"PERLE" ALE ELEVILOR DE LA EXAMENUL DE BACALAUREAT
1.Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.
2. Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.
3. Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.
4. Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.
5. Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.
6. Scoala Ardeleana nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
7. Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus: de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu! Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.
8. Poezia "Sburatorul" de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.
9. Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa.
10. In "Sobieschi si romanii" autorul descrie cum o mina de plaiesi au rezistat asediului perfid al puternicei armate din Iasi. In final, plaiesii, se predau in mod eroic, lasind cetatea neamtului.
11. Desi s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogas vorbea latina la perfectie.
12. Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In "Scrisoarea a treia" se desfasoara batalia de la Rovinari.
13. Conversatia dintre Baiazid si Mircea este descrisa cuvint cu cuvint, cu toate ca autorul n-a prea fost cine stie ce de fata.
14. Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant "Tu esti Mircea?", domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: "Da-mparate!"
15. Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.
16. Imparati cu care lumea nu putea sa se mai impace au venit si la noi in Romania si au cerut pamint si de baut, dar cum venira s-a lamurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava pulberata, c-au ramas doar citeva de bucati de eniceri si spahii fugind, dintre care este amintita "inspre Dunare, o mina."
17. Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
18. Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire. Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
19. Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.
20. Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.
21. Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.
22. Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cînd el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.
23. Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
24. În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.
25. Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.
26. Ion sufera ca nu are pamînt dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.
27. Capitala SUA este Casa Alba.
28. În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.
29. Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.
30. În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.
31. Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.
32. Toate rascoalele au cerut pamînt care era tinut sub talpa de boieri.
33. Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.
34. Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)
35. Lebada moare de cîte ori cînta.
36. Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.
37. În dogmatism, gîndirea devine rigida, casanta.
38. Punctul este o linie redusa la minimum.
39. În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.
40. Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.
41. Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamînt arabil.
42. În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.
43. Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.
44. Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era atît de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.
45. Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.
46. Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.
47. Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
48. Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.
49. Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.
50. Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.
51. Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura molustelor: "Dupa melci".
52. Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i ghiara pîna-n gît.
53. În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...
54. Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!
56. Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
57. Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.
58. Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.
59. Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfîrsit sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.
60. Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...
61. Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca ceva din ea era si a lui George Buluc.
62. Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala gaurit în trei parti de un singur glonte. ricosheul, deh...
63. Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!
64. Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.
65. Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.
66. Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie eoliana care producea vînt.
67. La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred în Danemarca.
68. Sîngele soldatilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glontul si sîngele nu mai curgea.
69. Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.
70. Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice.
71. La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.
72. Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.
73. Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii într-o gamela.
74. Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.
75. Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.
76. Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.
77. Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.
78. Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala facuta.
79. Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.
80. Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a depune un mare efort fizic.
81. Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza între peretii claselor.
82. În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.
83. Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.
84. La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.
85. Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.
86. Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.
87. În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sînt cele mai valoroase ale taranului.
88. Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gîndul la figuri mari ce se fac numai noaptea.
90. Pe lînga aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris si un ou si o sfera.
91. Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.
92. Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.
93. Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.
94. Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.
95. Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lînga plopii Slavitesti".
96. La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.
97. Si eroul, ca sa nu fie gasit, se ascunse într-o pititoare.
98. Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.
99. El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.
100. Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.
101. Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.
102. Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.
103. Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.
104. Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.
105. Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.
106. Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!
108. Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!
109. Orheianu sta drept pe cal, de parca avea un bat înfipt undeva.
110. Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.
111. În "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.
112. Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.
113. Liviu Rebreanu are placerea de a ne aduce la cunostinta, în operele sale, iubirea de pamînt a taranului.
114. Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.
115. Tu nu stii sa înoti, pentru ca nu ai vrut sa înveti carte.
116. Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".
117. Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.
118. Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la razboi"!
119. În drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.
120. Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.
121. Ceahlaul este situat sus pe munte.
miercuri, 11 iulie 2007
sâmbătă, 7 iulie 2007
La Salva, despre cântece, printre cireşi şi vişini
Într-un minunat peisaj cu dealuri de-o parte şi de alta, printre vişini şi cireşi, cu o apă curgătoare şi limpede, cu o roată de moară aproape ca pe vremea lui Coşbuc, şi afon, fredonând o melodie, parcă şi aceasta capătă un oarecare contur, d-apoi să ai şi talent… Cânţi până răguşeşti, iar când îţi trece o iei de la capăt.
Aşa cum îi merge gura, aşa îi umblă şi mâna
În una din zile, am poposit în comuna Salva, în locul descris mai sus, la două cântăreţe de muzică populară, mamă şi fiică, Genuca şi Alina Ceuca, pe care le-am remarcat la o emisiune de pe Etno, cu ceva timp în urmă. Cunoşteam această comună de când eram elevă la liceul din Năsăud şi duminica veneam aici în vizită la colegele şi colegii de clasă. Dar pe lângă valea Sălăuţei nu am fost. Am găsit-o pe Genuca Ceuca singură, trebăluind pe lângă gospodărie, şi am obsevat că aşa cum îi merge gura aşa îi umblă şi mâna. Până ne-a povestit una şi alta, a terminat şi lucrul care şi-l propuse să-l facă.
“Eu nu sunt de loc de aici, am venit din Runcu Salvei”, spune, un sat din apropiere de Salva de unde este poetul popular Vasile Dâncu şi vestitul ceteraş Dumitru Cilica.
Cântece şi lapte acru din bărbânţă
“Am venit noră la 17 ani, când m-am căsătorit cu Ion, şi aici am rămas. Ne-am făcut casa asta, avem doi copii, sântem fericiţi. Doar că lucrăm foarte mult. Ca femeie, fac de toate. Mulg vaca, sap în grădină, strâng fânul, dar munca mea de bază este pusul mărgeuţelor pe costume naţionale, pe cămăşi, pe zadii, pe brâie. Toată viaţa am făcut asta. Îmi place foarte mult. Mă relaxează”, completează.
Ne-a arătat casa plină de obiecte ţărăneşti combinate cu lucruri moderne (calculator performant, televizor…), ne-a scos de prin dulapuri o mulţime de costume naţionale, afirmând cu mândrie că ea le-a cusut, brodat, ne-a servit cu lapte acru de oaie din bărbânţă (putină) rece ca gheaţa, scos dintr-un beci întunecat săpat în pământ, care cred că numai în satul ei de origine se mai face.
