Nuduri

Nuduri

O prietenie iesita din comun

Clubul Roman de Presa se pune intre Adevarul si Ringier

COMUNICAT
Intrunit in sedinta in data de 19 iunie 2007, Consiliul de Onoare al CRP a adoptat urmatoarele decizii: 1. A sanctionat Ringier Romania cu avertisment Consiliul de Onoare al CRP a fost sesizat de grupul Adevarul in privinta unor accesari neautorizate ale serverelor editoriale ale grupului de la calculatoare identificate ca apartinand trustului Ringier Romania. Grupul Ringier Romania a avut la dispozitie un interval de 10 zile pentru a raspunde acestor acuzatii. La finalul respectivei perioade grupul Ringier Romania a decis sa nu raspunda acuzatiei privind violarea serverelor editoriale apartinand grupului Adevarul, motivand acest lucru prin posibila utilizare a acestui raspuns intr-un proces ce i-ar putea fi intentat de grupul Adevarul. Avand in vedere situatia creata prin acest refuz, Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa sanctioneaza cu avertisment public societatea Ringier Romania, cu precizarea ca aceasta decizie nu poate fi folosita in Justitie.
2. S-a delimitat de practica invocarii unor declaratii neoficiale, neasumate de persoanele care se presupune a le fi facut Consiliul de Onoare al CRP a analizat sesizarea depusa de dl. Dan Tapalaga fata de un material aparut in ziarul Ziua. Cu referinta la o fraza („Dan Tapalaga, fost consilier al ministrului Justitiei, s-a confesat unor amici ca o avertiza pe Macovei sa nu mai spuna ca arhiva SIPA se copiaza la greu, intrucat telefoanele ii erau ascultate”), semnata L.I., Consiliul a constatat ca, in ciuda afirmatiei dlui Tapalaga conform careia informatia din text nu este adevarata, conducerea ziarului Ziua isi asuma textul si considera ca il poate proba. In aceste conditii, diferendul in cauza se poate rezolva in Justitie. Consiliul de Onoare considera insa ca invocarea unor declaratii neoficiale, neasumate de persoanele care se presupune a le fi facut, fara ca persoanele in cauza sa fi fost contactate inainte de publicarea respectivelor declaratii pentru a-si prezenta propria pozitie, reprezinta o practica ce nu se inscrie in normele deontologice si CRP se delimiteaza de aceasta. Consideram ca modul serios de a face presa nu trebuie sa faca uz de mijloacele publicatiilor pline de murdarii „aflate pe surse” iar utilizarea surselor nu trebuie sa fie in legatura cu „declaratii” culese la a doua sau a treia mana.
3. Solicita definitivarea urgenta a cercetarilor in cazul jurnalistilor Marian Garleanu si Sebastian Oancea Analizand situatia jurnalistilor Marian Garleanu si Sebastian Oancea, inca implicati in ancheta privind CD-ul cu informatii ale armatei, Consiliul de Onoare al CRP se declara nesatisfacut de pozitia oficiala a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie care, prin procurorul general Laura Codruta Kövesi, considera ca „intarzierea in solutionarea dosarului nu este nejustificata” si ca, intinzandu-se cercetarile pe parcursul a peste 15 luni, „cauza nu a depasit termenul rezonabil”. Solicitam ca in aceasta cauza sa se gaseasca solutiile legale ca cercetarea in privinta persoanelor civile, fara atributii pentru pastrarea unor secrete de stat, sa fie incheiate. Consideram anormal ca oricaror persoane, implicate incidental intr-un caz penal de o asemenea gravitate, sa nu li se clarifice situatia intr-un termen cu adevarat rezonabil, iar perioada scursa din luna februarie a anului trecut este prea mare pentru a fi considerata rezonabila. Ziaristii in cauza au dreptul sa afle daca sunt pusi sub acuzare sau daca suspiciunile in ceea ce ii priveste sunt retrase.

Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa

Cum Dumnezeu am supravieţuit copilăriei noastre?

Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60,’70 sau chiar la începutul anilor ’80 ......
Cum ai făcut să supravieţuieşti ?

1.De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă nici perne cu aer....
2.Când mergeam în remorca unui camion era o excursie foarte specială şi ne-o aminteam toată viaţa.
3.Leagănele noastre erau pictate în culori aprinse şi toată vopseaua era pe bază de plumb.
4.Nu aveam capace de siguranţă la cutiile de medicamente, dulapuri sau uşi.
5.Când mergeam pe bicicletă nu aveam cască.
6.Beam apa de la cişmeaua din grădină, nu dintr-o sticlă de apă minerală...
7.Pierdeam ore în şir construind cărucioare din fier vechi şi cei care aveau noroc să aibă străzi înclinate îşi dădeau drumul pe ele şi la jumătatea drumului ne aduceam aminte că nu aveau frâne. După câteva opriri, în copaci sau în garduri, am învăţat să rezolvăm problema.
8.Ieşeam la joacă cu singura condiţie să ne întoarcem înainte de a se lăsa întunericul.
9.Şcoala dura până la prânz şi veneam acasă să mâncăm. Nu aveam celular aşa că nimeni nu putea şti unde suntem. De necrezut ......
10.Ne tăiam, ne rupeam un os, ne pierdeam un dinte, dar niciodată nu căutam un vinovat. Era numai vina noastă.
11.Mâncam biscuiţi, pâine cu unt, beam sucuri cu zahar şi nu aveam exces de greutate, pentru că tot timpul eram afară la joacă.
12.Împărţem o sticlă de suc între patru prieteni ... utilizând aceeaşi sticlă şi nimeni nu murea din asta.
13.Nu aveam Playstation, Nintendo, 64, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dollby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet.... dar AVEAM PRIETENI.
14.Ieşeam, ne suiam pe bicicletă sau mergeam până la casa prietenului, sunam la uşă sau intram încet fără să sunăm şi ieşeam să ne jucăm.
15. Acolo, afară, în acea lume crudă, fară gardian. Cum Dumnezeu făceam ? Aveam tot felul de jocuri de echipă, fotbal, ţările, v-aţi ascunselea, şi nu toată lumea ajungea să fie aleasă, dar nu se supăra nimeni.
16.Nu eram toţi elevi strălucitori şi când unul rămânea repetent, pur şi simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nu avea dislexie, nici probleme de atenţie, nici hiperactivitate, doar o repeta şi avea a doua şansă.
17.Aveam libertate, eşecuri, bucurii, responsabilităţi...şi am învăţat să ne descurcăm cu ele.
18. Marea întrebare este : Cum am reuşit să supravieţuim, şi mai ales să devenim persoanele adulte de azi ?

