precis, Doamne. Un groaznic guguştiuc terorist.
Alexandru PETRIA
miercuri, 26 martie 2008
marți, 25 martie 2008
Mâna pe sex, chiloţii pe dos, mâţa neagră
Am citit mai demult că un bărbat în vârstă de 42 de ani, din localitatea italiană Como, a fost sancţionat de un tribunal fiindcă a respectat o veche superstiţie. După concepţia unora dintre macaronari, atingerea de către bărbaţi a propriilor organe genitale îndepărtează duhurile rele. Vezi frecvent italieni cu mâna între picioare la trecerea pe lângă ei a unui dric sau când vine vorba de boli grave sau calamităţi.
Judecătorii au fost însă de neînduplecat şi l-au condamnat pentru comportament indecent.
Ştirea m-a provocat să-mi evaluez comportamentul. Şi vă provoc şi pe voi… Şi nu e de şagă… Da, da…
Torn:
Când uit ceva dimineaţa, nu mă întorc niciodată acasă din drum. Nu pun mâna la sex când întâlnesc un popă ca alţii, dar cred că 13 îmi poartă noroc. Nu mor de fericire când îmi trece o mâţă neagră prin faţă, şi am ghinion când îmi apare înainte matinal vreunul cu o găleată goală. Nu port chiloţii pe dos ca să nu mă prindă blestemele. Cum nu alerg după trenuri şi femei.
Îndemn la turnat mărturisiri:
Purtaţi chiloţii pe dos, aveţi treabă cu mâţa, cu găleata goală, cu mâna la sex (nu vă gândiţi la prostioare, şugubeţilor!), şi alte minunăţii?
Alexandru PETRIA
luni, 24 martie 2008
vineri, 21 martie 2008
Am furat.Voi?
Cărţi. În armată. Am subtilizat câţiva saci dintr-o clădire dezafectată a aviaţiei militare, unde stăpâni erau şobolanii. În Siliştea, satul unde s-a născut Marin Preda, în ‘87.
N-aveam ce citi. Eram la artilerie antiaeriană, iar lângă clădirea dormitoarelor noastre se aflau blocurile abandonate ale unei foste unităţi de aviaţie, ca un cartier al fantomelor. Circula zvonul că unitatea a fost desfiinţată după ce şeful ei a fugit în străinătate cu un MIG. Şi cu drapelul unităţii.
Şi era vară. Şi Petria a umplut nişte saci cu ruşi îndeosebi. Tipăriţi în anii ‘50-‘60. Prozatori, poeţi. Tolstoi, Cehov, Esenin, marfă de marfă. Proletcultiştii i-am lăsat rozătoarelor, într-o împărţire echitabilă.
Când căram năduşit ultimul sac a dat peste mine un plutonier, care era la furat de motorină, iar comandantul garnizoanei m-a băgat la arest. La ţambal, fără şireturi la bocanci, fără curea. Îmi ţineam pantalonii cu mâna ca să nu pice. Mai marele garnizoanei, un colonel de infanterie, căruia cu ceva vreme în urmă i-am făcut un pocinog de-a ajuns de pe şareta care-l ducea la gară cu capul într-un rondou de flori, de astă dată nu m-a iertat.
Într-o seară, se lua curentul zilnic atunci, unui coleg i-a născut nevasta. Eram beţi. Fiind santinelă, am uitat o băncuţă în mijlocul drumului ce trecea, prin faţa dormitorului, spre gară. Stăteam atent şi pufăiam palmat o ţigară, ştiam că o să meargă colonelul spre casă. Trebuia să-mi anunţ camarazii să întrerupă tămbălăul până trece ofiţerul. Dar am aţipit. Am realizat pericolul când caii erau aproape. Le auzeam doar copitele pe asfalt, în beznă. Am reuşit să dau alarma în ultimul moment, însă am uitat de băncuţa care a ajuns între picioarele cailor, iar colonelul printre panseluţe.
Dacă prima oară am scăpat ca printr-o minune, la mustaţă, la faza cu cărţile colonelul mi-a spus că mă eliberează doar când termin de plivit ceapa unităţii. La aproape 40 de grade. Ceapă cât pe două stadioane. În trei zile am isprăvit.
M-am ales cu un bronzat de zile mari, cu bătături în palme şi cu o mini-bibliotecă. Şi colegii au citit, şi au citit, complici. Unii au isprăvit atunci primul roman din viaţa lor.
Colonelul a ştiut doar de sacul cu care am fost surprins.
Alexandru PETRIA
N-aveam ce citi. Eram la artilerie antiaeriană, iar lângă clădirea dormitoarelor noastre se aflau blocurile abandonate ale unei foste unităţi de aviaţie, ca un cartier al fantomelor. Circula zvonul că unitatea a fost desfiinţată după ce şeful ei a fugit în străinătate cu un MIG. Şi cu drapelul unităţii.
Şi era vară. Şi Petria a umplut nişte saci cu ruşi îndeosebi. Tipăriţi în anii ‘50-‘60. Prozatori, poeţi. Tolstoi, Cehov, Esenin, marfă de marfă. Proletcultiştii i-am lăsat rozătoarelor, într-o împărţire echitabilă.
Când căram năduşit ultimul sac a dat peste mine un plutonier, care era la furat de motorină, iar comandantul garnizoanei m-a băgat la arest. La ţambal, fără şireturi la bocanci, fără curea. Îmi ţineam pantalonii cu mâna ca să nu pice. Mai marele garnizoanei, un colonel de infanterie, căruia cu ceva vreme în urmă i-am făcut un pocinog de-a ajuns de pe şareta care-l ducea la gară cu capul într-un rondou de flori, de astă dată nu m-a iertat.
Într-o seară, se lua curentul zilnic atunci, unui coleg i-a născut nevasta. Eram beţi. Fiind santinelă, am uitat o băncuţă în mijlocul drumului ce trecea, prin faţa dormitorului, spre gară. Stăteam atent şi pufăiam palmat o ţigară, ştiam că o să meargă colonelul spre casă. Trebuia să-mi anunţ camarazii să întrerupă tămbălăul până trece ofiţerul. Dar am aţipit. Am realizat pericolul când caii erau aproape. Le auzeam doar copitele pe asfalt, în beznă. Am reuşit să dau alarma în ultimul moment, însă am uitat de băncuţa care a ajuns între picioarele cailor, iar colonelul printre panseluţe.
Dacă prima oară am scăpat ca printr-o minune, la mustaţă, la faza cu cărţile colonelul mi-a spus că mă eliberează doar când termin de plivit ceapa unităţii. La aproape 40 de grade. Ceapă cât pe două stadioane. În trei zile am isprăvit.
M-am ales cu un bronzat de zile mari, cu bătături în palme şi cu o mini-bibliotecă. Şi colegii au citit, şi au citit, complici. Unii au isprăvit atunci primul roman din viaţa lor.
Colonelul a ştiut doar de sacul cu care am fost surprins.
Alexandru PETRIA
joi, 20 martie 2008
Niste oameni cu care nu doresc sa am de-a face
Ignoranti care se dau in stamba
CITITI SI INJURATI:
„Teoria evolutiei trebuie sa ramana in afara scolilor
Scrisoare adresata de Alianta Familiilor din Romania domnului David Pollock, presedintele Federatiei Umaniste Europene, in urma interventiei acestei asociatii in chestiunea predarii teoriei evolutiei in scolile din Romania.
Stimate domnule Pollock,
Alianta Familiilor din România („AFR”) răspunde scrisorii dvs. din 9 martie 2008 adresată Ministerului Educatiei, Cercetării si Tineretului („Ministerul”). Nu suntem de acord cu afirmatiile dvs. si, prin această scrisoare, solicităm Ministerului să le respingă. Afirmatiile si recomandările dvs. sunt nefaste pentru România, pentru Europa si pentru întreaga lume.
AFR este o organizatie civică, care reprezintă peste 650.000 de cetăteni români. În marea lor majoritate, acestia sunt părinti care cunosc experienta regimului totalitar din România, regim care, trebuie să stiti, era întemeiat ideologic pe evolutionism, darwinism si ateism. Astfel, găsim că este nu numai ironic, dar si respingător faptul că Federatia Umanistă Europeană („EHF”) si afiliatii săi să recomande să le predăm copiilor nostri chiar acea ideologie care ne-a privat pe noi de libertătile si drepturile omului, ducând la distrugere o tară întreagă.
Desigur, întelegem de ce organizatia dvs. ar promova o ideologie care pentru noi s-a dovedit distrugătoare si este respinsă. Cei care vă urmează nu au cunoscut mâna comunismului sau totalitarismului si de aceea se pot angaja asa usor în sofisme intelectuale. Sofistii din Occident, în special din Anglia, s-au bucurat întotdeauna de libertatea academică creată în mare măsură, în mod ironic, prin pluralismul religios născut în Europa în urma Reformei protestante. Ei se bucură acum de aceste avantaje si fac greseală de a sustine o ideologie care îi exclude pe altii. Poporul român nu a avut însă acest noroc. Ideologia evolutionismului, pe care o îmbrătisează EHF, a fost responsabilă în tara noastră de atrocităti de nedescris. Un amplu studiu realizat recent în România a arătat că în anii comunismului au fost ucisi de către regimul totalitar ateist între 700.000 si 900.000 de oameni nevinovati. În contrast, nu avem cunostintă despre numărul românilor ucisi, în istoria recentă, în numele credintei crestine. De aceea, suntem uimiti de pledarea pe care o faceti în favoarea evolutionismului.
Ceea ce deranjează în scrisoarea dvs. nu este doar lipsa de respect fată de poporul român, dată fiind teribila lor experientă nu foarte îndepărtată. Dumneavoastră subminati si drepturile noastre părintesti. În România, noi credem că unele lucruri sunt corecte si unele lucruri sunt gresite si, ca părinti, avem obligatia, pe baza credintei si a experientelor noastre, să promovăm si să ne învătăm copiii ce este bine si constructiv si să respingem ce este gresit si distructiv. De asemenea, credem că anumite doctrine, cum ar fi evolutionismul, nu sunt bune pentru copii si adolescenti, si am ales să spunem NU. Avem acest drept iar EHF nu are dreptul să ne spună altfel. România este încă un stat suveran. De asemenea, românii ar putea cu usurintă să indice si chiar să ridiculizeze evolutiile bizare din alte state, cum ar fi Marea Britanie, unde actualmente se adoptă legi prin care copiii nu mai pot vorbi la scoală despre „mami” si „tati”. Din respect pentru restul lumii, nu facem aceasta. Ar fi nefiresc pentru AFR, de pildă, să trimită o notă de protest Ministerului britanic al Educatiei, solicitând să nu se adopte legi care le interzic copiilor să-si mentioneze părintii la scoală ca „mami” si „tati”.
Sperăm că nu presupuneti că românii ar fi înapoiati dacă resping predarea evolutionismului în scoli si licee. Actiunea noastră se bazează pe dreptul nostru colectiv de a proteja mintile tinere. Ca adulti, studentii pot citi si studia ce doresc. Îi pot citi liber pe Freud, Nietzsche si Voltaire. Nu dorim însă îndoctrinarea copiilor nostri cu teorii distructive, acum când intelectul lor nu este complet dezvoltat. Cum ar putea întelege niste copii si niste adolescenti teoria evolutiei, când 99,99% dintre adulti nu o înteleg? Desigur, la baza predării evolutionismului unor minti tinere există un obiectiv ultim – îndoctrinarea. Am avut parte de asa ceva si noi, vreme de 45 de ani, în perioada comunistă, si nu vrem ca si copiii nostri să aibă parte de asemenea experiente nefericite. Ateismul si ateizarea fortată a societătii au constituit obiective de căpătâi ale comunismului. Astfel, este util să reamintim că EHF nu este prima structură care militează sustinut pentru îndoctrinarea cu ateism. Internationala Ateistă („Liga Ateilor Militanti”), sponsorizată la nivel international de Rusia lui Stalin, făcea acelasi lucru si încă inspiră anumite organizatii din ziua de azi.
Suntem de asemenea constineti că radicalismul ateismului lui Stalin este astăzi copiat în întreaga lume de către cei care promovează fervent evolutionismul. Cazul doctorului Guillermo Gonzalez din SUA, căruia recent i s-a refuzat titularizarea pe un post universitar pentru că promovează o alternativă la evolutie, este bine cunoscut în întreaga lume. Recentul film documentar „EXPELLED, No Intelligence Allowed,” dovedeste caracterul exclusivist si discriminatoriu al evolutionistilor. Desi religia a învătat ceva din trecutul ei tumultuos, evolutionistii nu au învătat nimic. Ei sunt noii inchizitori si călăi. În secolul douăzeci, evolutionistii au fost răspunzători de uciderea a peste 100 de milioane de oameni nevinovati, de la extrema stângă până la extrema dreaptă, din Rusia Sovietică până la Khmerii Rosii din Cambogia. La ce altceva ne putem astepta de la cei care predau si aderă la darwinismul social, la lupta de clasă, si care au făurit, ca o consecintă inevitabilă, o lipsă de respect pentru viata umană si pentru valoarea vietii? De aceea, orice comentariu este inutil în fata acelor miscări intelectuale care vor ca omenirea să repete trecutul ei recent.
Pe de altă parte, nu suntem convinsi că evolutionismul este o realitate verificabilă obiectiv, si nici măcar pe aproape. Nu vedem cum ar putea contribui la întelegerea corectă a vietii umane, după cum afirmati în scrisoarea dvs. Ajunge să citim lucrările fundamentale ale biologilor evolutionisti si ale psihologiei evolutioniste ca să ne treacă un fior. Cel puternic prevalează si îl distruge pe cel slab. Se deschide astfel o usă pentru avort, eugenie, eutanasie, supravietuirea celor mai înzestrati si rasism fătis. Comentariile lui James Wilson, de la sfârsitul anului trecut, au trădat – involuntar dar binevenit – secretul întunecat al darwinismului: etica evolutionistă si rasismul stiintific. În contrast, Biblia prezintă un sistem moral si etic imuabil, în care toti oamenii sunt egali indiferent de diferente, slăbiciuni sau capacităti fizice.
În ceea ce priveste afirmatia dvs. că evolutionismul ajută la întelegerea „promisiunii de creare a unor varietăti de alimente mai productive”, întelegem ce înseamnă, în termeni orwellieni. Cum ar putea respinge un om cu minte o asemenea minunată perspectivă? Da, evolutionismul se ocupă cu „crearea”, inclusiv cu „crearea” unei noi specii umane, asa-numitii „cyborgi” – o perspectivă înfricosătoare.
De asemenea, nu apreciem comentariul dvs. în care afirmati că cei care se opun evolutionismului sunt doar niste „grupuri religioase marginale [care] se bucură de enorme resurse financiare provenite de la sectele religioase fundamentaliste din SUA”. Nu este loc de sarcasm aici. Cu respect, vă atragem atentia că nu sunteti sinceri cu poporul român si nici cu restul lumii. Ar trebui să căutăm mult pentru a găsi astăzi o societate care să adere în masă la evolutionism. În schimb, peste 90% din populatia României are o credintă în Dumnezeu. Inutil să mai spunem că etichetându-ne drept „grupuri religioase marginale”, ne jigniti.
