vineri, 31 august 2007

Bearded Orientals: Making the Empire Cross



This work is concerned with relationships between contemporary popular culture, and the futures we (for better or for worse) create. It is not intended as a statement but rather as a means to ask questions. In particular, I’m questioning the relationships between media, popular culture, and the development of truth, history and ideology.
When you observe these two people, Osama Bin Ladin and Jesus, their ethics could not be more different. The only comparison that can be made is historical: both pursued by two of the world’s most powerful armies – the US and the Roman armies. Jesus is clearly defined by history, but I am interested in how history will treat the image of Osama.
There is a very real possibility that by giving such significant media attention to those who commit crimes and advocate violence, we may inadvertently elevate of them to a status where in some circles, they are perceived as sacred and holy – revered in the same way we revere Jesus.
This work has quite an open text so people are likely to read the image in many different ways. Some have mentioned they see it as a juxtaposition of good and evil, whilst others are interested in its comment on how iconic figures are created.
To me this work is a cautionary tale about our fixation with crime, violence and catastrophe. Access to information is important and there are instances where this has been well balanced with the temptation to sensationalise. No war was declared against the Lockerby bombers. Instead they were extradited and tried for murder amidst media coverage that left few people with a lingering memory of their names. Similarly, Martin Bryant was moved to an inner cell in his Tasmanian prison to ensure his media attention did not turn him into a cult figure like Charles Manson. There is a wisdom in this approach that has been forgotten in the case of Bin Laden, and this lapse may have unintended, unwelcome effects in the future.
Bearded Orientals: Making the Empire Cross comes from a larger body of work named after the image, called Making the Empire Cross. Each image in the series further considers the relationship between what we read, see and hear in our media, and what we believe or perceive as ‘truth’. The series covers a range of issues from misleading statements about weapons of mass destruction, through to our cultural fascination with violence (for example some works raise the question of whether a tour to a war zone the next extreme adventure holiday trend. Strangely when researching that part of the work I did find one person offering such tours.)
Given the work’s focus, the recent media coverage of it is ironic.
The first tabloid to comment on Bearded Orientals: Making the Empire Cross and its entry into the Blake Prize ran with the headline Christianity is Mocked Again. It then proceeded to present the editor’s personal readings of the artwork as if they were fact not opinion, and impliedly suggested that this is also what the artist truly intended. This opinion soon became fact, and I began to receive emails from concerned people asking how could I do this? Don’t I have any feelings for people who have lost family in terrorist attacks? Why do I criticise a religion that has done nothing to me? My response is to direct these questions to the Daily Telegraph of Sydney for it is they not I who have suggested that Christ and Osama are spiritual equals.
So many of us feel that there is something wrong with waging war in Iraq and the culture of fear, hate and suspicion bred by the ‘War on Terror’, yet few speak out for fear they will be the first to say the emperor wears no clothes. Exhibitions of the work in Brisbane & Melbourne (Australia) and St Tropez (France) have given audiences the opportunity to think about these things and I heard many peoples’ views on what the work means to them, but on no occasion has anyone felt the work compared the spiritual value of the two figures. I can only attribute the difference in readings to the provocative opinions expressed in the Daily Telegraph, which were repeated without question by many news services that subsequently reported on the issue.
The work was entered into the Blake Prize because that prize seeks to encourage debate on spirituality. Recent geo-political events such as the ‘War on Terror’, the war in Iraq and the on-going Israeli/Palistinian conflict, give me cause for concern that spirituality is being confused with other more pragmatic concerns of human existence. If we read the religious texts carefully it is clear that God is on no-one’s side if they advocate violence and choose war over peace.
The elevation of Osama Bin Laden to hero and/or anti-hero in the Christian and Muslim world represents a troubling take on spirituality, and despite what some in the media have said about my image, his status existed before I made the work and was caused not by me but by sensationalist reporting.
The artwork has been effective in generating some debate, but given that the media can set the agenda of the debate, it is not surprising it has not probed more deeply into their role in escalation of violence in our society. Whilst I have no control over the media, I do sincerely wish to apologise for any discomfort my part in this event has caused to people who saw this image in the context of those terrible opinions.
Priscilla Bracks
August 2007.

Ce vrea Geoană?

După ce Teodor Meleşcanu a declarat, la Costineşti, că, din cauza moţiunii de cenzură, PSD are două alternative- "ori intră în rahat, ori se face de rahat", Mircea Geoană şi-a etalat inteligenţa aşa: "Există o miză mult mai importantă a acestei moţiuni, o miză la care ţin foarte mult. PSD are un dublu scop prin acest demers: clarificarea relatiei între Executiv şi majoritatea legislativă şi formarea unui nou Guvern, dar mai important, e o miză mai mare, mai fundamentală, reconfigurarea axelor de forţă ale politicii româneşti".
Întrebări inevitabile: Geoană bate câmpii sau vrea să cadă la pace cu PNL şi să renunţe la moţiunea de cenzură?
Alexandru PETRIA

Încă o piesă în dosarul acuzaţiilor de colaborare cu comuniştii a mitropolitului Bartolomeu Anania

Fostul deţinut politic Ion Cârjă a publicat în periodicul “Acţiunea Românească” articolul intitulat “Răspuns unei scrisori a lui Valeriu Anania” (în numărul din octombrie-decembrie 1973, pag. 4 şi 5), care apărea în New York:

"Dragă frate de altădată Valeriu
Ţi-am citit scrisoarea adresată mie, publicată în numărul din 9 septembrie 1973 al revistei tale <>(păcat că nu am putut obţine textul scrisorii lui Anania- nota mea, Alexandru Petria). Nu este deloc rău scrisă. Ai meşteşugit-o cu acelaşi rar talent pe care ţi l-am admirat întotdeauna şi pe care nu mă sfiiesc să ţi-l recunosc în public. Dacă din punct de vedere al potrivirii vorbei (şi al respectării gramaticale - cu unele concesii republicane, RSR - în care te-ai dovedit tot atât de copios precum <> de la München), sclipirile mi-au plăcut şi m-au desfătat, am fost profund dezamăgit de eşafodajul ideilor în elaborarea trudită de Sisif, pe care te-ai angajat disperat ca să le aşezi sub o boltă proprie, dar fără aceeaşi iscusinţă a meşterului zidar Manole, pe urmele căruia păşeşti voiniceşte dar, din nenorocire, bătând mereu pasul din faza pre-onirică....
<> care duc la pieire, mi-am zis în gând, înainte de a păşi să aştern acest răspuns care, dintr-o oarecare modestie determinată, am fost obligat să îl condensez cât mai mult posibil. (...) Desigur, o recunosc, ai suferit mult şi pe nedrept în viaţă, incomparabil mai mult decât toţi foştii şi actualii fugari din ţară care te atacă. Îţi mărturisesc, cu toată sinceritatea, că nimeni de aici din afara frontierelor României, în afară de cei care am pătimit în închisorile comuniste, nu te pot judeca şi nu ne pot judeca de ceea ce am făcut acolo. Numai noi, exclusiv noi, care am fost închişi şi torturaţi acolo, noi între noi, da, noi ne putem judeca şi va veni ziua, odată, când o vom face-o în ţară, unde fiecare care a greşit va avea mare şansă să se dezvinovăţească. Şi atunci îi vom judeca şi pe aceşti nemernici de aici care se erijează, de la ei putere, în judecători a unor situaţii din ţară şi a martirilor. Aceştia, ţi-o spun cinstit, nu sunt vrednici să ne dezlege nici şireturile încălţămintelor noastre! (...) Dar, nu ne este permis, ca în numele unor suferinţe să ne luăm libertatea aici (sau în ţară) să întreprindem tot ceea ce ne convine, în mod egoist. Întrebării tale din scrisoare: <>, eu îţi răspund fără ezitare: NU! Trebuie să suferim până la capăt, dacă am fost cei aleşi pentru suferinţă. Am trecut din faza de suferinţă a închisorilor comuniste în faza de suferinţă a unui exil mai mult sau mai puţin dărâmat moral de veleităţi şi foşti politicieni corupţi şi corupători din trecut, precum şi de o reţea activă de agenţi comunişti ai Bucureştiului. Aceştia nu mai încap de noi. Aceasta pentru că unde suntem noi, la ceea ce am suferit noi, ei nu pot să ajungă. De aceea trebuie să ne dea la cap. Pentru noi nu este loc, numai pentru noi nu este loc. Pentru toate secăturile care li se aliniază, politicienilor din trecut şi agenţilor comunişti din străinătate, pentru aceia se află un loc de onoare şi un scaun bun. Tu, Valeriu, nu ai vroit să te ridici şi aici, ca în ţară, pe culmile ozonate ale luptătorului, unde te-am întâlnit pentru prima oară şi unde eram fraţi de ideal. Ai mers şi te-ai scurs cu duşmanii, prin breşe, pe poteci ocolite, pentru o onoare trecătoare şi un scaun vag de arhimandrit. A fost mai uşor, mai simplu şi mai folositor pentru interesele tale imediate. Oare numai cu atât ne putem umplea viaţa? (...) Nu eşti cinstit deloc, Valeriu, când afirmi că eu nu ţi-aş fi spus că eram în cursul scrierii unei cărţi, în care expuneam şi rolul tău din închisoarea Aiud. Ţi-am spus în repetate rânduri, încă din vremea când locuiam pe First Avenue, în apartamentul meu, pe străzile luminoase ale New Yorkului, oriunde aduceam vorba despre cartea pe care o scriam. Îţi mărturiseam durerea mea despre căderile la care am asistat. Nici tu nu ai încuviinţat faptele acelora care au siluit conştiinţe în închisori. Dimpotrivă, le-ai reprobat şi mi-ai numit mulţi <>, pe care i-ai aflat în cartea mea ultimă. Cât despre activitatea ta, tu mi-ai declarat, fără nici o referire specială din partea mea, că ai jucat un anumit rol în acel proces de reeducare. (...) Mi-ai vorbit cu patos şi încălzire crescândă, (ca şi când ai fi voit să te autoconvingi şi tu mai mult asupra tezei tale) despre misiunea pe care ţi-ai asumat-o de a apăra creştinismul ortodox, plivind legionarismul din sistemul de gândire teologică, disociind, cum spui tu, valoarea politică de cea religioasă. Prin urmare, eram perfect edificat cu poziţia pe care tu pretinzi că ai luat-o în procesul murdar al reeducării şi, mie personal, nu mi-ai spus nimic nou. Din acest punct de vedere, tu nu ai făcut decât să rostogoleşti în public, pe Anania din închisoare, sub o descripţie proprie, neinfamant nici pentru <>, nici pentru partidul comunist din ţară. (...)
Dacă nu ai fi mers prea departe cu mesalianţa ta, aşa după cum ţi-am spus la acel timp, eram dispus să îţi arăt ce am scris. (Manuscrisul ambelor volume era deja încheiat în anul 1966, când raporturile noastre mai erau încă amicale, şi când doream să mijlocesc un armistiţiu între tine, pe care te bănuiam a fi numit episcop şi episcopul Valerian, împotriva căruia porniseşi o campanie (ofensivă) de acaparare de parohii. (...) Desigur, chiar dacă afecţiunea noastră nu ar fi suferit deteriorări, eu totuşi nu aş fi scris ceea ce am scris că ai întreprins în închisoare, dar nu aş mai fi avut nimic de spus despre continuarea unor servicii pe care le faci cu mare râvnă regimului comunist de la Bucureşti, prin filiera bisericii. (...) Chiar şi în această ultimă <> ai câteva tangenţe favorabile regimului.
Într-un loc, zici <>. Oare chiar atât de naiv erai să nu fi bănuit ce planuri aveau cu noi criminalii din solda ministerului de interne? Oare aşteptai tu, să ţi se spună de către Crăciun, Nodeţ, Ivan, Chirilă, etc., ce planuri aveau cu noi criminalii din solda ministerului de interne? Oare aşteptai să ţi se spună de către ei, că ne dădeau spre citire Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi - Biblia hazlie, să ne distrăm cu ea? (...) În fine, ar mai fi să mai inserez numai câteva rânduri la acuzaţia ta, în baza căreia eu mi-aş fi pierdut independenţa, că nu mai sunt liber, că cineva mi-ar fi măsluit cartea, în drumul dintre mine şi tipografie.
Eu nu mi-am schimbat comandantul în străinătate. Am stat mereu şi stau mereu sub un singur comandant: Neamul Românesc. Acesta nu este personificat în străinătate în nimeni şi nimic, om politic, faţă bisericească, mit transplantat. Nu m-am simţit atras de nimeni dintre aceia pe care i-am aflat aici, care au sădit în decurs de trei decenii numai desbinări, dihonii, animozităţi şi bisericuţe. Am venit cu intenţia să colaborez cu oricine l-aş fi aflat pe o poziţie pozitivă, activă, pătruns de responsabilitatea istorică a timpurilor pe care le parcurgem. Dar buna mea credinţă a fost rău înţeleasă şi de aceea am ridicat Frontul Consiliului Naţional Român, care cuprinde oameni greu încercaţi din închisori, ţărani destoinici, oameni dintr-o bucată, nealteraţi de pizme, oameni liberi, cu picioarele pe pământ, câştigători cinstiţi ai pâinii lor de toate zilele. Cu aceşti, pe aceeaşi redută, şi cu alţii care ne sprijină nemijlocit, ducem aceeaşi luptă ca în securităţi unde am fost torturaţi, la Canal unde am fost ucişi, la închisori unde am fost batjocoriţi şi înflămânziţi. Oare nu vezi tu cum eu sunt lovit, la fel ca la securitatea Cluj unde am fost bătut cu răngile de fier trei săptămâni la rând, de câte trei ori la zi? Oare îmi este uşor să fiu azi surd de o ureche, din cauza bătăilor peste cap, cu palmele, tampoane, scaune, cisme? (...)
Ce interes crezi că aş fi avut să intru în tabăra episcopului Valerian Trifa? Oare nu acesta a contopit singura minoritate naţională românească, insignifiantă, la cele câteva milioane de Ruşi, care întotdeauna au căutat să ne asimileze biologic, cultural, religios? Ce interes aş fi avut să intru în tabăra episcopului tău Victorin, care pactizează şi serveşte de strapontină tuturor agenţilor comunişti din Bucureşti? Nu ai citit tu <> din 25 mai 1971, semnat de dr. Ion Cârja? Implicaţiile episcopiei misionare cu activităţile antinaţionale şi antipatriotice ale guvernului de la Bucureşti se invederează, chiar în ultimul timp printr-o declaraţie a mitropolitului Iustin Moisescu, făcută la Geneva. (...)
În scrisoarea ta afirmi, de repetate ori, că vrei să separi politica de religie. De ce, în fond, o combini mereu şi de ce atunci, faci exclusiv politică în <>, când ţii în braţe fariseismul unui mitropolit ca Moisescu, care apără un regim de teroare şi intoleranţă religioasă? De ce te fereşti să fii tu, omul de cultură, scriitorul, luptătorul naţional, fidel liniei pe care te-am cunoscut? (...) Omului îi este drumul spre lumină, spre libertate, spre universul larg ca cerul înstelat deasupra. Ţi-ai câştigat libertatea, foloseşte-o din plin! Am bâjbâit destul în întuneric, unde am viermuit. Nu mai avem timp să fim Scarabei, iubite frate de altădată, Valeriu.
Ion Cârjă".

Generalul de securitate Nicoale Plesita se apropie de puşcarie?




Via Europa Libera: Parchetul Militar a finalizat ancheta in dosarul Carlos Sacalul
Seful interimar al parchetelor militare din Romania, generalul Dan Voinea, a finalizat instrumentarea dosarului cu privire la atentatul terorist impotriva postului de radio Europa Libera petrecut in luna februarie 1981 la Munchen.
Mai multi jurnalisi romani care lucrau la Europa Libera in momentul atacului cu bomba din 1981, intre care si Neculai Constantin Munteanu, s-au constituit parte vatamata in acest dosar. Principalul acuzat este teroristul Carlos, supranumit Sacalul, despre care se spune ca a pus la cale atacul la comanda securitatii romane.
In acest dosar va fi audiat si generalul de securitate in rezerva Nicoale Plesita (foto), banuit ca s-a intilnit cu teroristul Carlos la Bucuresti inainte de savirsirea atentatului. Autor al mai multor atentate teroriste, Carlos Sacalul ispaseste la ora actuala o pedeapsa la inchisoare pe viata in Franta pentru asasinarea in 1975 a doi agenti secreti francezi.

Editorul Blogreview: şi cu luna de miere compromisă, şi ameninţat cu darea în judecată

“Perforări" cu bucluc

Daniel Todoran-Rareş, editorul Blogreview, povesteşte ce a păţit în luna de miere. Din cauza actelor “perforate”(ce-i asta, aflaţi mai jos!) a ajuns să piardă o excursie în străinătate plătită la o agenţie de turism. Omul nostru acuză agenţia că nu l-a înştiinţat despre ce putea să se întâmple, iar luarea sa de poziţie a deranjat firma Travel Solutions care-l ameninţă cu darea în judecată. Daniel Todoran-Rareş a postat pe blogul său:
"Afara este foarte cald – sunt peste 40 de grade. Toate canalele de stiri tv si site-urile de news updateaza la interval de 30 de minute noutati despre aceasta canicula. Este infernal in mijloacele de transport in comun.
In prezent ma aflu la servici, la birou in fata laptopului, scriind despre "povestea" celor doua saptamani de "miere". Nu o sa va plictisesc cu detalii despre organizarea nuntii, sau despre cati bani investesti in acest eveniment. M-am saturat sa vorbesc despre ospatari care fura la nunti, sau despre noptile pierdute in fata Caselor de Casatorii pentru programarea cununiilor civile.
Inainte de a vorbi despre peripetiile din perioada de "miere", vreau sa le multumesc bloggeriilor: Alexandru Seres, Andrei Badin, Cristian Sutu si Andrei Craitoiu pentru felicitarile primite. Inca o data multam’ mult.
Mai tineti minte "poezia" spusa de ofiterul starii civile: statul protejeaza familia ...?!
In cazul meu si al sotiei mele nu s-a intamplat acest lucru. Din prima zi de vacanta de "miere" am avut parte de un dezinteres total din partea statului. In momentul in care am ajuns la frontiera romano-bulgara la Vama Veche, politistii de frontiera au considerat ca nu pot petrece sejurul la hotel Mistral, Balcik, Bulgaria. Motivul: cartile noastre de identitate sunt perforate. In acel moment eram constient ca nu mai puteam recupera aproximativ 1700 RON – valoarea pachetului turistic achizitionat de la Travel Solutions pentru litoralul bulgaresc, Cadrilater.
Conform metodologiei nr. 1 din 13 octombrie 1997 pentru aplicarea unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, ofiterul starii civile de la Casa de Casatorii are dreptul sa perforeze cartile de identitate. Aceeasi mentiune se inscrie si pentru pasapoartele eliberate de autoritatile romane. Pe baza acestei legi, statul roman iti acorda 15 zile pentru schimbarea actelor de identitate.
Am avut parte de un tratament "special" din partea politiei de frontiera la Vama Veche. Acestia au considerat ca "pe baza legii romane" (fara sa specifice concret care lege) are dreptul sa ne "intoarca din drum pentru ca avem buletine expirate". Dupa cateva minute de discutii cu polistii de frontiera romani, acestia au ajuns la concluzia ca situatia "ii depaseste", spunand ca ne lasa daca bulgaru (referindu-se la politia de frontiera bulgara) ne da voie sa trecem frontiera. Acesti reprezentati ai autoritatilor romane au adaugat ca noi doi nu eram singuri in aceasta situatie, in zona aflandu-se multe cupluri de tineri proaspeti casatoriti care nu puteau trece frontiera.
Un tip burtos, precum "Piedone" al nostru, dar cu ceafa lata incerca sa ma lamureasca intr-o romana stricata ca nu trebuia sa-mi "gauresc buletinul daca vroiam sa vin la ei in Bulgaria". Cand i-am spus ca cei de la Primarie/ Casa de Casatorii au perforat aceste acte, mi-a raspuns ca la ei nu se intampla asa ceva.
Dupa perioada de miere m-am documentat si am depus o plangere la Oficiul pentru Protectia Consumatorului Bucuresti. Agentia de turism Travel Solutions nu a respectat obligatia de a furniza turistilor, in scris informatii generale privind regimul pasapoartelor si vizelor (conform prevederilor legale, ordinul 387/ 17 iunie 2007 ce completeaza legea 107/ 1999 – Precizari privind activitatea de comercializare a pachetelor de turism).
Din aceasta cauza nu am putut beneficia de serviciile platite conform contractului incheiat cu agentia de turism pentru sejurul in Balcik, Bulgaria.
Inainte de semnarea contractului, l-am intrebat pe agentul Mihaela Buhaescu, reprezentat al agentiei de turism daca vom avea probleme la trecerea frontierei avand in vedere ca pe data de 6.07.07 ne-am casatorit si nu avem pasaport. Agentul ne-a spus ca nu este nicio problema.
Ulterior, pe data de 9.07.07 (dupa ce nu mi s-a permis trecera frontierei) am avut o conversatie telefonica cu adiministratorul agentiei de turism Travel Solutions, Angelo Constantinescu, care ne-a spus ca el stia de aceasta problema cu cartile de identitate perforate, dar nu avea nici o obligatie sa ne informeze asupra acestui lucru."
http://todoran.blogspot.com/2007/07/tinerii-casatoriti-sunt-abandonati-de.html