Faceţi parte din această generaţie ?
Dacă da, atunci trimiteţi acest mesaj tuturor cunoscuţilor din aceeaşi generaţie sau oamenilor mai tineri, ca să ştie şi ei cum eram înainte ca această „securitate” să devină cea mai importantă valoare.
Mai mult ca sigur vor spune că eram plictisitori .....
DUMNEZEULE, DAR ERAM TARE FERICIŢI !

(Am primit acest text interesant prin e-mail. Nu-i cunosc autorul.)

# # #

alături
pe insula din
mijlocul încăperii

ultimul
vapor
pare scufundat…

creşte doar visul
încolăcit
în jurul tău

Alexandru PETRIA

O lume haioasa

Ceasul lui Bush, furat in Albania, a fost scos la licitatie pe eBay


Ceasul Rolex al presedintelui american, George W. Bush, care i-a disparut de la mana in timpul vizitei de acum cateva zile in Albania, a fost scos la licitatie, pentru cateva ore, pe site-ul de comert eBay. Pretul cerut a fost de 100 000 de dolari. Dupa cateva ore, obiectul a fost retras de la licitatie pentru ca politica site-ului interzice vanzarea obiectelor furate.

Iliescu, la puscarie!

A innebunit lupul?

Basescu vrea guvern PNL-PD-PLD

Schimbare neasteptata de situatie pe scena politica. Dupa mai multe zile in care partidele au discutat despre sustinerea motiunii de cenzura a PD, presedintele Traian Basescu, propune o echipa guvernamentala axata pe reprezentanti ai PNL-PD-PLD, se arata intr-un comunicat al Presedintiei. In acest sens, seful statului chema, vineri 8 iunie, partidele parlamentare la consultari .

De clătit ochii în pungă

după apusul soarelui

în gura deşertului
tăcere

sânge pe sâni-
colţurile de nisip ale camerei

paşi
şi împăiate zâmbete

apoi se lasă cataracta peste bibliotecă

Alexandru PETRIA

Pericol de explozie nucleară?

Presa din intreaga lume a preluat un comunicat al organizatiei norvegiene Bellona, in care aceasta sustine ca o explozie este iminenta la depozitul de combustibil nuclear rus din Peninsula Kola. Citand un raport al Agentiei Atomice Ruse (Rosatom), ONG-ul norvegian sustine ca explozia ar putea fi produsa de corodarea tancurilor in care este depozitat combustibilul - corodare de care responsabila este apa sarata a marii. Tancurile sunt localizate in Golful Andreeva din Penisula Kola, la doar 45 de kilometri de granita cu Norvegia.

direcţionarea atenţiei

poate
singurul disc
s-a uzat

procust
îşi polizează spinarea

încet, uşor, cu tandreţe...

spui- cu vocea ei- :
"nu sunt corbi
iubitule
ci tramvaiele tale"
Alexandru PETRIA

Omar Hayssam rupe tăcerea

Iata ce am gasit pe Hotnews.ro

Omar Hayssam - Prefer sa nu spun acum daca plecarea mea din tara s-a facut cu ajutorul serviciilor secrete

In primele declaratii date dupa plecarea din tara, in direct la Antena 3, Omar Hayssam a declarat ca a adunat documente care-l dezincrimineaza in cazul rapirii jurnalistilor romani, dar ca le va prezenta autoritatilor doar atunci cand va fi lasat sa se exprime liber. Sirianul sustine ca nu poate apela la autoritati atata vreme cat pe numele sau exista emis un mandat international de arestare.
Omar Hayssam sustine ca Munaf a fost liber timp de doua zile in Bagdad dupa ce a fost eliberat impreuna cu ziaristii romani.


Imagine: Antena 3

Intrebat daca vinovatii pentru rapirea celor trei jurnalisti romani se afla in Romania sau in Irak, Omar Hayssam a raspuns "si acolo si acolo".

Fragmente din declaratiile lui Omar Hayssam

# Nu pot sa va spun acum daca plecarea mea din tara s-a facut cu ajutorul serviciilor secrete
# Munaf a fost trimis in judecata in baza unor acte intocmite ilegal
# Eu stau intr-un cartier din care ies foarte greu, nu am libertate sa circul. Cum sa ma prezint in fata autoritatilor cand am mandat international de arestare care ma asteapta la orice colt?
# Starea mea de sanatate este una destul de dificila. Am probleme la plamani si la ficat. Incerc sa ma tratez in continuare, trebuia sa fac o interventie chirurgicala si incercam sa o amanam cat putem.
# Lui Miscoci si Ohanesian le transmit sa creada in Dumnezeu. Nu-i cunosc si nu aveam nici un motiv sa le fac vreun rau. Si mai ales lui Marie-Jeanne n-aveam motiv sa-i fac rau, ca o cunosteam.
# In primul rand nu aveam cum sa vorbesc in Romania. In al doilea rand nu aveam de gand sa vorbesc pana nu aveam documente, iar acum am destul de multe documente autentice.
# Pleaca Omar Hayssam in delegatii oficiale, e verificat, si dintr-o data aflam ca e spion. Pai serviciile secrete n-au aflat in 25-26 de ani ca am facut spionaj? Ce fel de spionaj? Si in favoarea cui? Sta Omar Hayssam 26 de ani in Romania si brusc aflam ca e ofiter sirian.
# N-am facut niciun fel de afacere cu Irak-ul. Nici cu civili, nici cu militari, nici inainte, in regimul Saddam, nici dupa.
# Doctorul Yassim mi-a propus sa mergem la Basescu, el se cunostea de dinainte cu Basescu, nu e un secret
# Documentele le depun in justitie atunci cand justitia va fi dispusa sa ma asculte
# Sa fiu lasat sa ma exprim liber. Acest mandat de arestare imi ingradeste libertatea de a ama misca si vorbi In cazul in care voi fi gasit vinovat dupa aflarea adevarului, poate fi emis un mandat de executare al pedepsei, care e mult mai greu decat acesta de arestare.