Ce să spunem despre Hotărârea din octombrie 2007 a Consiliului Europei, referitoare la creationism, pe care o invocati adesea în scrisoarea dvs.? Acea hotărâre a fost etichetată de multi editorialisti de la prestigioase publicatii internationale, drept „un cosmar”, „o glumă” si „ireală”. Pe 23 octombrie 2007, AFR a înaintat Consiliului Europei o notă de protest în care solicita retragerea acelei Hotărâri. Aceasta este una dintre cele mai nedemocratice si jignitoare documente redactate de Consiliu. Este nepotrivit si malefic pentru Consiliu să impună opiniile unei minorităti atee unor natiuni care nu dau prea multi bani pe evolutionism. Mai mult, Hotărârea nu este obligatorie pentru statele membre si nici nu produce efecte juridice. Este deci incorect din punct de vedere intelectual să faceti referire la ea. Sperăm că EHF nu a mentionat acea Hotărâre în scrisoare sa, sperând că românii sunt atât de jos pe scara intelectului, încât să nu observe că Hotărârea are picioare de lut.
În final, dvs. mentionati Recomandările de la Toledo privind predarea religiei, care sunt un non sequitur. De când poate o autoritate seculară să dicteze în domeniul predării religiei? Dacă evolutionistii cred în separarea dintre Biserică si Stat, atunci nu este treaba lor felul în care se predă religia. Afirmatia dvs. cum că un număr tot mai mare de juristi si educatori lucrează împreună pentru a stabili parametrii predării religiei, nu ne bucură. Drepturile părintilor sunt mai presus de teoretizarea lor abstractă. Probabil că si părintii ar trebui să se adune pentru a stabili normele pentru predarea evolutionismului.
În încheiere, am încrederea că în ciuda fermitătii acestei scrisori, am păstrat un ton decent, asa cum este necesar. Cu toate acestea, noi trebui să spunem NU predării evolutionismului unor minti tinere.
Cu stimă,
Avocat Petre CosteaPresedinte, Alianta Familiilor din România"
marți, 18 martie 2008
Obama sex homo
http://www.youtube.com/watch?v=sVeFVtcdSYY
http://www.youtube.com/watch?v=S-rdlE7qjug&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=S-rdlE7qjug&feature=related
Hitler si astrologia
Hitler se duce la astrologul său şi îl întreabă cînd va muri. Acesta, după ce îi consultă harta astrală, îi spune:
- Vei muri într-o zi de sărbătoare evreiască!
- Cum aşa?
- Păi, în orice zi ai muri, va fi o sărbătoare pentru evrei.
Completarea mea: cand vad tineri prinsi in mrejele celor de extrema dreapta ma apuca tristetea si revolta. De fapt, simt la fel cand ii aud pe unii perorand despre socialism cu Che pe piept sau pe ceapica.
luni, 17 martie 2008
marți, 11 martie 2008
duminică, 9 martie 2008
Sex-shop mutat la manastire. Despre sexul in chilii
Am dat la Mediafax amuzat peste:
"Aproape 230 de DVD-uri cu materiale pornografice au fost găsite ascunse în camera unui călugăr din Mănăstirea Maria Laach, una dintre cele mai celebre din Germania, potrivit ediţiei de joi a cotidianului Abendzeitung.
Poliţia a făcut descoperirea după ce călugărul, de 49 de ani, a furat patru DVD-uri într-un sex-shop în Bavière şi a fost prins în flagrant delict de către vânzătoare."
Oare câte magazine erotice s-ar putea umple cu ce se găseşte în chiliile preoţilor de la noi?
ALTCEVA
De pe un forum, în legătură cu turiştii care se cazează în mănăstiri:
"carman
majoritatea manastirilor au asa numitele ''camere de oaspeti" (gratuite sau cu tarif). unele din ele pot fi incadrate usor la 4*... intrebarea este daca este pacat sa faci sex acolo...
mentionez ca partenera nu era maicuta!
de tutun si alcool nu mai zic nimic... s-au consumat in spatele cimitirului manastirii."
Ei?!
"Aproape 230 de DVD-uri cu materiale pornografice au fost găsite ascunse în camera unui călugăr din Mănăstirea Maria Laach, una dintre cele mai celebre din Germania, potrivit ediţiei de joi a cotidianului Abendzeitung.
Poliţia a făcut descoperirea după ce călugărul, de 49 de ani, a furat patru DVD-uri într-un sex-shop în Bavière şi a fost prins în flagrant delict de către vânzătoare."
Oare câte magazine erotice s-ar putea umple cu ce se găseşte în chiliile preoţilor de la noi?
ALTCEVA
De pe un forum, în legătură cu turiştii care se cazează în mănăstiri:
"carman
majoritatea manastirilor au asa numitele ''camere de oaspeti" (gratuite sau cu tarif). unele din ele pot fi incadrate usor la 4*... intrebarea este daca este pacat sa faci sex acolo...
mentionez ca partenera nu era maicuta!
de tutun si alcool nu mai zic nimic... s-au consumat in spatele cimitirului manastirii."
Ei?!
Noul Partid Comunist Roman
Conform statutului, se consideră: “un partid autentic de stânga, un partid al oamenilor muncii, de la oraşe şi sate, toţi cei ce cu mintea şi braţele contribuie la progresul social. Are ca doctrină marxismul, adică socialismul ştiinţific, învăţătura lui Marx şi Engels îmbogăţită în mod creator de V.I.Lenin şi de alţi militanţi ai mişcării muncitoreşti, socialiste şi comuniste româneşti şi internaţionale. Îşi construieşte întreaga activitate, pe permanenta analiză sau critică a fenomenelor sociale cu care se confruntă societatea românească, în special, şi umană, în general, având la bază teoria materialismul dialectic şi istoric, precum şi adevărul că Oamenii pe Pamânt au aceiaşi origine biologică, deci sunt fraţi, şi prin urmare trebuie să convieţuiască ca fraţii, într-o mare familie umană.” Au şi o adresă pe net http://www.npcr.ro/index.html
Tipii, loviţi de istorie în moalele capului, dau şi linkurile prietenilor:
www.china.org.cn
www.idcpc.org.cn
www.pcc.cu
www.granma.cu
www.prensa-latina.cu
www.kscm.cz
www.kprf.ru
www.lcparty.org
www.rebelion.org
www.avante.pt
www.solidnet.org
www.pcv-venezuela.org
www.rezistenze.org
www.corea-dpr.com
www.pksh.org
www.porcuba.org
www.kke.gr
www.koel.gr
www.workers.org.uk
www.rksmb.ru
www.kpoe.at
www.particommuniste.be
www.newworker.org
www.wpb.be
www.vermelho.org.br
www.communist-bg.org
www.comunisti-italiani.it
www.jcp.or.jp
www.comunistas-mexicanos.org
www.pcrm.md
www.pcperuano.com
www.maoism.ru
www.tara-moldovei.org
www.balkanconference.com
www.september23.com
Tipii, loviţi de istorie în moalele capului, dau şi linkurile prietenilor:
www.china.org.cn
www.idcpc.org.cn
www.pcc.cu
www.granma.cu
www.prensa-latina.cu
www.kscm.cz
www.kprf.ru
www.lcparty.org
www.rebelion.org
www.avante.pt
www.solidnet.org
www.pcv-venezuela.org
www.rezistenze.org
www.corea-dpr.com
www.pksh.org
www.porcuba.org
www.kke.gr
www.koel.gr
www.workers.org.uk
www.rksmb.ru
www.kpoe.at
www.particommuniste.be
www.newworker.org
www.wpb.be
www.vermelho.org.br
www.communist-bg.org
www.comunisti-italiani.it
www.jcp.or.jp
www.comunistas-mexicanos.org
www.pcrm.md
www.pcperuano.com
www.maoism.ru
www.tara-moldovei.org
www.balkanconference.com
www.september23.com
O tâmpenie ilegală.
Alexandru PETRIA
Mame de ingeri
Sper să nu faceţi parte din rândul celor cărora au pierdut un copilaş, dar sper să mă ajutaţi… să îi ajutăm pe cei care au trăit o asemenea dramă.Transmiteţi, vă rog, mai departe acest mesaj, la cât mai multe persoane… printre care se află, poate, cineva care are nevoie de alinare… Nu vi se va îndeplini nicio dorinţă dacă faceţi acest lucru dar, cu siguranţă, veţi face un bine cuiva care suferă cumplit…Vă mulţumesc!*********Adresez acest mesaj tuturor celor care au aşteptat un copilaş, pe care l-au iubit… oricât de mic a fost, dar de care nu s-au putut bucura aşa cum şi-ar fi dorit… Fie că sunteţi mame, taţi, fraţi, surori sau bunici ale acelor copilaşi, plecaţi prea curând de lângă voi, vă aştept la o întâlnire… de suflet!Oricât ne-am dori, nu putem da timpul înapoi, nu putem să ne aducem copilaşii înapoi, dar putem să le cinstim memoria în cel mai frumos modposibil! şi asta, îndreptând lucrurile! Iar ei vor fi mândri de noi!!!Un prim pas… ar fi să ne întâlnim cu toţii, mame, taţi, fraţi, surori şi bunici de îngeri, să povestim despre ei, să aprindem câte o lumânare, să rostim în cor Tatăl Nostru şi apoi să înălţăm la cer baloane colorate!Să fie mesajul nostru de dor şi dragoste către puii noştri, dar şi mesajul nostru către cei din jur că suntem mame, chiar dacă ei nu ne-au cunoscut copilaşii şi că e timpul să ne înţeleagă şi să nerespecte durerea… şi în viitor să ştie cum să le sprijine, dacă le vor întâlni, pe cele care vor avea cumplita neşansă de a deveni mame deîngeri!Vă aştept duminică, 9 martie, începând cu orele 17.00, pe stadionul Iolanda Balaş, Str. Primo Nebiolo nr.2 (mergând pe Bulevardul Kiseleff, dinspre Piaţa Presei Libere, înspre Arcul de Triumf, se intră spreştrandul Tineretului), cu lumânări şi baloane colorate (cu Heliu!)!Dacă 8 Martie e Ziua Mamei, 9 Martie să devina Ziua Mamelor de îngeri!Voi invita câţiva psihologi, cu care să puteţi vorbi, dar şi stabili o legătură care să vă ajute şi îmi permit să invit reprezentanţi ai presei şi televiziunilor, pentru a fi martorii primei întâlniri a OrganizatieiE.M.M.A. Prezenţa lor este extrem de importantă, ei fiind aceia care ne pot sprijini şi ajuta să deschidem minţi, ochi, urechi şi inimi!Dacă sunteţi prea departe de Bucureşti, şi nu puteţi ajunge la întrunire, căutaţi şi alte mămici şi alţi tătici de îngeri, mergeţi, tot pe 9 martie, într-un parc, aprindeţi lumânări, rostiţi Tatăl Nostru şiînalţaţi la cer baloane colorate! Contactaţi presa locală şi televiziunea locală, invitaţi-i la întâlnirea voastră şi mediatizaţi mai departe, campania „Mame de îngeri”! Faceţi poze şi trimiteţi-mi, la OP26, CP 383, însoţite de numele vostru şi al îngeraşilor voştri şi de datele unde puteţi fi contactate! Vor intra în istoricul Organizaţiei E.M.M.A., le voi publica pe situl Organizaţiei, atunci când va fi gata şi dintre cele mai reuşite, voi alege câteva pentru cartea pe care doresc să o scriu în memoria îngeraşilor noştri şi care să vină în sprijinul mamelor de îngeri!Aştept, cu speranţă, confirmările voastre de participare pe: www.biancabrad.com/pierderea_sarcinii!!Vă mulţumesc pentu înţelegere şi sprijin şi vă aştept cu drag!în amintirea copilaşilor noştri,
Bianca Brad
Vreti malarie? Primiti malarie!
Am găsit în Glasul Maramureşului: "Ati fi dispus sã vã îmbolnãviti de bunãvoie cu malarie? Dacã da, atunci sunteti omul potrivit pentru Institutul de Cercetare Biomedicalã din Seattle, SUA, care a anuntat cã va oferi câte 4.000 de dolari voluntarilor care se lasã muscati de tântari infectati cu malarie. Institutul american a precizat cã nicio viatã nu va fi pusã în pericol, întrucât voluntarii vor putea fi vindecati. Institutul doreste sã efectueze mai multe experimente si sã testeze care dintre vaccinurile disponibile la ora actualã functioneazã mai rapid." V-am fericit cu vestea?
sâmbătă, 8 martie 2008
László Tőkés şi Securitatea. O mărturie
Iosif Kabai - născut la 19 februarie 1950 în satul Ady Endre (jud. Satu Mare), tehnician dentar la Policlinica 3 (atît în 1989 cît şi în 2001), membru al presbiteriului Parohiei Reformate Timişoara (atît în 1989 cît şi în 2001), locatar al clădirii în care se află biserica.
"L-am cunoscut pe László Tőkés după mutarea acestuia la Timişoara. Eu locuiesc în clădirea bisericii reformate. În primele luni, cînd soţia lui László încă nu venise de la Dej, deseori era invitatul nostru la masă.
Preotul paroh Leo Peuker, după prezentarea lui Tőkés, m-a tras deoparte şi mi-a atras atenţia că Tőkés are activitate antistatală, iar acum a fost mutat disciplinar la Timişoara, el avînd sarcina să-l supravegheze.
Avînd deseori discuţii cu Tőkés, i-am comunicat şi ceea ce mi-a spus bătrînul Peuker despre el. László mi-a mărturisit că a avut probleme cu autorităţile încă de cînd terminase teologia. În lucrarea de diplomă a citat un pasaj din Biblie în care se pomeneşte de "altă ţară" pe care Dumnezeu o dă oamenilor - de fapt împărăţia cerească - dar pasajul putea fi interpretat tendenţios.
Cînd László a ajuns preot la Dej s-a confruntat cu faptul că mulţi părinţi unguri erau nehotărîţi unde să-şi dea copiii la şcoală - la secţia română sau maghiară. Atunci, cu un grup de tineri, a copiat din Constituţie drepturile minorităţilor şi a trimis prin poştă pasajele respective familiilor ungureşti (alese din cartea de telefon).
Tot la Dej s-a ocupat intens cu tineretul, ţinînd cercuri literare. Acolo se recitau de pildă poezii naţionale româneşti de Octavian Goga, dar traduse în limba maghiară acestea deveneau poezii naţionale maghiare.
Astfel, László a intrat în vizorul Securităţii şi a fost exclus din rîndul preoţilor de către episcopul din Cluj. Tot atunci a fost pensionat tatăl lui László, Istvan Tőkés, care era profesor de teologie şi adjunct de episcop.
După aceasta, László a trimis scrisori la Uniunea Mondială Reformată, ceea ce a făcut autorităţile să-l reaccepte în preoţie, fiind mutat la Timişoara.
Peuker îl cam marginaliza pe László Tőkés, nu prea îl lăsa să predice. László a scris scrisori către episcopul Papp arătînd neregulile pe care le constata la Timişoara.