Un patron care se consideră nevinovat

Ieri, în Gândul, sub semnătura lui Adrian Niculae a apărut articolul: "Doi tineri căsătoriţi plecaţi în luna de miere, abandonaţi în vamă de agenţia Travel Solutions". Îl redau:
"În loc să petreacă luna de miere într-un hotel frumos, la malul mării, în Bulgaria, doi tineri bucureşteni s-au pomenit abandonaţi, cu valizele în mână, în punctul de trecere a frontierei Vama Veche. Cum grănicerul bulgar nu îi permisese tinerei să intre în ţară, din cauză că funcţionarul de la Casa de Căsătorii îi compostase cartea de identitate, agenţia de turism Travel Solutions a considerat că nu mai are nici o obligaţie faţă de cei doi şi i-a lăsat pur şi simplu de izbelişte pe marginea drumului.
Uluitoarea păţanie s-a petrecut pe 9 iulie 2007, iar bucureşteanul Daniel T. şi soţia lui n-au mai reuşit de atunci să recupereze vreun leu din cei 1700 plătiţi tour-operatorului Travel Solutions pentru un sejur de neuitat la hotelul Mistral din Balcic.
Încercând să aflăm care au fost premisele legale ale acestei întâmplări, am discutat cu şeful uneia din cele şase case de căsătorii din Capitală. Sub protecţia anonimatului, omul ne-a spus că sistemul era mult mai bine pus la punct pentru buletinele de hârtie, pe care se aplica o ştampilă-tip. Cum pe carţile de identitate nu se mai pot utiliza ştampilele, s-a recurs la metoda compostării, care nu a ridicat probleme deosebite, până în momentul în care românii au căpătat posibilitatea de a călători cu ele prin Europa. Din acel moment, a început însă nebunia şi, după primele cazuri de tineri căsătoriţi întorşi de la frontieră, situaţia a început să se rezolve “la mica înţelegere”, ca la români: miresele care ştiu că pleacă în străinătate îl roagă pe funcţionar să nu le composteze cărţile de identitate, iar acesta acceptă. Asta pentru că oricum neprezentarea în termen de 15 zile pentru preschimbarea actului de identitate, ca urmare a schimbării numelui în urma căsătoriei, nu este nici măcar o contravenţie. Evident însă, dacă mireasa nu solicită să nu i se composteze cartea de identitate, funcţionarul n-are nici un motiv să nu aplice totuşi o prevedere legală în vigoare.
Cam asta au aflat şi cei doi tineri însurăţei de la poliţistul de frontieră român, care, după ce i-a dat jos din autocar, a încercat şi el să rezolve problema în acelaşi stil ca şi funcţionarii de la casele de căsătorii: “Dacă vă dă drumul bulgarul, eu vă las”. Bulgarul a considerat însă că i se prezintă un act de identitate invalidat de autorităţile din ţara de origine şi nu i-a permis tinerei intrarea în Bulgaria. Evident, nu i se poate imputa grănicerului bulgar că nu ştia faptul că o carte de identitate astfel compostată mai este valabilă 15 zile. În schimb, cei doi bucureşteni au considerat că agenţia de turism ar fi trebuit să-i avertizeze cu privire la această situaţie, întrucât precizaseră clar că sunt proaspăt căsătoriţi, şi au depus plângere la ANPC. Mai mult, au reclamat şi faptul că, în pofida prevederilor legale, au fost abandonaţi la punctul de trecere a frontierei, fără nici o asistenţă din partea agenţiei.
Cum Ordinul 387 din 17 iunie 2007, care completează Legea 107/ 1999 – “Precizări privind activitatea de comercializare a pachetelor de turism” specifică limpede că tour-operatorii au obligaţia de a furniza turiştilor, în scris, informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi vizelor, am încercat să aflăm şi punctul de vedere al agenţiei incriminate.
Prima replică a lui Angelo Constantinescu, şeful Travel Solutions, a fost: “Aha, s-au dus să reclame şi la dumneavoastră”. A urmat precizarea că “aceşti doi oameni nu vor să-şi asume nişte responsabilităţi”, după care Angelo Constantinescu ne-a informat că “abia pe urmă am aflat că le capsează buletinul”.
Din punctul de vedere al şefului Travel Solutions, lucrurile sunt foarte clare: “A venit, a plătit, i-am dat voucherul, l-am suit în autocar. Nu este obligaţia agenţiei să comunice aşa ceva, nu sunt poliţist să verific dacă actele mai sunt sau nu valabile”. Mai mult, Angelo Constantinescu a afirmat că nu era responsabilitatea agenţiei să le asigure asistenţă turiştilor rămaşi la frontieră, întrucât sejurul era cumparat de Travel Solutions de la Virgin Tours!
Tour-operatorul incriminat se consideră acoperit de punctul cinci din contractul semnat cu turiştii, unde se precizează că penalităţile se aplică şi în cazul în care clientul nu poate pleca pentru că nu are actele în regulă sau este întors de la graniţă de Poliţia de Frontieră. Cum, în cazul retragerii cu mai puţin de 24 de ore înainte de începerea sejurului, penalizarea este de 100%, agenţia consideră că tinerii căsătoriţi, lăsaţi cu geamantanele în braţe în drum, nu pot cere nici o despăgubire.
Convorbirea cu şeful Travel Solutions s-a încheiat cu o precizare făcută de acesta: “O să-i dau în judecată pentru prejudicierea imaginii firmei dacă apare un articol în ziar”.
Uluitor este însă faptul că agenţia se consideră nevinovată, cu toate că turiştii au fost întorşi din drum de către grănicerul bulgar, nu de către poliţistul de frontieră român, deşi prevederile din contract fac strict referire doar la Poliţia de Frontieră."

Atentat la memoria victimelor Securităţii de la Penitenciarul Piteşti

Incercarea de amenajare a unui muzeu in fosta cladire a Penitenciarului Pitesti in care a avut loc satanicul experiment al "reeducarii" studentilor si crearea "omului nou" prin teroarea politica comunista atee a anilor 40'-50' este pus astazi in pericol de intentia demolarii restului cladirii ramas netransformat in birouri ale unor persoane juridice particulare argesene.
In acest context al stergerii constiente a urmelor palpabile ale terorii fostului regim comunist antinational si antiuman se impune coalizarea celor care vor sa pastreze vie amintirea ororilor precum Penitenciarul Pitesti.
O prima etapa obligatorie este publicitatea care trebuie facuta acestui caz simptomatic pentru actualul demers demolator al ramasitelor arhitectonice ale fostului sistem carceral exterminator.
Cu multumiri,
Nicolae Videnie
IRIR Bucuresti

joi, 30 august 2007

Turnătorii între ei

Dan Ciachir, dovedit ca informator al Securităţii, într-un material din “Ziua” de azi, execută genuflexiuni în faţa mitropolitului Bartolomeu Anania ca să candideze pentru funcţia de partriarh. Zice: “Sfânta noastră Biserică nu poate să rateze şansa de-a avea un întâistătător care să fie în aceeaşi măsură: călugăr (de la 19 ani), teolog - care a întocmit o nouă ediţie românească a Sfintei Scripturi -, ierarh cu experienţă, scriitor cu operă vastă şi substanţială, luptător anticomunist, fost deţinut politic, impecabil vorbitor de engleză, om înzestrat cu percepţia nuanţată a realităţii şi cu foarte mult umor... Aşa încât, Înalt Prea Sfinţia Voastră, trebuie să Vă răzgândiţi şi să Vă schimbaţi hotărârea. Într-un cuvânt: să... candidaţi.”
Din peltea lipseşte, cum altfel, amănuntul că şi Anania a fost informator.
Alexandru PETRIA

Prostănacul grăieşte să se facă întuneric

Prostănacul lui Ion Iliescu, Geoană, s-a lovit iar de pragul de jos al inteligenţei sale şi s-a transformat în apărătorul înalţilor ierarhi cu largă cărare prin lanul credinţei ca să toarne la Securitate.
El propune interzicerea accesului la dosarele acestora, stivuite la C.N.S.A.S., cică pentru apărarea credinţei. Care sărmana, credinţa, sigur, se agaţă tocmai de anteriurile mizerabililor care şi-au trădat semenii.
Cine se aseamănă, se adună, nu spun degeaba ţăranii.
Alexandru PETRIA

Programe valoroase zburate din grila TVR1. Futu-le muma-n cur...

Aflu de pe blogul lui Ioan T. Morar o nouă măgărie de la televiziunea publică. Şi o dau mai departe (ştirea) ca înjurăturile la adresa conducerii instituţiei, plătite şi din banii telespectatorilor, să se înteţească.
Futu-le muma-n cur…
Numitul Biju, alias Morar a scris cu tristeţe:


"Lumea nu mai citeste, la TVR

La penultima mea convorbire cu Dana Deac, inainte de a intrerupe emisiunea Lumea citeste, chiar inainte de a pleca in Noua Caledonie, mi-a spus ca o vom relua neaparat din toamna, ca vrea sa faca din aceasta emisiune o emblema durabila a postului, ceva comparabil cu Teleenciclopedia, ca o vom promova prin tara etc. Astazi am vorbit la telefon cu ea si am aflat ca emisiunea nu va mai fi in grila de toamna. Nu a fost scoasa, pur si simplu nu a mai fost propusa de directorul TVR 1. Pentru ca presedintele TVR a cerut o grila cu talk-showuri politice. Nici Nocturne, cu Marina Constantinescu, nici Memorialul durerii, mi s-a spus, nu mai prind grila. Dar nu e nimic personal. S-ar putea ca in sezonul al doilea, adica din primavara, sa fie nevoie de o asemenea emisiune. Acum prioritatea sint emisiunile politice. Asta i se va servi poporului, pe banii lui, la postul public. Asadar, lumea nu mai citeste. Si asa, prea era interesat publicul, din nou, de carti. Ce sa caute o emisiune despre carti in grila?! Lectura e o chestie de optiune individuala. Eu voi mai citi. Si sper ca si voi! Citeste si da mai departe!"

Am ştanţat titlul ultraintelectual cu scârbă ca să priceapă politrucii mesajul.
Alexandru PETRIA

miercuri, 29 august 2007

Dinescu vs. şerpăria popească

Nu ai cum să nu-l remarci pe Mircea Dinescu. Este un personaj insolit. Ca un cimpoi într-o orchestră simfonică.
Poet talentat, cu gura slobodă, împrăştie adevăruri incomode încă de pe vremea lui Ceauşescu.
Fiind cum este, are un purcoi de duşmani, care l-ar vrea chiar cu glie pe piept.
Luând la purecat dosarele popilor care s-au împărtăşit la Secu, a călcat pe coadă dihania ce-şi scoate capetele prin gulerele membrilor conducerii B.O.R. Şi-o face fără proptele serioase. Aproape de unul singur. Sublima intelectualitate românească, în majoritatea ei, de nu tace- proporţia dolofană, îl înjură.
Dacă Băsescu doar apărea într-o campanie electorală pe afişe alături de un ardei iute, Dinescu chiar le-a băgat ardeiul iute sub sutană înalţilor ierarhi colaboraţionişti. Iar aceştia reacţionează precum şerpii, cu reclamaţii şi cuvinte de ocară. Adânc creştineşti.
Mircea, nu te fă că lucrezi ca la Revoluţie, vorba lui Caramitru, chiar lucrează la C. N. S. A. S. Biserica are prin tine încă o şansă de primenire. Toacă-i la dosare. Aruncă-le în obrajii curveşte smeriţi nemernicia.
Eşti într-o funcţie de unde poţi. Sparge-i, că merită!
Alexandru PETRIA

Cine poate să-l ajute... Anunţ umanitar

Mă numesc FLORIN MOLDOVAN. Am domiciliul în oraşul Beclean, strada Obor, nr. 85. Sunt imobilizat într-un cărucior cu rotile cu diagnosticul leucovesită acută şi parapareză spastică. De cinci ani de zile mă rog de toată lumea pentru un cărucior electric nou sau mai puţin nou, dar în stare de folosinţă, cel vechi pe care-l deţin fiind uzat aproape total. Telefonul meu este 0727468078.
Când am fost sănătos am ajutat şi eu cum m-am priceput. Acum nu am nici bani, nici sănătate. Aştept la rândul meu ajutorul de la ceilalţi semeni ai mei. Sper că acesta va veni la un moment dat.
Vă mulţumesc tuturor.
Cu stimă,
Florin Moldovan

Anotimpul ultimului oftat

Dimineaţa biruia întunericul. Şi a fost zi, cu siluetele frunzelor conturându-se pe retină, cu ochii crescând parcă de la fiecare fantă de lumină. Mă trezisem să-mi continuu viaţa de unde o lăsasem ieri, neştiind prea bine ce am de adăugat. Priveam lung, căutând parcă un răspuns în zorile revărsate prin deschiderea ferestrei de vară. Încă un anotimp, încă o toamnă, şi-apoi un an sfârşit, încă unul... Vârful bradului dansa în adierea devreme a vântului şi m-a făcut să surâd. Copil fiind aş fi sărit de bucurie, încercând cu mânuţele mici să opresc legănarea. Şi cum fugeam de somn atunci, încercând să-mi fac din fiecare clipă rodul bogat al avalanşei acumulărilor de cunoştinţe şi trăiri. Apoi am obosit încet, simţind cum curg prin sângele meu strămoşii, cum îmi şoptesc câte ceva despre drumul pe care, orb ca noi toţi, am apucat.
Vântul a stat. Oare să fi obosit şi el? Câte anotimpuri n-a traversat? Cât zefir n-a tors, câtă adiere n-a răspândit în zăduful amiezii... Stau cu ochi pierduţi, şi mă rog pentru încă o fărâmă de viaţă. Îmi chem îngerul să-mi zugrăvească sufletul de sărbătoare şi să mă-nveţe ceva nou. E o continuă provocare.
– Îmi cam prea seamănă zilele, prietene.
– Eeeee, te înşeli amice. Ia uită-te bine la ridul acela. S-a mai adâncit niţel.
– Mă-ngrijorează colţurile gurii mele. Parcă brazdele astea le aruncă în jos.
– Puterea unui surâs, sincer şi cald, opreşte timpul în loc. E antecamera iubirii, unde se pregăteşte inima să clocotească.
– De ce respir a of?
– Mai aspiri şi tu inima, că s-o fi înfundat de-atâtea vieţii care-au încercat să te locuiască. Oftatul e la fel de natural ca respiraţia şi vine când nu-ţi mai încap sentimentele în piele.
– Eşti hâtru-n dimineaţa asta...
– De ce-aş fi trist? Mai e atât până la ultimul oftat! Atunci abia îţi voi deschide poarta.
Ce dor nebun m-a năpădit atunci! Să iau munţii de piept şi să le urc fiecare creastă, până în vârf, unde să chiui de bucuria unei veri de înalt. M-am simţit tânăr şi puternic (cum sunt toţi oamenii fără măcar să ştie), încurbându-mi buzele spre pomeţi. În ziua asta n-o să mai oftez. O să-mi pun sentimentele într-o aşa ordine, să nu fie nevoie să dea pe-afară. Trebuie să fie o ordine interioară, motor de viaţă. Şi când totuşi n-o să mă găsesc acasă, o să-mi las oftaturile în inima universului, de unde să le ştiu lua atunci, în anotimpul schimbării. Le-oi aduna pe toate grămadă, să ştiu că mi-au ajuns pentru întreaga-mi viaţă. Va fi capitalul meu de încredere că n-am trăit în zadar. Îndărătul lor va sta, cum se-ntâmplă mereu, creatorul: prăpăditul ăsta de suflet, şugubăţ şi năstruşnic, ce ne pune traiul pe roate.
Vântul şi-a reînceput oftatul. Cineva îşi caută veşnicia, mi-am zis. Şi-a scos din străfunduri de aşteptare toate câte l-au făcut ca om, furtuni şi adieri, nădăjduindu-şi nesfârşirea.
Sunt doar în vara vieţii. Urmează toamna, iarna şi anotimpul ultimului oftat.
Dinu VIRGIL
(text publicat şi în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

marți, 28 august 2007

Revoltător: Primarul Onţanu a stins o ţigară în palma unei femei

O blogheriţă a dat clasă presei
ANDRESSA:RO, 26 august: "Tocmai am vazut la stirile de pe Prima cum primarul sectorului 2, Ontanu, a stins o tigara in palma unei angajate REBU.
Nemultumit de mizeria din parcuri, Ontanu i-a aliniat pe maturatori si pe jandarmi si le-a facut morala. Cand a vazut-o fumand, in loc sa mature, pe o angajata REBU, i-a cerut sa deschida palma, sa puna tigara in palma, cu capatul aprins pe piele. Apoi i-a strans mana, facand-o pumn, cu tigara in palma. A intrabat-o daca o arde si i-a zis ca asa ii trebuie daca fumeaza in loc sa munceasca. "La munca!"
Inca nu mi-am revenit.
ps: culmea e ca stirea punea accentul pe curatenia din parc si nu pe gestul de stapan pe plantatie cu sclavi al lui Ontanu.
cop a pus filmuletul pe youtube."
Mă întreb şi întreb:
Ce cârpaci de ziarist a realizat materialul, dacă a pus accent pe curăţenie şi nu pe gestul incalificabil al primarului?
Cum de ştirea n-a făcut valuri în presă?

Alexandru PETRIA

luni, 27 august 2007

Îngropaţi de vii

“Sărăcia îi împinge la gesturi extreme pe locuitorii din Papua Noua Guinee, unde mai multe persoane bolnave de SIDA au fost îngropate de vii chiar de familiile lor, pentru că nu mai aveau bani să le întreţină.”, am citit pe fluxul Hotnews.ro. N-ai fost şi acolo, Doamne?
La noi, ştirea zilei este că Dinu Patriciu a vândut 75% din Rompetrol pentru 2,7 miliarde de dolari. Şi el este îngropat de viu, în bani.

Alexandru PETRIA

Brutele de la SPP


Via ANTENA 3:
"2 ANGAJAŢI AI SPP AU BRUSCAT UN BĂTRÂN LA SEDIUL PNL
Un bătrân a fost bruscat de doi SPP-işti în faţa sediului PNL, iar premierul Călin Popescu Tăriceanu l-a invitat la discuţii şi şi-a cerut scuze pentru incident. Bătrânul venea săptămânal la sediul central al PNL, când aveau loc şedinţele Biroului Politic Central, pentru a discuta cu miniştrii şi cu premierul despre problemele sale şi ale pensionarilor. Rând pe rând, el a discutat, de-a lungul timpului, cu Bogdan Olteanu, Varujan Vosganian, Ludovic Orban, dar şi cu premierul Tăriceanu. Luni, după ce a discutat cu ministrul Agriculturii Decebal Traian Remeş, bătrânul şi-a scos din geantă un scăunel şi s-a aşezat pe trotuar în faţa sediului liberalilor. Cei doi portari au încercat să-l îndepărteze, însă bătrânul a fost de neclintit, susţinând că se află pe domeniul public. În acest timp, în faţa clădirii PNL, a sosit o maşină din care au coborât doi SPP-işti.
În momentul în care maşina premierului Tăriceanu se apropia de sediul partidului, cei doi l-au luat de mâini pe bâtrân şi l-au târât pe trotuarul umed, murdărindu-i acestuia costumul de culoare deschisă.
Tăriceanu a coborât din maşină şi a mers la bătrân, care se afla jos, pe trotuar, ţinut de mâini de cei doi SPP-işti. Premierul l-a întrebat ce s-a întâmplat, apoi a intrat în curtea interioară a sediului PNL. Imediat însă a revenit şi l-a invitat pe bătrân în sediu pentru discuţii, iar SPP-iştii s-au făcut nevăzuţi."