Sa fiu lasat liber doua saptamani sa ma exprim, sunt dispus sa vin si in Romania la proces sa spun tot ce am de spus sau la un consulat de oriunde din lume sau la o comisie rogatorie.
# Ce am eu de spus arata ca lucrurile nu stau asa
# In perioda cand am fost arestat nu puteam vorbi, am fost sfatuit de avocati ca pot fi executat intr-un mod sau altul. Dupa ce am fost eliberat eram urmarit pas cu pas, daca vorbeam chiar eram arestat in secunda doi.
# Dupa ce am plecat nu am vrut sa intervin sa nu fiu interpretat ca fac jocuri. Am avut rabdare in speranta ca justitia face toate demersurile pentru aflarea adevarului.
# Vad ca se vrea terminarea cazului fara aflarea adevarului, fara audierea mea...
# As fi de acord sa fiu audiat la Beirut, normal
# Munaf a fost liber doua zile. A stat acasa. Dupa care s-a intamplat ceva. El de la ambasada a fost dus la un hotel, unde a fost interogat de FBI si de unii de la ambasada americana. Apoi a fost lasat sa plece si i s-a dat intalnire a doua zi tot la hotel.
# El le-a spus atunci ca acolo unde au fost tinuti era si un american si atunci au inceput sa-i pouna intrebari. Acel american a fost eliberat in august 2005 si atunci au fost capturati si adevaratii rapitori.


HotNews.ro, B. Blagu,

Gheorghe Flutur a trişat

Bogdan Olteanu a observat că printre semnatarii moţiunii de cenzură împotriva guvernului Tăriceanu, care avea nevoie de 116 semnături, Gheorghe Flutur a semnat de două ori. Şi Gheorghe Flutur, şi Flutur Gheorghe, ca la şcoală... Flutur este de pus în insectarul prostiei.
Alexandru PETRIA

Băsescu este asemuit cu legionarii de către Doina Cornea

Băsescu este asemuit cu legionarii de către Doina Cornea
(doar titlul îmi aparţine-A.P.)

Interviul Zilei cu Doina Cornea, la BBC

Doamna Doina Cornea spune că a decis să nu mai acorde interviuri. Motivul principal ar fi risipa prea mare de timp necesar informării, dar nu numai.


Cunoscuta disidentă anticomunistă îşi declară nemulţumirea faţă lipsa de simţ critic manifestată de intelectuali importanţi ai României, mai ales faţă de unele tendinţe de rău augur pe care Doina Cornea le identifică în acţiunea politică a preşedintelui Traian Băsescu.

BBC:Doamnă Cornea, mi-aţi spus că nu vreţi să mai daţi interviuri. De ce?

Doina Cornea:Hotărârea o luasem deja înainte de telefonul dvs, şi voiam să mă ţin şi eu de cuvânt, să nu mă răzgândesc. Dar totuşi m-aţi convins când mi-aţi spus că sunteţi de la BBC. Am obosit, anii trec. Aceasta este cauza. Mă simt sfârşită. Ca să poţi să dai un interviu, fiind persoană singură, trebuie să citeşti câteva ziare, trebuie să asculţi ştirile, nu numai la un singur canal, ci mai multe, ca să vezi ce zic. Trebuie să asculţi şi BBC-ul, la 6 după masa, care este poate cel mai obiectiv. Şi în plus aceste mese rotunde, talk-show-uri. Nu mai fac faţă.

BBC:Oboseală fizică?

Doina Cornea:Fizică.

BBC:Cu speranţele cum staţi, că dacă ai speranţe, nu te opreşti?

Doina Cornea:E adevărat, dar să-ţi iroseşti ultimii ani din viaţă în felul acesta, când am o bibliotecă de cel puţin două mii de cărţi… Stau acolo volumele lui …, ale Simonei Veil, Mircea Eliade, Ionescu, ştiu eu. Mă uit la ele şi jumătate sunt necitite.

BBC:Doamnă Cornea, sunt cărţi pe care le aveaţi şi înainte, şi totuşi în viaţă nu de puţine ori aţi lăsat lectura pentru a formula public o poziţie, fie înainte de 89, fie după. De ce nu mai merită acum?

Doina Cornea:Am lăsat pictura, am lăsat schiul, am lăsat muzica. Lectura nu. Pe vremea lui Ceauşescu citeam foarte intens. Acum este nebunia aceasta, încât omul nu mai are viaţă personală. Ori eu nu ştiu cât mai trăiesc, pentru că mă simt foarte obosită, sfârşită fizic. Fizic sfârşită. Un an, doi, trei… Şi nu înţeleg să mi-i irosesc stând cu nasul în televizor. Mai am o grădină pe care trebuie să o întreţin. Am răspundere faţă de florile mele. Nu e frumoasă, aţi văzut-o, e ca şi mine grădina, dar o iubesc din tot sufletul. Eu mi-am tăiat iarba, de pildă, într-un colţ aici, să dau aer trandafirilor. Trebuie să mai şi mănânc, să-mi cumpăr minimul de mâncare, ce găsesc în cartier, şi să fac curăţenie.

BBC:M-a adus la dvs un taximetrist, pe care l-am luat din zona gării, şi care nu a avut nici o tresărire când i-am spus adresa. Nu mi-a lăsat impresia că e un om care ştie cine stă aici.

Doina Cornea:Probabil. Nu sunt o persoană atât de importantă. Mulţi taximetrişti ştiu. Unii m-au şi înjurat. Venise nepoţica mea din Franţa, în vacanţă aici. A luat un taxi să o aducă aici, şi zice „O, strada Alba Iulia 16? Nu stă acolo bătrâna aceea, baborniţa?”, ca şi cum aş fi fost o vrăjitoare. Şi nepoata mea i-a spus „Baborniţa aceea e bunica mea”, şi taximetristul nu ştia cum să o dreagă. Să revenim la speranţe şi încredere. Nu există speranţe să-ţi impui: eu de mâine o să am speranţă. Asta este o stare - ca şi iubirea, ca şi credinţa - care se cultivă. Ori eu, cel puţin, am avut grijă, trecând prin atâtea lucruri nefaste, timp de 27 de ani am învăţat ceva. Am învăţat să nu-mi pierd încrederea. Dacă îţi pierzi speranţa ţi-ai pierdut libertatea interioară. Sunt experienţe interioare pe care omul ar trebui să le cunoască, să le facă. În loc de religia învăţată pe de rost, preoţii ar face mai bine să-i înveţe aceste mecanisme interioare, când copilul se recunoaşte când e în greşeală, când e în rău. Îţi pierzi pe loc libertatea interioară. Eu numesc libertate interioară comunicarea esenţială cu acel climat spiritual mai vast decât noi, care e Adevărul, Binele, Frumosul.

BBC:Aţi avut o ultimă poziţie publică, la vremea campaniei electorale pentru referendumul din 19 mai. Chiar dacă era un text bine temeperat, păreaţi mai degrabă temătoare de pericolul unor derapaje din partea lui Traian Băsescu, decât de ceea ce se invoca în contrapartidă – oligarhii, mogulii de presă. De ce pe dvs păreau să vă sperie mai mult aşa-zisele derapaje de la democraţie ale lui Traian Băsescu decât păcatele unui regim ticăloşit?