Apoi am abătut discuţia înspre cântece. “Eu doamnă, cânt şi când duc o găleată de apă, şi la munca câmpului. Aşa de mult îmi place să cânt. Tatăl meu a fost pădurar şi cânta din frunză, şi-mi plăcea să-l ascult. De la el şi de la mama am învăţat multe cântece. Apoi, când fiica mea Alina a crescut, m-am gândit că ar fi bine să le cânte ea, cum cântă şi alţi copii. Ea de ce nu ar putea cânta, mi-am zis, mai ales că avea voce de mică? Şi aşa am învăţat-o cântece, împreună cu doamna profesoară de istorie Ana Filip, acum pensionară. Am mers cu ea la concursuri, la spectacole, a luat premii… Şi să vă spun cum am apărut eu la, 44 de ani, pe scenă. Mergând cu ea încoace şi încolo, pe autocar, eu cântam. M-au auzit celelalte soliste care erau cu noi, multe dintre ele consacrate, şi m-au încurajat, spundu-mi că pot să cânt şi eu pe scenă, să fac un duet cu Alina. Şi aşa am început: la Etno, Naţional TV- la Cornelia şi Lupu Rednic, la diferite spectacole din Gherla, Baia Mare, Năsăud, Bistriţa, Beclean etc. Alina are foarte multe cântece pe care le interpretează singură, acum a terminat clasa a VIII-a. Şi amândouă avem, şi tot mai culegem. Avem material pentru un CD, numai bani să fie”, o rupe cu puţin năduf în voce, năduf iscat de gândurile legate de bani.
Un soţ cu simţul umorului
Soţul ei, Ion, pe care întrebându-l dacă îi place să cânte nevasta lui, plin de umor, ne-a răspuns: “Să cânte la alţii cât o vrea pe gamă mai ridicată, numai mie să-mi cânte pe un ton mai jos”.
Cu Genuca ai putea să stai mult şi bine la poveşti, că ea în acelaşi timp îşi face şi treaba, iar a ta rămâne. Aşa că mi-am luat rămas bun de la familia Ceuca, după ce în acest loc mi-am “încărcat şi bateriile”. Aveam şi eu treburi, că multe sunt de făcut pe lângă cele reportericeşti de către o femeie.
Aurelia VLASIN
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
Colocviile de la Beclean, despre Mircea Eliade
Colocviile de la Beclean, despre Mircea Eliade
Ediţia din acest an a Colocviilor de la Beclean, manifestare de ţinută intelectuală care deja are tradiţie, a avut ca temă viaţa şi opera lui Mircea Eliade, cum este reflectată imaginea acestuia în conştiinţa noastră. Şi de această dată, scriitorul Aurel Podaru a reuşit să adune invitaţi de valoare, care n-au bătut apa în piuă, ci au analizat pertinent, din mai multe unghiuri, uneori polemic, autorul în discuţie.
Mulţi s-au aplecat îndelung asupra colaborării lui Eliade cu Mişcarea Legionară, a implicaţiilor acestui gest, a modului cum a fost receptat în timp. Radu Mareş, Ovidiu Pecican, Laszlo Alexandru, Cornel Cotuţiu, Alexandru Petria, Ioan Pintea, Virgil Raţiu, Zorin Diaconescu, Ion Filipciuc, Olimpiu Nuşfelean şi, bineînţeles, Aurel Podaru sunt câţiva dintre scriitorii care au susţinut intervenţii consistente.
Primarul oraşului, Nicolae Moldovan, prezent la colocviu, a declarat că se simte onorat să poată susţine într-un fel sau altul mişcarea culturală.
A.P.
Ediţia din acest an a Colocviilor de la Beclean, manifestare de ţinută intelectuală care deja are tradiţie, a avut ca temă viaţa şi opera lui Mircea Eliade, cum este reflectată imaginea acestuia în conştiinţa noastră. Şi de această dată, scriitorul Aurel Podaru a reuşit să adune invitaţi de valoare, care n-au bătut apa în piuă, ci au analizat pertinent, din mai multe unghiuri, uneori polemic, autorul în discuţie.
Mulţi s-au aplecat îndelung asupra colaborării lui Eliade cu Mişcarea Legionară, a implicaţiilor acestui gest, a modului cum a fost receptat în timp. Radu Mareş, Ovidiu Pecican, Laszlo Alexandru, Cornel Cotuţiu, Alexandru Petria, Ioan Pintea, Virgil Raţiu, Zorin Diaconescu, Ion Filipciuc, Olimpiu Nuşfelean şi, bineînţeles, Aurel Podaru sunt câţiva dintre scriitorii care au susţinut intervenţii consistente.
Primarul oraşului, Nicolae Moldovan, prezent la colocviu, a declarat că se simte onorat să poată susţine într-un fel sau altul mişcarea culturală.
A.P.
Mircea Eliade şi crezul său de generaţie
Perioada interbelică a reprezentat pentru viaţa românească un vârf al realizărilor de excepţie pe toate planurile: politic, cultural, religios şi economic. România Mare în scurta ei viaţă a întrunit şi manifestat virtuţile cele mai alese ale neamului românesc, deşi multe dintre idealurile sale naţionale au rămas neatinse. Vocaţia creştină şi naţională ai unor reprezentanţi de seamă ai neamului a creionat specificul spiritului românesc într-o Europă frământată atunci de fierberea şi ciocnirea diverselor ideologii. Nae Ionescu, Mircea Eliade, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Constantin Brâncuşi, Mircea Vulcănescu şi alţii, au oferit Europei o identitate autentică şi curată a României, rămânând peste veacuri reprezentanţi aleşi ai credinţei şi culturii sufletului românesc.
Din păcate, al doilea război mondial şi regimul comunist, care au ciopârţit şi zugrumat România Mare, au şi falsificat la culme identitatea românească definită de marii gânditori interbelici, promovându-se un surogat nevertebrat „fără Dumnezeu şi ţară” în duhul stângii proletare. Spiritul românesc autentic, creştin şi naţional, a fost blamat şi pus în umbră de către tartorii roşii care au infectat România timp de peste jumătate de deceniu. Singură Ortodoxia, rezistând în diverse forme la ororile vremii, mai păstra în duhul ei autenticitatea românismului interbelic prin credinţa tainică în renaşterea naţiunii şi mântuirea neamului.