Leo Peuker a mers la o înmormîntare pe timp urît (nu voia să-l trimită pe László Tőkés) şi acolo i s-a făcut rău, fiind dus la spital. În scurt timp a murit. Astfel, parohia a rămas în grija lui László Tőkés.
După aceasta am fost ales şi eu printre presbiteri. Şi pe vremea lui Ceauşescu, alegerile de presbiteri se făceau democratic.
Presbiteriul l-a ales pe László Tőkés ca preot definitiv, dar trebuia confirmat şi de episcopul Papp. Acesta nu a dat confirmarea. Era de altfel o politică a episcopului de a nu confirma pe post preoţii, mulţi preoţi din episcopie erau în situaţia asta [observaţia martorului corespunde cu ceea ce László Tőkés însuşi scrie în cartea "Asediul Timişoarei", [6] - pag. 24, anume că 70% dintre parohii aveau doar pastori substituţi]. Cît timp nu erau confirmaţi, preoţii puteau fi mutaţi cînd şi unde voia episcopul. După confirmare, episcopul nu mai putea muta preotul.
Din 1987, după moartea lui Peuker, la fiecare şedinţă a presbiteriului se ridica problema definitivării lui László Tőkés ca preot paroh. Aceste şedinţe aveau loc aproximativ lunar. De fiecare dată, László trimitea extrasele din procesul verbal al şedinţei la episcopie. Ştiu că au fost şi delegaţii la episcop pentru definitivarea lui László. Episcopul ori nu-i primea, ori dădea răspunsuri negative.
Cred că prin 1987, nu ştiu precis, la o şedinţă a preoţilor la Arad (unde era protopopiatul), Tőkés a luat atitudine împotriva aşa-zisei sistematizări a satelor.
În 1989 episcopul nu-l mai recunoştea pe László ca preot de Timişoara (îl mutase la Mineu) şi trimitea alţi preoţi să ţină slujbele de duminică, însă aceştia nu erau primiţi de enoriaşi şi presbiteriu. De pildă, odată protopopul Kovács a vrut să ţină slujba în locul lui László. Acesta însă a intrat în biserică cu vreo 2 minute mai repede şi lumea începuse să cînte. Cînd a intrat şi protopopul, îmbrăcat în sutană ca pentru slujbă, lumea parcă mai apăsat a cîntat, dîndu-i de înţeles că nu e bine primit. Protopopul a intrat, s-a rugat puţin în tăcere, apoi a plecat.
De prin septembrie 1989 era sesizabilă prezenţa securiştilor în jurul parohiei. În 15 septembrie, începînd anul şcolar şi cumpărînd flori pentru profesoare, în spatele meu un securist mă urmărea dacă nu transmit scrisori florăresei - ei nu ştiau cum izbuteşte Tőkés să trimeată informaţii în străinătate.
Era o senzaţie ciudată să privesc împreună cu László Tőkés emisiunea Panorama a televiziunii maghiare, unde se transmitea interviul dat de Tőkés, în timp ce clădirea era înconjurată de securişti care se chinuiau să afle cum izbuteşte Tőkés să dea interviuri mass-mediei maghiare. După revoluţie am aflat că videocamera cu care a fost filmat stătea permanent în clădire, reporterii veneau fără aparatură, astfel încît securiştii să nu-şi dea seamă ce scop au. Ca să poată intra în clădire, uneori vizitatorii lui László spuneau că merg la mine. Atunci erau lăsaţi să intre, cei care păzeau clădirea aveau încredere în mine. [adăugăm la cele spuse de martor faptul că, chiar dacă intrarea în locuinţa lui Tőkés era supravegheată, exista o uşă care dădea spre subsol care n-a fost niciodată supravegheată]. Deasemeni, vizitatorii mai puteau intra duminica, împreună cu mulţimea care venea la biserică pentru slujbă.
Am fost deseori chemat la Securitate, să mă întrebe ce se întîmplă. Apoi îi mărturiseam aceasta lui László Tőkés.
La Securitate, încercam să-l protejez pe László Tőkés, creînd impresia interlocutorilor că acesta este sub protecţie înaltă. Cînd preşedintele american Reagan a făcut o vizită în Ungaria, ştiam că în aceeaşi perioadă fratele lui Tőkés din Canada merge şi el în Ungaria. Le-am spus securiştilor "Reagan călătoreşte în acelaşi avion cu fratele lui Tőkés, iar pe drum discută despre situaţia lui László Tőkés". S-au uitat miraţi la mine, dar n-au consemnat asta. De la televiziunea maghiară aflasem că şeful KGB, Kriucikov, fusese în 1956 în Ungaria (colaborase cu Iuri Andropov) şi cunoştea limba maghiară. Am spus la Securitate "vedeţi că Kriucikov direct în limba maghiară citeşte rapoartele despre Tőkés".
Cînd presiunea asupra lui Tőkés sporise, nu mai primea salar, geamurile locuinţei fuseseră sparte, fusese atacat de 3 inşi mascaţi în locuinţă, eu i-am spus lui Tőkés ce-ar fi dacă am negocia o mutare mai favorabilă, adică nu la Mineu ci într-o localitate mai mare, astfel încît Tőkés să plece cu fruntea sus. László a spus să încercăm să vedem ce se poate.
Securitatea m-a contactat şi am întrebat securistul dacă n-ar fi o posibilitate să fie mutat Tőkés într-o localitate mai mare. Securistul a spus că va transmite această propunere, dar nu ştie unde se iau hotărîrile, ori la procurorul general ori la şeful statului. Nu am primit răspuns la această încercare de negociere.
După ce László nu mai primea salar, a venit la el un preot din Ungaria care i-a spus că a făcut colectă pentru el, cunoscîndu-i situaţia, şi i-a dat 20000 lei cerîndu-i o confirmare scrisă de primire a banilor. La scurt timp a venit un poliţist cu biletul iscălit de Tőkés spunînd că l-au găsit în buzunarul unui cetăţean străin care se întorcea acasă şi dacă recunoaşte semnătura, să aleagă: fie era vorba de banii bisericii pe care şi i-a însuşit, pedeapsă pentru delapidare; fie a primit banii pentru mesajele trimise în străinătate, pedeapsă pentru spionaj. Eu am vorbit despre acest subiect cu un procuror, care m-a sfătuit ca Tőkés să nu recunoască nimic.
Unul din colaboratorii lui László Tőkés era Újvárossy Ernő. Acesta ajuta la amenajarea bisericii, fiind inginer constructor cu practică în marile şantiere socialiste.
Tőkés mi-a povestit că Securitatea i-ar fi cerut lui Újvárossy să aducă materiale fără acte legale la biserică, pentru ca apoi Tőkés să fie acuzat că lucrează cu materiale fără provenienţă legală. Újvárossy însă nu s-a conformat şi a adus numai materiale cu acte în regulă. La scurt timp Újvárossy a dispărut, fiind găsit mort în Pădurea Verde. Am auzit că şi tînărul care a găsit cadavrul, inginer la UMT, a dispărut mai apoi. Deasemeni, am auzit că un prieten al lui Újvárossy, Toszo Árpád, care a lucrat cu acesta la amenajarea spaţiilor bisericii, prin 1990-1991 a suferit o fractură craniană şi a murit după cîteva luni de agonie. În timpul agoniei, într-un moment de luciditate, Toszo a spus că, invitat fiind la o cafea, a fost lovit în cap de o femeie.
Episcopia a deschis proces pentru evacuarea lui Tőkés. În acea perioadă fiind la serviciu am fost chemat la conducere, eu împreună cu László Teleki (şi dînsul membru în presbiteriu) şi ni s-a comunicat că trebuie să ne prezentăm la o şedinţă a presbiteriului şi să avem grijă ce facem acolo. Eu ştiam că e vorba de o şedinţă de mazilire a lui Tőkés. I-am spus şi lui László Tőkés ce se pregăteşte. La sugestia lui mi-am dat demisia din presbiteriu. Am scris demisia şi în numele lui Teleki, care nu avea cum ajunge la biserică, aceasta fiind înconjurată de poliţie.
În ziua cînd trebuia să aibe loc şedinţa cadrele medicale m-au anunţat că Securitatea aşteaptă să plecăm la şedinţa anunţată. Şi soţia, care lucra cu mine, a fost chemată la conducere ca să mă convingă să plec. Eu am spus că nu pot pleca în timpul serviciului.
La chemări repetate, împreună cu Teleki m-am dus la directoare, care primise de la Spitalul Judeţean telefon să ne ducă acolo. Am ajuns la Spitalul Judeţean, unde ni s-a pus în vedere să mergem la şedinţă, dacă nu, să ne întoarcem să ne predea carnetele de muncă. Eu am spus că noi ne-am dat demisia din presbiteriu, dar n-au vrut să ţină seama de asta.
Am ajuns la biserică cu 1 oră şi un sfert întîrziere, şedinţa deja se terminase, lumea tocmai pleca dar fost întoarsă. Ni s-a citit procesul verbal cu hotărîrea împotriva lui Tőkés luată şi ne-au pus să semnăm. Şedinţa se ţinuse pe hol, căci Tőkés n-a deschis uşa parohiei.
În 1989 citind Biblia mi-a sărit în ochi pasajul din Leviticul 25, 10: "Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie". Căzîndu-mi în mînă Revista Cultului Mozaic, la care biserica era abonată, am văzut că anul 1989 corespunde anului evreiesc 5750, deci poate fi considerat "an al cincizecilea", în care se vesteşte slobozenia. Anul evreiesc începe în septembrie, chiar în ziua respectivă Ungaria a deschis graniţa cu Austria pentru est-germanii care nu voiau să se întoarcă acasă. De aceea în această perioadă eram ferm convins că e aproape şi clipa "slobozeniei" noastre.
Duminică 10 decembrie 1989, Tőkés, care primise de la Judecătorie somaţia de evacuare, a anunţat enoriaşii că cine vrea să vadă cum este evacuat un preot reformat să vină vineri în faţa bisericii.
Pe data de 11 l-am dus pe Tőkés la o înmormîntare. El mi-a spus atunci că în cursul zilei fusese chemat la responsabilul cu cultele de la Consiliul Judeţean PCR, care i-a spus următoarele: "nu vineri veţi fi evacuat, nu sîmbătă, duminică vă veţi ţine slujba, eventual luni". Ştiu că luni trebuia să plece Ceauşescu în Iran.
Precum se ştie, evacuarea a avut totuşi loc în noaptea de sîmbătă spre duminică. Eu am auzit zgomote, spargerea uşilor, n-am văzut prea multe căci cînd am deschis geamul să mă uit un individ mi-a făcut semn să-l închid. László îmi dăduse trei dosare cu acte, într-o plasă, ca să le păstrez, spunîndu-mi "acestea dovedesc nevinovăţia mea". Mi-a fost frică să nu se găsească dosarele la mine la o eventuală percheziţie, de aia le-am dus în pod (care era comun pentru toate apartamentele), apoi am ars pantofii cu care fusesem ca să nu fie nici o urmă prin care să se cunoască că eu am dus dosarele în pod. După revoluţie i-am înapoiat lui László dosarele, şi ştiu că actele de acolo au stat la baza cărţii lui László Tőkés "Asediul Timişoarei".
17 şi 20 septembrie 2001
"L-am cunoscut pe László Tőkés după mutarea acestuia la Timişoara. Eu locuiesc în clădirea bisericii reformate. În primele luni, cînd soţia lui László încă nu venise de la Dej, deseori era invitatul nostru la masă.
Preotul paroh Leo Peuker, după prezentarea lui Tőkés, m-a tras deoparte şi mi-a atras atenţia că Tőkés are activitate antistatală, iar acum a fost mutat disciplinar la Timişoara, el avînd sarcina să-l supravegheze.
Avînd deseori discuţii cu Tőkés, i-am comunicat şi ceea ce mi-a spus bătrînul Peuker despre el. László mi-a mărturisit că a avut probleme cu autorităţile încă de cînd terminase teologia. În lucrarea de diplomă a citat un pasaj din Biblie în care se pomeneşte de "altă ţară" pe care Dumnezeu o dă oamenilor - de fapt împărăţia cerească - dar pasajul putea fi interpretat tendenţios.
Cînd László a ajuns preot la Dej s-a confruntat cu faptul că mulţi părinţi unguri erau nehotărîţi unde să-şi dea copiii la şcoală - la secţia română sau maghiară. Atunci, cu un grup de tineri, a copiat din Constituţie drepturile minorităţilor şi a trimis prin poştă pasajele respective familiilor ungureşti (alese din cartea de telefon).
Tot la Dej s-a ocupat intens cu tineretul, ţinînd cercuri literare. Acolo se recitau de pildă poezii naţionale româneşti de Octavian Goga, dar traduse în limba maghiară acestea deveneau poezii naţionale maghiare.
Astfel, László a intrat în vizorul Securităţii şi a fost exclus din rîndul preoţilor de către episcopul din Cluj. Tot atunci a fost pensionat tatăl lui László, Istvan Tőkés, care era profesor de teologie şi adjunct de episcop.
După aceasta, László a trimis scrisori la Uniunea Mondială Reformată, ceea ce a făcut autorităţile să-l reaccepte în preoţie, fiind mutat la Timişoara.
Peuker îl cam marginaliza pe László Tőkés, nu prea îl lăsa să predice. László a scris scrisori către episcopul Papp arătînd neregulile pe care le constata la Timişoara.
Leo Peuker a mers la o înmormîntare pe timp urît (nu voia să-l trimită pe László Tőkés) şi acolo i s-a făcut rău, fiind dus la spital. În scurt timp a murit. Astfel, parohia a rămas în grija lui László Tőkés.
După aceasta am fost ales şi eu printre presbiteri. Şi pe vremea lui Ceauşescu, alegerile de presbiteri se făceau democratic.
Presbiteriul l-a ales pe László Tőkés ca preot definitiv, dar trebuia confirmat şi de episcopul Papp. Acesta nu a dat confirmarea. Era de altfel o politică a episcopului de a nu confirma pe post preoţii, mulţi preoţi din episcopie erau în situaţia asta [observaţia martorului corespunde cu ceea ce László Tőkés însuşi scrie în cartea "Asediul Timişoarei", [6] - pag. 24, anume că 70% dintre parohii aveau doar pastori substituţi]. Cît timp nu erau confirmaţi, preoţii puteau fi mutaţi cînd şi unde voia episcopul. După confirmare, episcopul nu mai putea muta preotul.
Din 1987, după moartea lui Peuker, la fiecare şedinţă a presbiteriului se ridica problema definitivării lui László Tőkés ca preot paroh. Aceste şedinţe aveau loc aproximativ lunar. De fiecare dată, László trimitea extrasele din procesul verbal al şedinţei la episcopie. Ştiu că au fost şi delegaţii la episcop pentru definitivarea lui László. Episcopul ori nu-i primea, ori dădea răspunsuri negative.
Cred că prin 1987, nu ştiu precis, la o şedinţă a preoţilor la Arad (unde era protopopiatul), Tőkés a luat atitudine împotriva aşa-zisei sistematizări a satelor.