Doina Cornea:Acest regim ticăloşit mă sperie în general, dar a fost prezentat foarte unilateral. Asta mie îmi este foarte suspect. Totul se oprea la domnul Dinu Patriciu, de parcă ar fi singurul care ar merita, nici nu ştiu…Cât e el de cinstit, de necinstit, justiţia nu s-a pronunţat. Ori dânsul să fie singurul oligarh în ţara aceasta şi singurul om necinstit? De ce nu a citat şi din cealaltă parte oligarhii? Din PD, că nu îmi închipui că nu sunt şi acolo oameni de afaceri foarte puternici. Eu cred că domnul preşedinte nici nu a înţeles bine la început acest cuvânt. Întradevăr, eu mă temeam mai mult de nişte manifestări ale domnului preşedinte Băsescu, pe care de-a lungul timpului, cel puţin de un an, un an şi jumătate, eu le tot observ şi le descriu în presă, le evoc. Pentru că eu cred că un preşedinte trebuie din când în când corectat. Noi l-am creat pe Ceauşescu. Cred că sunteţi de acord. L-am creat nu sută la sută, dar l-am creat parţial. Intelectualii şi oamenii care au tot aplaudat. Şi acum suntem pe cale să-l deservim pe preşedintele Băsescu, neaducând o critică la felul lui de a guverna şi de a fi. Eu constat că merge din rău în mai rău.

BBC:Când greşeşte îşi cere scuze. Până la urmă e o persoană temperamentală, care recunoaşte cu seninătate că uneori, cum spune, îl mai ia gura pe dinainte. Ar rămâne faptele, spun partizanii săi, precum condamnarea comunismului de la tribuna parlamentului.

Doina Cornea:Cam târziu, pentru că au fost presiuni asupra domnului preşedinte care au început cu un an înainte. „Condamnaţi comunismul”, şi i s-a arătat de ce trebuie condamnat comunismul.

BBC:Dosarele securităţii.

Doina Cornea:Dosarele securităţii. Şi acolo s-a lucrat cu două măsuri. Eu nu ştiu dacă toate dosarele au fost predate, dacă dosarele responsabililor PCR nu au fost distruse. Asta nu ştiu… În acelaşi timp, şi-a mobilizat pionul principal, PD-ul, care făcea parte din comisia de la CNSAS. Ori în preziua când Ticu Dumitrescu trebuia să-şi depună candidatura pentru a fi desemnat preşedinte, hop, PD-ul l-a propus pe domnul Turianu. Nu a fost corect deloc. Sigur, au fost proteste. La acele proteste a participat, pe lângă Ana Blandiana, domnul Rusan şi domnul Gabriel Liiceanu, pe care l-am văzut în faţa clădirii.

BBC:Combaterea corupţiei, războiul declarat corupţiei.

Doina Cornea:E foarte bine. Aici nu sunt competentă. Verbal, declarativ, este cel mai vocal preşedinte, pornit împotriva corupţiei, pornit împotriva oligarhilor. Mie personal mi-a părut rău că nu mai e doamna Monica Macovei ministru, dar trebuia să iasă şi dânsa. Nu se putea să rupi cu PD-ul şi să o păstrezi pe doamna Macovei. Dar ce a făcut în campania asta mi-a displăcut. Ca ministru al justiţiei mă aşteptam la mai multă sobrietate, nu să o văd de mână cu domnul Băsescu, care îşi are latura sa demagogică, populistă. Mai ales, ieri…

BBC:Vorbiţi de Rusaliile de la Sibiu. Putem să cităm: „pe 19 mai poporul român a exprimat voinţa lui Dumnezeu”, a spus Traian Băsescu. „Vă garantez că ce s-a întâmplat pe 19 mai a demonstrat că viaţa mea nu mai este a mea, ci a dvs, şi trebuie să vă servesc atât timp cât sunt pe pământ”. Doamnă Doina Cornea, deci nu e vorba de două mandate. Serviciul public de care vorbeşte domnul Traian Băsescu cuprinde restul vieţii sale. Sunt acestea genul de cuvinte care vă provoacă emoţii?

Doina Cornea:Negative. Cuvintele acestea îmi provoacă un fel de silă, pentru că eu le-am auzit rostite şi de Ceauşescu, şi de legionari. Legionarii care foloseau religia, credinţa în scopuri politice. Păi asta a făcut şi domnul Băsescu. Eu nu vreau să-l fac legionar, pentru că sunt convinsă că nu există nici o atitudine a dânsului…A fost comunist, a fost pe urmă PD-ist şi acum e creştin-democrat, cu PD-ul împreună. Deci nu are tangenţe, ca ideologie. Dar ca metodă se foloseşte şi dânsul de naivitatea şi credinţa oamenilor, de Dumnezeu – valoarea supremă a creştinilor – în scopuri demagogice, în scopul de a câştiga simpatia electoratului. Aţi mai spus ceva ce mă sperie, eu nu ştiam în întregime citatul. Se consideră alesul lui Dumnezeu. Adică poporul român şi Dumnezeul l-au pus? Asta numai din gura lui Gigi Becali m-aş aştepta să aud. Şi o să slujească poporul - şi asta e echivoc - toată viaţa, el care este republican? Şi ce mă mai nelinişteşte foarte tare în privinţa caracterului demagogic, acum a descoperit domnul Traian Băsescu, aproape la sfârşit de mandat, că a fost ales ca să slujească poporul român? Ieri şi-a dat seama, la Sibiu, nu?

BBC:Există şi celălat fel de a vedea lucrurile. Să ne uităm peste apelul intelectualilor, primul dintre ele, datat 6 februarie. Sunt parcî 100 de semnături, printre care şi cea a domnului Liiceanu. Acea scrisoare poate că spunea şi lucruri adevărate. Luaţi chiar şi de-a valma, politicienii erau acuzaţi că s-ar fi rupt de-a dreptul de popor. Nu aţi trăit acest sentiment, în aceşti 17 ani?

Doina Cornea:Depinde care politicieni.

BBC:Cei mai mulţi dintre ei.

Doina Cornea:Politica în România nu se face cum se face în Occident. Politica în România se face în modul cel mai nemodern. Chiar şi în anii ‘90, când era domnul Coposu. Când era domnul Coposu, domnul Câmpeanu conducea PNL, politica lor nu consta în proiecte, a face proiecte. Eu am călătorit destul de mult în Occident. Acolo bătălia este pentru impozite mai mici sau mai mari, pentru subvenţii în agricultură – lucruri punctuale, care slujesc o categorie socială sau alta. Bătălia acolo se dă. Sigur că există şi acolo demagogie, este bătălie pentru voturi, dar pe baza unor proiecte, şi cei care câştigă cu anumite proiecte se străduiesc să le pună în aplicare, cât de cât. Ori la noi nu erau proiecte, nu erau. Şi asta a fost veşnica mea discuţie, de ce să-i atacăm pe liberali, că eu sunt creştin-democrată, sunt naţional-ţărănistă. N-are rost să ne luptăm între noi. Bătălia se dădea aşa. Pe urmă cu cu PSD-ul, sau FSN... Nu avea nici un sens, nimeni nu avea un proiect concret.