Politicienii pierd având în preajmă brute cu apucături de miliţieni. Sunt curios ce o să păţească cei doi nesimţiţi de la SPP.
Alexandru PETRIA

Ion Iliescu a fost îngeraş în 13-15 iunie 1990 şi noi- tâmpiţii- n-am ştiut




(Scrisoare deschisă a lui Ion Iliescu, remisă ieri presei)



"În legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990 şi cu relatările din presa scrisă şi din alte mijloace de informare în masă, care reiau aprecieri cuprinse în Rechizitoriul întocmit de Parchetul Militar de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind victimele acţiunilor din seara zilei de 13 iunie 1990, doresc să fac următoarele precizări şi comentarii:
1.Resping cu fermitate campania de linşaj mediatic, de minciuni şi de manipulare a realităţii, la care participă unele publicaţii şi televiziuni, realizatori şi jurnalişti, dar, ceea ce este şi mai grav, persoane din Parchetele Militare, campanie care are drept obiectiv denigrarea mea atât în legătură cu evenimentele din decembrie 1989, cât şi cu acelea din 13-15 iunie 1990. Este de ne-acceptat un astfel de demers, care nu are nimic de-aface cu valorile democraţiei, cu imperativul aflării adevărului şi cu acela al unei justiţii imparţiale şi libere de orice formă de presiune politică şi mediatică.
Parchetul Militar, care a instrumentat acest caz, ignorând faptele şi probele de care dispunea, a deplasat răspunderea pentru evenimentele din 13 iunie 1990 de la vinovaţii de provocarea actelor de vandalism, de violenţă extremă, la instituţiile statului, care au făcut obiectul unor agresiuni inacceptabile într-un stat de drept, instituţii care au menirea să impună respectarea legii şi care se străduiau să restabilească ordinea publică, grav ameninţată în acel moment.
2. De 17 ani aceia care au refuzat atunci, şi refuză şi acum să recunoască atât faptul că schimbarea radicală de sistem din decembrie 1989 a fost, prin efectele sale, o Revoluţie, cât şi faptul că la 20 mai 1990 populaţia României a ales liber un Parlament cu funcţie de Adunare Constituantă şi un Preşedinte pentru a conduce procesul de tranziţie şi de democratizare a ţării, de deschidere către occident, se străduiesc să îşi ascundă implicarea în planificarea şi în desfăşurarea violenţelor din primele luni ale anului 1990, violenţe care au culminat cu dezlănţuirea de anarhie din 13 iunie, proferând minciuni la adresa mea şi a celor care au condus atunci ţara.
Acum, cu complicitatea unor procurori din Parchetul Militar, aceştia sunt pe cale să re-scrie istoria şi să deplaseze atenţia de la cauză la efect, profitând de sprijinul politic pe care li-l oferă actualul şef al statului, care doreşte să se răzbune pe toţi cei care, exercitând un drept legal şi constituţional, au votat în Parlament pentru suspendarea sa.
Rechizitoriul Parchetului Militar nu este un act juridic, ci unul profund politic. Prin încercarea de a mă incrimina, atribuindu-mi calitatea de învinuit la cererea celor care sunt implicaţi în violenţele din 13 iunie 1990, care au atacat instituţiile statului, care au încercat schimbarea prin violenţă a rezultatelor alegerilor din 20 mai 1990, Parchetul Militar face ca orice act firesc al statului de a impune respectarea legii să fie contestat şi considerat ilegitim şi neavenit. În acele momente am acţionat în calitate de şef ales al statului, în cadrul strict al legii, îndeplinindu-mi obligaţiile care îmi reveneau.
Incriminarea mea se face pe baza unor învinuiri fanteziste, care sunt, de fapt, aprecieri subiective ale reclamanţilor şi declaraţii politice, ca atare nu au cum să fie susţinute de probele aflate la dosar. Cu toate astea, surprinzător şi aberant, ele au fost acceptate de organul de anchetă penală care, mai mult, le preia, fără să schimbe o virgulă, în Rechizitoriu, prezentându-le drept propriile sale motivaţii. Un astfel de demers nu poate fi calificat, şi pune la îndoială probitatea morală şi profesionalismul celor care au anchetat acest caz.
3.Actele de violenţă şi de vandalism din 13 iunie 1990 nu sunt singulare, de fapt ele sunt o culminaţie a unui şir de astfel de acte, început în ziua de 12 ianuarie 1990, când comemorarea victimelor din decembrie 1989 s-a transformat într-o manifestare cu accente violente, desfăşurată în faţa clădirii Guvernului şi a CFSN.
În ziua de 28 ianuarie 1990, în urma unei manifestări cu caracter politic, s-a încercat luarea cu asalt a clădirii Guvernului, provocându-se un incendiu la parter, chiar în timpul consultărilor cu liderii unor partide politice. A fost clar o încercare de intimidare, introducând astfel violenţa printre instrumentele luptei politice. Nici acum cei care au făcut acest lucru nu-şi asumă consecinţele actelor lor.
Violenţa a fost escaladată în 18 februarie 1990, când clădirea Guvernului a fost devastată, iar un vice - prim ministru a fost ameninţat cu moartea. În ciuda evidenţei, autorii reclamaţiei şi ai Rechizitoriului, care sunt tot mai greu de deosebit, apreciază acţiunea violentă din 18 februarie drept „manifestare paşnică”.
Ocuparea prin forţă a Pieţei Universităţii, în ziua de 22 aprilie 1990, la începutul campaniei electorale, a fost un act samavolnic, de încălcare flagrantă a legii, care a avut ca obiectiv transformarea zonei în tribună electorală permanentă. De la această tribună s-a incitat la ură şi la violenţă împotriva puterii provizorii, sub deviza „singura soluţie, încă o revoluţie” Aici a fost pregătită, psihologic, dar şi ideologic, revărsarea de ură şi de violenţă din 13 iunie 1990.
4. Cei care au declanşat şi conduc această campanie de linşaj mediatic din ultima vreme, inclusiv Parchetul General, în comunicatul său din 8 august 2007, încearcă să acrediteze ideea că în ziua de 13 iunie 1990 manifestaţia din Piaţa Universităţii ar fi fost „reprimată sălbatec” de puterea de atunci. Este o minciună ordinară, descalificantă pentru o instituţie a statului de drept.
Cu toate că ocuparea principalului nod central de circulaţie al Capitalei a fost un act ilegal şi un grav abuz, o încălcare a drepturilor cetăţenilor Capitalei la liberă circulaţie, nu a existat, pe întreaga perioadă de existenţă a „fenomenului” Piaţa Universităţii, nici cel mai mic act de violenţă din partea organelor de ordine. Grav este că, din pricina slăbiciunilor şi a lipsei de autoritate ale Poliţiei şi ale administraţiei locale, s-a permis perpetuarea unui act ilegal, care a adus prejudicii grave riveranilor şi cetăţenilor Capitalei.
Este de notorietate faptul că, în această perioadă, în ciuda deschiderii pentru dialog manifestată de puterea provizorie, organizatorii mitingului electoral s-au situat pe poziţii rigide, maximaliste, intolerante, nu a fost posibilă intrarea în legalitate.
După alegerile din 20 mai 1990, precum bine se ştie, participanţii la manifestaţie s-au retras, au renunţat la manifestaţiile zilnice, PNŢ-CD şi Liga Studenţilor publicând comunicate oficiale în acest sens. Cu toate astea, Piaţa a continuat să fie ocupată de aşa-zişii „grevişti ai foamei”, sprijiniţi de „Asociaţia 21 Decembrie” şi de „Alianţa Poporului.”
Pentru intrarea în legalitate şi în vederea redării în circulaţie a zonei, s-au făcut mai multe încercări de a-i convinge pe greviştii din corturile de pe esplanada Teatrului Naţional să înceteze protestul şi să elibereze Piaţa. Au participat la aceste încercări de mediere Primarul General al Capitalei, Secretarul General la Guvernului, ministrul Justiţiei. În cele din urmă, la sediul Guvernului a avut loc o întâlnire, în cursul zilei de 11 iunie 1990, între vice – prim ministrul Anton Vătăşescu şi o delegaţie a „greviştilor foamei” la care s-a ajuns la o înţelegere privind retragerea acestora din Piaţă. De altminteri, în toată această perioadă revendicările „greviştilor” au fost extrem de confuze, se schimbau permanent, ca în cele din urmă să se ceară doar înfiinţarea unui post „independent" de televiziune.
5. În toată această perioadă autorităţile s-au confruntat permanent cu cererile tot mai insistente ale cetăţenilor, care doreau deschiderea circulaţiei în zona Pieţei Universităţii. Cetăţenii nu mai înţelegeau motivele ocupării zonei, mai ales după anunţarea rezultatelor alegerilor din 20 mai, când manifestaţia îşi pierduse sensul.
Pe de altă parte, redeschiderea circulaţiei se impunea şi pentru că pe 14 iunie 1990 urmau să înceapă lucrările Parlamentului ales la 20 mai. Am discutat, în acest scop, în ziua de 12 iunie, cu preşedinţii de vârstă ai celor două Camere, senatorul liberal de Iaşi prof. Cezar Buda şi deputatul liberal de Mehedinţi Rene Radu Policrat, aleşi la 20 mai.
6. Pe baza înţelegerii realizate de vice-prim ministrul Anton Vătăşescu la întâlnirea cu reprezentanţii celor care ocupau Piaţa Universităţii, prim ministrul Petre Roman a aprobat măsurile propuse de Ministrul de Interne privind eliberarea zonei în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990.
În cadrul campaniei de denigrare a celor care au condus statul român în acea perioadă, s-au vehiculat o serie de minciuni şi de fabulaţii, reţinute, din păcate, şi în Rechizitoriul întocmit de procurorii militari. Se doreşte prezentarea unui act legitim al statului, de impunere a respectării legii, ca pe o conspiraţie, cu întâlniri secrete în Bucureşti şi la Scroviştea, care urmărea reprimarea violentă a manifestaţiei paşnice din Piaţa Universităţii.
De fapt, lucru vizibil şi în Rechizitoriu, cuvântul-cheie în această fabulaţie este „reprimare”, autorii acestei manipulări vrând să acrediteze astfel ideea caracterului represiv al puterii de atunci, care ar fi legitimat încercările, inclusiv pe cele violente, de contestare, de negare a rezultatelor alegerilor libere şi pluraliste din 20 mai 1990. Dintr-un anume punct de vedere, avem de-aface cu prezentarea unei încercări de schimbare prin forţă a ordinii de stat, recte violenţele din 13 iunie, ca pe un act legitim, îndreptat împotriva unui regim represiv, ceea ce este un act incalificabil, cu atât mai mult cu cât vine din partea unor oameni ai legii.
Prin folosirea termenului de „represiune” se doreşte a se face plauzibilă o altă minciună mediatică: aceea că, de fapt, sub pretextul eliberării Pieţei Universităţii, puterea de atunci ar fi pus la cale o acţiune de reprimare a opozanţilor politici! Şi asta când? După alegerile din 20 mai, care au avut ca rezultat un scor mai mult decât convingător în favoarea FSN (66%) şi a candidatului său la postul de preşedinte (85%). În aceste condiţii, este clar că orice act de forţă al puterii, îndreptat împotriva opoziţiei, ar fi dus la compromiterea ei şi la pierderea credibilităţii.
Actele violente din 13 iunie, provocate şi organizate de cei ce nu voiau să accepte rezultatele alegerilor din 20 mai 1990, ne-au luat pe toţi prin surprindere. Nu putem accepta justificarea, cu scop propagandistic, a celor care se află în spatele violenţelor din 13 iunie, că manifestările de stradă din acea zi reprezintă o consecinţă a votului din „Duminica Orbului”, alt clişeu propagandistic vehiculat atunci. Ele au fost planificate şi organizate cu un scop precis: acela de a crea o stare de anarhie şi dezordine, pentru a compromite puterea şi a împiedica structurarea şi organizarea noilor instituţii ale statului de drept alese la 20 mai. Este acelaşi scenariu folosit şi în decembrie 1989, când diversiunea „teroriştilor” a urmărit să împiedice constituirea şi funcţionarea noilor structuri ale puterii provizorii, respectiv a CFSN.
7. Din motive de acum cunoscute, la acea vreme poliţia, care trecea printr-un proces de reorganizare şi se confrunta cu o criză de credibilitate, nu era capabilă să facă faţă unor confruntări cu grupuri violente de manifestanţi. În consecinţă s-au produs multe stângăcii şi chiar erori cu prilejul acţiunii de eliberare a Pieţei, în dimineaţa zilei de 13 iunie , ca şi în orele următoare. Dar acestea nu pot motiva violenţa cu care s-au manifestat, în cursul după-amiezii, grupurile rebele, care au dovedit că erau organizate din timp, cu scopul de a agresa cordoanelor de poliţişti, de a ataca sediile unor instituţii publice, precum Poliţia Capitalei, SRI, Ministerul de Interne, Televiziunea Publică. Unele dintre ele au şi fost devastate, s-au furat arme şi muniţie, s-au distrus documente oficiale etc.
8. În faţa situaţiei îngrijorătoare din seara zilei de 13 iunie şi la apelul multor cetăţeni, înspăimântaţi de ceea ce vedeau, în calitate de şef ales al statului, m-am adresat cetăţenilor, prin intermediul radioului şi televiziunii, pentru a-i informa asupra celor petrecute şi pentru a le solicita sprijinirea organelor de ordine în efortul lor de restabilire a unei situaţii normale.
În aceeaşi calitate, în condiţiile dispariţiei de facto a Poliţiei ca forţă de menţinere a ordinii publice, m-am adresat Armatei, respectiv şefului Statului Major (ministrul fiind plecat din ţară) făcând un apel să ajute la apărarea instituţiilor publice agresate, (în special Ministerul de Interne şi Televiziunea) şi la restabilirea ordinii.
9. Resping încercarea de a mă incrimina pentru cele 4 victime, împuşcate în zona Ministerului de Interne, în seara zilei de 13 iunie, prin afirmaţiile că eu aş fi dat ordin să se tragă, ceea ce constituie un grav neadevăr. Eu nu am făcut, în calitatea pe care o aveam, decât apel la Armată, ca instituţie a statului, să intervină, cu mijloace proprii şi în condiţiile legii, pentru stoparea anarhiei şi restabilirea ordinii. Nu mi-am permis niciodată, în exercitarea funcţiei de şef al statului şi cu atât mai mult în cursul anului 1990, să dau dispoziţii concrete, într-un domeniu în care nu aveam nici calificarea, nici abilităţile şi atribuţiile necesare. Aşa ceva nu rezultă din nici un document sau relatare.
Din Jurnalul activităţilor desfăşurate de unităţile militare în garnizoana Bucureşti, în zilele de 13-15 iunie 1990, Jurnal invocat drept probă că aş fi dat ordine directe Armatei, nu rezultă aşa ceva. Eu, de altfel, nu am avut vreo legătură directă cu vreo unitate militară, ci doar cu şeful Marelui Statului Major. Trupele trimise în sprijinul Poliţiei au acţionat în conformitate cu regulamentele militare şi au primit ordine strict pe lanţul de comandă legal.
Deşi se încearcă răstălmăcirea unor texte din „Jurnal” atribuindu-mi mie fraze care nu-mi aparţin, chiar şi sublinierile făcute de reprezentanţi ai Armatei, relatate în textul Jurnalului menţionează, în mod repetat, prevederile regulamentare că „nu se face uz de armă” sau în ce condiţii de forţă majoră se poate acţiona: ”nu se trage decât asupra celui care trage" etc.
Şi, în fapt, Armata, deşi a intervenit cu întârziere şi cu ezitări - motivate în special de implicarea unor cadre militare în cercetări şi procese legate de reprimarea manifestanţilor din decembrie 198 9- a procedat cu multă prudenţă şi a respectat dispoziţiile de a evita provocarea de victime. Cele 4 cazuri , care formează obiectul cercetării, au constituit o excepţie regretabilă, accidentală. Doi au fost atinşi de gloanţe ricoşate întâmplător, în urma unor focuri de avertisment, trase de lucrătorii de poliţie asediaţi în clădirea Ministerului de Interne. Alţi doi , împuşcaţi în cursul nopţii în zona Casei Armatei, după depresurarea clădirii Ministerului de Interne, au constituit tot cazuri accidentale. Ţinând seamă de împrejurările în care au avut loc aceste incidente, este nedrept să fie acuzate cadrele militare care îşi făceau datoria.
10. Venirea minerilor din 5 bazine carbonifere, nu doar din Valea Jiului, ca şi a altor categorii de cetăţeni din judeţe apropiate Capitalei, a fost provocată de actele de vandalism săvârşite în Bucureşti , în după-amiaza şi seara zilei de 13 iunie şi de imaginile pe care oamenii le vedeau pe ecranele televizoarelor, dominate de coloanele dense de fum care se ridicau din centrul Capitalei, de la maşinile şi clădirile incendiate. Întreruperea emisiunii, ca urmare a încercării invadatorilor sediului Televiziunii de a pătrunde în studioul de emisie, a accentuat starea de emoţie şi îngrijorarea cetăţenilor.
Dezaprobând în aceeaşi măsură actele de violenţă săvârşite de unii dintre mineri, în zilele de 14 şi 15 iunie, şi considerându-le la fel de inacceptabile ca şi pe acelea din ziua precedentă, nu se poate ignora faptul că venirea acestora în Capitală a fost urmarea actelor menţionate din ziua de 13iunie. Dacă nu existau actele anarhice, violente, din 13 iunie, nu existau nici victimele din aceeaşi zi, nici venirea minerilor şi a altor cetăţeni din diferite judeţe, inclusiv a ploieşteanului care a fost ucis prin înjunghiere de cei ce devastau Televiziunea în seara zilei de 13 iunie .
11. Ar fi o mare şi regretabila eroare ca răspunderea pentru cele întâmplate în zilele de 13-15 iunie 1990 să se deplaseze de la cei ce au incitat şi participat la actele rebele, anarhice, violente din 13 iunie, de nimic justificate, sursă a tuturor tulburărilor de atunci, la numai trei săptămâni de la primele alegeri libere, din 20 mai, spre cei ce s-au străduit, chiar şi cu ezitări şi stângăcii, să apere şi să restabilească ordinea publică.
Este regretabil că textul rechizitoriului întocmit nu face decât să preia tezele, aprecierile şi chiar formulările specifice ale reclamanţilor, unii din ei participanţi la acţiuni rebele, violente din cursul anului 1990. Sub acoperirea unei cercetări judiciare şi cu girul unei instituţii a statului de drept se prezintă publicului abordări arbitrare care, pe de o parte, îşi propun deformarea adevărului istoric, iar pe de altă parte, legitimarea unor acţiuni de subminare a autorităţii statului şi a instituţiilor sale şi delegitimarea acţiunilor legale , legitime ale acestora, de apărare a ordinii constituţionale şi a ordinii publice.
Acceptarea unor asemenea acţiuni şi tendinţe poate fi un precedent periculos pentru statul de drept.
Cred că fiecare dintre noi regretă sincer că, date fiind condiţiile în care a avut loc schimbarea de regim politic în 1989, revenirea la democraţie a fost marcată şi de acte violente. Cel mai dureros este că, indiferent de ce parte a baricadei s-au situat victimele din 13-15 iunie, ei şi-au pierdut viaţa pentru că nu am reuşit să înlocuim confruntarea cu dialogul.
Dacă atunci încrâncenarea părea să aibă o justificare, acum ea este total nejustificată. Cu toate astea, cei care s-au străduit să facă imposibil dialogul politic şi social în 1990 au revenit acum în prim-planul dezbaterii publice, ca vestitori ai urii şi violenţei ce va să vină"

duminică, 26 august 2007

A plecat şi Val Condurache



La 57 ani, după ce în urmă cu câteva luni a fost depistat cu ciroză hepatică, criticul literar Val Condurache s-a stins din viaţă în noaptea de sâmbătă spre duminică. "Colectivul Complexului Muzeal Naţional «Moldova» Iaşi anunţă cu regret dispariţia fulgerătoare a scriitorului şi publicistului Valeriu Condurache, cercetător ştiinţific, director general al instituţiei în perioada 2000-2007", anunţă foştii colegi.
Dumnezeu să-l odihnească.


Alexandru PETRIA

Mincinosul Băsescu

În 19 mai, la referendum, Băsescu a zis : “Vreau să vă fac o propunere: dincolo de a vorbi la televizor ori de câte ori o să am ocazia să vă informez, vă propun că o dată la trei luni să ne vedem în Piaţa Universităţii în ultima sâmbătă de la fiecare a treia lună”.
Nişte prieteni de pe net mi-au adus aminte că ieri a expirat termenul. Băsescu a minţit încă odată.


Alexandru PETRIA

Băsescu stă pe picioarele Elenei Udrea?


Am fost în bârlogul lui Nistorescu

O descoperire plăcută: pe site-ul Realitatea TV, Cornel Nistorescu are un fel de blog unde-şi publică editorialele- Bârlogul lui Cornel Nistorescu. Ultima postare:




Datul cu zarul
Vineri 24 august 2007, 00:28

Când a fost întrebat despre numirea lui Mircea Geoană ca prim-ministru, Traian Băsescu a hăhăit prelung şi şi-a văzut de drumul său printre admiratori. Răspunsul preşedintelui îl caracterizează perfect. În acelaşi timp, îl pune pe Mircea Geoană într-o situaţie îndoielnică. El se vrea premier, iar cel îndrituit să-l propună îl ia peste picior ca pe un începător. Mircea Geoană s-a autopropus premier într-un mod copilăresc. În politica mare, asemenea modalităţi de ascensiune sunt chiar improprii. Pot fi întâlnite doar în scenetele umoristice. La noi, preşedintele principalului partid de opoziţie se cere singur, fără să realizeze penibilul situaţiei. Întrebarea mea este una singură: Mircea Geoană e naiv sau e la mare înghesuială? Personal aş fi înclinat să cred în cea de-a doua variantă. Mircea Geoană a avut doi ani dificili în fruntea PSD. A fost obligat să-şi consolideze puterea, luptând şi cu bătrânii, dar şi cu Adrian Năstase, fiind silit să mimeze un decont, dar, în acelaşi timp, să nu agreseze baronetul politic. L-a scos din cursă pe Dan Ion Popescu, l-a diminuat pe Sorin Oprescu, l-a pierdut şi pe Miron Mitrea şi astfel a reuşit să se înfunde mai bine în scaunul de preşedinte. În acelaşi timp, eliminarea concurenţilor nu i-a adus şi susţinere în electorat. Un partid condus de el, Corlăţeanu, Ponta, Ion Stan şi Cristian Diaconescu e mai puţin prăfuit şi îngălat ca acela dominat de activul de partid reconvertit. Dar e şi mai lipsit de audienţă. După părerea mea, nici cei tineri, oricât ar fi ei de socialişti, nu au motive să-l admire sau să-l urmeze pe Victor Ponta. E ca şi Cristi Boureanu la liberali. Un fel de scaiete, care nu se înghite decât pe sine. Mircea Geoană forţează cu a sa moţiune. Sub presiunea celor tineri, încearcă să determine o schimbare, fără să ştie unde va duce căderea Guvernului Tăriceanu. Ideea cu trecerea fotoliului de premier la PSD este lipsită de substanţă. Mircea Geoană încă nu are o alianţă pe care să se bazeze. Nu prea are cu cine s-o facă. Şi atunci nu urmează decât alegerile anticipate. Ceea ce înseamnă că toată munca de până acum a fost în zadar. În cel mai bun caz, am putea avea un Guvern de tehnocraţi, care să asigure organizarea alegerilor. Consecinţele pentru PSD şi Mircea Geoană nu vor fi obligatorii pozitive. La fel şi cu economia românească. S-ar putea ca acest dat cu zarul al PSD şi al lui Mircea Geoană să ne aducă necazuri mult mai mari decât ne-am fi aşteptat noi.
(Acest text a apărut în ziarul Ediţie Specială de joi, 23 august)

sâmbătă, 25 august 2007

"Dacă n-ai bani, miroşi a prost”

Ghiciţi cine şi-a stors neuronii pentru remarcă, la un post de televiziune cu Turcescu în sediu.
Mirosiţi a proşti şi o să-l votaţi?
Indicii: are palat, are rege, cultură cât căţeluşa mea, Gina.

A.P

vineri, 24 august 2007

Reparaţii pentru victimele comunismului. Vor vota politicienii prevederile următoare din proiectul de lege al Ministerului Justiţiei?