În 1989 episcopul nu-l mai recunoştea pe László ca preot de Timişoara (îl mutase la Mineu) şi trimitea alţi preoţi să ţină slujbele de duminică, însă aceştia nu erau primiţi de enoriaşi şi presbiteriu. De pildă, odată protopopul Kovács a vrut să ţină slujba în locul lui László. Acesta însă a intrat în biserică cu vreo 2 minute mai repede şi lumea începuse să cînte. Cînd a intrat şi protopopul, îmbrăcat în sutană ca pentru slujbă, lumea parcă mai apăsat a cîntat, dîndu-i de înţeles că nu e bine primit. Protopopul a intrat, s-a rugat puţin în tăcere, apoi a plecat.
De prin septembrie 1989 era sesizabilă prezenţa securiştilor în jurul parohiei. În 15 septembrie, începînd anul şcolar şi cumpărînd flori pentru profesoare, în spatele meu un securist mă urmărea dacă nu transmit scrisori florăresei - ei nu ştiau cum izbuteşte Tőkés să trimeată informaţii în străinătate.
Era o senzaţie ciudată să privesc împreună cu László Tőkés emisiunea Panorama a televiziunii maghiare, unde se transmitea interviul dat de Tőkés, în timp ce clădirea era înconjurată de securişti care se chinuiau să afle cum izbuteşte Tőkés să dea interviuri mass-mediei maghiare. După revoluţie am aflat că videocamera cu care a fost filmat stătea permanent în clădire, reporterii veneau fără aparatură, astfel încît securiştii să nu-şi dea seamă ce scop au. Ca să poată intra în clădire, uneori vizitatorii lui László spuneau că merg la mine. Atunci erau lăsaţi să intre, cei care păzeau clădirea aveau încredere în mine. [adăugăm la cele spuse de martor faptul că, chiar dacă intrarea în locuinţa lui Tőkés era supravegheată, exista o uşă care dădea spre subsol care n-a fost niciodată supravegheată]. Deasemeni, vizitatorii mai puteau intra duminica, împreună cu mulţimea care venea la biserică pentru slujbă.
Am fost deseori chemat la Securitate, să mă întrebe ce se întîmplă. Apoi îi mărturiseam aceasta lui László Tőkés.
La Securitate, încercam să-l protejez pe László Tőkés, creînd impresia interlocutorilor că acesta este sub protecţie înaltă. Cînd preşedintele american Reagan a făcut o vizită în Ungaria, ştiam că în aceeaşi perioadă fratele lui Tőkés din Canada merge şi el în Ungaria. Le-am spus securiştilor "Reagan călătoreşte în acelaşi avion cu fratele lui Tőkés, iar pe drum discută despre situaţia lui László Tőkés". S-au uitat miraţi la mine, dar n-au consemnat asta. De la televiziunea maghiară aflasem că şeful KGB, Kriucikov, fusese în 1956 în Ungaria (colaborase cu Iuri Andropov) şi cunoştea limba maghiară. Am spus la Securitate "vedeţi că Kriucikov direct în limba maghiară citeşte rapoartele despre Tőkés".
Cînd presiunea asupra lui Tőkés sporise, nu mai primea salar, geamurile locuinţei fuseseră sparte, fusese atacat de 3 inşi mascaţi în locuinţă, eu i-am spus lui Tőkés ce-ar fi dacă am negocia o mutare mai favorabilă, adică nu la Mineu ci într-o localitate mai mare, astfel încît Tőkés să plece cu fruntea sus. László a spus să încercăm să vedem ce se poate.
Securitatea m-a contactat şi am întrebat securistul dacă n-ar fi o posibilitate să fie mutat Tőkés într-o localitate mai mare. Securistul a spus că va transmite această propunere, dar nu ştie unde se iau hotărîrile, ori la procurorul general ori la şeful statului. Nu am primit răspuns la această încercare de negociere.
După ce László nu mai primea salar, a venit la el un preot din Ungaria care i-a spus că a făcut colectă pentru el, cunoscîndu-i situaţia, şi i-a dat 20000 lei cerîndu-i o confirmare scrisă de primire a banilor. La scurt timp a venit un poliţist cu biletul iscălit de Tőkés spunînd că l-au găsit în buzunarul unui cetăţean străin care se întorcea acasă şi dacă recunoaşte semnătura, să aleagă: fie era vorba de banii bisericii pe care şi i-a însuşit, pedeapsă pentru delapidare; fie a primit banii pentru mesajele trimise în străinătate, pedeapsă pentru spionaj. Eu am vorbit despre acest subiect cu un procuror, care m-a sfătuit ca Tőkés să nu recunoască nimic.
Unul din colaboratorii lui László Tőkés era Újvárossy Ernő. Acesta ajuta la amenajarea bisericii, fiind inginer constructor cu practică în marile şantiere socialiste.
Tőkés mi-a povestit că Securitatea i-ar fi cerut lui Újvárossy să aducă materiale fără acte legale la biserică, pentru ca apoi Tőkés să fie acuzat că lucrează cu materiale fără provenienţă legală. Újvárossy însă nu s-a conformat şi a adus numai materiale cu acte în regulă. La scurt timp Újvárossy a dispărut, fiind găsit mort în Pădurea Verde. Am auzit că şi tînărul care a găsit cadavrul, inginer la UMT, a dispărut mai apoi. Deasemeni, am auzit că un prieten al lui Újvárossy, Toszo Árpád, care a lucrat cu acesta la amenajarea spaţiilor bisericii, prin 1990-1991 a suferit o fractură craniană şi a murit după cîteva luni de agonie. În timpul agoniei, într-un moment de luciditate, Toszo a spus că, invitat fiind la o cafea, a fost lovit în cap de o femeie.
Episcopia a deschis proces pentru evacuarea lui Tőkés. În acea perioadă fiind la serviciu am fost chemat la conducere, eu împreună cu László Teleki (şi dînsul membru în presbiteriu) şi ni s-a comunicat că trebuie să ne prezentăm la o şedinţă a presbiteriului şi să avem grijă ce facem acolo. Eu ştiam că e vorba de o şedinţă de mazilire a lui Tőkés. I-am spus şi lui László Tőkés ce se pregăteşte. La sugestia lui mi-am dat demisia din presbiteriu. Am scris demisia şi în numele lui Teleki, care nu avea cum ajunge la biserică, aceasta fiind înconjurată de poliţie.
În ziua cînd trebuia să aibe loc şedinţa cadrele medicale m-au anunţat că Securitatea aşteaptă să plecăm la şedinţa anunţată. Şi soţia, care lucra cu mine, a fost chemată la conducere ca să mă convingă să plec. Eu am spus că nu pot pleca în timpul serviciului.
La chemări repetate, împreună cu Teleki m-am dus la directoare, care primise de la Spitalul Judeţean telefon să ne ducă acolo. Am ajuns la Spitalul Judeţean, unde ni s-a pus în vedere să mergem la şedinţă, dacă nu, să ne întoarcem să ne predea carnetele de muncă. Eu am spus că noi ne-am dat demisia din presbiteriu, dar n-au vrut să ţină seama de asta.
Am ajuns la biserică cu 1 oră şi un sfert întîrziere, şedinţa deja se terminase, lumea tocmai pleca dar fost întoarsă. Ni s-a citit procesul verbal cu hotărîrea împotriva lui Tőkés luată şi ne-au pus să semnăm. Şedinţa se ţinuse pe hol, căci Tőkés n-a deschis uşa parohiei.
În 1989 citind Biblia mi-a sărit în ochi pasajul din Leviticul 25, 10: "Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie". Căzîndu-mi în mînă Revista Cultului Mozaic, la care biserica era abonată, am văzut că anul 1989 corespunde anului evreiesc 5750, deci poate fi considerat "an al cincizecilea", în care se vesteşte slobozenia. Anul evreiesc începe în septembrie, chiar în ziua respectivă Ungaria a deschis graniţa cu Austria pentru est-germanii care nu voiau să se întoarcă acasă. De aceea în această perioadă eram ferm convins că e aproape şi clipa "slobozeniei" noastre.
Duminică 10 decembrie 1989, Tőkés, care primise de la Judecătorie somaţia de evacuare, a anunţat enoriaşii că cine vrea să vadă cum este evacuat un preot reformat să vină vineri în faţa bisericii.
Pe data de 11 l-am dus pe Tőkés la o înmormîntare. El mi-a spus atunci că în cursul zilei fusese chemat la responsabilul cu cultele de la Consiliul Judeţean PCR, care i-a spus următoarele: "nu vineri veţi fi evacuat, nu sîmbătă, duminică vă veţi ţine slujba, eventual luni". Ştiu că luni trebuia să plece Ceauşescu în Iran.
Precum se ştie, evacuarea a avut totuşi loc în noaptea de sîmbătă spre duminică. Eu am auzit zgomote, spargerea uşilor, n-am văzut prea multe căci cînd am deschis geamul să mă uit un individ mi-a făcut semn să-l închid. László îmi dăduse trei dosare cu acte, într-o plasă, ca să le păstrez, spunîndu-mi "acestea dovedesc nevinovăţia mea". Mi-a fost frică să nu se găsească dosarele la mine la o eventuală percheziţie, de aia le-am dus în pod (care era comun pentru toate apartamentele), apoi am ars pantofii cu care fusesem ca să nu fie nici o urmă prin care să se cunoască că eu am dus dosarele în pod. După revoluţie i-am înapoiat lui László dosarele, şi ştiu că actele de acolo au stat la baza cărţii lui László Tőkés "Asediul Timişoarei".
17 şi 20 septembrie 2001
vineri, 7 martie 2008
Filmul indecent cu profesoara universitara Angela Repanovici din Brasov
Filmuletul a fost postat pe youtube (retras ulterior) şi a fost prezentat si pe Realitatea TV. Cei care doresc sa vada lenjeria intima a profesoarei sa dea click http://uk.youtube.com/watch?v=yB6xsojeTzw
C.V. Angela Repanovici, de pe site-ul locului ei de munca:
N. 23 mai 1965, Braşov
Preşedintele Comisiei Naţionale a Bibliotecilor (2006 - )
Director al Bibliotecii Universităţii "Transilvania" din Braşov (2001 - )
Absolventă a Facultăţii de Mecanică, Universitatea "Transilvania" din Braşov (1988)
Profesor universitar, Facultatea de Inginerie Mecanică, Catedra de Mecanică Fină şi Mecatronică, şi Facultatea de Litere, specializarea Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, Universitatea "Transilvania" din Braşov (din 2005, coordonator, specializarea Ştiinţa Informării şi Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere, IDD)
Doctor în ştiinţe tehnice (1999)
Formator programe Leonardo da Vinci - RO/2004/91017/EX (2004) şi RO/2005/95006/EX (2006)
Iniţiator şi organizator al Conferinţelor Internaţionale în domeniul Biblioteconomiei şi Ştiinţei
Informării BIBLIO-BRAŞOV (2002- )
Membru al Consiliului Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ (2006- )
Membru al Consiliului de conducere al Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţământ-România (ABIR)
Membru al ABIR, EAHIL (European Association for Health Information and Libraries), AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din România), AER (Asociaţia Editorilor din România), (SRMTA ( Societatea Română de Mecanică Teoretică şi Aplicată), ABI ( American Biografical Institute), SROMECA ( Societatea Română de Mecatronică)
Membru al colegiului de redacţie al Bulletin of Transilvania University of Braşov, Series A (ISSN 1223-964X)
Autor: Cărţi, articole şi cursuri universitare în domeniul tehnic şi în domeniul biblioteconomiei publicate în ţară şi străinătate
Comunicări susţinute în cadrul unor manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.
1 brevet de invenţie
Cărţi în domeniul biblioteconomiei şi al ştiinţelor informării publicate în perioada 2001-2006:
GARNES, Kari; LANDOY, Ane; REPANOVICI, Angela. Aspects of the Digital Library. Laksevag: Alvheim & Eide Akademisk Forlag, 2006. ISBN 82-90359-76-4
REPANOVICI, Angela; BARNA, Andrei. Exploatation des ressources informationelles dans la societe du savoir. Chişinău: Editura U.T.M., 2006. ISBN 978-9975-9853-8-3
REPANOVICI, Angela; MAILAT, Gabriela; POP, Corina; LATEŞ, Magdalena. Catalog carte veche şi rară la Biblioteca Universităţii "Transilvania" din Braşov. Editura Universităţii "Transilvania", 2005.760 p. ISBN 973-635-494-6.
REPANOVICI, A.; LATEŞ, M. Tehnici de documentare tradiţională. Aplicaţii în mecanica fină. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2003, ISBN 973-635-128-9
RADU, M.; REPANOVICI, A. O istorie a tiparului şi a tipăriturilor. Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2002, ISBN 973-635-084-3
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.2: New technology of communication and information. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.2 ISBN 973-635-057-6
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.1: Traditional Documentation. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.1 ISBN 973-635-056-8
REPANOVICI, A. Informaţia ştiinţifică. Tehnici de documentare. Editura INFOMARKET Braşov, 2000, ISBN 973-8204-04-6, 192 p.ALEXANDRU, C., REPANOVICI, A.. Bazele utilizării calculatoarelor, în inginerie, în biblioteconomie. Editura INFOMARKET, Braşov, 2000, ISBN 973-99827-1-9; 262 p.
C.V. Angela Repanovici, de pe site-ul locului ei de munca:
N. 23 mai 1965, Braşov
Preşedintele Comisiei Naţionale a Bibliotecilor (2006 - )
Director al Bibliotecii Universităţii "Transilvania" din Braşov (2001 - )
Absolventă a Facultăţii de Mecanică, Universitatea "Transilvania" din Braşov (1988)
Profesor universitar, Facultatea de Inginerie Mecanică, Catedra de Mecanică Fină şi Mecatronică, şi Facultatea de Litere, specializarea Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, Universitatea "Transilvania" din Braşov (din 2005, coordonator, specializarea Ştiinţa Informării şi Comunicării din cadrul Facultăţii de Litere, IDD)
Doctor în ştiinţe tehnice (1999)
Formator programe Leonardo da Vinci - RO/2004/91017/EX (2004) şi RO/2005/95006/EX (2006)
Iniţiator şi organizator al Conferinţelor Internaţionale în domeniul Biblioteconomiei şi Ştiinţei
Informării BIBLIO-BRAŞOV (2002- )
Membru al Consiliului Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ (2006- )
Membru al Consiliului de conducere al Asociaţiei Bibliotecarilor din Învăţământ-România (ABIR)
Membru al ABIR, EAHIL (European Association for Health Information and Libraries), AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor din România), AER (Asociaţia Editorilor din România), (SRMTA ( Societatea Română de Mecanică Teoretică şi Aplicată), ABI ( American Biografical Institute), SROMECA ( Societatea Română de Mecatronică)
Membru al colegiului de redacţie al Bulletin of Transilvania University of Braşov, Series A (ISSN 1223-964X)
Autor: Cărţi, articole şi cursuri universitare în domeniul tehnic şi în domeniul biblioteconomiei publicate în ţară şi străinătate
Comunicări susţinute în cadrul unor manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.