BBC:Poate că cetăţeanul e sensibil mai mult la vorbărie decât la proiecte.

Doina Cornea:Nu cred. Ia să vedem acum, dacă există un proiect solid făcut pentru ţărănime. Dacă sunt ajutaţi să-şi facă proiecte, dacă sunt ajutaţi să recunoască ce e rentabil pe terenul pe care îl cultivă. Dacă sunt ajutaţi chiar şi oierii, ciobanii. Văd că sunt lăsaţi să se ajute singuri, au făcut o asociaţie. Foarte bine, cinste lor. Vreau să revin puţin la perioada dinainte, când spuneam că pe Ceauşţescu noi l-am făcut. Chiar şi intelectualii, că nu am protestat, că nu am încercat să-l corectăm. Cât de cât, poate ar fi ascultat dacă ar fi fost mulţi, sute şi sute de intelectuali. Dar l-au corectat, într-un fel, muncitorii. Au fost mult înainte intelectualilor. Aduceţi-vă aminte Valea Jiului ‘77, Braşov ‘87, au mai fost prin Maramureş ţărani care au protestat, s-au grupat, s-au solidarizat. Iată, poporul poate că e mai conştient, instinctiv, să-şi apere interesele şi adevărul lor.

BBC:Lipseşte instinctul democratic mai degrabă la cei la care te-ai aştepta mai puţin, la cei cu carte, la cei care sunt îndrumătorii naţiei?

Doina Cornea: Da, da. Nu democratic, aş zice, de luptători, de lumini. Să fie premergătorii poporului, sau antemergătorii poporului. Dacă îmi daţi voie, eu aş spune un lucru care mie mi se pare foarte important. Nu mi se potriveşte republica.

BBC:Asta e discuţie veche. Veche de când?

Doina Cornea:De după ‘89, când a fost acceptată benevol de populaţia ţării, că înainte a fost republică forţată, impusă de Uniunea Sovietică. După ‘89 am avut câţi preşedinţi? Domnul Iliescu, domnul Constantinescu, pe urmă a concurat cu domnul Băsescu Năstase şi a pierdut... Două republici Iliescu. Şi-a schimbat tactica după dispariţia lui Gorbaciov de pe scena politică. Atunci ne duceam spre CSI. Pe urmă a început acest dublu joc, între Moscova şi Occident, dar nu l-a crezut nimeni, pentru că dublul joc totuşi se descoperă. Apoi domnul Constantinescu…

BBC:Vreţi să-l amintiţi?

Doina Cornea:Vreau să-l amintesc, pentru că în general suntem foarte nedrepţi. Eu nu spun că are acum cea mai bună atitudine, pentru că a devenit încrâncenat. I-am spus-o şi făţiş, când l-am întâlnit la Bucureşti. I-am spus că nu e bine, trebuie să fie relaxat. Ai pierdut, ai pierdut, şi gata. Dar dânsul a făcut lucruri foarte importante. Păi a fost primul preşedinte care a fost crezut de Occident. Ne-a reorientat, sincer. Toată lumea îl băga în seamă, era invitat... Alte relaţii cu structurile euro-atlantice. Domnul Constantinescu i-a pus bazele, chiar dacă nu a reuşit, nu a finalizat, nu a putut.

BBC:Şi republica lui Traian Băsescu?

Doina Cornea:Şi republica lui Traian Băsescu, mi-e tare frică dacă nu o să încercăm să-i îngrădim puţin, să-i corectăm greşelile şi gafele, va pierde credibilitatea şi ne va duce înapoi. Chiar şi din punct de vedere economic, situaţia asta nu mai poate dura. Din două motive. Odată, că dânsul unelteşte intrigi. Nu m-am ferit să o spun în presă. Creaţi conflicte - mă autocitez - ca pe urmă să le aplanaţi. Pură demagogie, nu? Şi în al doilea rând dânsul are aşa o sete de putere, care trebuie temperată, nu încurajată, încât sfarmă totul pe unde trece. Partide, organizaţii, se distrug. A reuşit să dividă şi UDMR-ul, care era o organizaţie foarte unitară, sau destul de unitară. A reuşit şi ultima fărâmă a PNŢ-ului să o împartă în două: unii sunt cu preşedintele, din calcul, şi alţii continuă să nu aibă încredere în Băsescu pentru că dânsul a distrus în 1997 PNŢ-ul.

BBC:Totuşi nu e o formă şi aceasta a lipsei de speranţă? Să ne reamintim, regele a fost fugărit pe şoselele ţării şi întors cu forţa la aeroport. Cum ar putea fi un proiect politic viabil, doamnă Cornea?

Doina Cornea:Revin. Republica categoric nu ni se potriveşte. Poporul nu este încă în stare să discearnă demagogia de proiecte reale, cu care vin toţi demagogii, mai puţin domnul Constantinescu. Deci se lasă păcăliţi, minţiţi, sunt în stare să-şi acorde votul unui Becali care îşi pune trei icoane pe perete, se aşează dedesubt, îşi pune picior peste picior şi fumează. Fumează! Deci un tablou perfect între diavol şi Dumnezeu. E şmecher cu banii lui. Îl ademeneşte pe mitropolitul Bucovinei, pe Înalt Preasfinţitul, ca să-l însoţească în campaniile lui populiste unde distribuie bani la elevi, nu şcolii. Cred că domnul Traian Băsescu, cu această ieftină afirmaţie de ieri de la Sibiu, câştigă inimile unei părţi a românilor: „vai ce bun e, uite, crede în Dumnezeu”. Şi domnul Iliescu îşi făcea cruci foarte mari în faza a doua. În a-ntâia era liber cugetător şi în a doua era mare credincios. Trebuie să distingem minciuna de adevăr. De aceea, în România de astăzi, ca şi în cea din trecut, că avem tradiţie, ne trebuie monarhie constituţională, sau parlamentară, cum vreţi să-i spun. Pentru că psihologic corespunde structurii noastre intime, sufleteşti. Pe de-o parte, eu am dezvoltat aceste argumente în cartea mea „Faţa nevăzută a lucrurilor”, unde consacru acestui subiect un capitol întreg. Românii sunt paternalişti. Vedem şi intelectualii. Cei o sută nu scapă de această trăsătură psihologică: ce ne facem fără preşedinte? Deci, avem nevoie de tradiţie, de permanenţă în primul rând. Monarhul e acolo, simbol al permanenţei. Dar nu are puteri discreţionare. Deci permanenţă pe de-o parte, dar nu ne trebuie numai permanenţă, lucrurile să îngheţe. Noi suntem un popor care vrea şi schimbare, vrea şi speranţă. Deci acolo e parlamentul care întreţine acest germene de schimbare de care avem nevoie.