Chiar şi după prăbuşirea regimului roşu, istoriografia românească pare să fi rămas la fel de timorată, pe fondul unei mentalităţi stângiste generale, informarea publicului larg şi educaţia naţională a tinerelor generaţii suferind în continuare de numeroase lacune şi mistificări. Mai ales în privinţa dreptei româneşti interbelice există un fel de pornire şi înţelegere tacită între toate facţiunile ideologice ale gândirii politice şi culturale actuale aflate sub dominaţia covârşitoare a europenismului, prin perpetuarea comodă şi interesată a vechilor poncife şi prejudecăţi. Din acest punct de vedere, de peste un deceniu încoace, stânga proletară şi-a dat mâna cu stânga democratică într-un consens al promovării sfidătoare şi fără discernământ a unei gândiri a libertăţii şi toleranţei prost înţelese.
Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la naşterea marelui savant român Mircea Eliade (1907–1986) şi cu excepţia unor manifestări sporadice şi a unor apariţii banale în presă, societatea românească actuală n-a avut tăria şi prezenţa de spirit de a proclama anul Eliade şi a-l comemora cum se cuvine pe marele gânditor român. Eschivarea surprinzătoare a forurilor decizionale în această privinţă se datorează, se pare, apartenenţei lui Mircea Eliade la elita generaţiei naţional-creştine interbelice ai cărei principal mentor era marele Nae Ionescu şi care şi-a găsit expresia în acel curent al spiritului românesc numit Mişcarea Legionară.
Necunoaşterea adevărului cu privire la această fascinantă mişcare a tineretului interbelic şi rezerva nejustificată de a se cerceta serios valorile şi idealurile propuse de ea, au dus la aruncarea ei gratuită în categoria formaţiunilor fasciste cu o etichetă negativă de netăgăduit. Atât de mult am minţit despre noi înşine ca popor, după vremuri şi împrejurări, încât propria noastră istorie cu valorile ei politice sau spirituale au ajuns s-o cunoască şi s-o judece mai corect străinii. În timp ce noi am copleşit fenomenul legionar decenii de-a rândul cu mistificările, injuriile şi calomniile cele mai josnice, alţii s-au străduit onest să-l cerceteze şi să-l înţeleagă, fascinaţi de amploarea şi unicitatea lui. Cert este că nici o altă grupare din istoria României n-a mai atras în asemenea măsură atenţia străinătăţii, atât la vremea respectivă, cât şi în posteritate. Poate şi pentru faptul că a fost singura formaţiune publică specific românească şi nu o imitaţie mecanică după modele apusene, cum au fost toate celelalte.
Literatura legionară clasică a fost tradusă de la sfârşitul anilor 30 şi până în zilele noastre în toate limbile importante ale Europei, iar referinţele bibliografice străine la acest fenomen românesc însumează mii de titluri şi sute de volume, cele mai multe încă ignorate în România. Oricum, cele puţine care s-au tradus (Armin Heinen, Francisco Veiga, Eugen Weber) oferă o informaţie mai bogată şi o perspectivă mai pertinentă decât majoritatea lucrărilor româneşti de referinţă. Acest lucru este valabil şi pentru cele câteva personalităţi culturale româneşti de faimă mondială care au fost legate în tinereţea lor, în măsură mai mare sau mai mică, de Mişcarea Legionară, cazul lui Mircea Eliade fiind cel mai notoriu.
Afinitatea lui Mircea Eliade din tinereţe cu mişcarea condusă de Corneliu Zelea Codreanu este de netăgăduit, având puternice rezonanţe în viaţa şi opera sa (publicistica din tinereţe, piesa de teatru Ifigenia legionară, nuvelele Un om mare şi Adio, romanele Noaptea de Sânziene şi Nouăsprezece trandafiri, memorialistica). Acest fapt dă o imensă valoare românească gândirii şi operei sale şi nu merită să fie culpabilizat şi contestat iresponsabil de purtătorii de cuvânt ai unor cercuri anticreştine şi antitradiţionale, constituiţi într-o nouă inchiziţie ideologică, în mare parte de sorginte marxistă. Opţiunea legionară a lui Mircea Eliade, spune Răzvan Codrescu, se motivează istoriceşte şi sufleteşte, făcând parte din destinul tragic al generaţiei sale, a cărei forţă creatoare nu poate fi însă contestată. Adevărul despre acest aspect al vieţii şi gândirii lui Mircea Eliade se îngemănează cu adevărul despre fenomenul legionar pe care el l-a resimţit întotdeauna, ca şi Codreanu însuşi, nu atât ca pe „un fenomen politic”, cât ca pe unul „de esenţă etică şi religioasă”, înnobilat şi încununat de un martiraj fără precedent în istoria modernă a lumii creştine (rev. Rost, aprilie 2003, p. 6).
Tânărul Eliade credea în idealul unei Românii puternice, cinstite şi creatoare şi ştia că aceasta nu putea fi decât o Românie creştină „ca soarele sfânt de pe cer”, aşa cum era visul şi speranţa lui Codreanu. El însuşi definea legionarismul drept singura mişcare politică românească ce lua în serios creştinismul şi Biserica (Memorii, vol. II, ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 26-27). Mişcarea aceasta a tineretului, spunea el, urmăreşte mântuirea şi învierea neamului prin jertfă de sine, nădăjduită prin minunea creştinismului şi prin trăirea cât mai sinceră în duhul creştin, realizând destinul neamului nostru printr-o revoluţie spirituală, ascetică şi bărbătească aşa cum nu a cunoscut încă istoria Europei (Vremea, 21 feb. 1937). Comemorând elogiativ jertfa profund creştină a lui Ion Moţa şi Vasile Marin pentru libertatea Europei, Mircea Eliade adaugă profund marcat de actul lor de curaj: Destinul i-a ales pe ei ca să mărturisească; să arate celorlalţi seninătatea pe care ţi-o dă credinţa, sensul creştin şi eroic pe care îl capătă viaţa atunci când eşti gata în orice clipă să renunţi la ea (Vremea, 24 ian. 1937).