1 brevet de invenţie
Cărţi în domeniul biblioteconomiei şi al ştiinţelor informării publicate în perioada 2001-2006:
GARNES, Kari; LANDOY, Ane; REPANOVICI, Angela. Aspects of the Digital Library. Laksevag: Alvheim & Eide Akademisk Forlag, 2006. ISBN 82-90359-76-4
REPANOVICI, Angela; BARNA, Andrei. Exploatation des ressources informationelles dans la societe du savoir. Chişinău: Editura U.T.M., 2006. ISBN 978-9975-9853-8-3
REPANOVICI, Angela; MAILAT, Gabriela; POP, Corina; LATEŞ, Magdalena. Catalog carte veche şi rară la Biblioteca Universităţii "Transilvania" din Braşov. Editura Universităţii "Transilvania", 2005.760 p. ISBN 973-635-494-6.
REPANOVICI, A.; LATEŞ, M. Tehnici de documentare tradiţională. Aplicaţii în mecanica fină. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2003, ISBN 973-635-128-9
RADU, M.; REPANOVICI, A. O istorie a tiparului şi a tipăriturilor. Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2002, ISBN 973-635-084-3
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.2: New technology of communication and information. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.2 ISBN 973-635-057-6
REPANOVICI, A. Documentation technics, vol.1: Traditional Documentation. Editura Universităţii "Transilvania", Braşov, 2002, ISBN 973-635-055-X, vol.1 ISBN 973-635-056-8
REPANOVICI, A. Informaţia ştiinţifică. Tehnici de documentare. Editura INFOMARKET Braşov, 2000, ISBN 973-8204-04-6, 192 p.ALEXANDRU, C., REPANOVICI, A.. Bazele utilizării calculatoarelor, în inginerie, în biblioteconomie. Editura INFOMARKET, Braşov, 2000, ISBN 973-99827-1-9; 262 p.
Popii ies la cules de voturi
Este hotărârea Sinodului BOR. Culesul o să fie posibil pentru funcţiile de consilieri locali. Ca indepentenţi. Politicienii tac de parcă ar avea gura plină. Cu ce vreţi. Tac oportunist. Nu-şi permit să deranjeze clericii în an electoral. Pe mine mă doare în paişpe şi zic că situaţia este un regres, cu dus-întors şi pentru biserică.
O să fie frumos să-l bag în mama lui pe popa-consilier, care închide ochii la o afacere a primăriei? Sau care a promis minţind că, dacă o să fie votat, îmi va asfalta strada?
Azi s-a decis să se întindă rahatul politicii pe sutane. La vedere, fără fereală.
Alexandru Petria
O să fie frumos să-l bag în mama lui pe popa-consilier, care închide ochii la o afacere a primăriei? Sau care a promis minţind că, dacă o să fie votat, îmi va asfalta strada?
Azi s-a decis să se întindă rahatul politicii pe sutane. La vedere, fără fereală.
Alexandru Petria
Ce vrei de ziua ta?
Nu ai stat niciodată să te gândeşti de două ori înainte să ceri anumite cadouri de ziua ta sau pur şi simplu de sărbători? Ceva mă face sa mă gândesc că răspunsul e "nu", deoarece nici eu nu am făcut-o. Până am cunoscut nişte adolescenţi care au privit altfel lucrurile. Şi-au imaginat cum ar fi să trăiască o zi ca şi cei care sunt total lipsiţi de aceste privilegii sau care nu se pot bucura de ele şi au realizat că nu ar rezista foarte usor. Mai apoi şi-au dat seama că dacă situaţia s-ar inversa probabil că aceştia nu ar profita din plin, cum facem noi zi de zi, ci ar cere doar strictul necesar. Încearcă şi tu în puţinul timp liber, fă ca şi cei din actuala clasă a VIII-a D de la Grigore Silaşi din Beclean! Maturizează-ţi această parte! Şi pentru că lor nu le-a plăcut ce şi-au închipuit, au încercat să îmbunătăţească puţin lucrurile, ca de Crăciun o parte din copiii cu dizabilităţi să primească mici cadouri, de care să se poată bucura împreună, în acelaşi timp învăţând unul de la celălalt. Pentru a strânge banii necesari, au fost ajutaţi de elevii din clasa a VII-a B, care s-au implicat doar din acest an, confecţionând împreună felicitări ale căror valoare era sursa lor de sponsorizare. Iar ca totul să iasă perfect, au apelat la diriginţi şi psihologul şcolii care au ajutat la organizarea acestui "proiect". Deşi pare incredibil, au reuşit! Fac asta de câţiva ani şi şi-au propus să îi înveţe pe cei din grupa de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Inclusivă, cei cărora le-au fost destinate cadourile, să facă felicitări. Un act de caritate venind din partea unor adolescenţi greu găseşti. De aceea mi-au atras atenţia. Eu, cel puţin, nu aş fi avut ideea şi nici ambiţia să încep o astfel de acţiune.
După toate astea, te mai poţi gândi ce vrei de ziua ta? Sau te face să te întrebi unde îţi este acel suflet bun cu care te tot mândreşti? Şi cum poţi să dovedeşti existenţa lui?
Bianca PETRIA, 14 ani
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, numărul februarie-martie)
După toate astea, te mai poţi gândi ce vrei de ziua ta? Sau te face să te întrebi unde îţi este acel suflet bun cu care te tot mândreşti? Şi cum poţi să dovedeşti existenţa lui?
Bianca PETRIA, 14 ani
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, numărul februarie-martie)
joi, 6 martie 2008
Autoturismele slujitorilor lui Dumnezeu
Umili, săraci, fără să le placă banii şi luxul. Trăind în rugăciune şi pentru răgăciune. Sau e altfel? De văzut http://ioskap.blogspot.com/2008/03/salonul-auto-al-sfantului-sinod-sunt.html
miercuri, 5 martie 2008
marți, 4 martie 2008
Mitropolitul Bartolomeu se teme ca patriarhul sa nu fie compromis. Este sincer?
Preafericitului Părinte DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Preafericite Părinte Patriarh,
Citind Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române în varianta presupusă definitivă, parafată de guvernul României şi publicată în Monitorul Oficial, am descoperit cu stupoare că în articolul 26, care enumeră atribuţiile Patriarhului, a fost intercalat un paragraf inexistent în varianta ultimă, aprobată de Sfântul Sinod, şi anume litera s (care devine astfel penultima) în următoarea formulare: Conform tradiţiei ortodoxe are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi a le conduce prin delegaţii săi , în limitele competenţelor stabilite prin Decizie Patriarhală, aducând la cunoştinţa chiriarhului locului acestea.
După părerea mea, scopul acestei inserţii este acela de a-l compromite pe Patriarh, atribuindu-i aspiraţii jurisdicţionale fără nici o acoperire canonică şi prezumându-i delicte penale precum abuzul de putere, falsul şi uzul de fals.
(Notez doar în treacăt că autorul anonim al acestei inserţii a scris-o în mare grabă, de unde neglijenţele de ordin gramatical, cum este absenţa virgulei după cuvântul ortodoxe, sau plasarea pronumelui acestea la sfârşitul frazei, locul său corect fiind după verbul aducând).
Cred că e de competenţa şi datoria Preafericirii Voastre de a întreprinde o cercetare pentru identificarea autorului, dar mai importantă şi mai urgentă este o notă către guvernul României în sensul că, datorită unei erori de redactare, paragraful s din articolul 26 trebuie eliminat în întregime, modificare ce va fi publicată în Monitorul Oficial. Urgenţa e motivată de faptul că, până la publicarea acestei modificări, Statutul rămâne inoperant.
Cu frăţească îmbrăţişare în Domnul,
†BARTOLOMEU
Arhiepiscop şi Mitropolit
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Preafericite Părinte Patriarh,
Citind Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române în varianta presupusă definitivă, parafată de guvernul României şi publicată în Monitorul Oficial, am descoperit cu stupoare că în articolul 26, care enumeră atribuţiile Patriarhului, a fost intercalat un paragraf inexistent în varianta ultimă, aprobată de Sfântul Sinod, şi anume litera s (care devine astfel penultima) în următoarea formulare: Conform tradiţiei ortodoxe are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi a le conduce prin delegaţii săi , în limitele competenţelor stabilite prin Decizie Patriarhală, aducând la cunoştinţa chiriarhului locului acestea.
După părerea mea, scopul acestei inserţii este acela de a-l compromite pe Patriarh, atribuindu-i aspiraţii jurisdicţionale fără nici o acoperire canonică şi prezumându-i delicte penale precum abuzul de putere, falsul şi uzul de fals.
(Notez doar în treacăt că autorul anonim al acestei inserţii a scris-o în mare grabă, de unde neglijenţele de ordin gramatical, cum este absenţa virgulei după cuvântul ortodoxe, sau plasarea pronumelui acestea la sfârşitul frazei, locul său corect fiind după verbul aducând).
Cred că e de competenţa şi datoria Preafericirii Voastre de a întreprinde o cercetare pentru identificarea autorului, dar mai importantă şi mai urgentă este o notă către guvernul României în sensul că, datorită unei erori de redactare, paragraful s din articolul 26 trebuie eliminat în întregime, modificare ce va fi publicată în Monitorul Oficial. Urgenţa e motivată de faptul că, până la publicarea acestei modificări, Statutul rămâne inoperant.
Cu frăţească îmbrăţişare în Domnul,
†BARTOLOMEU
Arhiepiscop şi Mitropolit
luni, 3 martie 2008
Pentru Iliescu, de ziua lui
Să-i dea Dumnezeu numai ce merită. Ar merita un glonte, dacă legile ar fi altfel?
duminică, 2 martie 2008
Se vrea studierea astrologiei in scoala
Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului
In atentia Domnului Cristian Adomnitei, Ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului
Str. Gen. Berthelot 28-30
Sector 1, 010174, Bucureşti
Tel. Centrală: 405 62 00 / 405 63 00
In atentia Doamnei Liliana Preoteasa
Director General, Directia Generala Management Invatamant Preuniversitar
Tel.: 405.62.00; 405.63.00/1789
Tel./Fax.: 313.55.47
e-mail: liliana.preoteasa@medu.edu.ro
In contextul dezbaterilor publice pe marginea proiectului Legii Invatamantului preuniversitar si a Pactului National pentru Educatie initiat de Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, Comunitatea GRID, infiintata in iunie 2006, neinregistrata oficial si nerecunoscuta deocamdata de nici o institutie din Romania, dar dornica sa aduca o contributie benefica la dezvoltarea societatii romanesti, propune autoritatilor competente in domeniul educatiei sa ia in considerare includerea Astrologiei si Alchimiei in programa invatamantului primar, gimnazial si liceal ca discipline cu statut similar Religiei, mentinuta in trunchiul comun al programei ca disciplina obligatorie dar optionala (sau invers).
In sprijinul acestei propuneri aducem urmatoarele argumente:
1. Astrologia si alchimia au avut intotdeauna un rol important in procesul de formare a competentelor si atitudinilor moral-sociale.
Asa cum Geografia ofera cunoasterea configuratiei spatiale a Pamantului, esentiala pentru cunoasterea patriei si planetei, iar Istoria ofera cunoasterea succesiunii temporale a generatiilor umane, Astrologia ofera cunostinte deosebit de utile pentru intelegerea, interpretarea si organizarea informatiilor referitoare la personalitatea umana, activitatile umane, precum si alte probleme de interes terestru, la fel de esentiale pentru cunoasterea patriei si planetei, in timp ce Alchimia ofera o cunoastere proto-stiintifica a naturii, avand trei obiective principale: transmutatia elementelor chimice (care a condus in timp la metoda fisiunii nucleare), crearea unui panaceu (cu consecinte fundamentale in dezvoltarea domeniului farmaceutic) si obtinerea intelepciunii supreme (cu efecte incontestabile asupra evolutiei filosofiei), cunoastere ce nu poate fi decat in beneficiul patriei si planetei.
Prin urmare, studiul Astrologiei si al Alchimiei nu poate lipsi din programele scolii romanesti intrucat corespunde nevoii comunitatii romanesti locale si nationale de a-si pastra bogatia si identitatea spirituala si de a transmite valori permanente tinerei generatii.
2. Contributia Astrologiei si Alchimiei la formarea si dezvoltarea tezaurului cultural national si universal nu poate fi contestata sau considerata un "fals istoric", atata vreme cat carturari de seama precum Pitagora, Platon, Aristotel, Paracelsus, Nicolaus Copernic, Galileo Galilei, Tycho Brahe, Johannes Kepler, Isaac Newton, Robert Boyle, Carl Jung sau chiar oameni ai Bisericii precum Papa Silvestru al II-lea, Sfantul Toma d'Aquino sau Roger Bacon s-au aplecat inca din cele mai vechi timpuri asupra studiului acestor discipline, punand astfel bazele stiintei moderne.
Reintroducerea Astrologiei si Alchimiei in sistemul de invatamant public la nivel primar, gimnazial si liceal reprezinta, deci, un act de reparatie morala si nu o "noutate" sau o decizie pripita, redandu-se astfel unui popor eminamente metafizic dreptul de a fi el insusi prin modul de a-si educa tineretul potrivit identitatii si culturii sale firesti si constante.
3. Valorile oferite de studiul Astrologiei si al Alchimiei sunt extrem de necesare, mai ales in aceasta perioada de secularizare a societatii romanesti, intrucat ele reprezinta pentru tineri un reper spiritual esential si un liant existential intre toate cunostintele teoretice dobandite prin studiul celorlalte discipline (astronomie, anatomie, filosofie, religie, in cazul Astrologiei sau fizica, chimie, biologie si, de ce nu, economie, in cazul Alchimiei).
Valorile cultivate si virtutile incurajate in cadrul orelor de Astrologie si Alchimie sunt necesare sanatatii spirituale a persoanei si a comunitatii.
Asadar, predarea Astrologiei si Alchimiei in scoala are valente educationale deosebite, prin rolul lor formativ in viata tinerilor reducand efectele negative ale crizei contemporane de identitate si de orientare, propunand modele viabile de cercetare stiintifica si dezvoltare intelectuala si oferind tinerilor repere in viata de familie si in societate.
4. Cercetarile sociologice si psiho-pedagogice recente demonstreaza rolul pozitiv al educatiei astrologice si alchimice in procesul de formare a personalitatii tinerilor si, mai ales, necesitatea studierii acestor discipline inclusiv la nivelul liceului, pentru formarea unor competente si atitudini moral-sociale.
Numeroase studii sociologice au aratat ca elevii din scolile romanesti isi consulta in fiecare zi horoscopul, o prezenta constanta in paginile ziarelor si in rubricile permanente ale emisiunilor matinale difuzate de toate televiziunile din Romania, inclusiv pe canalele televiziunii publice.
De asemenea, principala preocupare a tinerilor din Romania este sa faca bani prin orice mijloace, inclusiv din piatra seaca.
Aceste considerente impun studiul Astrologiei si Alchimiei la toate nivelele invatamantului preuniversitar ca singura solutie viabila pentru asigurarea bunastarii fizice, psihice, materiale si spirituale a tinerilor din tara noastra.
5. Considerand ca libertatea nu echivaleaza cu indiferenta fata de chestiunile spirituale, metafizice si ezoterice, ci reprezinta capacitatea omului de a alege valori spirituale care imbogatesc viata persoanei si a comunitatii umane, respingem orice forma de presiune prin care elevii sunt obligati sa urmeze orele de Astrologie si Alchimie, sa participe la intrunirile Societatii Romane de Astrologie si Ezoterism sau la manifestarile Miscarii pentru Integrare Spirituala in Absolut, deoarece educatia astrologica si alchimica trebuie asumata in mod liber, respectandu-se dorintele parintilor si copiilor.