BBC:Şi dacă acest fel de a vedea stabilitatea în viaţa publică din România nu este pe placul, nu este pe potriva felului de a gândi celor ce aparţin generaţiei internetului, ce a-ţi mai spune doamnă Cornea?

Doina Cornea:Nu mai spun nimic. Consecinţele o să le suportăm cu toţii, sau în primul rând ei, cei care nu înţeleg acest lucru. Dacă ne grăbim, este regele Mihai, care nu trebuie să se implice în viaţa politică, nu cade în atribuţiile lui. Nu ar face ce face domnul Băsescu. Există principesa Margareta. Constituţia din 1923 nu îi dădea dreptul să urmeze la tron. Sigur,pe principele Radu, mulţi nu l-ar accepta. Am auzit şi voci, pe care le-am pus la punct: „domnul Duda”. Păi zic acum nu mai avem dreptul să-i zicem domnul Duda, e principele Radu, recunoscut de casa Hohenzollern. Poate aş pleda pentru prinţul Nicolae, dar e cu semn de întrebare. Personal, eu nu ştiu cum a evoluat acest tânăr. Avea 7 ani când a venit la vizita aceea faimoasă de Paşte. Există şi această posibilitate. Totuşi, o echipă de istorici, cercetători, oameni de afaceri, ar trebui să pună în discuţie publică. Asta o spuneam în ultimul meu articol, să se discute. Ne întoarcem la popor, referendum… Ce e asta? Cea mai mare demagogie este această formulă, „ne întoarcem la popor”. Trebuie bine deschişi ochii asupra unei eventuale alegeri.

Cameron Diaz pe bani

# # #

eram doi şi sala de cinematograf
ca o prefaţă ironică

un bătrân
de pe soclu
privea îngăduitor

un biet cuier
pentru anotimp- ziceam şi-ţi cuprindeam
umerii- un arhivar al neputinţei

pe sub uşi scorojite,
în absenţa reprezentaţiei,
pătrunde întunericul...
Alexandru PETRIA

Băsescu pune artileria pe parlamentari

Mesajul preşedintelui Traian Băsescu, adresat Camerelor reunite ale Parlamentului

Preşedintele României, Traian Băsescu, a adresat astăzi, 30 mai a.c., un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului.
Vă transmitem integral textul mesajului:

„Domnilor Preşedinţi ai Camerelor,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Excelenţele Voastre,
Doamnelor şi domnilor,

Imediat după integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, s-a format în actualul Parlament o majoritate de conjunctură, a cărei cifră – 322 – a făcut ocolul României şi chiar al lumii. Această majoritate a hotărât suspendarea din funcţie a Preşedintelui legitim ales prin votul popular din 2004, chiar dacă avizul Curţii Constituţionale arăta clar că acuzaţiile împotriva mea, ca şef al statului român, nu aveau nici o bază constituţională. Decizia dumneavoastră a costat bani publici pentru organizarea referendumului şi a generat deturnarea vieţii instituţionale normale către o temă fără susţinere populară. De asemenea, această decizie a deteriorat relaţia instituţională dintre Parlament şi Preşedinte şi între Guvern şi Preşedinte prin angajarea fără rezerve a Primului Ministru şi a celor două partide aflate la guvernare în coaliţia antiprezidenţială. Practic, s-au înlocuit, printr-un abuz de putere al Guvernului, alegerile pentru Parlamentul European cu referendumul pentru destituirea preşedintelui.

Pe 19 mai, poporul român s-a manifestat la urne. Peste şase milioane dintre cele opt milioane de cetăţeni care şi-au exercitat votul mi-au reconfirmat încrederea lor. 75 la sută dintre alegători îl sprijină pe Preşedinte, pentru că sprijină de fapt agenda de modernizare a statului român. Într-o democraţie europeană, care funcţionează normal, un asemenea scor electoral ar fi declanşat imediat demisia guvernului şi organizarea de alegeri anticipate. Sunt nevoit să vă reamintesc că democraţia este acel sistem politic în care voinţa populară se reflectă corect în compoziţia parlamentului şi a executivului.

Aşadar, trei pătrimi dintre parlamentari [322 din 440 prezenţi] au pledat pentru demiterea şefului statului, în vreme ce tot trei pătrimi din totalul alegătorilor prezenţi la urne au decis susţinerea şefului statului pentru funcţia de Preşedinte. O asimetrie numerică atât de amplă între reprezentanţi şi cei pe care îi reprezintă pune în evidenţă o prăpastie între Parlament si popor, intre votul din 2004 şi situaţia actuală. Într-o democraţie autentică asemenea dezechilibre sunt corectate imediat. Nu alegătorii sunt cei care au deviat de la cursul normal, ci reprezentanţii poporului în forul legislativ.

Din păcate, comportamentul coaliţiei antiprezidenţiale de după anunţarea rezultatului la referendumul din 19 mai demonstrează - în văzul tuturor românilor - că mulţi dintre dumneavoastră au rămas prizonierii aşa-zisei „democraţii originale”. Liderii partidelor care au declanşat procedura de suspendare, nu doar că nu şi-au asumat responsabilitatea după votul popular din 19 mai, dar acum îi vedem acţionând pentru intrarea sau rămânerea la guvernare. Ei sunt cei care astăzi, după sancţiunea referendumului, vor să decidă paşii următori. Ei sunt cei care transmit mesajul cel mai neobişnuit pentru o democraţie: dacă pierzi în faţa poporului, atunci poţi să emiţi pretenţii pentru a-l guverna.

În calitate de mediator între stat şi societate, potrivit articolului 80 din Constituţia României, am datoria de a vă semnala contradicţia apărută în urma votului românilor de la referendumul din 19 mai. Este vorba de contradicţia dintre voinţa poporului suveran şi voinţa unei majorităţi parlamentare care nu reflectă orientarea majoritară a cetăţenilor cu drept de vot.

Este inadmisibil ca voinţa poporului să rămână captivă în cadrul unei majorităţi de conjunctură, cu partide care sfidează agenda cetăţeanului, preferând să continue jocurile de culise. Votul de la referendum arată că aveam dreptate în luna februarie 2007 când, adresând Parlamentului un mesaj, spuneam că societatea românească evoluează mai dinamic decât liderii politici de astăzi ai României.