Din păcate, după al doilea război mondial, preocuparea lui Mircea Eliade pentru descoperirea elementelor specifice marilor religii l-a transformat într-un fenomenolog, îndepărtându-l, cel puţin declarativ, de pe linia ortodoxă a generaţiei sale. Cu toate acestea, sunt încă şi astăzi trâmbiţători ai corectitudinii politice, noua ideologie europeană de factură iluministă, care condamnă cu nesăbuinţă valoarea marelui savant al religiilor, din cauza crezului său din tinereţe, proclamând sfidător că nu poate fi un brand al României din această cauză. Aceasta cu toate că, după cum spun unii, Eliade şi-ar fi regretat „greşelile” tinereţii şi ar fi renunţat la crezul şi trăirea creştin ortodoxă a generaţiei sale, refugiindu-se într-un păgânism de factură sincretistă.
Este de neînţeles cum unii dintre gânditorii noştri contemporani nu sunt în stare să facă un discernământ principial în cadrul elementelor de bază ale societăţii româneşti şi aplică aceleaşi măsuri epocilor diferite ale istoriei noastre, jucând după cum li se cântă în altă parte. După ce, până nu demult, ne-am străduit să gândim şi să acţionăm în aşa fel încât să le intrăm în voie „stăpânilor de la Răsărit”, iată-ne acum zeloşi să intrăm cu orice preţ în voia „stăpânilor de la Apus”. Chiar dacă e o jumătate de pas înainte, dinspre „barbarie” spre „civilizaţie, mentalitatea rămâne, din păcate, tot aceea a conformismului nevertebrat. Comandamentele care ne vin astăzi dinspre forurile oficiale ale Occidentului sunt fundamental antinaţionale şi anticreştine, fiind astfel foarte uşor să clasifici gratuit Mişcarea Legionară ca grupare fascistă şi criminală, uitând iresponsabil că cele mai mari crime s-au săvârşit încă de la început împotriva ei. În această privinţă „internaţionalismul democratic” se deosebeşte prea puţin de „internaţionalismul proletar” de tristă amintire, căci, pe lângă alinierea economică, ni se solicită şi o necondiţionată aliniere ideologică, încât sub paravanul poleit al democraţiei se creează impresia că sistemic nu s-a schimbat mare lucru.
Scriitorul Răzvan Codrescu face o lucidă constatare a mentalităţii româneşti actuale, slugarnice şi păguboase din multe puncte de vedere: Zelul nostru actual de naţiune complexată, ne face să ne ajustăm procustian, în continuare, nu doar prezentul, ci şi trecutul. Astfel, dreapta politică, spiritualismul ortodox şi tradiţionalismul cultural ni se par lucruri pe care ar trebui să le ştergem din memoria naţională: dacă acestea sunt „exigenţele” clipei, atunci stăm gata să ne lepădăm până şi de morţii noştri, chiar dacă ei se numesc Mihai Eminescu sau Mircea Eliade! Cu astfel de perverse autoprofanări – echivalente, în cele din urmă, cu o benevolă „spălare a creierilor” – credem noi că ne vom cuceri statutul de naţiune „europeană” şi „civilizată” (rev. Rost, aprilie 2003, p. 5). O reevaluare onestă pe teren românesc, atât a dimensiunii legionare a biografiei şi operei lui Mircea Eliade, cât şi a fenomenului legionar în sine, fără balastul mistificator al prejudecăţilor curente, se impune cu necesitate. Poate că a venit vremea să ne judecăm propria istorie şi cultură şi altfel decât prin prisma tendenţioasă impusă de acei inchizitori ce s-au aşezat în mod deliberat „de-a stânga” Adevărului.
Adrian CHERHAŢ
(Nota redacţiei: Deşi nu împărtăşim multe din ideile acestui talentat şi fidel colaborator, prieten de-al nostru, fiind spirite liberale, nici nu ne îngăduim să le cenzurăm. Cititorii pot trage singuri concluziile.)
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
„Şi-aşa-mi vine câte-odată...“
„Şi-aşa-mi vine câte-odată...“
Murim... O lume de consum, îmbâcsită de tentaţii, cu serioase discrepanţe sociale, cu prăpăstii şi nenorociri. Trăim... O lume cu flori şi bulgări de speranţă, cu ochi limpezi şi inimi curate, cu iubiri şi frumos. Murim... Un pământ hăituit de nelinişti, suflete zbârcite, priviri tăioase, gesturi necugetate. Trăim... Un pământ din care creşte pâinea, în care ne-afundăm genunchii în rugăciune, pe care sorbim soarele şi ne răcorim sub adieri pictate cu stropi de lumină. Murim... O viaţă dezordonată, cu promisiuni deşarte, colcăind a păcat, cutremurată din temelii de întuneric şi haos. Trăim... O viaţă pentru cei de lângă noi, pentru zâmbete şi bine, o şcoală de îngeri păşind pe căile Domnului.
Ăştia suntem noi, oamenii, fii ai luminii, născuţi fără de păcat, iute învăţători ai fărădelegii. Ce farmec şi câtă culoare încape într-un biet destin! Ce sentimente ciudate locuiesc omul încă din frăgezime! Ne vin rugăciunile gata făcute, canoanele sunt tot mai uşoare, preoţii tot mai înţelegători, n-avem decât să-nvăţăm a ne scufunda în fiecare zi spre moarte.
Unde-s martirii şi adevăraţii prooroci? Unde-s cei care-au suferit şi s-au jertfit pentru credinţă? Unde-i uitat Crăciunul naşterii şi-al bucuriei? Unde-i Paştele luminii? Unde-s învăţătorii de înţelepciune şi doctorii fără de arginţi? Unde-s făcătorii de pace şi liniştitorii de suflete?
Dumnezeu a rămas în inima universului şi ne iartă în continuare, îngăduitor. E un conservator în binele, adevărul şi căile Lui sfinte. Diavolul şi-a întins legiunile pe pământ, modelând mereu modernitatea după minţile oamenilor. Şi-a făcut din ban şi bunuri aliatul de nădejde al pierzaniei.
Diversitatea lumii mă oboseşte, dar mă îndeamnă să trăiesc. Răul ce-l văd mă obligă să-l ocolesc. Binele ce-l simt mă cheamă să-l fac. Semenii mă înconjoară, mă sufocă, mă eliberează, mă ridică, mă întristează, mă ajută, mă urăsc, mă iartă... Dumnezeu doar mă iubeşte, fără prea multe condiţii. Instrucţiunile vieţii sunt legile Lui. Vrei să fii alături de El, în minunata poveste a veşniciei? Leapădă-te de tine, cel care-ai fost până azi şi vezi ce-a mai rămas din restul vieţii tale. Caută bine! N-o să găseşti doar resturi şi fărâme, ci-ntr-un colţ al cutiei te aşteaptă încrederea şi speranţa în cineva mai puternic decât tot ce putem, în micimea noastră, pricepe.