In acest sens, ne declaram in totalitate de acord cu deciziile comunitatilor locale, cu Decizia Nr.72 a Curtii Constitutionale din 18 iulie 1995 cu privire la dreptul parintilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine, precum si articolul 26. (3) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care prevede ca „parintii au dreptul de prioritate in alegerea modului de educatie acordata copiilor lor."
Aceste argumente se regasesc intrutotul in mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit in deschiderea campaniei "Nu vrem liceu fara Dumnezeu! Predarea Religiei in sistemul de invatamant public - un act de dreptate si o necesitate permanenta", disponibil la http://www.patriarhia.ro/Site/Stiri/2008/030.html
Inspirati de ravna duhovniceasca a Patriarhiei, membrii Comunitatii GRID lanseaza doua campanii identice in favoarea predarii Astrologiei si Alchimiei in sistemul de invatamant public: "Nu vrem liceu fara panaceu!" si "Nu avem scop fara horoscop!", aducand un argument in plus celor expuse in mesajul Patriarhului:
6. Spre deosebire de disciplina Religie, predarea Astrologiei si Alchimiei in sistemul de invatamant public nu necesita cheltuieli financiare suplimentare intrucat profesorii de astronomie si chimie au deja suficiente competente stiintifice si pedagogice pentru a acoperi cu succes programa acestor viitoare (speram noi) discipline de studiu.
De aceea, Astrologia si Alchimia pot fi introduse in programa chiar din acest an scolar si pot reprezenta probe la examenul de bacalaureat si chiar la cel de admitere in invatamantul superior, dupa cum militeaza inca din anul 2003 Societatea Romana de Astrologie si Ezoterism (http://www.srae.ro/prezentare.htm).
In speranta ca propunerile noastre vor fi luate in considerare cu cea mai mare seriozitate la elaborarea Legii Invatamantului preuniversitar si a Pactului National pentru Educatie, va asiguram de inalta noastra pretuire.
In cazul in care propunerile noastre vor fi respinse in ciuda acordului pe care vi l-ati manifestat fata de propunerile Patriarhiei bazate pe aceleasi argumente, vom fi nevoiti sa ne adresam:
Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii
Adresa: Piata Walter Maracineanu nr 1-3, sector 1, Bucuresti
Telefon: +4 021 312.65.78 ; +4 021 312.65.79
Fax: +4 021 312.65.85
Email: contact@cncd.org.ro
Consiliului Europei
Avenue de l’Europe
67075 Strasbourg Cedex
Tel.: +33 (0)3 88 41 20 00
E-mail: infopoint@coe.int
Curtii Europene a Drepturilor Omului
Council of Europe
67075 Strasbourg-Cedex
France
Tel: +33 (0)3 88 41 20 18
Fax: +33 (0)3 88 41 27 30
Doamnei Anne Brasseur
Presedintele Comitetului pentru Cultura, Stiinta si Educatie al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei
Chambre des Députés
9 rue du Saint-Esprit
LU - 1475 - Luxembourg
Tel: (352) 466 966 1
Fax: (352) 220 230
Mobile:
E-mail: abrasseur@chd.lu
Comitetului de Petitii al Parlamentului European
European Parliament
Correspondence with Citizens
GOL03A012
L-2929 LUXEMBOURG
Fax: (352) 43 00 27 072
Web: https://www.secure.europarl.europa.eu/parliament/public/citizensMail/secured/cmRequest.do?cmLanguage=en
Comisarului Ján Figeľ, responsabil pentru Educatie, Formare Profesionala, Cultura si Tineret
BERL 10/38; Rue de la Loi 200
1049 Brussels, Belgium
Tel.: +32.2.2988716
E-mail: eac-info@ec.europa.eu
(Sursa: http://www.petitiononline.com/alchimie/petition.html)
In atentia Domnului Cristian Adomnitei, Ministrul Educatiei, Cercetarii si Tineretului
Str. Gen. Berthelot 28-30
Sector 1, 010174, Bucureşti
Tel. Centrală: 405 62 00 / 405 63 00
In atentia Doamnei Liliana Preoteasa
Director General, Directia Generala Management Invatamant Preuniversitar
Tel.: 405.62.00; 405.63.00/1789
Tel./Fax.: 313.55.47
e-mail: liliana.preoteasa@medu.edu.ro
In contextul dezbaterilor publice pe marginea proiectului Legii Invatamantului preuniversitar si a Pactului National pentru Educatie initiat de Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, Comunitatea GRID, infiintata in iunie 2006, neinregistrata oficial si nerecunoscuta deocamdata de nici o institutie din Romania, dar dornica sa aduca o contributie benefica la dezvoltarea societatii romanesti, propune autoritatilor competente in domeniul educatiei sa ia in considerare includerea Astrologiei si Alchimiei in programa invatamantului primar, gimnazial si liceal ca discipline cu statut similar Religiei, mentinuta in trunchiul comun al programei ca disciplina obligatorie dar optionala (sau invers).
In sprijinul acestei propuneri aducem urmatoarele argumente:
1. Astrologia si alchimia au avut intotdeauna un rol important in procesul de formare a competentelor si atitudinilor moral-sociale.
Asa cum Geografia ofera cunoasterea configuratiei spatiale a Pamantului, esentiala pentru cunoasterea patriei si planetei, iar Istoria ofera cunoasterea succesiunii temporale a generatiilor umane, Astrologia ofera cunostinte deosebit de utile pentru intelegerea, interpretarea si organizarea informatiilor referitoare la personalitatea umana, activitatile umane, precum si alte probleme de interes terestru, la fel de esentiale pentru cunoasterea patriei si planetei, in timp ce Alchimia ofera o cunoastere proto-stiintifica a naturii, avand trei obiective principale: transmutatia elementelor chimice (care a condus in timp la metoda fisiunii nucleare), crearea unui panaceu (cu consecinte fundamentale in dezvoltarea domeniului farmaceutic) si obtinerea intelepciunii supreme (cu efecte incontestabile asupra evolutiei filosofiei), cunoastere ce nu poate fi decat in beneficiul patriei si planetei.
Prin urmare, studiul Astrologiei si al Alchimiei nu poate lipsi din programele scolii romanesti intrucat corespunde nevoii comunitatii romanesti locale si nationale de a-si pastra bogatia si identitatea spirituala si de a transmite valori permanente tinerei generatii.
2. Contributia Astrologiei si Alchimiei la formarea si dezvoltarea tezaurului cultural national si universal nu poate fi contestata sau considerata un "fals istoric", atata vreme cat carturari de seama precum Pitagora, Platon, Aristotel, Paracelsus, Nicolaus Copernic, Galileo Galilei, Tycho Brahe, Johannes Kepler, Isaac Newton, Robert Boyle, Carl Jung sau chiar oameni ai Bisericii precum Papa Silvestru al II-lea, Sfantul Toma d'Aquino sau Roger Bacon s-au aplecat inca din cele mai vechi timpuri asupra studiului acestor discipline, punand astfel bazele stiintei moderne.
Reintroducerea Astrologiei si Alchimiei in sistemul de invatamant public la nivel primar, gimnazial si liceal reprezinta, deci, un act de reparatie morala si nu o "noutate" sau o decizie pripita, redandu-se astfel unui popor eminamente metafizic dreptul de a fi el insusi prin modul de a-si educa tineretul potrivit identitatii si culturii sale firesti si constante.
3. Valorile oferite de studiul Astrologiei si al Alchimiei sunt extrem de necesare, mai ales in aceasta perioada de secularizare a societatii romanesti, intrucat ele reprezinta pentru tineri un reper spiritual esential si un liant existential intre toate cunostintele teoretice dobandite prin studiul celorlalte discipline (astronomie, anatomie, filosofie, religie, in cazul Astrologiei sau fizica, chimie, biologie si, de ce nu, economie, in cazul Alchimiei).
Valorile cultivate si virtutile incurajate in cadrul orelor de Astrologie si Alchimie sunt necesare sanatatii spirituale a persoanei si a comunitatii.
Asadar, predarea Astrologiei si Alchimiei in scoala are valente educationale deosebite, prin rolul lor formativ in viata tinerilor reducand efectele negative ale crizei contemporane de identitate si de orientare, propunand modele viabile de cercetare stiintifica si dezvoltare intelectuala si oferind tinerilor repere in viata de familie si in societate.
4. Cercetarile sociologice si psiho-pedagogice recente demonstreaza rolul pozitiv al educatiei astrologice si alchimice in procesul de formare a personalitatii tinerilor si, mai ales, necesitatea studierii acestor discipline inclusiv la nivelul liceului, pentru formarea unor competente si atitudini moral-sociale.
Numeroase studii sociologice au aratat ca elevii din scolile romanesti isi consulta in fiecare zi horoscopul, o prezenta constanta in paginile ziarelor si in rubricile permanente ale emisiunilor matinale difuzate de toate televiziunile din Romania, inclusiv pe canalele televiziunii publice.
De asemenea, principala preocupare a tinerilor din Romania este sa faca bani prin orice mijloace, inclusiv din piatra seaca.
Aceste considerente impun studiul Astrologiei si Alchimiei la toate nivelele invatamantului preuniversitar ca singura solutie viabila pentru asigurarea bunastarii fizice, psihice, materiale si spirituale a tinerilor din tara noastra.
5. Considerand ca libertatea nu echivaleaza cu indiferenta fata de chestiunile spirituale, metafizice si ezoterice, ci reprezinta capacitatea omului de a alege valori spirituale care imbogatesc viata persoanei si a comunitatii umane, respingem orice forma de presiune prin care elevii sunt obligati sa urmeze orele de Astrologie si Alchimie, sa participe la intrunirile Societatii Romane de Astrologie si Ezoterism sau la manifestarile Miscarii pentru Integrare Spirituala in Absolut, deoarece educatia astrologica si alchimica trebuie asumata in mod liber, respectandu-se dorintele parintilor si copiilor.
In acest sens, ne declaram in totalitate de acord cu deciziile comunitatilor locale, cu Decizia Nr.72 a Curtii Constitutionale din 18 iulie 1995 cu privire la dreptul parintilor sau tutorilor de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine, precum si articolul 26. (3) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care prevede ca „parintii au dreptul de prioritate in alegerea modului de educatie acordata copiilor lor."
Aceste argumente se regasesc intrutotul in mesajul Preafericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, rostit in deschiderea campaniei "Nu vrem liceu fara Dumnezeu! Predarea Religiei in sistemul de invatamant public - un act de dreptate si o necesitate permanenta", disponibil la http://www.patriarhia.ro/Site/Stiri/2008/030.html
Inspirati de ravna duhovniceasca a Patriarhiei, membrii Comunitatii GRID lanseaza doua campanii identice in favoarea predarii Astrologiei si Alchimiei in sistemul de invatamant public: "Nu vrem liceu fara panaceu!" si "Nu avem scop fara horoscop!", aducand un argument in plus celor expuse in mesajul Patriarhului:
6. Spre deosebire de disciplina Religie, predarea Astrologiei si Alchimiei in sistemul de invatamant public nu necesita cheltuieli financiare suplimentare intrucat profesorii de astronomie si chimie au deja suficiente competente stiintifice si pedagogice pentru a acoperi cu succes programa acestor viitoare (speram noi) discipline de studiu.
De aceea, Astrologia si Alchimia pot fi introduse in programa chiar din acest an scolar si pot reprezenta probe la examenul de bacalaureat si chiar la cel de admitere in invatamantul superior, dupa cum militeaza inca din anul 2003 Societatea Romana de Astrologie si Ezoterism (http://www.srae.ro/prezentare.htm).
In speranta ca propunerile noastre vor fi luate in considerare cu cea mai mare seriozitate la elaborarea Legii Invatamantului preuniversitar si a Pactului National pentru Educatie, va asiguram de inalta noastra pretuire.
In cazul in care propunerile noastre vor fi respinse in ciuda acordului pe care vi l-ati manifestat fata de propunerile Patriarhiei bazate pe aceleasi argumente, vom fi nevoiti sa ne adresam:
Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii
Adresa: Piata Walter Maracineanu nr 1-3, sector 1, Bucuresti
Telefon: +4 021 312.65.78 ; +4 021 312.65.79
Fax: +4 021 312.65.85
Email: contact@cncd.org.ro
Consiliului Europei
Avenue de l’Europe
67075 Strasbourg Cedex
Tel.: +33 (0)3 88 41 20 00
E-mail: infopoint@coe.int
Curtii Europene a Drepturilor Omului
Council of Europe
67075 Strasbourg-Cedex
France
Tel: +33 (0)3 88 41 20 18
Fax: +33 (0)3 88 41 27 30
Doamnei Anne Brasseur
Presedintele Comitetului pentru Cultura, Stiinta si Educatie al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei
Chambre des Députés
9 rue du Saint-Esprit
LU - 1475 - Luxembourg
Tel: (352) 466 966 1
Fax: (352) 220 230
Mobile:
E-mail: abrasseur@chd.lu
Comitetului de Petitii al Parlamentului European
European Parliament
Correspondence with Citizens
GOL03A012
L-2929 LUXEMBOURG
Fax: (352) 43 00 27 072
Web: https://www.secure.europarl.europa.eu/parliament/public/citizensMail/secured/cmRequest.do?cmLanguage=en
Comisarului Ján Figeľ, responsabil pentru Educatie, Formare Profesionala, Cultura si Tineret
BERL 10/38; Rue de la Loi 200
1049 Brussels, Belgium
Tel.: +32.2.2988716
E-mail: eac-info@ec.europa.eu
(Sursa: http://www.petitiononline.com/alchimie/petition.html)
Boc gandeste cu capul lui Funar?
Am găsit o postare interesantă: "În timpul administraţiei fostului primar, adică Funar, la intrarea în Cluj dinspre Oradea a fost amplasată o tăbliţă roşu, galben şi albastru, cu textul “Bine aţi venit în municipiul nostru !”. Acest textul este repetat în alte şase limbi diferite, adică el apare în chineză (?), engleză, franceză, germană, spaniolă şi rusă. Lipsa variantei în limba maghiară n-a surprins pe nimeni când primăria era condusă de un membru al partidului PRM. Însă de aproape patru ani primarul respectiv a fost urmat în fotoliul de primar, de Boc, membru al Partidului Democrat (actualmente PD-L), şi care de altfel era la vremea respectivă cadru didactic la universitatea multiculturală “Babeş-Bolyai”.