- Ştergerea de drept a tuturor condamnărilor penale cu caracter politic şi a consecinţelor acestora. Legea prevede ca toate condamnările referitoare la diferite tipuri de infracţiuni folosite pentru încarcerarea (inclusiv măsurile administrative cu caracter politic) opozanţilor regimului comunist să fie calificate drept condamnări cu caracter politic. Ştergerea condamnării poate fi făcută şi după decesul persoanei în cauză de rude până la gradul IV sau de organizaţii nonguvernamentale.
- Repunerea în drepturi a foştilor deţinuţi politici. În cazurile în care, prin hotărârea de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară, se va dispune repunerea în drepturi.
- Acordarea de despăgubiri materiale pentru prejudiciile morale suferite prin condamnare sau prin măsuri administrative. Solicitarea despăgubirilor poate fi făcută şi de către descendenţii victimei, până la gradul al II-lea, inclusiv. De asemenea, vor fi acordate despăgubiri pentru prejudicii materiale, reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut deja despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.

La umbra sexului în floare


(text provovator al unei pictoriţe din Bistriţa, primit prin e-mail)


Moto: „Toţi credem că ştim cum se respiră, cum se geme,
cum se arcuieşte corect trupul năpădit de febra amorului.”
Ziaristă anonimă



Mi-am pus ochelari şi un taior elegant. M-am hotărât. Mă duc la directorul general. Se numeşte M. O.. Am fixat o întâlnire prin telefon. La ora şase seara: o oră decentă. Când am trecut pragul blocului în care locuieşte el - „Reşedinţa M…” – am înţeles că nu e vorba de un oarecare. Lux şi eleganţă, ce să mai vorbim..
Domnul care îmi deschide e îngrijit, distins, încă tânăr, aş spune un tip bine. Încă tânăr, asta înseamnă un bărbat între patruzeci şi cincizeci de ani, hai să spunem patruzeci şi cinci, dacă am ochi bun. Mai degrabă bine: aerul lui John Wayne, puţin obosit, dacă nu-mi fac iluzii. Dar acest John Wayne nu e comod deloc. De la primul contact îl simt foarte sec, ţeapăn, corect. Domnişoară, îmi spune el, invitându-mă să mă aşez pe un fotoliu de piele galbenă, superb, iată despre ce este vorba. Şi după vreo zece minute de peroraţii, înţeleg că doreşte să-i fac portretul. Eu am responsabilităţi deosebite în acest oraş, zice, călătoresc foarte mult, mă vizitează aici foarte mulţi oameni de afaceri şi aş dori de fapt mai multe portrete. Unul la intrare, în holul central, altul în biroul meu, încă unul în salonul de recepţii… Şi m-am gândit că dumneavoastră, domnişoară… N-am putut să-l întrerup, fiindcă a vorbit dintr-o suflare, dar o fac acum, la fel de sec ca el: Doamnă. Nu pare să fi înţeles, are un aer descumpănit. Repet: Doamnă. A, spune el, a, da…
Îmi dau seama că a pierdut firul. Şi iată că renunţă la fraza lui complicată şi mă întreabă simplu dacă vreau să beau ceva. Un whisky ar merge, îi spun. Pare puţin surprins, dar se fereşte s-o arate. Se duce să aducă dintr-un bar de lemn scandinav o sticlă de Ballantines finest şi două pahare. Mă serveşte. Atât? întreabă. Încă puţin, îi răspund. Ridică ochii spre mine şi mă priveşte, vizibil îngrijorat. Toarnă din nou, de data aceasta prea mult. Îşi pune şi lui. Mă întreabă dacă vreau gheaţă. Nu vreau. El vrea. Se duce să aducă. Învârte cuburile de gheaţa în pahar. Da, spune el… da… sunt peste măsură de ocupat… de altfel, în afaceri… mai ales în afaceri ca ale mele…Dar ce să mai lungim vorba. Puteţi să faceţi serviciul pe care îl propuneţi în anunţ? (E adevărat, am dat un anunţ în ziar că execut, la comandă, portretul celor doritori. Specialitatea mea e, fără să mă laud, portretul). Eu aş fi fericit să puteţi, chestiunea cea mai delicată e cea a programului meu, dar condiţiile dumneavoastră…
Îl întrerup cu un gest. În tăcerea care urmează, îmi plimb privirea prin camera care îmi pare imensă şi goală, în ciuda reproducerilor frumoase de tablouri moderne care atârnă pe pereţi. Tot apartamentul, de altfel, îmi pare imens şi gol. Trăieşte oare singur? Totuşi, are o verighetă pe deget. Îl întreb: Dar soţia dumneavoastră? Pare nemulţumit: Ce e cu soţia mea? Ea este de acord să execut lucrarea aici, la sediul firmei? Parcă aş fi declanşat o furtună. Într-o clipă se prăbuşeşte pe fotoliul din faţa mea. Lasă capul în jos, îşi acoperă fruntea cu mâinile, apoi ridică faţa; chipul îi e descompus, marcat de o mare descumpănire. Omul de afaceri s-a preschimbat într-o paiaţă tristă. Pe deasupra, îşi desface nodul de la cravată, se descheie la gât. Ne-am despărţit, spune, de aproape un an… credeţi-mă, dacă vreţi… trăiesc singur… repetă: absolut singur, nici măcar o menajeră, ba nu, o femeie de serviciu de la Societate, asta-i tot…
Plec promiţându-i că mă mai gândesc. A schimbat total stilul. Îmi apucă mâna şi parcă mă imploră: Vă rog, doamnă, nu se pune problema preţului, cred că sunteţi de acord cu mine, important e să faceţi lucrarea. Îmi ţine mâna într-a lui şi mă întreb cât va sta astfel. Să mai veniţi, îmi spune. Cât mai curând.
Cum m-am hotărât să-i fac portretul, mă duc pregătită să-ncepem lucrul. Mi-am pus ochelarii, dar am renunţat la taior. Gata cu stilul elegant. Am ales, pur şi simplu, nişte blugi. O îmbrăcăminte care să mă protejeze.
Amuzant e că el a avut aproape aceeaşi idee ca şi mine. A renunţat la haină şi la cravată, poartă un pulover moale şi pare foarte relaxat, oricum, mult mai relaxat ca data trecută. Îmi spune, de la început, că nu are la dispoziţie decât o oră şi jumătate, nu trei, cum stabilisem. Montez şevaletul, fixez pe el pânza, îmi pregătesc culori şi pensule. El se aşează într-un fotoliu, cu spatele spre fereastră. E bine aşa, îi spun. Dumneavoastră în prim-plan, iar ca fundal draperia roşie. Iar el: Vreţi să spuneţi că acum mă prefac în stană de piatră şi să stau nemişcat ore întregi? Staţi cât puteţi, îi spun. Asta nu contează, însă cu cât staţi mai puţin, cu atât mai mult va dura lucrarea. După vreo cincisprezece minute, se ridică brusc, se repede la mine, mă face să scap pensula din mână. Lasă-le naibii, spune el, pune-le deoparte, să nu mai vorbim despre astea, fără îndoială e admirabil ce vrei să faci, indiscutabil… dar nu-ţi dai seama că eu pe dumneata te vreau? Da, îmi dau seama. Se lipeşte de mine, mă strânge, mă apucă, încearcă să mă îmbrăţişeze, îmi caută buzele. În acelaşi timp bolboroseşte, bâiguie ceva. De când te-am cunoscut, spune el, nu mă gândesc decât la dumneata… auzi, nu spun poveşti… acesta-i purul adevăr… nu sunt vinovat cu nimic, nu e vina mea, ci a dumitale, cu aerul acesta prefăcut de inocentă şi atât de minunată şi atrăgătoare… înţelegi… cine ţi-ar putea rezista?… eu nu, în nici un caz… uită-te la tine… Mă trage cu destulă brutalitate lângă o oglindă mare şi mă sileşte să mă privesc. Eşti nemaipomenit de atrăgătoare, dă-mi voie să ţi-o mărturisesc, şi n-am de gând să mă opresc aici cu dumneata, trebuie să ţi-o spun… apoi îşi lasă capul pe umărul meu, priveşte, zice, am fi un cuplu reuşit… căsătoreşte-te cu mine, ar fi cel mai simplu, doar sunt liber. Mă văd obligată să-i spun: Dar eu, vai, nu sunt liberă.
Pare răvăşit. Îmi dă drumul, îşi trece mâna prin păr, se zburleşte cu un gest, care, îmi dau seama, îi este familiar. Nu eşti liberă? mă întreabă, asta e groaznic! Eşti căsătorită? Da, domnule. La asta nu m-am gândit, spune el, nu mă gândesc la nimic, sunt inconştient, nebun, bolnav. Viaţa pe care o duc mă face aşa. Nu se mai poate. Bilanţurile, cheltuielile de exploatare, drumurile, m-am săturat de ele până peste cap. Trebuie să se schimbe ceva. Dar nu porţi verighetă? Nu port, dar sunt căsătorită. Are din nou un aer năucit, nefericit: Dacă nu eşti liberă, totuşi eşti cât de cât liberă? Îl întreb ce înţelege prin asta. Răspunde imediat: Câteva clipe din viaţa dumitale pentru mine… ar fi minunat, excepţional… să te ţin în braţe… ce vis, ce nebunie… Se năpusteşte din nou asupra mea, mă strânge, mă îmbrăţişează, îmi caută buzele. Mă feresc, încerc să scap. Pare de-a dreptul nenorocit: Deci nu eşti decât o pictoriţă?… Îl privesc drept în ochi: Da, pictoriţă. Lasă mâinile în jos: Bine, atunci pictează.
Îşi reia locul pe fotoliu, dar după alte câteva minute, mă întrerupe din nou: Iată unde am ajuns! Privindu-te, simt un fior din creştet până-n tălpi, un freamăt de dorinţă care mă copleşeşte, şi asta pentru că, doamnă dragă, poţi să mă crezi sau nu, n-am mai făcut sex de cinci luni… trăiesc, după cum am mai spus, absolut singur, într-un pustiu afectiv şi sexual total… S-a apropiat şi mai mult de mine, dar s-a mulţumit doar să mă apuce de mână. Mă ţine de mână, în genunchi la picioarele mele, pe mochetă. Îmi atinge vârful degetelor cu buzele: Dacă ai vrea să mă ajuţi, să faci ceva pentru mine… te revăd aşa cum erai deunăzi… fusta… picioarele… Dumneata poţi să mă salvezi, spune, salvează-mă. Îmi scot ochelarii, mă aplec şi-i întind buzele.
Cred c-am fost imprudentă. Şi asta pentru că sunt, aşa cum spune soţul meu, „bună din fire”.
Peste câteva zile, sunt din nou la directorul meu general. Imediat îmi dau seama că dragul de Liviu nu e prea dispus să-mi pozeze.
Se trânteşte în fotoliu, dar se ridică după cinci minute. Îmi dau seama că va fi greu să mai continui. Povestea vieţii mele… povestea vieţii mele… spune el aproape bâlbâit, nu ştiu despre ce vorbeşte domnul acesta… dar povestea mea, a mea, ţi-am spus, mă repet, e îngrozitoare, disperată cum nici nu-ţi poţi închipui.. această femeie, căreia i-am dăruit totul, i-am sacrificat totul… şi care m-a părăsit în condiţii pe care nici nu vreau, nici nu pot să le pomenesc… şi acum acest gol; această lume groaznică a afacerilor, a consiliilor de administraţie, a dineurilor, care fac acest gol şi mai plictisitor… nu mai pot, nu mai vreau să ştiu nimic… hai! Îl întreb unde. Îmi răspunde: În camera mea. Deja e lângă mine şi mă trage, fără nici o discreţie, de mâna care a apucat-o. E clar că omul s-a pregătit să treacă la fapte. Să fie rapid şi eficient.
Şi cum, în sinea mea, eu am acceptat deja, el nu are prea mult de luptat. Iată-ne deci în dormitor şi apoi, în pat. M-am dezbrăcat repede, poate n-am făcut bine, dar e iarnă şi în anotimpul acesta îmi place să mă bag cât mai repede în aşternut, sub plapumă. E clar că l-am luat cam tare şi nu îndrăzneşte să se dezbrace aşa iute ca mine. Cum probabil liniştea i se pare insuportabilă, el tuşeşte de două sau de trei ori, apoi se aşează pe marginea patului şi îmi ia mâna într-a lui. Sunt atât de emoţionat, îmi spune, atât de emoţionat… nu credeam… Mă ţine de încheietură, cum ar ţine pe cineva bolnav… ca şi cum mi-ar lua pulsul. Dar e evident că pulsul lui e prea ridicat. Îi spun simplu, la rândul meu: Hai.
Se hotărăşte în cele din urmă să se ridice, după mai multe ezitări, şi merge în baie. Aud apa curgând, multă apă. Haine care cad. Apoi zgomotul unei sticluţe deschise, aşezate pe marginea chiuvetei sau a căzii, plescăitul mâinii care aplică puţin alcool sau lavandă pe obrajii aspri, sau pe şale. Se întoarce, încins cu un prosop alb, mare. Se duce la fereastră, trage perdeaua. Şovăie încă, nu se hotărăşte să vină lângă mine. Vine totuşi. Abia s-a băgat în pat că eu ies, la rândul meu, ca să mă duc la baie, dacă n-are nimic împotrivă. Se uită cum traversez încăperea cu un fel de năucire care îi măreşte privirea. Las şi eu apa să curgă. Mă întorc şi eu, cu un prosop alb, strâns înfăşurat pe coapse. Mă bag în pat. Îmi ia mâna şi o pune autoritar pe pieptul lui: un tors păros şi frumos. Cum mi-o retrag, pare nemulţumit, dezamăgit. Se ridică brusc şi declară că merge după ţigări. Nu pare jenat că traversează gol camera: e mai degrabă frumos, bine clădit, bine făcut. Îmi place. Se întoarce cu pachetul lui de Monte Carlo. Îl pune pe noptieră împreună cu o brichetă şi o scrumieră. Fiindcă eu am luat în mâini o carte de pe noptieră, se aşează şi el în pat, ia o ţigară şi o aprinde, vrând parcă să-şi arate astfel proasta dispoziţie.
Apoi, deodată, s-a hotărât! Stinge repede ţigara în scrumieră, îmi smulge cartea din mână şi, fără alte lămuriri, se năpusteşte asupra mea. Ce trebuia să se întâmple, se întâmplă fără greş. Degeaba mă strânge el, mă striveşte, mă sărută peste tot, pe gură, pe urechi, pe sâni, cu o lăcomie înspăimântătoare, rezultatul e slab. Îşi dă seama, se întoarce brusc, se aşează la locul lui, cu o expresie patetică pe faţă. Ştiam asta, bănuiam… spune, totuşi, tu eşti atât de frumoasă, de minunată, de excepţională…şi tocmai pentru că te doresc atât… această nerăbdare nebunească… această nerăbdare de disperat, de bolnav… trebuie să înţelegi că de cinci luni luni… cum ţi-am spus…
Decât să continue această conversaţie, a preferat să se aşeze în pat şi să fumeze din nou. Îl sfătuiesc să nu ardă cearşaful şi am proasta inspiraţie de a-i spune că soţia lui ar fi trebuit să-l înveţe să nu fumeze în pat. Pare exasperat şi se ridică din nou, ca împins de un arc, ca să întoarcă la perete fotografia unei femei mai degrabă graţioase, din câte mi s-a părut, care se găseşte pe un raft, în faţa patului. Uitasem! spune el, cu un fel de furie, ea nu mai are ce căuta aici… mai ales azi! Apoi întorcându-se nefericit, trist, tragic spre pat: Dar eu mai am oare ce căuta pe lumea asta? Mă mai leagă ceva de viaţă?
Îi spun că da, bineînţeles, încerc să-i ridic moralul, îl conving să se aşeze iar lângă mine. Se supune, sumbru şi abătut. Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că, din abătut, el poate să devină oricând violent. Deci, îl liniştesc, spunându-i că ce i s-a întâmplat este absolut normal şi nu foarte grav. Trebuie doar să se calmeze, să se relaxeze, să-şi destindă trupul şi mintea. Sunt iarăşi aşezată goală, în pat.
Timid, dar destul de hotărât totuşi, el pune mâna pe sânii mei. Dar cu oarecare detaşare, simt eu. Fără ardoare, fără înfierbântare, fără vreo pornire de cucerire. Chiar aşa: liniştit. Îmi dau seama că are nevoie totodată de îndrăzneală şi de calm. Respir adânc şi privesc camera. O încăpere frumoasă, cu pereţii uşor rozalii, cu aplice negre, de mare efect. Un mobilier simplu, geometric. O oglindă mare, de formă ovală, în care mă văd şi în care văd mâna lui pe mine. Pe perete, un tablou care mă face să mă gândesc la Modigliani. Un telefon superb, cu taste de un mov strălucitor, chiar lângă pat. Un vas de cristal elegant, lângă fotografia întoarsă. Nu apucasem să observ toate astea. Acum le descopăr, rând pe rând. Încăperea e mare, confortabilă, ordonată. Femeia de serviciu e probabil foarte harnică. Ne simţim bine împreună în pat. Dar trebuie să facem ceva. Probabil că şi el se gândeşte la asta, fiindcă mâna lui mă strânge mai tare. În acelaşi timp, îmi spune cu o voce şoptită, surdă, sugrumată, că am sâni frumoşi, foarte frumoşi.
Îi propun să dăm la o parte plapuma şi cearşaful, fiindcă e mai plăcut să nu fii acoperit şi ascuns, când faci dragoste; aşa ne putem pregăti mai bine. Cu toate că pare oarecum mirat de vorbele mele, întrebându-se dacă nu cumva ascund o capcană, declară că e de acord, dar că ar fi mai bine să mai dea drumul la încălzire ca să nu-mi fie frig. Se ridică numaidecât şi învârte robinetul de reglare al caloriferului. Mă întreabă dacă nu vreau să pună în priză un radiator. Nu vreau, în cameră e cald. Dacă vrea căldură adevărată, o găseşte în trupul meu. Probabil că şi el gândeşte aşa, pentru că, întors în pat, se năpusteşte din nou asupra mea. De data aceasta, încearcă altfel. Poate ca să evite eşecul. Se repede deci cu capul spre pântecul meu, îl sărută, îl linge literalmente, cu o violenţă de neînchipuit, apoi, ameţitor, nebuneşte, se îndreaptă spre sexul meu, îşi băgă capul între coapsele mele pe care eu le desfac cât pot. O senzaţie de îmbătare pune stăpânire pe mine, urcă dinspre şale în sus şi îmi loveşte ca un val gâtul, ceafa, creierul. Mă paşte, mă soarbe cu demenţă. Dar, uitasem să spun că părul de pe pubisul şi de pe sexul meu e neobişnuit de creţ şi foarte des. Din nefericire, unul dintre fire i s-a lipit probabil de limbă, sau poate i-a intrat pe gât, fiindcă, în momentul cel mai înnebunitor al dezlănţuirii sale, e apucat de un acces de tuse foarte dureros, ca şi cum ar fi înghiţit greşit şi, din păcate, chiar aşa s-a întâmplat. Înalţă capul, tuşeşte tot mai tare, se sufocă, nu reuşeşte să respire normal, se face atât de roşu la faţă că încep să-mi pierd cumpătul. Sunt nevoită să îmi revin la realitate şi la o poziţie decentă. Îl întreb cum pot să-l ajut, propun să mergem la baie. Suntem acum la chiuvetă, aprind lumina, el tuşeşte întruna, eu mă uit în gura lui, în gât ca să găsesc corpul străin care-l chinuie atât. Mi-ar trebui o lampă electrică şi probabil o pensetă, ceva, cu care să-l scot. Fac ce pot cu degetele, căutând cât mai adânc, scotocind bine, şi se pare că găsesc ceva, de vreme ce, deodată, el pare uşurat, nu mai tuşeşte, respiră normal. Îl sfătuiesc să bea apă. Umple paharul pentru spălat pe dinţi, de la robinet şi bea. E limpede că i-a trecut.
Dar pare că nu-şi dă seama exact unde se află. Are ochii roşii, părul vâlvoi. Dar traumatismul acestui incident l-a smuls totuşi din lumea fantasmelor, a obsesiilor şi închipuirilor şi am acum de-a face cu un bărbat docil, pe care-l aduc în pat ţinându-l de mână. El se lasă în voia mea, nu se împotriveşte şi e foarte bine aşa. Încetişor pun stăpânire pe trupul lui, îl mângâi din creştet până-n tălpi, în timp ce el, cu ochii închişi, murmură abia auzit de plăcere. Peste câteva clipe, îl încalec uşor, îl călăresc cu tandreţe.
Ridic bustul ca să-l văd şi mă simt splendid, regină, stăpână. El respiră din ce în ce mai adânc, gâfâie aproape şi murmurul se schimbă într-un geamăt surd. Îi spun că în dragoste nu trebuie să te pripeşti, că lucrurile trebuie să dureze şi îi mai spun că am putea relua lucrul la portret.
Ideea nu e prea fericită. Simt în adâncul meu, foarte clar, efectele ei negative. El a găsit de altfel forţa de a deschide ochii, de a mă privi rugător şi a-mi spune: Vai, nu! Orice, dar asta nu! Nu acum! Cred că are dreptate. Renunţ la idee. Totul reîncepe. Un gol se cască înnebunitor în mine şi în el. Îi cer să ţină ochii deschişi cât de mult poate. Îmi spune că îi vine greu; e ca şi cum s-ar uita la soare. Insist totuşi, vreau ca el să-mi vadă chipul şi eu pe-al lui. Mă priveşte cu tandreţe, sau poate cu durere, nu-mi dau seama. Încep o conversaţie calmă şi încerc să-l fac să înţeleagă că meritele picturii nu sunt atât de străine de dragoste pe cât pare el să creadă. Îmi răspunde că poate aşa e, dar că, în această clipă el mă iubeşte şi atâta tot. Că e sigur de asta.
El nu mai spune nimic, şi-a pus mâinile pe coapsele mele şi mă strânge cu toată puterea disperării, pe care el o vrea dragoste. Îmi pun mâinile pe umerii lui şi-i spun calm, cu chipul meu deasupra lui, că nu trebuie să-şi facă nici o iluzie în ceea ce mă priveşte, că eu am venit să-i fac portretul, aşa cum a cerut, de altfel, şi că nu voi reveni decât pentru asta. Cu o voce abia auzită, spune: Foarte bine, înţeleg. Simt uriaşul copac al neantului, al fericirii şi al delirului cum creşte în mine. Un freamăt pune stăpânire pe trupul meu: şoldurile de care el se agaţă ca de un colac de salvare, fesele, şalele, coapsele, tot interiorul. E ca un vas, o călătorie. Mai deschide gura pentru a cere ca această călătorie să nu se termine. Mai apuc să-i spun că ea se va termina, ca orice călătorie, înainte de a-mi răsturna capul pe spate, în apa adâncă.
Lidia PÂRJOL

joi, 23 august 2007

Cum am discutat despre dosarul de cadre al patriarhului Teoctist pe blogul lui Pătrăşconiu de la Cotidianul