Ne vine uneori să evadăm din pielea prea strâmtă, să explodăm idei din creierul atât de nefolosit, să ne ducem departe de ce-am fost... şi ne trezim încercuiţi de noi. Vieţuind în cerc, uiţi de tine, rătăcind.
Şi-atunci zic: Iartă-mă, Doamne, c-am lipsit de la şcoala de îngeri. Şi-aşa-mi vine câteodată să-nvăţ să zbor singur!
Dinu VIRGIL
(text publicat in Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Murim... O lume de consum, îmbâcsită de tentaţii, cu serioase discrepanţe sociale, cu prăpăstii şi nenorociri. Trăim... O lume cu flori şi bulgări de speranţă, cu ochi limpezi şi inimi curate, cu iubiri şi frumos. Murim... Un pământ hăituit de nelinişti, suflete zbârcite, priviri tăioase, gesturi necugetate. Trăim... Un pământ din care creşte pâinea, în care ne-afundăm genunchii în rugăciune, pe care sorbim soarele şi ne răcorim sub adieri pictate cu stropi de lumină. Murim... O viaţă dezordonată, cu promisiuni deşarte, colcăind a păcat, cutremurată din temelii de întuneric şi haos. Trăim... O viaţă pentru cei de lângă noi, pentru zâmbete şi bine, o şcoală de îngeri păşind pe căile Domnului.
Ăştia suntem noi, oamenii, fii ai luminii, născuţi fără de păcat, iute învăţători ai fărădelegii. Ce farmec şi câtă culoare încape într-un biet destin! Ce sentimente ciudate locuiesc omul încă din frăgezime! Ne vin rugăciunile gata făcute, canoanele sunt tot mai uşoare, preoţii tot mai înţelegători, n-avem decât să-nvăţăm a ne scufunda în fiecare zi spre moarte.
Unde-s martirii şi adevăraţii prooroci? Unde-s cei care-au suferit şi s-au jertfit pentru credinţă? Unde-i uitat Crăciunul naşterii şi-al bucuriei? Unde-i Paştele luminii? Unde-s învăţătorii de înţelepciune şi doctorii fără de arginţi? Unde-s făcătorii de pace şi liniştitorii de suflete?
Dumnezeu a rămas în inima universului şi ne iartă în continuare, îngăduitor. E un conservator în binele, adevărul şi căile Lui sfinte. Diavolul şi-a întins legiunile pe pământ, modelând mereu modernitatea după minţile oamenilor. Şi-a făcut din ban şi bunuri aliatul de nădejde al pierzaniei.
Diversitatea lumii mă oboseşte, dar mă îndeamnă să trăiesc. Răul ce-l văd mă obligă să-l ocolesc. Binele ce-l simt mă cheamă să-l fac. Semenii mă înconjoară, mă sufocă, mă eliberează, mă ridică, mă întristează, mă ajută, mă urăsc, mă iartă... Dumnezeu doar mă iubeşte, fără prea multe condiţii. Instrucţiunile vieţii sunt legile Lui. Vrei să fii alături de El, în minunata poveste a veşniciei? Leapădă-te de tine, cel care-ai fost până azi şi vezi ce-a mai rămas din restul vieţii tale. Caută bine! N-o să găseşti doar resturi şi fărâme, ci-ntr-un colţ al cutiei te aşteaptă încrederea şi speranţa în cineva mai puternic decât tot ce putem, în micimea noastră, pricepe.
Ne vine uneori să evadăm din pielea prea strâmtă, să explodăm idei din creierul atât de nefolosit, să ne ducem departe de ce-am fost... şi ne trezim încercuiţi de noi. Vieţuind în cerc, uiţi de tine, rătăcind.
Şi-atunci zic: Iartă-mă, Doamne, c-am lipsit de la şcoala de îngeri. Şi-aşa-mi vine câteodată să-nvăţ să zbor singur!
Dinu VIRGIL
(text publicat in Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Plagiator al prietenului care s-a sinucis?- 2
Republicăm acest articol la cererea unor cititori care nu au reuşit să citească numărul trecut al gazetei, care s-a epuizat rapid din chioşcurile de difuzare a presei şi din magazinele unde este distribuită Realitatea. Menţionăm că Nicolae Avram n-a dat nici un drept la replică pe subiect şi nici n-a publicat din poemele rămase la el de la Onişor, ceea ce spune multe. Încercati să vă puneţi în postura lui şi să vă gândiţi cum aţi fi acţionat. Fiecare are posibilitatea să judece. (REALITATEA)
Nicolae Avram din Beclean a crescut la Centrul de Plasament sau Casa de Copii, cum i se mai spunea, împreună cu un bun prieten de-al lui, Aurel Onişor, un băiat foarte talentat în ale poeziei care, după ce s-a căsătorit, s-a sinucis la o vârstă destul de tânără (douăzeci şi ceva de ani) lăsând manuscrisele sale amicului Nicolae Avram.