Eu de tot atâta timp aştept la o schimbare şi în privinţa tăbliţelor amplasate la marginile Clujului. Pentru că mi se pare cam absurd că în oraşe ca Mediaş sau Sibiu, unde atât ponderea maghiarilor, cât şi cel a saşilor este mult sub 20% din populaţie, indicatoarele de localitate sunt trilingve, adică apare pe indicator denumirea română, germană şi maghiară a oraşului, în schimb la Cluj, unde procentul maghiarilor este cu puţin (1,14%) sub 20%, să nu apară Kolozsvár sub Cluj-Napoca, sau Köszöntjük városunkban, sub Bine aţi venit." Continuarea http://limbacailor.wordpress.com/2008/02/26/welcome-to-cluj/
Eu de tot atâta timp aştept la o schimbare şi în privinţa tăbliţelor amplasate la marginile Clujului. Pentru că mi se pare cam absurd că în oraşe ca Mediaş sau Sibiu, unde atât ponderea maghiarilor, cât şi cel a saşilor este mult sub 20% din populaţie, indicatoarele de localitate sunt trilingve, adică apare pe indicator denumirea română, germană şi maghiară a oraşului, în schimb la Cluj, unde procentul maghiarilor este cu puţin (1,14%) sub 20%, să nu apară Kolozsvár sub Cluj-Napoca, sau Köszöntjük városunkban, sub Bine aţi venit." Continuarea http://limbacailor.wordpress.com/2008/02/26/welcome-to-cluj/
sâmbătă, 1 martie 2008
Te iubesc
Astăzi este ziua soţiei mele. Aurelia, pe lângă ce este în titlu şi urări de sănătate, prosperitate, îţi doresc să mă suporţi. Ştiu că nu-i uşor. Dar merit, nu?
vineri, 29 februarie 2008
Sunt pregatit sa fiu virgin
Nu se poate? Nu? Cum nu…? Dar ăsta http://www.cotidianul.ro/index.php?id=18168&art=43834&cHash=7e8c3df9af are aceeaşi logică…
joi, 28 februarie 2008
Turnatorie la penticostali
ARHIVA DEPARTAMENTULUI CULTELOR din R.P.R.
Reclamatia presedintelui Cultului Penticostal din R.P.R.
CULTUL PENTICOSTAL DIN R.P.R.
CULTUL PENTICOSTAL - FILIALA ARAD
Inregistrat sub nr. 177/2 febr. 1963
Catre,
Departamentul Cultelor - Regionala Timisoara
Inspectorului regional Mihai Teperdel,
Noi, Cultul Penticostal din R.P.R., va facem cunoscut urmatoarele:
Fostul prezbiter Tunea Ioachim si pastor al bisericilor din Timisoara si in jur, in total noua biserici, care erau repartizate in conducerea lui, si care a fost aprobat de Dvs. contra vointei noastre a cultului si care acum cerem ca imediat sa fie schimbat si oprit din orice activitate de cult si de propovaduire fiind desarcinat de noi Cultul Penticostal din R.P.R., facandu-se vinovat de urmatoarele abateri :
Acest Tunea Ioachim in loc sa lamureasca pe credinciosii din bisericile de sub conducerea lui, cum ca Cultul nostru din R.P.R. nu mai crede vechile zisele lucrari ale Duhului Sfant cu care el face reclama si propaganda.- lucrari si credinta Penticostala pe care cultul nostru le-a lepadat, scotindu-le si desradacinindu-le din toate bisericile din intreaga tara;
In afara de botezul in apa si cina Domnului care sunt recunoscute de Cultul nostru si Onor Ministerul Cultelor, conform Statutului de organizare al Cultului nostru din R.P.R., altceva noi nu mai credem.
El insa a propagat si propaga in continuu botezul cu Duhul Sfint, vorbiri in alte limbi straine, talmaciri de limbi, cantari in limbi, proorociri, vedenii, rapiri in duh, vindecari de boale si tot felul de minuni supranaturale, pe care Cultul nostru le-a interzis definitiv.
Acest Tunea Ioachim a propagat si propaga puteri miraculoase si, in loc sa-i abata pe credinciosi de la aceste rataciri si erezii, declarate de noi Cultul Penticostal din R.P.R., ca false; el nu numai ca le crede si le propaga, dar chiar el, personal, impreuna cu poporul le practica prin adunari contra dispozitiilor Dvs. al Departamentului Cultelor, dupa cum am constatat eu personal la fata locului prin biserici si v-as ruga si pe Dvs. Departamentul Cultelor, ca sa se deplaseze organele Dvs. de control la fata locului pentru a constata cele aratate de noi si a lua masurile necesare contra lui.
2.- Acest Tunea Ioachim s-a deplasat la biserica din Sinicolaul Mare, la invitatia conducerii ei, si care biserica nu era repartizata in conducerea lui, unde a tinut predica de cinci ore in continuu, in asa fel, incit a zguduit si a clatinat in convingeri pe cei mai mari intelectuali si membrii din toate dregatoriile din acea localitate care au participat in numar mare si mult popor, si care a facut acolo o mare miscare propagandistica fara sa ceara aprobarea Dvs., a Departamentului Cultelor, netinind seama de acesta ca si cum n-ar exista.
3.- Acest Tunea Ioachim, tot fara aprobarea Dvs. a Depart. Cultelor, a facut mereu apeluri pentru ajutoare de bani pentru saraci, dindu-le pe loc banii la toti citi veneau si-i cereau lui si comitetului sau ca si cum Statul nostru si Guvernul nostru din R.P.R nu ar avea destule salarii si pensii ca sa le dea cetatenilor ei, ci el sa le dea ajutoare din biserici, cautind prin aceasta sa injoseasca in public Statul si Guvernul nostru din R.P.R.
4.- Acest Tunea Ioachim, in loc sa lase pe oamenii muncii, pe credinciosi, sa se odihneasca dupa opt ore de munca pentru a merge miine zi cu forte noi la fabrica si intreprinderi, el, prin predicile lui, simbata si Dumineca, si prin casele lor particulare, i-a inspaimantat cum ca in curind vine sfirsitul lumii, ca cerul si pamintul va trece cu traznete si tunete mari, prin foc si pucioasa si ca ISUS HRISTOS va veni foarte, foarte curind pe nori sa-si rapeasca Biserica cu ingeri de foc, care de foc si cai de foc, si ca cine nu staruie zi si noapte in posturi si rugaciuni ca sa primeasca botezul cu duhul Sfint, limbi straine, proorociri, vedenii si tot felul de minuni, vor raminea jos pe pamint sub plagile apocaliptice, care sint pedepsele lui Dumnezeu si nenorociri mari pe tot pamintul.
Aceste predici infricosatoare pe care le-a facut cu scopul de a inspaiminta poporul, sa creada mai usor in minuni. Aceste predici nu mai corespund timpurilor noastre progresiste.
Ori noi stim bine, pina si copii stiu, ca noi traim in era atomica si a zborurilor in cosmos.
Lumea intreaga si noi cu totii vedem ca prin descoperirile stiintei omul zboara in cosmos cu o viteza uimitoare in care de foc, rachete si sateliti care strabat vazduhul si spatiile ceresti.
El insa i-a speriat in asa fel ca, plini de frica si de groaza, s-au dus si se duc prin case particulare sa se roage ziua si noaptea, staruind in posturi si rugaciuni pina dimineata si astfel s-au prezentat la locurile lor de munca sleiti de puteri, nemaiputind da randamentul de munca necesar si astfel nu s-a mai putut indeplini planul.
Sub indrumarile lui si invataturile lui, care sint contradictorii cu statutul de credinta si cu dispozitiile Dvs. Onor Dep. Cultelor, el a introdus pe credinciosi din nou la aceste rataciri si erezii, pe care noi Cultul Penticostal din R.P.R., le-am scos definitiv din toate bisericile din tara, interzicandu-le cu desavirsire de a se mai crede, propaga si practica, in nici o comunitate, si dupa ce noi le-am inlaturat din toate bisericile, ducind munca de lamurire in popor, el le-a introdus din nou toate acestea in popor si in biserici, aceste zise lucrari ale Duhului Sfint si minuni, luptind astfel impotriva invataturii si rinduielii Cultului si a dispozitiilor Dvs. a Depart. Cultelor, calcindu-le intotdeauna in continuu.
De aceea noi, Cultul Penticostal din R.P,R. cerem si va rugam a-l schimba imediat si a-i interzice orice activitate de cult si de propovaduire pe viitor, si luarea dreptului oficial de pastor si a nu mai oficia acte de cult in nici o comunitate si totodata sa fie numit in locul lui Menghel Ioan, care a fost propus de noi mai dinainte.
Nr.177/2 februarie 1963.-
PRESEDINTE SECRETAR CONTABIL
SS.Bochianu Pavel SS.Ardeu Petru
Reclamatia presedintelui Cultului Penticostal din R.P.R.
CULTUL PENTICOSTAL DIN R.P.R.
CULTUL PENTICOSTAL - FILIALA ARAD
Inregistrat sub nr. 177/2 febr. 1963
Catre,
Departamentul Cultelor - Regionala Timisoara
Inspectorului regional Mihai Teperdel,
Noi, Cultul Penticostal din R.P.R., va facem cunoscut urmatoarele:
Fostul prezbiter Tunea Ioachim si pastor al bisericilor din Timisoara si in jur, in total noua biserici, care erau repartizate in conducerea lui, si care a fost aprobat de Dvs. contra vointei noastre a cultului si care acum cerem ca imediat sa fie schimbat si oprit din orice activitate de cult si de propovaduire fiind desarcinat de noi Cultul Penticostal din R.P.R., facandu-se vinovat de urmatoarele abateri :
Acest Tunea Ioachim in loc sa lamureasca pe credinciosii din bisericile de sub conducerea lui, cum ca Cultul nostru din R.P.R. nu mai crede vechile zisele lucrari ale Duhului Sfant cu care el face reclama si propaganda.- lucrari si credinta Penticostala pe care cultul nostru le-a lepadat, scotindu-le si desradacinindu-le din toate bisericile din intreaga tara;
In afara de botezul in apa si cina Domnului care sunt recunoscute de Cultul nostru si Onor Ministerul Cultelor, conform Statutului de organizare al Cultului nostru din R.P.R., altceva noi nu mai credem.
El insa a propagat si propaga in continuu botezul cu Duhul Sfint, vorbiri in alte limbi straine, talmaciri de limbi, cantari in limbi, proorociri, vedenii, rapiri in duh, vindecari de boale si tot felul de minuni supranaturale, pe care Cultul nostru le-a interzis definitiv.
Acest Tunea Ioachim a propagat si propaga puteri miraculoase si, in loc sa-i abata pe credinciosi de la aceste rataciri si erezii, declarate de noi Cultul Penticostal din R.P.R., ca false; el nu numai ca le crede si le propaga, dar chiar el, personal, impreuna cu poporul le practica prin adunari contra dispozitiilor Dvs. al Departamentului Cultelor, dupa cum am constatat eu personal la fata locului prin biserici si v-as ruga si pe Dvs. Departamentul Cultelor, ca sa se deplaseze organele Dvs. de control la fata locului pentru a constata cele aratate de noi si a lua masurile necesare contra lui.
2.- Acest Tunea Ioachim s-a deplasat la biserica din Sinicolaul Mare, la invitatia conducerii ei, si care biserica nu era repartizata in conducerea lui, unde a tinut predica de cinci ore in continuu, in asa fel, incit a zguduit si a clatinat in convingeri pe cei mai mari intelectuali si membrii din toate dregatoriile din acea localitate care au participat in numar mare si mult popor, si care a facut acolo o mare miscare propagandistica fara sa ceara aprobarea Dvs., a Departamentului Cultelor, netinind seama de acesta ca si cum n-ar exista.
3.- Acest Tunea Ioachim, tot fara aprobarea Dvs. a Depart. Cultelor, a facut mereu apeluri pentru ajutoare de bani pentru saraci, dindu-le pe loc banii la toti citi veneau si-i cereau lui si comitetului sau ca si cum Statul nostru si Guvernul nostru din R.P.R nu ar avea destule salarii si pensii ca sa le dea cetatenilor ei, ci el sa le dea ajutoare din biserici, cautind prin aceasta sa injoseasca in public Statul si Guvernul nostru din R.P.R.
4.- Acest Tunea Ioachim, in loc sa lase pe oamenii muncii, pe credinciosi, sa se odihneasca dupa opt ore de munca pentru a merge miine zi cu forte noi la fabrica si intreprinderi, el, prin predicile lui, simbata si Dumineca, si prin casele lor particulare, i-a inspaimantat cum ca in curind vine sfirsitul lumii, ca cerul si pamintul va trece cu traznete si tunete mari, prin foc si pucioasa si ca ISUS HRISTOS va veni foarte, foarte curind pe nori sa-si rapeasca Biserica cu ingeri de foc, care de foc si cai de foc, si ca cine nu staruie zi si noapte in posturi si rugaciuni ca sa primeasca botezul cu duhul Sfint, limbi straine, proorociri, vedenii si tot felul de minuni, vor raminea jos pe pamint sub plagile apocaliptice, care sint pedepsele lui Dumnezeu si nenorociri mari pe tot pamintul.
Aceste predici infricosatoare pe care le-a facut cu scopul de a inspaiminta poporul, sa creada mai usor in minuni. Aceste predici nu mai corespund timpurilor noastre progresiste.
Ori noi stim bine, pina si copii stiu, ca noi traim in era atomica si a zborurilor in cosmos.
Lumea intreaga si noi cu totii vedem ca prin descoperirile stiintei omul zboara in cosmos cu o viteza uimitoare in care de foc, rachete si sateliti care strabat vazduhul si spatiile ceresti.
El insa i-a speriat in asa fel ca, plini de frica si de groaza, s-au dus si se duc prin case particulare sa se roage ziua si noaptea, staruind in posturi si rugaciuni pina dimineata si astfel s-au prezentat la locurile lor de munca sleiti de puteri, nemaiputind da randamentul de munca necesar si astfel nu s-a mai putut indeplini planul.
Sub indrumarile lui si invataturile lui, care sint contradictorii cu statutul de credinta si cu dispozitiile Dvs. Onor Dep. Cultelor, el a introdus pe credinciosi din nou la aceste rataciri si erezii, pe care noi Cultul Penticostal din R.P.R., le-am scos definitiv din toate bisericile din tara, interzicandu-le cu desavirsire de a se mai crede, propaga si practica, in nici o comunitate, si dupa ce noi le-am inlaturat din toate bisericile, ducind munca de lamurire in popor, el le-a introdus din nou toate acestea in popor si in biserici, aceste zise lucrari ale Duhului Sfint si minuni, luptind astfel impotriva invataturii si rinduielii Cultului si a dispozitiilor Dvs. a Depart. Cultelor, calcindu-le intotdeauna in continuu.
De aceea noi, Cultul Penticostal din R.P,R. cerem si va rugam a-l schimba imediat si a-i interzice orice activitate de cult si de propovaduire pe viitor, si luarea dreptului oficial de pastor si a nu mai oficia acte de cult in nici o comunitate si totodata sa fie numit in locul lui Menghel Ioan, care a fost propus de noi mai dinainte.
Nr.177/2 februarie 1963.-
PRESEDINTE SECRETAR CONTABIL
SS.Bochianu Pavel SS.Ardeu Petru
miercuri, 27 februarie 2008
marți, 26 februarie 2008
Iisus blogger
Cum credeţi că ar fi evoluat omenirea dacă ar fi existat internet pe vremea lui Iisus? Şi El ar fi avut blog.
luni, 25 februarie 2008
Filiera securista: Adrian Nastase a fost sunat de Ristea Priboi?