Mai jos aveţi ocazia să citiţi o interesantă dezbatere pe care trebuie să recunosc cu umilinţă şi modestie că am dinamizat-o. Am fost într-o formă de zile mari, ca şi ceilalţi participanţi.(Alexandru PETRIA)


Teoctist. Dosarul de cadre. Un amănunt

22 August, 2007 (12:39) Primii pasi de Cristian Pătrăşconiu
Azi, Cotidianul a publicat dosarul de cadre al fostului Patriarh al Romaniei. "Activitate legionara" si practica homosexualitatii in timpul in care era elev la seminar - sint cele doua acuze foarte dure care sint in acest document. In dreptul ambelor, se precizeaza ca datele rezumate in dosarul de cadre provin "din unele informatii existente in dosarul personal".
Aceste detalii "picante" pot fi reale, pot fi, la fel de bine, niste "facaturi". Nu vreau sa insist in nici un fel asupra lor.
As vrea sa va semnalez altceva, din dosarul de cadre. Iata citatele: "A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat.". Apoi: "A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice." Si inca: "Ca patriarh, Teoctist Arapasu este apreciat prin indrumarea perseverenta pentru buna gospodarire a eparhiilor, prin grija fata de monumentele istorice, prin atitudinea de justa orientare a clerului in activitatea social-obsteasca, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerind permanent clerului si credinciosilor sa participe activ la dezvoltarea economica-sociala a tarii, la infaptuirea politicii de pace, de prietenie si larga colaborare cu toate popoarele.".
Eu cred ca pasajele acestea merita sa fie comentate.
PUBLICITATE:Miine, in Cotididianul, am un text despre "Trei baietii destepti de duminica". Cei trei seamana intre ei, dar exista si multe deosebiri.
RSS 2.0 TrackBack
149 Comentarii la "Teoctist. Dosarul de cadre. Un amanunt."
alexandru petria: 22 August 2007 (13:07)
Felicitări COTIDIANULUI pentru publicarea dosarului. Dacă puneţi mâna şi pe cel de la Securitate al lui Teoctist, jos pălăria!
alexandru petria: 22 August 2007 (13:10)
Teoctist precis a fost turnător, dacă nu ofiţer acoperit.
catalin: 22 August 2007 (13:11)
Exact! Pasajele astea sunt edificatoare pentru relatia lui Teoctist cu regimul shi pentru faptul ca ajuns Patriarh. Totusi shi cele doua probleme cred ca au cantarit greu in alegerea ca Patriarh, facand-ul pe Teoctist maleabil.
papa giovanni: 22 August 2007 (13:41)
daca nu colabora cu ei nu statea in fruntea ortodoxiei romanesti atata timp.toti preotii din afara sunt ofiteri sub acoperire.nu zicem ca nu au si altii dar ai nostri sunt si prosti,pt. ca au profesori prosti. e de ajuns sa te uiti la unul din ei si sa vezi scoala securitatii comuniste pe el.Rusine
pymm: 22 August 2007 (13:44)
eu as zice s-o luam mai usurel: pasajele sunt clisee ale epocii folosite de slujbasii securitatii pe de o parte din lene, pe de alta parte din teama de-a iesi din "doctrina": un termen sau o sintagma consacrata nu putea fi interpretata altfel decat era ea acceptata in acceptiunea generala: comunismul a fost el insusi, mai ales in anii "revolutiei", dogmatic.interesanta (si hilara in acelasi timp) mi se pare formularea: "a scris articole cu orientare progresista in revistele teologice". cum dracu (Doamne, iarta-ma!) sa fie progresist (in acceptiunea anilor ‘50) un articol aparut intr-o revista editata de traficantii de opium al popoarelor?
vasile militaru: 22 August 2007 (14:00)
mie mi se pare o mare magarie atat publicarea dosarului cat, mai ales, intreaga campanie impotriva bisericii…in ceea ce priveste pasajele subliniate, ele sunt intradevar contradictorii dar perfect in spiritul acelor vremi! m-ar interesa comentariul dvs, d-le patrasconiu!
valexandru: 22 August 2007 (14:06)
Mai intai, este de mirare ca un legionar si homosexual are o caracterizare de bun cetatean ca la carte, cand altii au infundat puscaria ani multi, iar unii au murit umiliti si uitati de lume.
Ca sa ajunga la cea mai inalta demnitate in BOR, trebuie sa fi facut adevarate fapte de vitejie pentru regim, cu mult peste aceste fraze plate.
Pana unde poate ajunge mizeria umana? Teoctist a trait mult, bine si s-a bucurat fara prea mare smerenie de frumusetea vietii. Sa-l ierte Dumenzeu. A scapat de judecata oamenilor.
Dar, va dati seama cati ca el ne pun la cale viata in tara noastra?
Cristian Pătrăşconiu: 22 August 2007 (14:06)
@vasile militaru: pasajele cu pricina nu sint deloc in contradictie cu ceea ce se stie ca a facut si mai ales ca nu a facut in calitate de lider al BOR Teoctist in timpul regimului comunis. un regim, a propos, care a distrus biserici, care a bagat la inchisoare preoti, care a interzis oficial practica religioasa. un regim care obisnuia sa isi tina unele intruniri ale liderilor sai chiar in cladirea in care se afla actuala Patriarhia a Romaniei.
Kraken: 22 August 2007 (14:06)
"…prin grija fata de monumentele istorice, prin atitudinea de justa orientare a clerului in activitatea social-obsteasca…"Corect! Manastirea Vacaresti si Manastirea Mihai-Viteazu sunt cele mai bune dovezi!!!!Si ce orientare justa a avut cleru’ : capu-n nisip.Alta zi de gretzuri.
valexandru: 22 August 2007 (14:08)
d-le Patrasconiu,mesajul meu a intrat la moderare . Ii dati drumul, sau il trimit din nou? Multumesc.
Cristian Pătrăşconiu: 22 August 2007 (14:10)
@valexandru: e dat drumul deja. vedeti nr 7
Loda: 22 August 2007 (14:12)
Dle. Patrsconiu,nu am ce comenta.As dori insa sa ma lamuriti ce aduce nou publicarea dosarului de cadre ,iar daca nu aduce nimic nou(si mie asa mi se pare)atunci de ce a mai fost publicat?O ratiune a acestei actiuni trebuie sa existe, dar nu pot sa-mi dau seama care.
valexandru: 22 August 2007 (14:12)
@ PatrasconiuMultumesc
nicole: 22 August 2007 (14:13)
Pentru cine cunoaste acele vremuri, care azi ne bulverseaza inclusiv recitind citind limba de lemn a timpului, expresiile, formularile amintite de dumneavoastra, domnule Patrsconiu, nu au relevanta.
Astazi ne-am detasat, ne-am scuturat de absurdul ideologizant al acelor timpuri, insa orice aseza pe hartie partidul comunist era lovit de nulitatea acelorasi cuvinte.Expresiile "A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat.", si celelalte, trebuiau sa arate intotdeauna si fara echivoc adeziunea oricarui om din Romania la politica partidului.
In cazul Patriarhului Teoctist, fie-i tarana usoara!, din rangul in care urma sa fie confirmat era musai ca dosarul de la cadre sa respecte sablonul vremii. Cata acoperire faptica aveau asemenea constructii lingvistice si in viata este greu sa spunem noi astazi, pentru ce ramane astazi dupa Patriarh este devenirea Bisericii Ortodoxe Romane dupa toti anii lui de "management".
Ar fi interesant de comparat dosarul lui cu al celor 4 milioane de membrii de partid ai PCR (desi Teoctist nu a fost membru de partid, dar functiona intr-un rang important al statului comunist, contradictoriu cu el insusi - biserica). O sa fiti uluit de asemanari, poate mai putin de referirile cu Biserica (care, dupa caz, probabil ca era inlocuita cu locul de munca al titularilui).
Pentru mine, deci, dosarul asta este apa de ploaie. Desi n-am fost membru de partid.
nicole: 22 August 2007 (14:21)
scuze, am mancat o litera la numele dumneavoastra, domnule Patrasconiu.
Mai fac o precizare: am spus cele de mai sus, desi sunt printre cei care condamna comunismul din toate puterile.Imi doresc insa ca atunci cand aducem acuze cuiva, sa avem dovezile clare ale vinovatiei lui. Deocamdata acuzele aduse Patriarhului sunt niste simple vendete, generate de unii care spera a fi castigatorii unor batalii de alta natura.
Nu vreau sa fiu printre aceia care le pica in plasa!
nicole: 22 August 2007 (14:24)
Dle Cristian Patrasconiu: nu la dumneavoastra ma refeream cand spuneam despre vendeta. Ci la niste unii de pe la CNSAS care provoaca spectacole media acum, o data cu apropierea alergerii noului Patriarh.
milli: 22 August 2007 (14:27)
In sfirsit, tariceanu a catadicsit sa stabileasca data alegerilor EU: 25 noiembrie, sper 2007.A fost si motiunea lui geoana buna la ceva, i-a pus "sula in coaste" lui tariceanu. Altfel, le stabilea de Revelion.
valexandru: 22 August 2007 (14:33)
@Lodanu mi se pare ca trebuie sa aduca alte fapte noi , cele vechi sunt destul de strigatoare la cer. Poate sunteti prea tanar/a si nu aveti de unde sti. Poate nu e de comentat ci de luat aminte.
Amanuntul sesizat de dl. Patrasconiu, dupa mine, ilustreaza metodologia promovarii in regimul trecut. Pacatul homosexulismului era de aspru pedepsit in comunism ; la fel si legionarismul. Si totusi a existat o moneda de schimb pentru unele exemplare umane ambitioase si ariviste.
Aceasta "moneda" ne da dimensiunea morala a celor care au folosit-o. PF Teoctist a avut cea mai inalta functie in BOR. "Moneda" sa trebuie sa fi avut o mare valoare.
Multi dintre politicienii nostri actuali au actualizat aceasta "moneda" si ii vedem umpland spatiul public fara retineri.Nici PF Teoctist nu a avut retineri . Poate le-ar fi avut daca ar fi stiut ca oamneii stiu exact in ce monda a platit functia sa de inalt demnitar al BOR.
ques: 22 August 2007 (14:36)
Se doreste consfintirea unui viitor mai bun, descris in antiteza cu raul trecutului. Dar oare negatia raului e neaparat binele?In rest, aceleasi metode desi se incerca impunerea ideii ca toate-s Noi. Dar care-i Noul asta rezultat din negarea trecutului?Sa vedem, pina la urma, cine primeste lovitura si-apoi vom comenta faptul implinit, fiindca asta-i procedeul: cel care poate da lovitura, apoi multa vreme se discuta daca bine-a fost ‘au ba. Intre timp mai votam, pentru ca traim in democratie.
ControlMike: 22 August 2007 (14:38)
Va asteptati cumva sa scrie altceva? Sigur ca a avut o "atitudine progresista" si celelalte atribute care ajutau orice personaj cu oarece vizibilitate publica sa se mentina in postul respectiv. Va aduceti aminte de bancul acela: "Ce mai e nou prin Bucuresti? Nimic - trec biserici." ? Mutatul bisericilor dintr-un loc in altul si el rezultatul "participarii active [a PF Teoctist] la dezvoltarea socio-economica [a Romaniei]." Sunt convins ca nu a facut-o ca sa salveze bisericile, ci ca sa isi salveze propriul sorici.
Kraken: 22 August 2007 (14:40)
@ nicole
Fara suparare dar in aceleasi timpuri alti mii de prelati erau reeducati, tocmai pentru ca in dosarele lor nu apareau fraze d-astea "de lemn".
Revin la Manastirea Vacaresti si la cea a lui Mihai-Viteazu. De ce clerul n-a avut o reactie dura? Pentru ca nu a vrut. Pentru ca asa au ales ei. Sa taca si sa le fie viata usoara.
Ce-am vrut sa-ti spun cu toate astea? Ca unii au ales sa aiba un dosar plin de "constructii linvistice laudative" in timp ce altii au ales o alta cale. Cea a martiriului. Sa nu uitam asta!
nicole: 22 August 2007 (14:44)
@Kraken: fara suparare: cati ani ai?
valexandru: 22 August 2007 (14:53)
a propos de biserica si slujitorii saihttp://realitatea.net/blog/lianapatras/
Kraken: 22 August 2007 (14:55)
@ nicoleAtat de multi incat prin ‘87 m-au prins la granitza pe langa Salonta. Culegeam albastrele….
GERULA: 22 August 2007 (15:06)
Despre morti , numai de bine. Dumnezeu sa ii ierte .Marea problema e alta si aici societatea civila nu trebuie sa faca nici un fel de rabat .In primul rand trebuie sa se accepte ideea ca reprezentantii clerului nu sunt mai egali decat cei egali, deci , si ei trebuie sa se supuna legilor laice , inclusiv celor privind deconspirarea fostilor colaboratori ai securitatii ca politie politica.Al doilea aspect consta in faptul ca multi au purtat epoleti peste sutane si multi ascund azi epoleti sub sutane.Nu inteleg prin ce se deosebeste ca cetatean un inalt prelat de cetateanca Mona Musca , de pilda ?Cat despre rezistenta clerului la ofensiva comunista sau coloborationismul in sutane , adevaratii adepti ai apararii independentei BOR au populat cimitirele , de la Sighet pana pe malul marii.In legatura cu camasa verde purtata in tinerete de defunctul patriarh , a nu se uita faptul ca primii care au fost cooptati in rahiticul PCR imediat dupa 23 august 1944 au fost lumpenii , reprezentantii minoritatilor si fostii legionari.In rest , Dumnezeu sa ii ierte robului sau Arpasu discursul prin care condamna martirii Timisoarei precum si tacerea prelungita vizavi de daramarile de biserici .Eu unul , om supus greselii si pacatului , nu pot nici sa iert , nici sa uit.In rest , numai de bine.
viq: 22 August 2007 (15:10)
@vasile militaru (6),
Mie mi se pare extrem de importanta publicarea respectivului document cat si punerea sub microscop al activitatii pretinsilor slujitori ai Domnului.
Atat cat poate fi de important ADEVARUL.Atat cat poate fi de importanta asanarea morala a celei mai penetrante scoli de etica elementara.
Si mi se pare ingrijoratoare atitudinea celor ce doresc perpetuarea mizeriei umane, acoperirea ei, mentinerea minciunii la nivel de masa.
stefanel & marioara de la prut: 22 August 2007 (15:11)
mda, dosaru e kam veki; ceva nou n-a gasit vantu sa va dea sa publicati?ziarul asta e din ce in ce mai penibil…
viq: 22 August 2007 (15:15)
@GERULA (25),
"…Nu inteleg prin ce se deosebeste ca cetatean un inalt prelat de cetateanca Mona Musca , de pilda ?…"
Prin acelasi lucru prin care se deosebeste un paznic care fura din arealul dat in grija fata de un hot oarecare : vina e multiplicata de increderea acordata.
nicole: 22 August 2007 (15:16)
Viq:
bravos, ca tu cauti adevarul in documentele de partid. bravos.
a arunca pe piata doar un astfel de document, irelevant, fara a fi completat de altele cu relevanta, este VAX ALBINA, viq.
Iata cum pana si tu te arunci orbeste in asa ceva.
Poate ca Patriarhul o fi vinovat de ceva, nu stiu, dar nu astfel se demonstreaza asta.
Viq,ce-i aia: "Atat cat poate fi de importanta asanarea morala a celei mai penetrante scoli de etica elementara."
Care e cea mai penetranta scoala de etica elementara, ca sa mor io daca pricep?
Cristian Pătrăşconiu: 22 August 2007 (15:16)
@stefanel & marioara de la prut: toate dosarele din timpul comunismului sint cam vechi. ce a dat azi Cotidianul e o premiera-e vb despre dosarul de cadre.sigur, nu e nevoie sa intelegeti ce am spus eu. puteti crede in continuare ce vreti.
nicole: 22 August 2007 (15:18)
@Kraken:
Tu si taurul Ferdinand, te si vad….
GERULA: 22 August 2007 (15:26)
> Viq / 28Increderea acordata Monei Musca e mai mare decat cea acordata celui [ celor ] care se pretind mijlocitori intremilioane de romani si Dumnezeu ?> Nicole /29In opinia mea asertiunea lui Viq "Atat cat poate fi de importanta asanarea morala a celei mai penetrante scoli de etica elementara." contine o mare doza de adevar .A se vedea cele zece porunci , etc.Apropo , multumesc pentru tema de meditatie privind Patria.Si nu numai.
ques: 22 August 2007 (15:28)
slujitorii Domnului nu sint in masura nici sa infirme nici sa confirme dimensiunea etica a bisericii. daca insa crezi ca biserica e a cuiva si nu a Domnului, atunci n-are rost sa discutam de etica penetrantei scoli.
desi ne intereseaza adevarul, n-am condamnat efectiv pe nimeni ci am creat o eticheta mare din care tot rupem cite-o bucata pentru a o lipi pe fruntea cui avem interesul.
si pe mine ma preocupa mentinerea minciunii la nivel de mase.
viq: 22 August 2007 (15:33)
@nicole (29),
1. Documentele, ca sunt ele de partid, personale sau ravase transmise ostirii de Stefan Cel Mare, raman DOCUMENTE.
Ele sunt cea mai realista sursa de analiza istorica nedistorsionata de "interpretarile" (de cele mai multe ori partizane, interesate) ale tertilor.
Ca poti lua drept adevar o afirmatie scrisa acolo sau poti interpreta existenta respectivei afirmatii in contextul istoric respectiv, ramane la nivelul capacitatii proprii de intelegere a fenomenului si caracteristicilor perioadei istorice respective.
2. Cea mai penetranta scoala de etica elementara, cred ca e biserica.
E cea care patrunde mai plenar decat invatamantul institutionalizat, mai percutant decat educatia familiala, si mai durabila decat amandoua la un loc.E o parere personala.
Kraken: 22 August 2007 (15:36)
@ nicole
Cu singura deosebire ca Ferdinand ii culegea p-aia care culegeau albastrele.
Lucky: 22 August 2007 (15:37)
Teoctist, n-a fost decit un fiu al poporului nascut la confluenta dintre est si vest, popor care a scos proverbe ca: "fa-te frate cu dracu, pina treci lacu"; "capul plecat, sabia nu taie"; "apa trece, pietrele ramin"….Un lucru ce m-a mirat cind auzeam la biserica preotul indemnind multimea sa se roage pentru sanatatea conducatorilor sai laici… pe atunci comunistii..Asta este biserica noastra ortodoxa.. nu te indeamna la revolutie…si cred ca asa si trebuie, biserica sa ramina un lacas ferit de luptele lumesti, de reflexie si ajutor pentru spiritul chinuit, in incercarea de a te apropia cit de cit de creatorul tau, mai ales in momente de restriste…Si, inca ceva: nu tot ce este laudat in dosarele securitatii trebuie sa fie neaparat si rau…
viq: 22 August 2007 (15:40)
@GERULA (32),
"…Increderea acordata Monei Musca e mai mare decat cea acordata celui [ celor ] care se pretind mijlocitori intremilioane de romani si Dumnezeu ?"
Nu. Eu o vad mai mica.In masura in care "Mona Musca" are audienta la un numar mai mic de persoane, e contestata liber de un alt numar de oameni si poate avea influenta pe timp mult mai limitat decat pana si un preot obisnuit.
Responsabilitatea unui slujitor al bisericii mi se pare mult mai mare decat a unui politician.
*Thor: 22 August 2007 (15:51)
Da , interesant ! Cum subiectul este "religios" , cum se amesteca , ca dracu` ….si eu zic Doamne -Iarta-mma . toate "taberele" ! Si pina la urma , ce alegem ??Eu zic asa : ce a fost pina la 15 Decembrie 90 , a fost RAU ! DAR , A FOST SCUZABIL ! …..ASTA DACA ERAI UN OM CA (APROAPE) TOTI CEILALTI . Ca , pe noi , pe romani , niciodata nu ne-a dat curajul afara , pe strada !Ca Arapashu era si el , doar un om , cu slabiciunile omului , este ,din nou , o scuza care poate sta in picioare !
Imi pare rau :):): ca a postat Gerula inaintea mea , ce doream sa postez si eu : condamnarea manifestantilor de la Timisoara ……. ca si inchiderea portilor mitropoliei Banatului , de catre prea … Cornea .Domnul acesta a dat , efectiv , MORTII , zeci de BARBATI , FEMEI SI ..COPII !!!!!!!!! sI-A RECUNOSCUT VINA , IMENS MAI USOARA , CA A COLABORAT CU securitatea SI ………GATA !
O fi bine - o fi rau ???????
Toti cei care au facut raul sau l-au ingaduit , trebuie sa dea seama ….aici , si ACOLO ! (pt. cine crede !)
Altceva pot eu sa reprosez Cotidianului .dar eu nu trebuie sa vind editia .intzeleg multe , …..exclusivitate , bataie pe piatza , salariile celor ce fac ziarul , pina la urma ……….