Prin 1997, când noi ne-am mutat la Beclean, soţul meu, Alexandru Petria, care auzise de acest poet, l-a rugat pe Avram să-i dea o parte din manuscrise pentru a le publica în revista “România Literară”. A vorbit cu redactorul şef al celei mai prestigioase publicaţii culturale din ţară, Alex. Ştefănescu, iar acesta a fost de acord, mai ales că era vorba de un poet mort. Dar Nicolae Avram întârzia să apară cu manuscrisele, împotriva înţelegerii, motivând că trebuie să le caute etc., deşi eram vecini şi venea des pe la noi. Am aflat că şi Avram luase mai multe premii la diferite concursuri naţionale după moartea lui Onişor, şi se lăuda că va publica o carte de poezie, dar mai are ceva de corectat la poeme. Nu după mult timp i-a ieşit, sub semnătura sa, volumul intitulat “Cântece de sinucigaş”, cu nişte poeme care te lăsau fără suflare la cât erau de bune (vreau să vă spun că sunt cititoare de poezie modernă şi am poeţi preferaţi: Ion Mureşan, soţul meu, Angela Marinescu, Viorel Moldovan, Adrian Mihai Bumb, Sorin Gârjan, Graţian Ilie Simion, Marta Petreu ş.a.m.d.). Între timp, Avram se angajase la cotidianul “Mesagerul” ca şi corespondent de Beclean. I-am citit articolele, în mare parte ştiri, tot în mare parte corectate de către cei de la redacţie (asta am aflat ulterior chiar de la directorul acestui ziar, Emil Dreptate). Uneori scria urechistic, nedocumentat, fapt pentru care a fost şi dat afară în final. Am avut de pe atunci o bănuială în ce priveşte manuscrisele şi un semn de întrebare, dar mi-am zis că nu se poate. Acesta ar fi un păcat strigător la cer. Mi-am impus că trebuie să uit asta şi să aştept să apară a doua carte, deşi, pe la colţuri, unii care l-au cunoscut pe Onişor mai şopteau câte ceva…
Dă Dumnezeu şi Nicolae Avram, ori în disperarea lui de a câştiga un ban sau vrând să ne copieze pe noi (i-a copiat soţului meu un articol din săptămânalul “Monitorul de Someş”, cu semne de punctuaţie cu tot, deşi el i-a zis să preia numai informaţia) a editat şi el un ziar. Şi apoi ţine-te să nu leşini. După ce că nu semnează un articol, în locul semnăturii lui apare semnătura bietei poete sud-americane moarte Gabriela Mistral, mai nou devenit Gabriel Mistral. Să nu pui tu semnătura pe articolele din ziarul tău... Să nu semnezi un editorial în propria gazetă, dacă eşti scriitor, este o violare a logicii…! Despre stilul materialelor din “Jurnalul de Someş” nici nu mai vorbesc. Cer şi pământ între metafore folosite în carte şi articolele din ziar. Greşeli de limbă la greu, contraziceri, lucruri rizibile. Mi-am zis că poate Avram ăsta s-a prostit şi mai tare... Era o justificare. În ultimul număr apare un titlu pe prima pagină: “Mafioţii, trimişi în judecată”. Este vorba de un grup de tineri infractori din Beclean arestaţi, pe care, acum un an, după ce au fost ridicaţi de DICOT, el, într-un articol al ziarului îi făcea oameni cinstiţi, dacă nu îngeraşi, şi că de vină era Procuratura, Presa şi Poliţia pentru că au fost deranjaţi. Şi altele, şi altele...
Dar stop! Am aflat de la un prieten că i-a ieşit şi cea de-a doua carte. Şi umblă-n stânga, umblă-n dreapta după carte, deoarece scriitorii din Beclean pe care i-am întrebat habar n-aveau. Mă întrebam ce a scris Avram în cartea asta de nu circulă.
Am găsit-o până la urmă. “Litanii pentru diavol” se numeşte, şi este postfaţată de un critic apreciat, Mircea A. Diaconu. Citind-o, am avut o dublă surpriză. În primul rând, poemele sunt bune, în mai toate se vorbeşte despre moarte, despre întâlnirea cu ea, cu metafore alese; în unele autorul vorbeşte despre o fetiţă. În al doilea rând, parcă unele dintre poeme sunt lucrate la două mâini. Este vorba de o actualizare ciudată, apar versuri unde nu-şi au locul: “ (O culesese poliţia politică din lanul de cânepă/ Pentru că-şi spălase amărăciunea în apele râului seara./ Fumase canabis, tăiase capetele/ Pruncilor săi/ Invocase cele treizeci şi trei de spirite astrale/ Din ordinul berbecului/ Negru”. (din volumul “Litanii pentru diavol”.
Vai, ce uitucă sunt: am uitat să precizez că în urma poetului care s-a sinucis a rămas o fetiţă, iar Nicolae Avram nu are copii, duce o viaţă tihnită alături de soţia lui şi, după felul cum arată, pare să să n-aibă drame majore. Iar criticul din Moldova, Mircea A. Diaconu, care nu cunoaşte povestea redată mai sus, spune: “Citesc poemele de acum ale lui Nicolae Avram ca pe nişte noi şi la fel de viguroase “cântece de sinucigaş””. Aurel Onişor s-a sinucis, Avram editează poeme.
Aurelia VLASIN
P.S. Cine deţine manuscrise de-ale lui Onişor este rugat să ne contacteze. Vrem să le publicăm, să realizăm ce n-a făcut prietenul său nedespărţit Avram în atâţia ani…
“… între sinucidere şi crimă!”
În urma apelului către cititori am intrat deja în posesia unor materiale interesante semnate de Aurel Onişor. Publicăm una dintre ultimele scrisori scrise de el, în anul morţii sale, adresată unui prieten, datată 18.08.1994, din care reiese că avea de gând să se sinucidă: “Anul acesta a fost o agonie lentă pentru un bolnav psihic, un an în care tortura psihică şi faptul că am înţeles de ce-s în stare unii pentru bani(…) m-au dus la o degradare psihică, şovăind între sinucidere şi crimă!
Totuşi recunoaşte că am îndurat destul de bine Agonia pe care tu nu o poţi înţelege încă, e drept drogîndu-mă cu 15-20 pastile de diazepam zilnic. Tu ştii doar, ai văzut.
Din poet sinucigaş!!!
Din sărac, cu casa dărîmată, muritor de foame!!!
Singur, cu o mamă bolnavă locuind temporar, fără casă într-un Spital de bolnavi psihici.
Tu m-ai încurajat, dar eu îţi spun serios, încurajările tale în astfel de situaţii sună exact aşa: “Curaj găină!! ...că te tai!”
Încă nu înţelegi totul, eu am înţeles: “Cine moare azi, nu mai moare mâine!” Poate într-o zi vei înţelege şi tu: ”Curaj găină!!...că te tai!”
Oricum Dumnezeu hotărăşte ce e de înţeles, şi ce nu!
Nu e groaznic cînd alţii beneficiind de toate, îţi zmulg şi bucata ta de pîine (viaţă)?
Nu ştiu ce va fi! Tu ai o singură datorie uşoară toate aceste foi să le prezinţi în cazul unei nenorociri domnului doctor Neacşu, pe care-l respect.
18-08-1994”
Aurelia Vlasin
(texte publicate alăturat în numărul din iunie- iulie al lunarului Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Nicolae Avram din Beclean a crescut la Centrul de Plasament sau Casa de Copii, cum i se mai spunea, împreună cu un bun prieten de-al lui, Aurel Onişor, un băiat foarte talentat în ale poeziei care, după ce s-a căsătorit, s-a sinucis la o vârstă destul de tânără (douăzeci şi ceva de ani) lăsând manuscrisele sale amicului Nicolae Avram.