Pe 19 mai, reacţia corpului electoral a demonstrat că o copleşitoare majoritate a românilor doreşte ca ţara să fie condusă ca un veritabil stat de drept, cu o justiţie independentă şi reprezentanţi dedicaţi interesului public şi nu intereselor private sau intereselor unui grup oligarhic. Prin votul lor, cetăţenii României ne impun tuturor responsabilitatea de a elimina decalajul dintre priorităţile societăţii româneşti de astăzi şi acţiunile clasei politice. Partidele au primit mandatul imperativ de a construi, într-un cadru democratic, viitorul european al României şi nu pe acela de a provoca crize instituţionale artificiale, păgubitoare pentru interesele naţiunii şi pentru imaginea noastră în lume.

În acest sens, vă adresez chemarea de a părăsi zona improvizaţiilor democratice şi de a ne concentra asupra construcţiei instituţionale pe care corpul electoral ne-o cere! Aceasta este responsabilitatea noastră. Consider că după condamnarea oficială a crimelor comunismului din România, la 18 decembrie 2006, după intrarea în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, şi după referendumul din 19 mai, România a intrat într-o nouă etapă a istoriei sale. Pentru a valorifica şansele acestui nou ciclu istoric avem nevoie de o nouă elită politica capabilă să genereze proiecte responsabile şi să gestioneze inteligent resursele umane, materiale şi comunitare de care dispunem; o elită care să-i reprezinte cu adevărat pe români şi care să recredibilizeze actul politic. Avem nevoie de o elită care să conjuge competenţa cu simţul responsabilităţii.

Doamnelor şi domnilor,

Principiul fundamental al oricărui sistem democratic este respectul faţă de voinţa naţională exprimată prin vot. În actualul context există o singură soluţie onestă: demisia guvernului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate. După consultările cu partidele parlamentare, pe care le-am organizat la Palatul Cotroceni, la începutul acestei săptămâni, înţeleg cu regret faptul că alegerile anticipate nu reprezintă pentru cea mai mare parte a partidelor o soluţie acceptabilă chiar dacă partidele au fost sancţionate dramatic prin votul popular la referendumul din 19 mai 2007 . Înţeleg şi faptul că, pentru aceste partide politice, întâlnirea cu electoratul este inoportună. Îmi permit totuşi să vă atrag atenţia că o asemenea poziţie anti-electorală corespunde exclusiv unor interese pe termen foarte scurt.

Liderii partidelor care au eşuat la referendumul din 19 mai vorbesc acum despre o reconciliere cu Preşedintele. Vă atrag atenţia că e nevoie de o reconciliere a acestor partide cu propriul lor electorat. După rezultatul votului din 19 mai nu e suficient să spunem: vom colabora, vom avea bune relaţii, vom lucra împreună! E moral şi democratic să cereţi o reconfirmare din partea celor care v-au trimis în funcţiile publice şi care v-au contrazis fără nici un echivoc la referendum.

De aceea, fac un apel la responsabilitatea faţă de interesul naţional, fac un apel la conştiinţa fiecărui parlamentar şi mă gândesc aici, în primul rând, la aceia dintre dumneavoastră care au votat, uneori la comandă politică: v-aţi asumat o responsabilitate majoră. Cei pe care îi reprezentaţi în urma alegerilor din 2004 v-au dat un vot de blam pe care trebuie să îl respectaţi. Numai respectând votul din 19 mai, puteţi arăta că îi respectaţi pe cetăţenii acestei ţări. Aveţi şansa ca, întorcându-vă la electorat, să confirmaţi faptul că-i reprezentaţi pe cetăţeni şi că puneţi interesul naţional şi democraţia mai presus de orice interes partizan.

Numai în sistemele politice nedemocratice o minoritate care a mobilizat doar 25 la sută dintre alegători poate pretinde să decidă pentru o majoritate de aproape 75 la sută. Cei care vor acum să guverneze România fără să ţină cont de această majoritate sunt într-o gravă eroare politică şi vor să se sustragă principiilor de bază ale democraţiei.

În acest moment, dumneavostră, fiecare dintre parlamentari, indiferent de partid, aveţi responsabilitatea directă de a găsi o soluţie pentru ieşirea din actuala situaţie nedemocratică.

Indiferent de formula pentru care veţi opta, eu voi rămâne ataşat adevăratelor soluţii democratice şi voi respinge orice aranjament de culise.

Voi fi întotdeauna partenerul celor care au înţeles mesajul alegerilor din decembrie 2004, reconfirmat în mai 2007. Acest mesaj poate fi rezumat în cateva soluţii, de a căror îndeplinire depinde succesul noii Românii:

1. Reforma profundă a clasei politice prin introducerea votului uninominal, legea lustraţiei şi reprofilarea standardelor de competenţă profesională şi morală a candidaţilor la alegerile parlamentare.
2. Clarificarea sistemului politic prin definirea raporturilor între Preşedinte, Guvern şi Parlament, precum şi înfiinţarea Parlamentului unicameral, sau în cazul menţinerii Parlamentului bicameral, o reducere semnificativă a numărului de senatori şi deputaţi, reorganizarea administrativă a ţării, toate, pe temeiul unei noi Constituţii cu adevărat europene.
3. Garantarea unui sistem juridic independent şi eficient, care să ducă la diminuarea corupţiei şi la dispariţia definitivă a stării de impunitate de care nomenclatura tranziţiei s-a bucurat în mod nedrept.
4. Situarea educaţiei naţionale în centrul proiectului de societate pentru România de mâine. Poporul român va avea un viitor prosper numai dacă vom construi un sistem de educaţie competitiv, pe deplin adaptat cerinţelor unei economii în plină expansiune, iar asta înseamnă reforma curiculară, descentralizarea controlului administrativ al şcolilor şi alocarea a 6 la suta din PIB pentru educaţie începând cu anul 2008.
5. Rezolvarea problemei absorbţiei fondurilor europene şi stabilirea unor criterii obiective pentru realizarea investiţiilor. Nu este deloc inutil să vă reamintesc riscul de a rata beneficiile imediate ale integrării în Uniunea Europeană din cauza faptului că informaţia despre fondurile ce pot fi accesate este distribuită preferenţial, iar asistenţa instituţională pentru realizarea de proiecte eligibile este ineficientă.
6. Avem nevoie de o viziune pe termen lung asupra României. Spre exemplu, trebuie ca mediul rural, agricultura, turismul, industria energetică să beneficize de strategii coerente şi realiste de dezvoltare, ca de altfel şi alte domenii prioritare.
7. Sistemul de sănătate trebuie regândit şi descentralizat prin transferul controlului administrativ către administraţiile locale. Este inadmisibil ca bugetul să crescă în ultimii şapte ani de patru ori, iar pacienţii şi medicii să nu resimtă beneficiile acestei creşteri pentru că licitaţiile pentru medicamente şi echipamente sunt viciate de corupţie şi clientelism.
8. Trebuie deschis un dialog mult mai amplu cu toate organismele societăţii civile. În momentul de faţă, numeroase decizii politice sunt luate fără o veritabilă consultare a partenerilor sociali. În schimb, observăm cum oligarhia tranziţiei doreşte să exercite un adevărat monopol asupra deciziilor Guvernului. Soluţia este încurajarea sutelor de mii de întreprinzători mici şi mijlocii prin politici publice menite să tranforme economia românească într-un spaţiu al concurenţei loiale şi al competitivităţii la nivel european şi global. La fel de adevarat este faptul că firmele româneşti performante din domenii precum IT-ul, construcţii, turism, industrie alimentară, trebuie stimulate să se asocieze pentru a face faţă concurenţei pe piaţa europeană, dar mai ales pentru a rămâne competitive pe piaţa romanească.
9. Avem nevoie de legi pentru structurile de securitate naţională care să pună la dispoziţia acestora instrumente şi mijloace pentru a le face eficiente în lupta împotriva traficului de droguri, a traficului de carne vie, a corupţiei la nivel înalt, a prevenirii actelor de terorism îndreptate împotriva populaţiei, a luptei împotriva reţelelor crimei organizate transfrontaliere. Nu prin interdicţii care accentuează ineficienţa structurilor de securitate a statului în aceste domenii vom proteja libertăţile cetăţenilor, ci prin demilitarizarea acestor instituţii şi prin intărirea severă a controlului parlamentar asupra lor.

Toate aceste obiective nu pot fi realizate decât prin constituirea unui guvern puternic, sprijinit de o majoritate asumată în mod transparent; un guvern competent, care să aplice exclusiv politica interesului naţional, fără a-şi limita acţiunea la interesele unor persoane şi grupuri nereprezentative.

Dincolo de nevoia unui Guvern care să aplice exclusiv politica interesului naţional, România are nevoie de un guvern legitim din punct de vedere electoral, aşa cum el poate rezulta în urma unor alegerilor anticipate.

Daca partidele parlamentare vor continua sa refuze principiile de baza ale democraţiilor de tip european, atunci criteriile pentru desemnarea unui guvern cu o legitimitate maximă faţă de realitatea politică a momentului trebuie să fie căutate în rezultatul alegerilor parlamentare din 2004 şi, de asemenea, a rezultatelor referendumului din 19 mai 2007. Trebuie avut în vedere faptul că referendumul din 19 mai reprezintă cea mai recentă confruntare a aleşilor cu electoratul.

Nu exclud posibilitatea ca liderii partidelor parlamentare şi Primul Ministru, să refuze confruntarea cu electoratul şi să persiste în eroarea de a nu fi de acord cu organizarea alegerilor anticipate. Vă reamintesc că la sfârşitul acestui an vor fi organizate alegeri pentru Parlamentul European, la jumătatea anului viitor vor avea loc alegeri locale, iar până cel târziu la începutul lui 2009 vor avea loc alegeri parlamentare. Dacă soluţia pe care o veţi găsi pentru o nouă majoritate parlamentară va deturna sensul votului popular, vă rog să aveţi convingerea unei sancţiuni drastice din partea cetăţenilor pentru cei care vor mistifica pronunţarea democratică de la 19 mai şi din 2004.

Doamnelor şi domnilor,

Avem, fiecare la locul nostru, datoria de a contribui la accelerarea dezvoltării naţionale, pentru a profita cum se cuvine de apartenenţa noastră la Uniunea Europeană. Politicienii se află acum în faţa unei alternative radicale: pot intra în istoria României ca figuri pozitive ale destinului naţional sau pot acţiona vremelnic ca obstacole în calea realizării acestuia. Nu trebuie să ratăm această şansă, nu avem dreptul să ne jucăm cu răbdarea românilor, pe baza iluziei că poporul ne va tolera la nesfârşit erorile.

Vă îndemn să facem politică pentru viitorul tuturor şi al fiecăruia! Am intrat într-un stadiu în care numai cei ce urmăresc politica interesului naţional vor putea să mai aspire vreodată la privilegiul de a-i reprezenta pe români. Dacă nu găsim o soluţie corectă, există riscul major ca românii să-şi piardă încrederea în capacitatea democratică a instituţiilor noastre; să-şi piardă încrederea în vot ca principal mod de exercitare a voinţei majoritare.

În pofida tuturor răstălmăcirilor şi speculaţiilor partizane, respectul meu în calitate de Preşedinte faţă de instituţia Parlamentului este real. Sunt dator, totodată, să vă transmit cu toată tăria mesajul că impopularitatea acestei instituţii esenţiale a democraţiei, accentuată de înfrângerea prin vot a deciziei celor 322, poate conduce la ruperea definitivă a reprezentanţilor naţiunii de cetăţeni şi la consolidarea nedorită a unor mişcări sau ideologii antidemocratice.

Deriva sistemului politic democratic spre un sistem oligarhic are ca principal simptom incapacitatea clasei politice de a mai reacţiona la semnalele venite din societate. În următoarea perioadă, avem ocazia să demonstrăm împreună că nu acceptăm un regim politic în care democraţia ne oferă doar pârghii formale pentru a susţine diferite interese oculte şi în care, indiferent de votul românilor, nimic nu se schimbă.

Românii nu au votat pe 19 mai pentru persoana Traian Băsescu şi nici împotriva unor lideri politici. Ei au spus NU corupţiei şi abuzului politic; ei au votat pentru ca România să fie mai bine guvernată. Personal, cred în schimbare, în dialog şi negociere sinceră, în vederea binelui comun. Dar vă rog să nu-mi cereţi atitudini care pot compromite speranţa şi încrederea cu care milioane de cetăţeni m-au reinvestit pe 19 mai. În numele lor vă adresez chemarea de a răspunde urgenţei acestui moment. În numele lor, vă invit să luaţi deciziile pe care poporul român le aşteaptă.

Vă mulţumesc.”

Departamentul de Comunicare Publica
30 Mai 2007

# # #

uneori cuvintele iau foc de aşteptare

sânii plutesc
alături de pata de ulei a înserării

pereţii cad fără remuşcări

rămâne locul ferestrei uneori

Alexandru PETRIA