ALTCEVA NU POT EU SA INTZELEG : DE CE ACUM ???……. DE CE NU MAI TIRZIU ? MACAR PESTE CELE 40 DE ZILE , CIND , SPERIAT SI BEZMETIC , SUFLETULUI MORTULUI PLINGE SI NU VREA SA PLECE .ASTA PT. CINE CREDE ……….. CA PEDEAPSA ??? NU-I PREA MULT , SA-L PEDEPSIM ASA DE GROAZNICNOI , OAMENII PACATOSI ?
NUMAI PT. CINE CREDE ! …. PENTRU CEILALTI , SUNT UN DOBITOC !
*Thor: 22 August 2007 (15:52)
ahhhhhhhhh .15 DEC 89 ….. ziceam eu ca-s dobitoc ?
nicole: 22 August 2007 (15:52)
Viq,
daca tu consideri dosarele de cadre ca fiind surse de adevar istoric pe care se poate baza o constructie, atunci eu sunt impacata. "Lasati-ma sa mor,/la marginea marii
Ca zici tu:Ele sunt cea mai realista sursa de analiza istorica nedistorsionata de "interpretarile" (de cele mai multe ori partizane, interesate) ale tertilor.
cine? dosarele de cadre?
alexandru petria: 22 August 2007 (15:54)
PENTRU TOŢI CEI CE ÎNCEARCĂ SĂ JUSTIFICE PASAJELE PUSE ÎN EVIDENŢĂ DE PĂTRĂŞCONIU CA LIMBĂ DE LEMN ŞI NU CA PE_O DOVADĂ A COLABORAŢIONISMULUI LUI TEOCTIST, SPUN:
DE CE DOSARUL DE CADRE AL ELENEI CEAUŞESCU ARATĂ ALTFEL, CHIAR CU COMENTARII CRITICE LA ADRESA EI?
NU AMEŢIŢI LUMEA CU POVEŞTI!
nicole: 22 August 2007 (15:58)
alexandru petria:
ia da-ne tu dosarul de cadre al Elenei Ceausescu si dupe aceea iti zicem noi de ce.
Harap Alb ce esti…
theo.: 22 August 2007 (16:01)
teoctistul a avut o viatä f. lungä , trebui analizat cum s-a purtat cu semenii säi. dacä a bägat capul in nisip sä-i fie lui bine , nu meritä nimic. contradictorii si tipic securisto- comunist sant acele fraze de laudä la adresa lui. ei nu läudau decat pe ce-i ce jucau cu ei. trebui väzut ce miscärii politice si pe cine a sustinut. astea ar fi lucruri f. grave-treaba cu homoxecsualitatea e stiutä la preoti, cälugärii ,preotii catolici.asta au scris-o ca sä fie ceva la dosar.dacä pt. pozitia care a avut-o a jucat sarba dracilor e de condamnat.
GERULA: 22 August 2007 (16:02)
> ViqGand la gand cu bucurie.Suntem pe aceleasi coordonate.> ThorBiserica catolica poloneza a considerat ca trebuie sa isi asume rolul de biserica militanta .Mi se pare ca a procedat corect.Ce ar fi fost Solidaritatea poloneza fara logistica bisericii catolice ?Portile Catedralei din Timisoara le-au inchis securistii , nu mitropolitul Cornea .De acord ca poate nu trebuiau scoase acum aceste documente , dar , un ziarist cand are o sursa certa , ce ar trebui sa faca ?Pe mine m-ar interesa inaltii ierarhi cu epoleti , daca exista si eu cred ca exista .Pentru acestia biserica ofera posibilitatea caintei si ascezei .A nu se uita faptul ca au fost inalti ierarhi care au recunoscut si au fost iertati.
alexandru petria: 22 August 2007 (16:07)
A fost publicat în Evenimentul zilei, dacă nu mă înşel. Oricum, căutaţi pe net. Şi apoi povestiţi. Comuniştii au fost foarte scrupuloşi cu dosarele de cadre. Homosexualitatea şi apartenenţa la legionari a dus spre colaborarea lui Teoctist cu Securitatea. Aşa se lucra, cu şantaje.
nicole: 22 August 2007 (16:14)
@alexandru petria:
comunistii dadeau in dosarele lor interpretarile necesare in acord cu politica lor. in raport cu asta despre ce fel de scrupulosi vorbesti?
in raport cu valorile lor te-ai putea defini de exemplu pe tine insuti?ca, de exemplu, eu cand imi amintesc despre mine, imi amintesc cum de imi creste ura (chiar daca, pe sest, era clar ca unora le eram simpatica).
o sa-mi fac curaj intr-o zi si o sa-mi cer propriul dosar de la cnsas, ca in rest, alte dosare as putea sa le zic pe de rost, ca-mi amintesc cum decurgeau sedintele de invatamant ideologic.
care era de fapt demonstratia ta, atunci cand faceai legatura cu elena ceausescu? ca ce? ca secretarul general isi facea de ras (la tinerete) sotia in public? sau ca la batranete a facut-o docent ca sa-i arate pe fata cat a crescut in ochii partidului si cat de mult o pretuieste partidul prin tovarasul sau?
haide, domnule petria, fiti mai realist ca doar sunteti gazetar!
*Thor: 22 August 2007 (16:15)
GERULA: Nu compara catolicismul cu ortodoxia …….Securistii deci , l-au sechestrat pe Cornea ? Care nu auzea (mitropolitul , omul lui Dumnezeu ) vaietele si bataile disperate in porti ?
Oricum , asta este un suubiect fara "iesire" ….deci n-o sa mai contrazic pe nimeni …..este prea delicat …..
Da` , am si eu o intrebare -test ! Nu va pot "controla" eu . doar voi si constiintza voastra …….. acum toti avem curaj (repet , nu spun ca Arapasu nu este vinovat !) dar , ca sa realizam daca poate fi scuzabila atitudinea ROMANILOR , ATUNCI , cine poate raspunde fara sa caute pe Goof\gle : la ce data si-a dat foc , pe pirtie , Calin Nemesh ?
Poate asa gasim scuze pt. cit de multi fricosi am fost …….. ca prea putini eroi am avut !
O des/zbatere usoara !
theo.: 22 August 2007 (16:17)
eu cred cä si in acesti 17-18 ani, putea biserica sä deschidä ochi oamenilor care este drumul spre democratie, dar nu au fäcut-o nici dupä revolutie.
deci? ei cu cine sant ?
*Thor: 22 August 2007 (16:17)
NICI EU NU MAI STIAM DATA .DOAR LUNA …AM CAUTAT PE GOOGLE ……..O ZI BUNA !
alexandru petria: 22 August 2007 (16:22)
PENTRU DORITORI:
Vedeţi dosarele de cadre ale Ceauşeştilor în Evenimentul zilei din 26 ian 2007
Kraken: 22 August 2007 (16:22)
@ Thor
Hai sa-ti spun de ce azi am tentacule veninoase la adresa lui Teoctist.In nebunia de la sfarsitul anilor ‘80 omul asta ar fi putut sa aleaga sa strige "NU". Nefiind vocea unui om de rand ,daca ar fi facut-o si-ar fi stricat batranetile, viata linistita, alea-alea dar ar fi bagat o shtanga stramba in mecanismul ala dement. N-a facut-o pentru ca a fost om, pentru ca… alea-alea. A fost alegerea lui.Dupa 1990 daca ar fi ramas la calugari (in tacere) s-ar fi putut presupune ca ii pare rau pentru cele intamplate. Dar n-a facut-o. Si asta a fost alegerea lui.Dupa ce a revenit, a inceput sa predice despre rezistenta la ispite, despre martiri… si alte asemenea. Adica tot ceea ce el a evitat sa faca. Si asta a fost tot alegerea lui.Mie mi se pare ca a facut prea multe alegeri… neinspirate, ca sa nu le zic altfel.
Sau poate io-s mai cu venin azi.
ina eyre: 22 August 2007 (16:24)
Publicarea documentului e bună. Asfel, va fi bine ales locul în istorie al celui care, dacă e să dăm crezare lui Petre Roman, pentru un fost general în securitate, era multpreafericit.
>Milli: Dacă nu-i cădeau bine de revelion, Kuki amîna revelionul, ce-i aşa complicat? Aşa cum, dacă nu reuşeşte să-i aducă acasă pe soldaţii noştri din Irak de Crăciun, aşa cum a promis, va încerca să amîne şi Crăciunul. El poate orice.
*Thor: 22 August 2007 (16:26)
Pt. cei care doresc , ne revedem la "tema" precedenta …..
GERULA: 22 August 2007 (16:31)
Thor:V.Babes , 15 nov.1987 ?
skorpion: 22 August 2007 (16:34)
Imi permiteti sa intru si eu in vorba in calitate depagin, agnostic…. cum vreti sa ma faceti???
In primul rind m-a impresionat articolul de mai jos:(poate unii din voi l-ati si citit)
http://www.romanialibera.ro/a104188/monseniorul-ghika-un-sfant-sub-ciomege.html
Interesanta aceasta gindire la acest mare OM:"Am trecut la catolicism pentru a fi un bun ortodox" spusa de Ms. Vladimir Ghika.De viata lui de chin, cosmar, calvar cu fiarele securitatii nici nu mai spun….
fereasca sfintul sa fi ajuns obiect al lor prin anii ‘50. Ulterior s-a mai linistit treaba, dar frica a intrat in oasele tuturor pina in 1989 si chiar si dupa.. unii chiar si acum sint marcati de frica…
Va mai aduceti aminte pe 21 decembrie - s-au tras clopotele de la biserica Coltea?iar pe 22 decembrie cind au iesit puhoaiele de la "fabrici si uzine" - unii sareau gardurile fabricilor iar colegii lor oportunisti cu pusca amenintindu-i -
in dreptul cimitirului armenesc (inca nu se stia daca vom scapa sau nu de ceasca) au fost trase clopotelesi toata lumea care se indrepta furioasa spre centru a ingenunchiat pret de citeva minute….
sint momente uluitoare care nu trebuie uitate niciodata.
Poate este bine sa iertidar NU trebuie sa uiti!!!
Unii pot, altii nu….
Acum sa trecem la postarea dlui Patrasconiu:
- Pacat ca Teoctist nu a lasat nici un fel de testament. Si asta spune ceva…Macar pe la virsta de 90 de ani putea sa inceapa sa-si faca un testament in care sa spuna tot adevarul despre el….dar nu a dorit acest lucru.
Pina si Gunther Grass la venerabila virsta de 80 de ani si beneficiarul premiul Nobel pentru literatura a marturisit ca a colaborat cu gestapo…
- pe vremea lui ceausescu am fost martor intimplator la demolarea bisericii sf. Vineri Nou (unde se ruga Hagi Tudose ̷ si a spitalului Brincovenesc. Recunosc ca stateam mut de revolta/uimire si ceva se rupea in sufletul meu…. despre reactii nici vorba, nu am stofa de erou!
- revolta a crescut cind am citit scrisoarea adresata de Teoctist in data de 21 decembrie 1989 adresata lui ceausescu si in care condamna "huliganii" de la Timisoara. Eram oripilat….a nu se confunda cu o alta scrisoare aparuta in data de 20 decembrie 1989 (tot de patriarhul Teoctist semnata si de care s-a prevalat atit el cit si alti aparatori, inclusiv @lucid). Pentru scrisoarea din 21 decembrie Teoctist nu cred ca si-a cerut vreodata scuze, iar pentru scrisaorea din 20 decembrie 1989 a spus ca doar a semnat-o fara s-o citeasca (era ceva cu maretele impliniri comuniste si felicitari de anul nou)
Acum sa-l judecam pe Teoctist? in ce context? pentru ca urmeaza alegerea noului patriarh? de ce acum? de ce nu in urma cu citiva ani?de ce sa nu tinem cont de cele 40 de zile?!
@Lucky,in Polonia preotii vorbeau altfel in biserici si de aceea nici polonia, nici cehoslovacia, nici ungaria nu au fost ca Romania. O fi aici o diferenta intre religia ortodoxa si cea catolica & protestanta?
@kraken,ai fost adorabil la ultima ta postare: ai dat cu m…in fasole fata de nicole. Ti-ai cerut scuze? intentia ta a fost buna, dar…
*Thor: 22 August 2007 (16:40)
Gerulo , cred ca te-ai uitat pe Google , de ai evitat cursa …DACA NU , TOT RESPECTUL MEU ! TESTUL S-A INCHEIAT :):):):):
*Thor: 22 August 2007 (16:42)
Daca "trece" pe aici voda-duda , va rog frumos , sa-l anuntzati ca am o vorba cu el , "dincolo " !
nicole: 22 August 2007 (16:45)
@Kraken:
22 August 2007 (15:36)@ nicole
Cu singura deosebire ca Ferdinand ii culegea p-aia care culegeau albastrele.
Nu pricep. Deci cine erai tu, de fapt? Aveai si uniforma?
skorpion: 22 August 2007 (16:46)
@Nicole
pe Kraken o culegeau cei cu uniformele albastre….
viq: 22 August 2007 (16:50)
@nicole (40),
Ce e scris original, soro. Olografu’ bata-l vina.Ce doamne iarta-ma vrei sa-ti spun acum ca papirusurile ce contin date istorice vitale au fost scrise ca laude "fiul soarelui" pentru fapte….facute poate de cu totul altcineva…Important e DOCOMENTU’.Si daca ai o viziune mai de doamne-ajuta, intelegi ce e scris printre randuri. Intelegi de ce a fost scris printre randuri ce e scris printre randuri. Poate si scopul pentru care randurile spun altceva….Samd…
viq: 22 August 2007 (16:58)
@Nicole,
Inclusiv dosarele de cadre.Ele arata cum se facea politica comunista, metodele de persuasiune mai fine sau mai brutale, scopurile urmarite, influenta asupra psihologiei individului….Te ajuta sa intelegi ce mama draq se petrecea in perioada aia si de ce.
Eu am cam apucat-o.Perioada.Imi e mai usor sa inteleg, desi sincer cand am vaz’t festivismul chinez cu stegulete si cartoane colorate, cu tablou din oameni pe stadion….m-au trecut niste fiori reci (cred ca am mai spus asta).Ce pot intelege insa cei ce au sub 30 de ani si bantuie pe aici pe net despre perioada aia ?Ce le poti raspunde la intrebarea : "Cum ati putut ma frate sa stati ca boii, sa iesiti la bordura si sa bateti din palme, sa….sa….. ?"
Striga la Iliescu in egala masura ca la Ponta : comunistilor.Comunismul e doar un cuvant de ocara.
skorpion: 22 August 2007 (17:02)
@viq - #61
aceeasi senzatie am avut si eu cind am vazut la TV pregatirile din China….mi s-a facut bleah, bleah
si in acele momente privind imaginile ma intrebam, daca voi urmari acele campionate mondiale… prea ma plonjau in trecut!
nicole: 22 August 2007 (17:04)
@Viq,
multumesc foarte mult pentru explicatii.Eu as dori sa-ti spun ca diferenta intre papirusuri si "docomentele" rahatilor aia de la cadre o face faptul ca pe rahati si cohortele lor i-am cunoscut, deci imi permit sa interpretez docomentele cu luciditate.
Repet: ca sa intelegem CE ANUME CONDAMNABIL a facut un om atunci, avem nevoie de marturii, dovezi, probe.Este TOT ceea ce sustin.
skorpion: 22 August 2007 (17:04)
@nicole - #46
imi explici si mie aceasta propozitie? please!
"ca, de exemplu, eu cand imi amintesc despre mine, imi amintesc cum de imi creste ura (chiar daca, pe sest, era clar ca unora le eram simpatica)."
….mai ales ultimele 9 cuvinte.mersi
aleks: 22 August 2007 (17:15)
complicata problema
aleks: 22 August 2007 (17:17)
la fel cum randurile acuzatoare pot fi scrise in vederea unui santaj perpetuu in fata organelor represive ale statului, randurile laudative pot fi scrise ca o confirmare in fata cunoscatorilor a eficacitatii acestor metode de santaj.
nicole: 22 August 2007 (17:18)
@skorpion:
pai, iti explic.
in studentie, dat fiind faptul ca aveam o trupa de muzica folk care a luat premii la festivaluri (folk-jazz cantam, cu texte fara nimic despre partid si stat), plus diverse activitati din zona culturala, m-au ales colegii responsabil cultural pe an. Dupa aceea, m-au ales pe facultate, fara a fi fost si membru de partid pt. ca am refuzat (in anul I am fost sefa de grupa, intrasem in primii 5), trebuia sa particip la sedintele pe institut ale ASC-ului.De regula, acolo veneau si diversi granguri de la centru, pe care azi ii vad pe la FPS, guvern, presa etc.
La sedintele alea, luam cuvantul (pe diversele teme de pe ordinea de zi) si reuseam sa dau ordinea de zi peste cap, pentru ca ii provocam pe toti sa vocifereze, altii se tavaleau pe sub banci de ras, iar altii ma urau sincer.Mi se rupea! Nu spuneam nicaieri jos ceausescu ori chestii absolut evidente, dar cu aerul umorului ce ma irumpea - ca sa zic asa -, desi aveam o moaca chiar serioasa uneori, bulversam toate lucrarile. Se salvau zicand ca "tovarasa este de la cultura si d-aia are umor…"
Odata, ca din greseala, i-am pocit numele sefului ASC pe institut cand m-am adresat prezidiului, un parvenit arivist macabru a carei evolutie o vazusem in toata splendoarea ei, dupa cum urmeaza:Il chema Rastau Patriciu, iar eu am zis:
"Permiteti-mi sa ma adresez tovarasului Rastel Pastriciu……ma scuzati, Pastrel Rastriciu…Imi cer inca o data scuze - Pastriciu Rastrau"…
De atunci, Patriciu, acest nesimtit care calcase pe "cadavre", ca sa zic asa, ca sa parvina, era strigat in institut in aceste variante. Nimeni nu-i mai stia numele adevarat.
Cu cine credeti ca m-am intalnit eu la 2 ani dupa revolutie? Cu rastel Pastriciu. Ce afacere facea el? El facea trafic mic de frontiera cu vase de WC pe granita de vest. Avea o afacere infloritoare.
@skorpion, am raspuns la intrebarea ta?
val: 22 August 2007 (17:23)
Publicarea dosarului este un gest gratuit si indecent. Gratuit, deoarece este prea tarziu. Indecent, deoarece sufletul lui inca nu i s-a desprins bine de lumea celor vii si n-a avut cand sa capete distanta care i-ar da o oarece detasare. Si nici nu se poate apara.
Nicole (14,15) are dreptate.Acele formule erau stereotipe, romanii incepusera sa le utilizeze, desi nu credeau in ele. De ce n-am fost un popor mai demn, un popor martir? Asata-i alta problema.
Faptul ca a fost promovat nu demonstreaza ca a fost securist ci, doar ca a fost un cap mai plecat.
Mi se pare inadmisibil ca se face publica posibila homosexualitate, doar pe baza declaratiei unui turnator. De altfel, cred ca aceasta intra intr-o oarecare contradictie cu faptul ca era legionar.
skorpion: 22 August 2007 (17:24)
@nicole,
danke schön!misto faza cu rastrel…
nicole: 22 August 2007 (17:31)
@skorpion: cu placinte (azi gatesc).
viq: 22 August 2007 (17:37)
@nicole,
Ceea ce voiam de fapt sa-ti comunic era ca documentul in sine are valoare indiferent ce e scris in el. El oricum spune ceva.
Nu e nevoie sa iei de buna o afirmatie ce e continuta, asa, cu sec. Nici macar opiniile din presa contemporana nu le inghiti nemestecate, ce naiba.
Gandeste-te la o chitanta falsa.E o greseala sa iei de buna suma trecuta.Dar chitanta in sine deja e o dovada de hotie tocmai prin faptul ca are consemnat un neadevar. Asta spune ceva despre semnatar.Cred ca e limpede acum.
In alta ordine de idei.Bag sama ca am bantuit in zone apropiate.Mi-a placut folkul cu o usoara tenta de disperare, si as fi behait in ciuda vocii lipsa (ce, Cocker sau Rod Stewart chiar au toate corzile vocale la ei ?). Da n-am ureche fir’ar mama ei a draq.Asa ca nu mi-a ramas decat sa bag brigazi. Dupa aia si grup satiric. Apoi si pantomima.Toate simultan.Cu aceleasi persoane.
Din pacate n-am avut atata sange-n instalatie sa nu ma peceresc, ca tine. Poate si mediul a avut rolul lui….
nicole: 22 August 2007 (17:43)
@viq,
ma bucur sa aud ca ti-ai petrecut tineretile frumos. asa si trebuia, ca altfel ne murea sufletul.
cat despre pcr, am platit in multe moduri revolta mea. inclusiv dupa revolutie. uneori cand ma gandesc imi zic ca am fost cam nebuna… deci nu stiu daca era vorba de sange in instalatie precum spui…..
Lucky: 22 August 2007 (17:46)
@skorpionnu stiu! poate este o diferenta… Prin 1991, in contextul mizeriei sociale in plina desfasurare, gindeam ca , poate, n-ar fi rea trecerea romanilor la catolicism…astazi!? nu stiu daca este chiar atit de important, cum se numeste religia ta. importanta este cunoasterea, educatia, echivalata uneori cu civilizatia (personal cred ca impropriu).se stie ce a facut si catolicismul in timpurile "vinatorilor de vrajitori" si purificarii acestora pe rug…Fiinta umana, rationala, cred ca a fost creata ca o necesitate a naturii de auto-constientizare, dar acesta este un proces luuuuuuung si nu se stie daca va ramine doar o incercare sau va avea o finalitate, cit de cit… Cert este ca, inca cel putin 99% din energia umana se risipeste in lupte intestine gen partizane, lipsa cunoasterii, a orizontului ne face subiectivi si mititei…Asa ca , uneori ma intreb: cine sunt eu sa-i judec pe altii, sa nu uit ce au facut? Personal, cred ca natura lucreaza altfel…Totul este in miscare, in transformare, trecutul n-a fost decit un loc de plecare iar prezentul un loc unde se construieste viitorul si cred ca religia asta trebuie sa faca: sa ne ajute sa ne intelegem mai bine si sa ne uneasca in incercarea de a ne atinge menirea pentru care am fost creati…
alexandru petria: 22 August 2007 (17:49)