Prin 1997, când noi ne-am mutat la Beclean, soţul meu, Alexandru Petria, care auzise de acest poet, l-a rugat pe Avram să-i dea o parte din manuscrise pentru a le publica în revista “România Literară”. A vorbit cu redactorul şef al celei mai prestigioase publicaţii culturale din ţară, Alex. Ştefănescu, iar acesta a fost de acord, mai ales că era vorba de un poet mort. Dar Nicolae Avram întârzia să apară cu manuscrisele, împotriva înţelegerii, motivând că trebuie să le caute etc., deşi eram vecini şi venea des pe la noi. Am aflat că şi Avram luase mai multe premii la diferite concursuri naţionale după moartea lui Onişor, şi se lăuda că va publica o carte de poezie, dar mai are ceva de corectat la poeme. Nu după mult timp i-a ieşit, sub semnătura sa, volumul intitulat “Cântece de sinucigaş”, cu nişte poeme care te lăsau fără suflare la cât erau de bune (vreau să vă spun că sunt cititoare de poezie modernă şi am poeţi preferaţi: Ion Mureşan, soţul meu, Angela Marinescu, Viorel Moldovan, Adrian Mihai Bumb, Sorin Gârjan, Graţian Ilie Simion, Marta Petreu ş.a.m.d.). Între timp, Avram se angajase la cotidianul “Mesagerul” ca şi corespondent de Beclean. I-am citit articolele, în mare parte ştiri, tot în mare parte corectate de către cei de la redacţie (asta am aflat ulterior chiar de la directorul acestui ziar, Emil Dreptate). Uneori scria urechistic, nedocumentat, fapt pentru care a fost şi dat afară în final. Am avut de pe atunci o bănuială în ce priveşte manuscrisele şi un semn de întrebare, dar mi-am zis că nu se poate. Acesta ar fi un păcat strigător la cer. Mi-am impus că trebuie să uit asta şi să aştept să apară a doua carte, deşi, pe la colţuri, unii care l-au cunoscut pe Onişor mai şopteau câte ceva…
Dă Dumnezeu şi Nicolae Avram, ori în disperarea lui de a câştiga un ban sau vrând să ne copieze pe noi (i-a copiat soţului meu un articol din săptămânalul “Monitorul de Someş”, cu semne de punctuaţie cu tot, deşi el i-a zis să preia numai informaţia) a editat şi el un ziar. Şi apoi ţine-te să nu leşini. După ce că nu semnează un articol, în locul semnăturii lui apare semnătura bietei poete sud-americane moarte Gabriela Mistral, mai nou devenit Gabriel Mistral. Să nu pui tu semnătura pe articolele din ziarul tău... Să nu semnezi un editorial în propria gazetă, dacă eşti scriitor, este o violare a logicii…! Despre stilul materialelor din “Jurnalul de Someş” nici nu mai vorbesc. Cer şi pământ între metafore folosite în carte şi articolele din ziar. Greşeli de limbă la greu, contraziceri, lucruri rizibile. Mi-am zis că poate Avram ăsta s-a prostit şi mai tare... Era o justificare. În ultimul număr apare un titlu pe prima pagină: “Mafioţii, trimişi în judecată”. Este vorba de un grup de tineri infractori din Beclean arestaţi, pe care, acum un an, după ce au fost ridicaţi de DICOT, el, într-un articol al ziarului îi făcea oameni cinstiţi, dacă nu îngeraşi, şi că de vină era Procuratura, Presa şi Poliţia pentru că au fost deranjaţi. Şi altele, şi altele...
Dar stop! Am aflat de la un prieten că i-a ieşit şi cea de-a doua carte. Şi umblă-n stânga, umblă-n dreapta după carte, deoarece scriitorii din Beclean pe care i-am întrebat habar n-aveau. Mă întrebam ce a scris Avram în cartea asta de nu circulă.
Am găsit-o până la urmă. “Litanii pentru diavol” se numeşte, şi este postfaţată de un critic apreciat, Mircea A. Diaconu. Citind-o, am avut o dublă surpriză. În primul rând, poemele sunt bune, în mai toate se vorbeşte despre moarte, despre întâlnirea cu ea, cu metafore alese; în unele autorul vorbeşte despre o fetiţă. În al doilea rând, parcă unele dintre poeme sunt lucrate la două mâini. Este vorba de o actualizare ciudată, apar versuri unde nu-şi au locul: “ (O culesese poliţia politică din lanul de cânepă/ Pentru că-şi spălase amărăciunea în apele râului seara./ Fumase canabis, tăiase capetele/ Pruncilor săi/ Invocase cele treizeci şi trei de spirite astrale/ Din ordinul berbecului/ Negru”. (din volumul “Litanii pentru diavol”.
Vai, ce uitucă sunt: am uitat să precizez că în urma poetului care s-a sinucis a rămas o fetiţă, iar Nicolae Avram nu are copii, duce o viaţă tihnită alături de soţia lui şi, după felul cum arată, pare să să n-aibă drame majore. Iar criticul din Moldova, Mircea A. Diaconu, care nu cunoaşte povestea redată mai sus, spune: “Citesc poemele de acum ale lui Nicolae Avram ca pe nişte noi şi la fel de viguroase “cântece de sinucigaş””. Aurel Onişor s-a sinucis, Avram editează poeme.
Aurelia VLASIN
P.S. Cine deţine manuscrise de-ale lui Onişor este rugat să ne contacteze. Vrem să le publicăm, să realizăm ce n-a făcut prietenul său nedespărţit Avram în atâţia ani…
“… între sinucidere şi crimă!”
În urma apelului către cititori am intrat deja în posesia unor materiale interesante semnate de Aurel Onişor. Publicăm una dintre ultimele scrisori scrise de el, în anul morţii sale, adresată unui prieten, datată 18.08.1994, din care reiese că avea de gând să se sinucidă: “Anul acesta a fost o agonie lentă pentru un bolnav psihic, un an în care tortura psihică şi faptul că am înţeles de ce-s în stare unii pentru bani(…) m-au dus la o degradare psihică, şovăind între sinucidere şi crimă!