Am gasit urmatoarele pe un blog nou (Ochiosu', http://ochiosu.wordpress.com/):
"Surse bine informate in domeniul comunicatiilor, adica surse-beton, stiu ca unul dintre cei care s-au grabit sa-l felicite pe Adrian Nastase pentru revenirea in prima linie a PSD a fost Ristea Priboi. Sambata seara, la 23.46 ora Romaniei, lui Nastase i-a sunat telefonul. Pe ecran, un numar interesant: +9616.600.660. Cand a raspuns, surpriza, Nastase aude vocea lui Ristea Priboi, fost om de incredere, fost securist, fost sfatuitor de taina, combinator, incasator. Actualmente, putin lasat "la fund". Discutia celor doi, purtata intr-un limbaj conventional, neutru, spun aceleasi surse, a durat 6.05 minute. Priboi i-a transmis lui Nastase felicitari, spunandu-i, printre altele, ca "era normal ca oamenii sa inteleaga ca poarta e deschisa". "Te felicit, Adrian", s-a incheiat discutia celor doi.
Este interesant faptul ca Adrian Nastase nu a intrebat unde se afla, de unde il suna Ristea Priboi. Potrivit surselor citate, numarul de telefon +9616.600.660. apartine unei personae particulare din Tripoli, al doilea oras ca marime din Liban (a nu se confunda cu capitala Libiei). Conform unor alte surse, la fel de bine informate, dar cu alt specific de activitate, posesorul telefonului folosit de Ristea Priboi este apropiat al omului de afaceri Mohamed M., care deruleaza importante afaceri in domeniile constructiilor si turismului. Mai interesant, un numar de telefon aproape identic il are Consulatul General Onorific al Romaniei la Tripoli, Liban."
Este un fapt real sau o deinformare?
Alexandru Petria
“Porcul” dormind in Parlament
Subiectul acestei postari http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/02/cenaclul-flacra-porcul-i-geoan.html
combate oniric in Parlament http://fun.bascalie.ro/vizualizare~poze-politica~poza-asa-se-doarme-n-parlament.html. Pesedeii îl văd ca o viagra pentru cresterea in sondaje a partidului. Voi? Bromură?
combate oniric in Parlament http://fun.bascalie.ro/vizualizare~poze-politica~poza-asa-se-doarme-n-parlament.html. Pesedeii îl văd ca o viagra pentru cresterea in sondaje a partidului. Voi? Bromură?
Capabila si de neinlocuit Elena
O zice ca lumea http://www.gandul.info/puterea-gandului/tovarasa-leni.html?4237;2412573
Altceva- ştiţi că este şi menstruaţie albastră? Aici http://andaa.ro/elena-basescu-printesa-de-romania/#comment-16743
Altceva- ştiţi că este şi menstruaţie albastră? Aici http://andaa.ro/elena-basescu-printesa-de-romania/#comment-16743
duminică, 24 februarie 2008
Ziarist ucis?
Colegul de breaslă Costin Bădoiu a murit în condiţii suspecte, susţin aparţinătorii săi. Amănunte http://victor-roncea.blogspot.com/2008/02/alerta-ziaristul-de-investigatii-costin.html
România Blondă
Prietenul Scaevola http://scaevola.weblog.ro/2008-02-24/296931/Blondele-n-au-votat-Biondo.html#comments a postat un text critic interesant despre Eurovizion. Are dreptate?
vineri, 22 februarie 2008
Privirea lui Adrian Nastase
Aţi remarcat cum l-a privit Adrian Năstase pe Mircea Geoană, la discursul acestuia de după anunţarea rezultatelor votului la consiliul PSD? Hâd, adică. Cât timp mai are Geoană de stat la conducerea partidului?
joi, 21 februarie 2008
Povestea unui ziarist agresat
Sa nu-ti vina sa injuri? Macar atat… http://andidaiszler.wordpress.com/2008/02/20/agresorului-meu/
miercuri, 20 februarie 2008
Bani pentru o viaţă
Am primit şi dau şi la alţii:
"SZŐA BALAZS, în vârstă de 21 de ani se zbate între viaţǎ şi moarte, fiind recent diagnosticat cu FIBROZǍ PULMONARǍ în stare avansatǎ. Pǎrinţii îndureraţi apeleazǎ la bunǎtatea semenilor de a le aduce un zâmbet pe buze, donând orice sumǎ, în lei sau euro, în urmǎtoarele conturi bancare:
RON IBAN: RO 97RNCB0124092925730001
EURO IBAN: RO 70RNCB0124092925730002
Suma de care este nevoie pentru ca bǎiatul sǎ se bucure de tot ceea ce viaţa îi poate oferi este de 110.000€, din care o parte asigură Ministerul Sănătăţii, iar cealalta parte trebuie asigurata da pǎrinţi, dar aceştia nu dispun de o sumă atât de mare (aproximativ 60.000€), timpul pânǎ la operaţie fiind scurt. Şansa lui BALAZS stǎ în mâinile medicilor din Viena printr-un transplant pulmonar.
Informaţii suplimentare se pot primi de la mama tânărului, Muscalu Maria, la numărul de telefon: 0741141715."
"SZŐA BALAZS, în vârstă de 21 de ani se zbate între viaţǎ şi moarte, fiind recent diagnosticat cu FIBROZǍ PULMONARǍ în stare avansatǎ. Pǎrinţii îndureraţi apeleazǎ la bunǎtatea semenilor de a le aduce un zâmbet pe buze, donând orice sumǎ, în lei sau euro, în urmǎtoarele conturi bancare:
RON IBAN: RO 97RNCB0124092925730001
EURO IBAN: RO 70RNCB0124092925730002
Suma de care este nevoie pentru ca bǎiatul sǎ se bucure de tot ceea ce viaţa îi poate oferi este de 110.000€, din care o parte asigură Ministerul Sănătăţii, iar cealalta parte trebuie asigurata da pǎrinţi, dar aceştia nu dispun de o sumă atât de mare (aproximativ 60.000€), timpul pânǎ la operaţie fiind scurt. Şansa lui BALAZS stǎ în mâinile medicilor din Viena printr-un transplant pulmonar.
Informaţii suplimentare se pot primi de la mama tânărului, Muscalu Maria, la numărul de telefon: 0741141715."
marți, 19 februarie 2008
“M-am saturat de Romania”. Despre Sabin Gherman si Adrian Suciu, dupa aproape 10 ani
În urmă cu 10 ani, în septembrie, eram redactor şef la săptămânalul “Monitorul de Someş”, iar prietenul Adrian Suciu, un poet talentat, conducea cotidianul “Monitorul de Cluj”. Mi-era oarecum şef. Nu cu mult timp înainte de ce o să vă spun, S.O. Vântu a cumpărat trustul “Monitorul”. Săptămânalul apărea marţi, iar vineri făceam tehnoredactarea gazetei în redacţia "Monitorului de Cluj" şi, de obicei, la o ţigară şi o cafea, sporovăiam amical cu Adi despre ce urmează să public. Tot aşa s-a întâmplar şi în săptămâna în care Suciu a publicat textul incendiar al lui Sabin Gherman “M-am săturat de România", care a iscat un scandal naţional enorm. Eram decis să republic în "Monitorul de Someş" textul lui Gherman. Dar m-a convins Adi s-o las baltă. “Vrei să luăm amândoi şuturi în fund, Sandule?", a zis, fiindcă el era pe punctul să fie concediat de Vântu tocmai pentru că a tipărit pamfletul.
În contextul isteriei cu Kosovo, mi-am adus aminte de "bomba" de acum aproape un deceniu. Citiţi:
S-au schimbat multe între timp? Mesajul are şanse să se reaprindă?
Alexandru PETRIA
În contextul isteriei cu Kosovo, mi-am adus aminte de "bomba" de acum aproape un deceniu. Citiţi:
"M-am săturat de România
M-am săturat de Mitică, de şmechereala şi ţigănia pe care le lasă
în urmă acest nume de ţară, România. Vorbesc cu diverşi politicieni, aflaţi la
putere, şi toţi îmi spun: "nu mai avem nici o şansă". Citesc prin ziare că
Bucureştiului guvernul a avut grijă să-i aloce de la bugetul ‘98 o sumă mai mare
decît a întregului Ardeal. Călătoresc cu maşina prin sud şi est şi văd
diferenţa: acolo sînt drumuri mai bune, se fac mereu investiţii. Stau la coadă
la finanţe, la CEC, la orice aparţine Statului şi peste tot se dă şpagă. Ciubuc.
Peşcheş. Turcisme fără de care nu se poate.
Şi atunci? Eu nu vreau să
emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doar că m-am săturat de
România. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric.
Alţii se laudă cu Michelangelo sau Da Vinci şi mie mi se arată scrisoarea lui
Neacşu din Cîmpulung. Fantastică realizare, delaţiunea!... Dacă regret ceva,
acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au
învăţat pe la şcoli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecţie
continuă în faţa istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o
dată dovada virilităţii, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în
cap şi fugeam în păduri, noi, care leşinam prin sălile unde se hotăra istoria,
noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine şi nu mai ştim ce
şmechereli să mai inventăm.
Ăştia sîntem, peticiţi în cur, rupţi în coate;
intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîşmă de cartier. Între două ghiorăituri
şi-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbeste bâţos despre Posada,
despre Mihai Viteazu, despre "trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara
Românească". Şi - iarăşi - un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie ruşine.
De aceea, prietenilor mei din vest le spun că sînt din Transilvania. Altă ţară.
Altra paese. Other country. L’autre pays. M-am săturat să-mi spună toţi
neardelenii că aici, în Ardeal, am probleme cu ungurii. Că dacă n-ar fi ei... Că
foamea este mama înţelepciunii... Că federalizarea este cel mai mare pericol
care mă paşte, mă pîndeşte de după colţul blocului odată cu borfaşul pentru care
plătesc impozit. Că musai, trebuie să strîng cureaua, ca măgarul lui Nastratin.
În numele "unităţii", "propăşirii" neamului rrromânesc. Şi eu, care aştept de 10
ani o unire adevărată, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensivă
civică pentru salvarea puţinului rămas.
Şi eu, care mă rog în fiecare seară
să se termine odată cu Tőkés László, cu aberaţiile lui etnice împotriva tuturor.
Şi tot degeaba. Deocamdată. Nişte oameni au făcut Unirea de la 1918. Alţii
sperau într-o confederaţie de tip helvetic, împreuna cu Ungaria, Cehia si
Austria. Alţii, ca Slavici, au spus că unirea Transilvaniei cu România e o
porcărie şi au făcut puşcărie. Acum se vede ce-a ieşit. Seriozitatea, eleganţa,
disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de
balcanisme ordinare, de civilizaţia seminţelor de bostan. Era o şansă pentru
România să se unească cu Transilvania, să înveţe cîte ceva din organizarea ei,
din sistemele ei de valori. N-a fost aşa; România a înghiţit Transilvania - de
aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde.
N-o spun eu, ci un egal al lui Dumnezeu, Cioran. Vor sări o grămadă să
contrazică cele spuse mai sus. Dar: cîţi dintre voi n-au mers la Bucureşti cu
plasa plină, cu celebra plasă de rafie în care se înghesuiau sticlele de
palincă? Şi n-o duceaţi la prieteni, ci la directori, la ministere, la înalte
porţi ferecate. Şi dacă, naivi fiind, n-aţi dus acele plase, de cîte ori vi s-a
sugerat că la Bucureşti se intră cu capul, mîinile fiind ocupate cu "bagaje".
Bucureştiul, acest loc în care genialul tebecist se pupă cu analfabetul
miliardar, a învăţat toată ţara că se dă. "Se dă carne". "Se dă oua". Se dă.
Mentalitate de moluscă.
Aici nu ai drepturi, ci complezenţe. Aici se manîncă
seminţe de bostan, se vorbeşte cu "este mulţi" şi lumea în general se naşte, se
înmulţeşte şi moare. N-au învăţat nimic de la unguri, n-au învăţat nimic de la
austrieci, n-au învăţat nimic de la nemţi. Au trecut prea repede de la
furculision la "Treceţi batalioane române Carpaţii". Poate de aceea cei mai
vajnici "apăraăori" ai Transilvaniei s-au născut dincolo de Carpaţi. Poate de
aceea Europa se termină pe undeva pe lîngă Braşov. Acolo se termină şi
Transilvania. Pentru că în afară de limbă şi şosele proaste nu avem nimic în
comun.
Va trebui să ne trezim. Să recunoaştem că ceea ce se întîmplă acum e
o comedie. Dar una în care copiii vă cer o ciocolată şi voi daţi din umeri. În
care mereu înfriguraţi căutaţi o pilă pentru orice. În care şuşotiţi pe la
colţuri despre vilele celor din poliţie sau din parlament. O lume sortită
împrumutului de la un salariu la altul. Va trebui să vedem că se poate şi
altfel. Că sîntem altfel. Că relele cele mari vin de la Bucureşti, de la
luxoasele palate în care politicienii se bat fără nici o jenă pe ciolan. Va
trebui să vedem că nu ungurii sau nemţii sau burundezii sînt inamicii noştri, ci
noi inşine, trăitorii de pe azi pe mîine, obligaţi să furăm şi să înjurăm pe la
colţuri. Nu mai avem ce să ne spunem; am făcut-o 75 de ani şi sîntem de 75 de
ori mai săraci. În rest, zile bune - m-am săturat de România, vreau Transilvania
mea.
(16 sept. 1998)
Sabin Gherman"
S-au schimbat multe între timp? Mesajul are şanse să se reaprindă?
Alexandru PETRIA
De ce valoreaza mai mult femeile decat barbatii?
Sa si radem…Primita prin e-mail(nu stiu autorul!):
In termeni economici, se datoreaza acestor simple cauze:
- Valoarea economica a femeii :
1. Are 2 glande mamare care produc 2 litri de lapte: (4 RON/litru, adica 8 RON)
2. Are 2 sunci la picioare: 100 RON/bucata, adica 200 RON
3. Are piept: 15,5 RON
Total: 223.50 RON
- Valoarea economica a barbatului:
1. Are o banana 0.30 RON
2. Are 2 oua 0.25 RON/buc = 0.50 RON
3. Are 2 glande mamare care nu produc nimic 0.00 RON
Total: 0.80 RON.
In plus barbatul produce pierderi, pentru ca ouale lui nu se mananca si, cu timpul, banana se strica...
In termeni economici, se datoreaza acestor simple cauze:
- Valoarea economica a femeii :
1. Are 2 glande mamare care produc 2 litri de lapte: (4 RON/litru, adica 8 RON)
2. Are 2 sunci la picioare: 100 RON/bucata, adica 200 RON
3. Are piept: 15,5 RON
Total: 223.50 RON
- Valoarea economica a barbatului:
1. Are o banana 0.30 RON
2. Are 2 oua 0.25 RON/buc = 0.50 RON
3. Are 2 glande mamare care nu produc nimic 0.00 RON
Total: 0.80 RON.
In plus barbatul produce pierderi, pentru ca ouale lui nu se mananca si, cu timpul, banana se strica...
Umbra lui Fidel. La Havana
Castro a renuntat la preşedinţia Cubei http://www.hotnews.ro/stiri-international-2394075-fidel-castro-renuntat-presedintia-cubei.htm. Pe bune- oare trăieşte încă?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