Cineva spunea că i pare inadmisibil că i se face publică homosexualitatea lui Teoctist. Dar nu a fost inadmisibil ca un purtător de sutană să fie pe invers?Patinând pe-o astfel de logică, eşti vinovat, ca ziarist, dacă relatezi despre nişte hoţi, de exemplu, şi nu hoţii sunt vinovaţi că au furat. Trăiască aberaţia!
theo.: 22 August 2007 (17:54)
care a fost atitudinea lui teoctist dela revolutie, m-ar interesa f. mult. lumea nu pare a fii de bisericä cäläuzitä spre democratie ,a rämas aceia mijloc de manipulare? ce merit are teoctist.?
viq: 22 August 2007 (17:55)
@val (67),
NEpublicarea dosarului cred ca ar fi fost un gest indecent. Al raposatului precum si a celorlalti distinsi posesori ai unui asemenea trecut.
Este prea tarziu ?De ce ?Pentru ca nu mai poate fi tras la raspundere de societate ?Nici macar nu asta e scopul !Deci faptul ca nu se poate apara e caduc.
Parerea mea este ca pedeapsa sociala pentru individ este doar o componenta a povestii asteia. O componenta mai importanta decat ea este ce invata societatea din asta. Si pentru asta nu e deloc tarziu. Poate e chiar un moment potrivit, "fierbinte", in care impactul sa fie de luat in seama.Dovada ca iaca-ta : punem litere aici despre trebusoara asta……
Foarte buna insa observatia incompatibilitatii celor doua elemente consemnate privind conceptele de baza : legionarismul si homosexualitatea.Ceea ce sugereaza ca fie una din ele, fie ambele, sunt "fabricate".
Mart: 22 August 2007 (17:58)
Nicole , la postarea 14, a exprimat exact parerea mea.Frazele din dosarul de cadre sunt stereotipe, ca un formular la care se schimba numele, datele personale si cateva activitati legate de profesie.La un chimist putea sa apara: a avut rezultate remarcabile in cercetarea structurii benzenului si a publicat articole in revistele "Chimia azi" bla blaUnui profesor: a indrumat cu insufletire tanara generatie in spiritul marxism-leninismului, pentru ridicarea Romaniei Socialiste spre noi culmi de glorie.
theo.: 22 August 2007 (18:03)
cred cä nu e vorba de pedeapsä, dar e bine de stiut toate ramificatiile caracatitei securiste.iar acesti reprezentanti ai bisericii–"slujitorii"–ai cui sant.?
dora: 22 August 2007 (18:15)
Foarte pe scurt ce cred eu 1.dovezile din acest dosar nu mi se par ceva extraordinar-se poate compara cu orice caracterizare facuta pentru cineva promovat intr-o functie inalta-asta era sablonul,trebuia precizat ceva pozitiv:era bine pregatit profesional,participa la toate actiunile…aplica politica partidului,bla-bla.2.legionarismul si homosexualitatea erau "crime"intr-un regim comunist,dar nu trebuie exclusa nici posibilitatea unor presiuni venite si din partea unor "candidati",nu prea ortodocsi,cand era vorba de promovare 3.facem numai presupuneri,de aceea cred ca,invinuirile i-au fost strecurate cu un scop precis,fiind mai tarzii,din perioada demolarilor de biserici 4.Doru Braia [invinuit de legionarism]si taranistul A.Pavelescu,au avut cuvinte pline de lauda la adresa Patriarhului Teoctist 5.ma voi lamuri, doar dupa publicarea si a dosarului de la secu
alexandru petria: 22 August 2007 (18:27)
Pentru cei mai tineri şi care nu au habar cum erau întocmite dosarele de cadre:
DOSARELE DE CADRE ALE CEAUŞEŞTILOR
26 Ianuarie 2007, Evenimentul zileiAutor:Anca Simina
Fostul dictator, caracterizat ca ironic si increzut.
Astazi, 26 ianuarie 2007, cateva zeci, poate sute de rude, apropiati si nostalgici il vor plange pe Nicolae Ceausescu, la mormantul acestuia din Cimitirul Ghencea Civil. Daca n-ar fi murit, fostul dictator ar fi implinit azi 89 de ani.La 17 ani dupa disparitia sa inca apar documente de natura sa lamureasca traiectoria lui politica. EVZ publica, in premiera, file din dosarele de cadre ale sotilor Nicolae si Elena Ceausescu.„Ironic, increzut…" Cei doi au fost primiti in partid in plina criza de cadre: Elena pe 23 august 1944 (chiar in ziua cand Romania a trecut de partea URSS), iar Nicolae pe 9 februarie 1945.La „recrutare", Nicolae Ceausescu a fost caracterizat de o anume „tovarasa Tincuta" astfel: „devotat, disciplinat, inteligenta vie, nu are atitudine tovaraseasca, este ironic, increzut… curajos, vigilenta slaba".Salvata de matusa lui Bogdan Olteanu. Inainte de a deveni membru al PMR (precursorul PCR), Elena Ceausescu a activat intr-o celula comunista. Suspendata pentru „lipsa de vigilenta si de conspiratie", ea a fost readusa in celula ilegala, in 1943, de Olga Vass, cumnata Gizelei Vass (bunica lui Bogdan Olteanu, actualul presedinte liberal al Camerei Deputatilor).Printisorul, la dentist in Austria. In 1960, cand avea 8 ani, Nicusor Ceausescu a fost trimis sa i se se indrepte dintii la Viena.Daca Revolutia din 1989 n-ar fi avut loc, Nicolae Ceausescu ar fi implinit astazi 89 de ani. La aproape doua decenii de la caderea regimului comunist, apar inca documente care refac, cu elemente noi, traseul sotilor Ceausescu pana la jiltul de „iubiti conducatori". Printre acestea - dosarele de cadre ale lui Nicolae si Elena Ceausescu, fotocopiate in timpul actitivatii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste.
Ceausescu: „Tata a fost liberal"
Documentele arata ca atat Elena (membra de partid chiar din 23 august 1944), cat si Nicolae Ceausescu (intrat in februarie 1945) au prins primul val al aderentilor. Proaspat intrat in legalitate, partidul cauta sa-si ingroase rapid randurile, fara prea multe conditii. Viitorul dictator isi face astfel loc, cu toate ca in autobiografia menita sa-i deschida cu usurinta usile mentioneaza: „Tata (Andruta Ceausescu - n.r.) a fost liberal".Printre caraterizarile facute de „tovi" (asa cum ii numeste Ceausescu pe tovarasii ilegalisti care il puteau recomanda) se numara insa una care putea pune serios pe ganduri conducerea partidului.„Nu are atitudine tovaraseasca, este ironic, increzut, dorinta de a se evidentia (…)", este portretul conturat viitorului dictator pe 20 decembrie 1945 de „Tincuta". Din cercetarile facute, se pare ca semnatara ar fi Ecaterina Chivu (Klein), sotia lui Chivu Stoica, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Gheorghiu-Dej.
Argumente
„Cadrele decid totul", nu trebuie uitatCunoasterea biografiilor liderilor comunisti este indispensabila pentru intelegerea mecanismelor de functionare a partidelor leniniste. Acest lucru trebuie accentuat acum, cand Ion Iliescu acuza Raportul Final si pe autorii sai de pasiunea de a se uita „prin gaura cheii". Dosarele de cadre depun marturie pentru criteriile care au motivat diversele urcusuri si coborasuri ale Nomenklaturii. Autobiografiile militantilor comunisti au fost elemente esentiale ale politicii organizatorice a partidului.A le minimaliza si a le oculta inseamna a ingusta nepermis abordarea stiintifica si riguroasa a dinamicii aparatului birocratic comunist. Nu trebuie uitata faimoasa declaratie a lui Stalin: „Cadrele decid totul". Asadar, este de sperat ca dosarele vor fi scoase la lumina. Ma refer la cele ale unor Alexandru Draghici, Leonte Rautu, Iosif Chisinevschi, Bodnaras, Alexandru Moghioros, Dej, Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Ion Iliescu, Corneliu Burtica, Niculescu-Mizil, Dumitru Popescu, Suzana Gadea s.a.m.d. Pentru literatura problemei, mentionez lucrarea „Autobiographies, autocritiques, aveux dans le monde communiste", aparuta la Paris. (Vladimir Tismaneanu)
alexandru petria: 22 August 2007 (18:34)
Pentru Dora:
Oare, Doru Braia n-a fost tot turnător? Turnătorul Braia despre turnătorul sau ofiţerul acoperit Teoctist, sigur, numai de bine…Alţi lăudători de serviciu în contul Teoctist- Dan Ciachir(fost informator), Artur Silvestri(unealtă a Securităţii la revista Luceafărul)…
Cristian Pătrăşconiu: 22 August 2007 (18:38)
@alexandru petria: multumesc pentru precizarile de la postarea nr 81. sint foarte bune si foarte utile.
GERULA: 22 August 2007 (18:45)
> Al . Petria // 81 //Laudabil demersul domniei tale .Multumesc si eu .In opinia mea prioritatea zero e inlaturarea suspiciunilor legate de viitorii candidati la carja patriarhala.
viq: 22 August 2007 (19:12)
@GERULA (83),
Mi se pare mie sau are un usor parfum de speranta naiva ?
theo.: 22 August 2007 (19:12)
alexandru pertria, multumesc din suflet , este foarte frumos cä ajuta-ti tuturor sä vadä adevärata fatä a monstrilor, care au distrus romania, la fel ca iliescu ,cu tupeul lui asteaptä chiar multumirii pt. halul in care au adus romania.
posta-ti cat mai mult peste tot.
GERULA: 22 August 2007 (19:15)
> ViqSa fiu sincer , nu prea cred ca nu se itesc tocuri de TT de sub anumite sutane dar , ca ortodox , as vrea sa nu am dreptate.
lucid: 22 August 2007 (19:17)
Imi calc pe inima si intervin doar pentru ca eu cred ca numai "adevarul ne va face liberi".Postarea Cristian Patrasconiu no 8. plina de greseli, fiind srisa probabil la nervi, deci scuzabil (voi astepta plin de curiozitate si textul "Trei BaietII destepti de duminica"). Dar doua afirmatzii sunt revoltatoare. "Regimul comunist a interzis oficial practica religioasa". Doar Enver Hodja a facut-o, dle Patrasconiu. Avetzi o singura circumstantza atenuanta pentru emiterea unei asemenea aberatzii: daca va gandeatzi la Martorii lui Iehova, interzisi pentru ca refuzau sa faca armata si nu recunosteau statul dar toleratzi daca nu se manifestau in afara propriilor locuintze.Inca o aberatzie: intrunirile liderilor comunisti in cladirea in care se afla acum Patriarhia. Jalnic, dle Patrasconiu, sa nu stitzi ca pe Dealul Mitropoliei si-a aflat sediul PARLAMENTUL ROMANIEI timp de peste o suta de ani, de la Carol I pana prin 1996 cred cand s-a mutat in casa boborului, palatul revenind Patriarhiei ca sediu al sedintzelor Sf Sinod si Adunarii Natzionale Bisericesti. In palatul patriarhal nu au intrat dupa regele Mihai decat Petru Groza (o facea pe fatza, ca fiu de popa ortodox) si Emil Bodnaras ca insotitor al imparatului Haile Selassie in cele 2-3 vizite din anii 60 ale acestui monarh crestin necalcedonian, Bodnaras fiind si responsabilul pcr pentru relatziile cu cultele (este ingropat crestineste cu cruce de marmura langa biserica din satul natal din Bucovina pe care a restaurat-o din banii sai, interesant sfarsit de spectacol pentru un general NKVD, dar cum si talharul de pe cruce a fost iertat de El….). Va asigur ca NICI UN ALT CONDUCATOR COMUNIST nu a calcat prin palatul patriarhal.Ticalosia cu mitropolitul Corneanu (NU CORNEA) care a inchis portzile catedralei la Timisoara. Omul a marturisit ca era la Istanbul la o adunare ecumenica de unde a revenit pe 19 decembrie dar nu a putut pleca la Timisoara pentru ca securitatea prin departamentul lui Cumpanasu ii luase pasaportul dar NU II RESTITUISE BULETINUL, si omului ii era frica. Nu avea stofa de martir, asta e. La fel vad ca @skorpion persevereaza in repetarea facaturii cu acea telegrama de condamnare a huliganilor care, repet a nu stiu cata oara, nu a existat niciodata. Oricine o gaseste in vreo arhiva s-o publice si ma angajez sa o lipesc de clopotnitza Mitropoliei. Tot @skorpion. Daca vrei o imagine completa a martirilor credintzei din Romanai intra pe www.hotnews.ro si du-te la rubrica lui Ionutz Baias si o sa-i gasesti acolo si pe monsenior (ai citit Scrinul Negru? Sa vezi ce-si bate joc de el Calinescu, ca si de Martha Bibescu, de Al. Rosetti, de Ralea etc), si pe maica Mihaela, si pe sfantul inchisorilor Valeriu, etc etc.Jalnic spectacol am trait azi. Cata ura la unele fiintze care se prezint umane impotriva unui batran al carui suflet inca se afla printre noi. Dumnezeu sa-i ierte pe acesti ne-oameni caci nu stiu ce fac.
viq: 22 August 2007 (19:21)
@GERULA,
Inteleg.Eu sunt mult mai rezervat. Fara a fi o persoana suspicioasa, la capitolul asta nu-mi fac sperante mari.
GERULA: 22 August 2007 (19:23)
Viq : Nu am spus cred , am spus sper.
alexandru petria: 22 August 2007 (19:25)
Mulţumesc…pentru mulţumiri.
Tocmai am dat peste un fapt grav, poate colega Pătrăşconiu nu se supără că-l semnalez aici, dar este vorba despre libertatea de exprimare…
Ameninţat de extremişti
Ce a păţit autorul blogului Apollinaireonline, după relatarea sa:
"Just in case
Posted in Scriitor pe garduri by Apollinaire on August 22nd, 2007V-am promis ieri ca va spun niste lucruri interesante. Pentru cine s-a mai uitat prin comentariile de aici din ultima vreme cred ca nu mai este necesar vreun update, dar hai sa o luam punctual:In urma cu ceva vreme am scris despre Noua Dreapta. Mi-am luat injuraturi, promisiuni de bocanci in freza si alte alea, am trecut peste pe principiul ciinii latra ursul merge. Se pare ca am gresit pe undeva prin calcule pentru ca de ieri amenintarile au reinceput. De data asta e cineva care sustine ca reprezinta Noua Dreapta si ca a aflat cine sint.Ce nu stiti este ca genul asta de chestii cu te asteptam sa-ti rupem minile la drum de seara ca stim cine esti au inceput dupa ce am primit pe mail, de la unul din oamenii de presa ai Moii Drepte, niste fotografii care mi-au fost facute pe strada. Pina sa mi se faca poze pe strada primeam doar injuraturi si amenintari generice. De unde trag concluzia ca Forumul Crestin Noua Dreapta se ocupa cu urmarirea celor care le stau in coasta si ca am avut dreptate cind i-am acuzat de extremism si metode naziste.Astazi am fost la politie si am depus o plingere penala in acest sens. Cei de la judiciar si urmarire penala mi-au cerut date, materiale si dovezi pe care le-am pus deja la dispozitie. Nu de alta dar daca e sa ajung statistica macar sa se stie cine m-a pus in liste. Glumesc si nu prea, asta e si motivul pentru care scriu ce scriu acum: daca se intimpla ceva rau cu oricine din familia mea, colegii mei de la curatmurdar sau cu mine sa fie clar cine a facut-o si sa plateasca.Traim intr-o tara care se vrea libera si libertatea, inclusiv cea a cuvintului, nu are nimic comun cu legea pumnului. Sau cel putin asa imi place sa cred."
Cristian Pătrăşconiu: 22 August 2007 (19:28)
@lucid: fiti, va rog, lucid! ambele afirmatii despre care spuneti ca sint "revoltatoare" sint adevarate. haideti, sa nu ne ascundem dupa papusoi. daca dvs nu vreti sa recunoasteti ca asa a fost, nu inseamna ca nu a fost asa.
cum sa face ca, daca cineva intra intr-o biserica, era ca si cum ar fi comis o infractiune? cum se face ca a intra intr-o biserica te putea costa cariera?
si, da, inclusiv NCeauescu a tinut intruniri in cladirea cu pricina.
haideti sa nu luptam cu FAPTELE. ele exista. punct
ascbr: 22 August 2007 (19:37)
Jocul care se face, are intentia de a semnala viitorului patriarh cam cum ar trebui "pastorita"turma inainte de alegerile ce vor veni. Cu cine se va intelege viitorul patriarh? Cine a publicat "dosarul" de civil al lui Teoctist, poate il are si pe acela de ofiter, si poate sipe cele ale candidatilor. Banuiesc totusi, ca va fi un fel de Geoana si la BOR. Va amana pe o perioada nedefinitacompromiterea prelatilor importanti. Cel putin cat mai suntin viata. La fel ca si in viata mirenilor/securistilor.
*Thor: 22 August 2007 (19:47)
Daca tot am fost oprit de la ‘dulce’ de NICOLE (si pt. ca n-o pot posta aici ) am o poezea , d-aia cum fac eu , dupa texte sacre .. SI VA MAI SI DESTINDETI ! CRED EU !
O POSTEZ LA TEMA DE IERI , CU "OPOZITIA" …….. MA CHINUIE SI TALENTU ……..DA` SI FOAMEA !!!!!
dora: 22 August 2007 (19:57)
Pt.Alexandru Petria.Daca faci asa legatura..se prea poate..sa fie adevarat.Dar legionarii au devenit cu totii turnatori?Sincera sa fiu,intr-o zi,nu-mi amintesc cu exactitate cand,dar ascultandu-l pe Braia,am avut senzatia clara ca e fost legionar.Inca nu-mi dau seama de ce l-a atacat atat de virulent pe Basescu.Daca admitem legatura dintre D.Braia si Teoctist,de ce n-ar exista una si intre cei doi si presedinte,ca tare multi il trec in randurilesecuristilor de frunte..?
alexandru petria: 22 August 2007 (20:01)
Pentru GERULA(şi nu numai…):
După mine, şanse reale de-a ajunge patriarh are şi Bartolomeu Anania. Chiar pariez că o să ajungă…Numai că şi el a turnat la Secu. Cei interesaţi se pot edifica şi aici http://realiatealuipetria.blogspot.com/2007/05/grigore-caraza-anania-i-aternut.html. Este vorba de-o mărturisire a unui fost coleg de puşcărie de-al lui Anania.
alexandru petria: 22 August 2007 (20:04)
Pentru Dora:
Cum să devină toţi legionarii turnători? Dar unii au cedat, fiind strânşi cu uşa.
maya: 22 August 2007 (20:07)
"Responsabilitatea unui slujitor al bisericii mi se pare mult mai mare decat a unui politician."
As adauga infinit mai mare! In fata unui slujitor al Bisericii,iti pui inima si sufletul in palmele lui.Iar palmele trebuie sa fie curate!
maya: 22 August 2007 (20:12)
@thor:chiar stiam si fara Google anul in care a murit Calin!Dumnezeu sa-l odihneasca!
*Thor: 22 August 2007 (20:15)
alexandru petria:Ma vad nevoit sa intervin …”Cum să devină toţi legionarii turnători? Dar unii au cedat, fiind strânşi cu uşa.”
CEI CARE N-AU CEDAT , AU MURIT , ALEXANDRU PETRIA ……. MULTI , FOARTE MULTI , ALEXANDRU PETRIA ………CEI MAI MULTI ……….. RESTUL , PUTINI , FOARTE PUTINI , CARE NU AU SIMTIT "FLACARA" CAPITANULUI , FIIND DOAR NISTE BIETE COZI DE TOPOR , AFLATI DIN GRESEALA IN MISCAREA LEGIONARA , AU SFIRSIT GLORIFICATI IN VERSURI :
………. Camarade nu fii trist /, Garda merge inainte/, Prin Partidul Comunist !!
acum sunt sigur ca voi fi etichetat ….. am si profilul necesar , recunosc !Discutia despre miscarea legionara ,legionari cunoscuti , crimele si victimele lor nu se pot face , INCA , in Romania …….. ar fi la fel ca discutia de aici …….
alexandru petria: 22 August 2007 (20:26)
Au murit, Thor… Dar ăsta-i alt subiect minat.
*Thor: 22 August 2007 (20:27)
maya: Maya am intins o capcana ……..nu era importanta data ….. trebuia ca , imediat , cineva sa-si dea seama despre "confuzie" ……..stiu ca locuiesti in Ardeal (parca) …chiar in Cluj ??? Te cred ca sti despre Calin Nemes ….. uita-te , dupa cit timp a postat primul , Gerula ! Acum , trebuie sa-mi cer scuze de la Gerula …chiar a stiut , fara sa se uite pe Gooooogle .a facut confuzie cu denumirea organizatiei 15 Noiembrie , din Brasov ……. si , sa nu-mi amintiti de Goma , etc, etc …. am avut DOAR CITIVA EROI , ADERVARATI .CIT SA-I NUMERI PE DEGETELE DE LA O M INA ..Moartea lui Nemes , a fost doar aminata , din DECEMBRIE .CUM AR MAI FI PUTUT SA TRAIASCA UN EROU CA EL IN TARA LUI ILICI …….. D-aia n-are rost sa dic\scutam despre eroi si fricosi , ca facem pacat !!TOTUSI , DE 2000 DE ANI , NUMAI IN HRISTOS NU S-A ARUNCAT CU PIETRE …..L-AU CRUCIFICAT , CA PE ULTIMUL CRIMINAL !
*Thor: 22 August 2007 (20:32)
Pt. DORA : Daca Dora-i cine cred eu (n-ai mai trecut pe-aici , demult , eu pe EVZ, nu mai intru ), te salut Dora …..sarut-mina !
*Thor: 22 August 2007 (20:35)
Alexandru Petria ; postam aseara ….iar in 21 august 68 s-a nascut , din incestul diavolesc , de care vorbeam , NATIONAL-COMUNISMUL ceausist!! D-ia ,la noi ,a fost ca nicaieri,de rau ! Boala de care , si acum, suferim ….si vom mai suferii , fiti siguri !
GERULA: 22 August 2007 (20:38)
BOR acuza Cotidianul .
alexandru petria: 22 August 2007 (20:45)
Aşa-i, Thor.
alexandru petria: 22 August 2007 (20:48)
Acuzând “creştineşte” Cotidianul pentru publicarea dosarului Teoctist, reprezentanţii Patriarhiei transpiră nesimţire la greu.
*Thor: 22 August 2007 (20:51)
alexandru petria: PT. ASTIA VII , CHIAR DATI SA LE SARA MASELELE DIN GURA ………
GERULA: 22 August 2007 (21:00)
> Al .Petria // 95 //: scuze pentru intarziere , am avut niste comisioane de facut in presa scrisa .Multumesc pentru informatii . Banuiam.>Thor : Culmea tupeului la barbosii de la Patriarhie.Vezi Cotidianul.
alexandru petria: 22 August 2007 (21:01)
Pentru Thor(şi nu numai):
E de dat în ăştia care trăiesc în memoria celor morţi sub comunişti şi în memoria eroilor din 1989.
nicole: 22 August 2007 (21:09)
Patriarhia are dreptate. Pentru ca iata ce concluzii trage presa internationala din astfel de campanii:
"Cotidianul, citat de AFPInformatiile privind fisa de cadre a Patriarhului Teoctist au fost preluate ieri si de AFP. "Fostul Patriarh Teoctist, care a murit la sfirsitul lunii iulie, a fost membru al Garzii de Fier, miscare antisemita din anii ‘30, potrivit unor documente publicate miercuri de ziarul Cotidianul, care confirma acuzatiile lansate deja la adresa acestuia", relateaza AFP."
Nu sunt de acord cu cei care se dau mari aici ca detin adevarul absolut.
Daca Cristian Patrsconiu a supus subiectul discutiei, o parte dintre voi ati tras concluzie ca trebuie atacate "barbosii de la Patriarhie" (Gerula).
Este iluzoriu sa credeti ca, daca va aruncati asa pe mana unei manipulari de amploare, care nu e in folosul vreunuia dintre credinciosi, inseamna ca aveti si dreptate. Va hazardati.
GERULA: 22 August 2007 (21:12)
PT.TOTIPrea cucernicul CTP isi da cu presupusul de maniera pioasa in legatura cu publicarea de catre Cotidianul a dosarului Teoctist. Rasu plansu.
nicole: 22 August 2007 (21:13)
Reiau:
A spune (AFP): "potrivit unor documente publicate miercuri de ziarul Cotidianul, care confirma acuzatiile lansate deja la adresa acestuia", inseamna a certifica faptul ca, publicand acel asa-zis document, Cotidianul afirma ca Patriarhul a fost membru al Garzii de Fier. Este un abuz de interpretare.
Este extrem de grav. Asta ca sa intelegem unde se poate ajunge bazandu-ne pe astfel de "izvoare istorice".In plus, va atentionez ca unii dintre voi, fara sa va dati seama, faceti jocul tocmai al acelora cu care pana acum va baturati, inclusiv pe acest blog.
GERULA: 22 August 2007 (21:15)
> Nicole :Cu tot respectul , nu sunt de acord.Patriarhia nu trebuia sa atace o publicatie care a publicat DOCUMENTE . BOR nu poate institui cenzura , cetatenii au dreptul la informatie.Despre cel raposat , Dumnezeu sa il ierte .Cred ca are de ce.Cei vii intereseaza.Parerea mea.
nicole: 22 August 2007 (21:17)
Gerula,
Nu ma intereseaza parerea lui Cristian Tudor Popescu din Cotidianul, dupa cum nu ma intereseaza nici parerea lui Dan Ciachir cand este invitat la Realitatea. Amandoi au acelasi lucru in comun, care face ca prezenta lor sa loveasca chiar in aceia pe care chipurile ii apara.
GERULA: 22 August 2007 (21:17)
Nicole , Cotidianul nu a confirmat , nu a acuzat.A prezentat niste DOCUMENTE OFICIALE . Atat.
nicole: 22 August 2007 (21:20)
Gerula,
Cotidianul se pare ca a publicat documentul fara nici un comentariu. Alb. Asta poate fi dovada unei maxime obiectivitati. In fapt, nu e. Era necesara, dupa umila mea parere (se pare ca nu singura), o incadrare impreuna cu diverse pareri si alte documente. Altfel, valorizarea se face precum ai vazut cu AFP si cu toata isteria si veninul aruncate catre un public, intr-o masura poate semnificativa, profan.
nicole: 22 August 2007 (21:25)
Gerula, (115)
Da, prilej cu care o prima reactie, a AFP-ului, este ca Patriarhul Teoctist "a fost membru al Garzii de Fier, miscare antisemita din anii ‘30, potrivit unor documente publicate miercuri de ziarul Cotidianul, care confirma acuzatiile lansate deja la adresa acestuia.
Foarte tare, nu-i asa?
Maine vom afla, pe cale de consecinta ca preotimea si clerul BOR a fost alcatuita, pe de o parte, din legionari, iar pe de alta parte din comunisti in sutana, nu?
Motiv pentru care ar fi bine sa fie interzisa, nu?
*Thor: 22 August 2007 (21:25)
GERULA: Ai citit , sper , motivul pt. care eu am spus DOAR ca tot ce pot reprosa Cotidianului este ca nu-i crestinesc ….trebuia , cu riscul pierderii exclusivitatii ………..aoleoooooooo , cum asa >> ….sa mai treaca doar timp ……..Daca CTP -ul crocodilian si moralisto-securist , a "bagat" acelasi motiv , iata-ma intr-o postura ciudata : suntem de aceeasi parte …………..Fara sa citesc (de gretza ) ziarul lui , sunt sigur ca "plinge-liber-cugetatorul" pe umarul bisericii (daca o sa caut uin "arhiva" ce a spus despre biserica , va inchinati !!) agasit un alt motiv ;puternic ateist si moralizator , nu ? "Nepotul" lui Iulian Vlad , ce sa zica : fara dosare , ca -mi vine si mie rindul , curind !
alexandru petria: 22 August 2007 (21:28)
Pentru cei interesaţi şi cu mintea destupată:
Presa internaţională a preluat corect. Care-i problema? Iar gogoriţa cu imaginea României în lume…?
Cei de la COTIDIANUL au avut cojones.
alexandru petria: 22 August 2007 (21:30)
Nicole, baţi câmpii sau încerci să manipulezi…Un om nu înseamnă o instituţie, ştie orice şcolar.
alexandru petria: 22 August 2007 (21:32)
Pentru Thor:
Cred că CTP moare de invidie şi de aceea o dă pe contra.
nicole: 22 August 2007 (21:32)
alexandru petria: ce este corect in fraza (o reiau):
"Fostul Patriarh Teoctist, care a murit la sfirsitul lunii iulie, a fost membru al Garzii de Fier, miscare antisemita din anii ‘30, potrivit unor documente publicate miercuri de ziarul Cotidianul, care confirma acuzatiile lansate deja la adresa acestuia".
Va rezulta de aici ca PATRIARHUL TEOCTIST A FOST MEMBRU AL GARZII DE FIER.Majoritatea va retine definitiv acest lucru. PE CE SE BAZEAZA EL? Pe "adevarul istoric" al PCR?
Tot astfel de "adevaruri istorice" ne-a servit PCR din 47 pana in 89, domnule ziarist!
nicole: 22 August 2007 (21:37)
@alexandru petria:
dumneata bati campii ori manipulezi! dumneata, care esti oficial ziarist, stii foarte bine cum se transmite o informatie sau o constructie in media, si pe ce se bazeaza ea. De obicei, trebuie sa o confirmi din doua surse.
De data asta, ca sa se sustina singura, Cotidianul a publicat "dosarul" fara nici un comentariu, ca sa nu i se ceara doua surse, probabil.
Vezi ca nu detii dumneata supremul adevar. Am acelasi drept sa-mi sustin punctele de vedere ca si dumneata. pana la aceasta postare nu te-am acuzat de manipulare si batere de campiii.
GERULA: 22 August 2007 (21:37)
TUTUROR : Puneti prea multa patima ,ajungeti la acuzatii.Calm , iubitilor .Argumente nu jigniri .Domnule Petria , spunea ,, venerabilul " Bolcas la Realitatea tv.ca daca nu este de acord cu opinia cuiva , lupta ca respectivul sa isi poata expune parerea liber.Deci ,in opinia mea , Nicole are un punct de vedere , corect sau nu si nu incearca sa manipuleze.Din acest punct discutia poate fi reluata.Scuze pentru sinceritate .
theo.: 22 August 2007 (21:42)
maya, bunä seara, ai dreptate si mie mi se pare inadmisibil acesti reprezentanti ai biserici au mintit pe d-zeu. si pe noi.
ce spune ctp. , nu poate decat sä fie contra, iar dupä cateva fraze ajunge la numele bäsescu, säracul. braia sigur cä il criticä pe bäsescu, dar nu il criticä pe bombo–dece .bänuiti voi.thor , eu nu cred cä ceste lucruri trebuiesc ingropate, trebuiesc cunoscute.iar ce-i cu tichie trimisi la manästiri nu sä se läfäiascä mai departe in bani si minciuni.
*Thor: 22 August 2007 (21:42)
alexandru petria: Am avut in vedere si posibilitatea asta , la cit de negru e sufletu-n el de invidie si gelozie …..Lasa , ca l-a si "batut " rau Dumnezeul ala S.F. , in care crede ! Doar este seful CRP …….Pai , cum a indraznit Cotidianul ??:):
Am o rugaminte , la toti : Nu ca ar avea nevoie Nicole , de pavaza mea …..e o adevarata tigresa , cum o stim !!….Daca este atit de credinciosa , precum arata ……..ce trebuie sa faca ?…..sa nu-si apere cel mai sfint lucru , in care crede , mai mult decit credem noi ?Si daca crede atit de mult , nu-i normal sa considere biserica ortodoxa strabuna , un "tot" inatacabil ???
Ca , va aduc eu aminte , din istorie ….NU CEA SCHIMONOSITA , DIN ULTIMII 50-60 DE ANI ………NU MAI VREM SA STIM CE A INSEMNAT BISERICA PT. ROMANI ?
Ca , toata flarea teologiei , pina la ultimul dascal sau preot de tzara ,a fost ucisa in zarcile comuniste si in locul ei au adus "inlocuitori" este adevarat .DAR SA NU ARUNCAM APA DIN CADITZA , CU COPIL CU TOT !
Gata , noapte -buna ……… v-am spus ca iese cu scandal ?
dora: 22 August 2007 (21:45)
Pt.Thor.Da,eu sunt cea care n-am mai dat nici un semn,nici pe la evz.[mai rar].Sunt prea solicitata:am doua papusele venite in vacanta din Germania si-mi ocupa tot timpul liber.Ai inteles,nu?Nepotele.
GERULA: 22 August 2007 (21:47)
De ce nu imi place mie acest ,,v-am spus ca iese cu scandal ? ‘’Va propun sa ne calmam.Mai exact , va rog.
alexandru petria: 22 August 2007 (21:49)
Pentru Thor:
Nu-i normal să confunzi omul cu instituţia. Iar credinţa autentică în Dumnezeu nu este presată între coperţile dosarului lui Teoctist.
*Thor: 22 August 2007 (21:51)
Si , sa va calmati , postez si aici poezeaua , poate reduceti motoarele …….
AM GASIT CINE-I NR.1 IN OPOZITIE !!!:):
VA SPUN SI VOUA , SPER SA VA PLACA :
Soacra lui Mircel cel mic ……
Pe strada Atena , in vre-o doua case,Unde-a cur`ân pooale , pina si Nastase,Plânge si suspina Mircea Prepeleac,Fraier si suav ca un prostanac;
Caci la referendum, toxicul piratI-a batut si oastea …si l-a si scuipat !Ochii sai "albastri" ard în lacrimeleCum lucesc pe umeri , securiste stele;
Buclele-i (cam rare) , cad pe d-albu-i sân,Orbanii si crinii , pe fata -i se-ngân.Însa doamna soacra lânga el vegheazaSi cu tari cuvinte il îmbarbateaza.
Bate dracu-odata , prostanac cretinOri vrei sa ne prinda , paparazzi-n plin !Nu ajunge , iata - trei ani , incheiatAi ramas acelasi - "implementat "ratat ? ?
Iata , cucu-anunta noaptea - jumatate !Ilici se trezeste : oare cine bate?- "Eu sunt, bun edec, fiul nedorit;Eu, si de la sediu , ma întorc zdrobit.
"Soarta pesedista , cruda si-asta data:Iar mi-a ris in nas , si-nca nefardata !Pune sepepistu` …. sa deschida poarta…Vântu` ride-n ziare… da divort nevasta…!"
Tanti Nina, treaza , la fereastra sare.- "Ce faci tu, Geonele?" zice coana mare.Apoi ea la poarta atunci a iesitSi-n tacerea noptii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, Mircica? Lu` Nelu nu-i pasa ;N-ai vrut sa fi sef ? Acum ai luat "plasa" ! !Muma pesedista-s ; EL : eroul meu …..De esti Prostanacul , nu-ti sunt muma eu!
Însa daca ceriul, vrând sa-ngreuiezeGreaua opozitie si sa ne-ntristeze,Chinuitu-ti suflet , astfel l-a schimbat;De esti Prostanacul ….. cu adevarat,
Apoi tu aice , n-ai ce cauta…..Nu poti ca sa intri , mars din poarta mea!Du-te la Basescu ! Pentru el sa mori!Si-ti va da un post , peste tari si mari !"
Mircel se întoarce , tarigoarna-i suna;Oastea lui zdrobita , din conced s-aduna.Lupta iar începe… E , de tot, zdrobitIn veci, prim-ministru - NU fi-va numit !!!!
SPER SA NU FIE UN "SACRILEGIU" , LA ASA SUBIECT GRAV SI SERIOS ..DA` PARCA PREA ATI LUAT FOC !
GERULA: 22 August 2007 (21:51)
> DoraO intrebare : Dora si profa in acelasi timp ? Oricum ,sarut mana .
nicole: 22 August 2007 (21:51)
@Thor,
Multumesc pentru sprijin, insa:1. si eu vreau sa curatam institutiile de lichele si sa stim adevarul;
2. campania actuala (si nu numai) impotriva BOR este extrem de periculoasa si cei care o fac, in cazul in care nu sunt doar neprofesionisti, sunt extrem de periculosi, iar cunoscatorii stiu de ce.
3. foloasele acestei campanii sunt in alta parte decat la poporul roman;
4. cei mai multi dintre cei care, in media, astazi, in aceasta campanie, doar se folosesc de marota legionarismului si de cea a comunismului, nu o fac pentru ca le-ar condamna re-al-men-te, ci pentru ca le folosesc de minune ca sa obtina control. controlul nostru - in final.s-a inteles?
nicole: 22 August 2007 (21:53)
@alexandru petria: nu dumneata stabilesti ce este credinta autentica in Dumnezeu.
alexandru petria: 22 August 2007 (21:54)
Pentru Nicole:
Dacă publici o fotografie ai nevoie de două surse…? Se poate compara cu asta publicarea albă a dosarului. Istericalele nu-şi au rostul.
GERULA: 22 August 2007 (21:55)
>Tuturor : Dat fiind faptul ca iubitul meu vecin si-a adus aminte ca are aparat de sudura si il foloseste insistent , pana mai am posibilitatea sa o fac , va doresc noapte buna.> Canadianul : Rond usor .
alexandru petria: 22 August 2007 (21:56)
Tot pentru Nicole:
Sigur că nu eu stabilesc. Dar nici un popă cu trecut ticălos…
theo.: 22 August 2007 (21:59)
nu trebui sä ne certäm, dar adevärul trebui sä-l stim.atunci nu te poti duce la bisericä sä mä rogavand in fatä un preot mincinos—-eu vreau sä fiu un bun crestin si el?ajungem la vorba–nu trebui sä facem , ce face popa , numai ce zice popa.astfel de oameni nu pot sä-i mai respect, trebui fäcut curätenie.
EU CRED COTIDIANUL A FÄCUT F: BINE–INVIDIA LUI CTP: E CLARÄ–NU A FOST EL PRIMUL.
skorpion: 22 August 2007 (22:03)
@Nicole,
spui:"4. cei mai multi dintre cei care, in media, astazi, in aceasta campanie, doar se folosesc de marota legionarismului si de cea a comunismului, nu o fac pentru ca le-ar condamna re-al-men-te, ci pentru ca le folosesc de minune ca sa obtina control. controlul nostru - in final.s-a inteles?"
Oare?esti chiar convinsa de ceea ce spui?!
azi ai reactionat f.f.f.emotional
alexandru petria: 22 August 2007 (22:08)
Tot pentru Nicole:
Am fumat o ţigară şi m-am gândit mai detaşat la postările tale. Se vede că eşti sinceră, credincioasă. Într-un fel, te înţeleg. Dar nu conducerea bisericii, dacă judecăm normal, ar trebui să fie revoltată că a avut un asemenea om în frunte?
nicole: 22 August 2007 (22:09)
@alexandru petria: te invit sa vorbesti cuviincios. nu te-am acuzat ca ai fi manipulator, atunci cand ai alaturat niste nume de informatori, unii autodeclarati, cu numele Patriarhului, ca prin tranzitivitate sa rezulte automat colaborarea cu securitatea a celui din urma.
Daca te referi la fotografie (tiff, jpeg, gif etc.), o sa-ti raspund asa:- daca ar fi a dumitale, nu as avea nevoie de comentarii, pentru ca as comenta singura, desenandu-ti mustati si barba si un ranjet obsesiv pe figura. dar, n-o s-o fac. doar imi imaginez.
- daca publici o fotografie dupa dosarul dumitale de cadre, atunci m-as stradui sa le citesc, dupa care m-as intreba cine esti de fapt. dat fiind ca nu esti o persoana atat de publica, probabil ca nici n-as citi.
dar esti in eroare, pentru ca Cotidianul a publicat un material cu chapeaux, facsimile, dupa care a reluat textul in coloane. Deci nu a prezentat o fotografie.
GERULA: 22 August 2007 (22:09)
Consider ca discutiile acestea ar putea fi reluata miine.Noaptea poate fi un sfetnic bun.
nicole: 22 August 2007 (22:11)
@skorpion: stiu ce spun. nu este emotional. sau nu doar emotional. nervii imi vin abia cand vad - a cata oara - asta.
nicole: 22 August 2007 (22:12)
@alexandru petria: multumesc ca te-ai mai gandit. poate ca asa sunt. dar in primul rand sunt LUCIDA.
nicole: 22 August 2007 (22:12)
@skorpion,ti-am raspuns, insa mesajul e moderat.
cristi.s: 22 August 2007 (22:14)
@lucid, Nicole, D-l Patrasconiu
Bine pus la punct dl.Patrasconiu, Lucid…Eu in locul tau,si al lui Nicole, as face ceea ce tind sa fac eu de la o vreme…Mai moale cu interventiile, nu merita…Poporul asta cu cu prea multi lashi in componenta e acum, la 17 ani dupa marea inghesuiala, campion mondial la aruncat cu pietrele…Daca se introduce proba la JO, sigur castigam detasat…Ziaristi care se fac ca nu stiu cum se scriau dosarele astea, cititori si comentatori albi ca faina si iuti ca otelul, unii dintre ei aveau 2-3 ani prin 90, si de atunci n-au citit decat ziarul…Cum se scriau toate rapoartele dupa sedintele de partid, de UTC, de alte rahaturi, d-le Patrasconiu? !!! Puteti sa publicati rapoarte dupa rapoarte, cine naiba stie ce e adevarat sau nu din ele…Daca ati fi participat la o sedinta UTC sau de partid - dar sunteti prea tanar sa fi fost utecist sau membru al Garzii de Fier - ati fi vazut ca in incheierea sedintei se scria un raport in care toti tovarasii prezenti "au criticat constructiv, sunt membrii de nadejde ai partidului, poporul se poate baza pe ei s.a.m.d. BULLSHIT, RAHAT…Daca nu te tineai bine, te apuca si rasul…La Securitate, cei care avusesera un trecut patat - adica citisera Kant si Hegel,si ascultasera Pink Floyd, poate - erau trecuti ca homosexuali si fosti colegi de echipa cu C.Z.Codreanu…Se stie ca daca esti un pic artist, atunci Securitatea "stia" sigur ca esti (99% )homosexual, fost membru al Garzii(ca doar si alte "elemente" ca Eliade, Cioran fusesera membri sau simpatizanti, nu!!???)…Ce scrie in dosarele astea nu fac cat o ceapa degerata…Eu am insa o alta varianta…In drumul neabatut al Romaniei catre nefiinta( un cuvant atat de drag ziaristilor romani de azi) ar putea fi a solutie salvatoare - GIGI Becali ar face un bun Patriarh…Sa desfiintam Biserica si s-o facem o echipa de fotbal…Eu zic sa daramam si bisericile care mai sunt - numai asa de nervi! Da-o dracului de Biserica, tot inainte spre capitalism…Azi sunt unele din zilele alea cand mi-e rusine ca sunt roman, cand numai de morti si d-zei imi vine sa-mi injur mama care m-a facut roman(chit ca n-are nici o vina)…N-am deschis de catva timp Cotidianul online ca am de invatat(carte!), si cand il deschid imi vine sa vomit!
theo.: 22 August 2007 (22:19)
NOAPTE BUNÄ:
cristi.s: 22 August 2007 (22:19)
trebuie sa ma calmez…
nicole: 22 August 2007 (22:19)
cristi.s: te inseli. poporul asta merita. de aceea a lansat probabil si dl patrasconiu tema asta. eu nu l-am pus la punct pe Cristian Patrasconiu. Eu doar incerc sa-mi spun punctul de vedere, chiar daca poate fi diferit de al altora. Adevarul nu se arata doar daca il asteptam ca pe o para malaiata. Pentru adevar trebuie sa luptam.
alexandru petria: 22 August 2007 (22:23)
Pentru Nicole:
Nu trebuie să-mi desenezi mustaţă şi barbă. Am. Noapte senină tuturor.