Totuşi recunoaşte că am îndurat destul de bine Agonia pe care tu nu o poţi înţelege încă, e drept drogîndu-mă cu 15-20 pastile de diazepam zilnic. Tu ştii doar, ai văzut.
Din poet sinucigaş!!!
Din sărac, cu casa dărîmată, muritor de foame!!!
Singur, cu o mamă bolnavă locuind temporar, fără casă într-un Spital de bolnavi psihici.
Tu m-ai încurajat, dar eu îţi spun serios, încurajările tale în astfel de situaţii sună exact aşa: “Curaj găină!! ...că te tai!”
Încă nu înţelegi totul, eu am înţeles: “Cine moare azi, nu mai moare mâine!” Poate într-o zi vei înţelege şi tu: ”Curaj găină!!...că te tai!”
Oricum Dumnezeu hotărăşte ce e de înţeles, şi ce nu!
Nu e groaznic cînd alţii beneficiind de toate, îţi zmulg şi bucata ta de pîine (viaţă)?
Nu ştiu ce va fi! Tu ai o singură datorie uşoară toate aceste foi să le prezinţi în cazul unei nenorociri domnului doctor Neacşu, pe care-l respect.
18-08-1994”
Aurelia Vlasin
(texte publicate alăturat în numărul din iunie- iulie al lunarului Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Cine îşi pălmuieşte creditorii în prezenţa poliţiştilor şi a executorului judecătoresc
Un afacerist plin de datorii ca şi câinele de purici este Vasile Mureşan din Beclean, de la firma Fenali S.R.L, mai cunoscut şi sub numele de Lică Mureşan sau Vaşpor. Grandoman, lăsând să se înţeleagă că are relaţii politice şi în lumea justiţiei, implicat pe piaţa materialelor de construcţii, a tranzacţiilor cu terenuri în Bistriţa şi a construcţiilor propriu-zise, dar şi în alte treburi, acum trece printr-un moment dificil, fiind pe lângă buza prăpastiei falimentului.
Nişte muncitori au vrut să-l strângă de gât
După ce în iarnă a fost nevoit să-şi dea o maşină de lux pentru doar 200 de milioane de lei vechi ca să platească salariile unor muncitori contructori care îl ameninţau că-l strâng de gât, este asaltat iar de creditori, în zonă având renumele unui rău platnic, mincinos şi impertinent, care nu ezită să recurgă la ameninţări şi denunţuri calomnioase în încercarea disperată de-a îşi intimida foştii parteneri care-şi cer drepturile restante de luni bune, dacă nu de ani.
Pentru cititori, ca o întâmplare grăitoare pentru caracterul tipului, o să spunem că de zilele Becleanului, în timpul concertelor din piaţă, cu aburii alcoolui în cap, deşi de obicei nu bea, a fost în stare să ameninţe un jandarm deoarece nu l-a lăsat să intre pe lângă scenă, pe unde circulau oficialităţile, la toaletă. Pentru că el vroia să se ducă unde merge şi împăratul singur a crezut că este normal să ameninţe un jandarm în exerciţiul funcţiunii, c-o să dea el telefon superiorilor acestuia. Pe Mureşan l-a scos din penibla fază cu zâmbetul pe buze primarul Nicolae Moldovan, care-a spus jandarmului să-l lase să treacă totuşi. Însă mai târziu primarul sigur şi-a regretat gestul binevoitor, căci personajul a început să-l inoportuneze cu insistenţă pe fostul ministru Agaton, care era împreună cu primarul. Pe feţele celor doi politicieni se citea jena faţă de lipsa de jenă a lui Mureşan.
Sustragere de la executarea judecătorească
Firma Blatar Construct SRL are de recuperat circa 400 de milioane de lei vechi de la Lică. Prin biroul executorului judecătoresc Mircea-Vasile Mureşan, ca o parte a datoriei, după o licitaţie, au fost vândute două autoturisme ale Fenali SRL, o Dacia 1307, cu 12.000 RON şi un Mitsubischi cu 19.300 RON celor de la Blatar Construct, unde sunt patroni Ioan Blaga şi Alexandru Nagy. Ce doi n-au reuşit să intre în posesia maşinilor din 18 iunie, când s-a încercat efectuarea execuţiei silite deoarece Mureşan s-a împotrivit. Ba, după spusele lui Blaga şi a executorului judecătoresc, în prezenţa şi a doi poliţişti, Lică Mureşan i-a tras o palmă lui Blaga care, om calculat şi domn din fire, a rămas stupefiat. Stupefiat, fără cuvinte a rămas şi executorul judecătoresc Mircea Mureşan, care se gândeşte să depună o plângere penală împotriva celui de la Fenali SRL, pentru împotrivirea la execuţia judecătorească.
Ameninţări
După acest episod, Vasile Mureşan i-a trimis două mesaje de ameninţare pe telefonul mobil lui Alexandru Nagy, ne-a declarat acesta: “Îţi dau eu ţie, că de fapt tu erai ţinta ca să te muţi în Ungaria, ca să nu mai faci afirmaţii că “aşa este în România” şi “Gunoi şi avar ai fost o viaţă, acelaş ai rămas, dar vezi că Dumnezeu nu bate pe cine nu trebuie întotdeauna, în orice caz urmezi tu.” Trebuie să menţionez că Nagy, în 15.06. 2007, a întocmit către Poliţie o plângere împotriva lui Mureşan, la serviciul de investigare a fraudelor, pentru emiterea unor bilete la ordin fără acoperire. Fotocopiem lizibil documentul, pentru edificare.
O să revenim asupra subiectului.
REALITATEA
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
marți, 3 iulie 2007
Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla -istoric
Studenta la jurnalistică Bianca Ţărmure a ales să scrie un referat despre gazeta noastră pentru un examen la facultate, pe care l-a luat cu brio. Publicăm textul.
Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla
-istoric-
Ziarul Realitatea de Bistriţa – Năsăud , Dej şi Gherla este un lunar de anchete, reportaje şi atitudine. Primul număr a apărut în luna decembrie a anului 2000, sub conducerea lui Alexandru Petria şi a Aureliei Vlasin.
Cei doi aveau deja experienţă în presa scrisă: Alexandru Petria a fost ziarist, printre altele, la Zig- Zag şi Cotidianul din Bucureşti, iar Aurelia Vlasin s-a ocupat de segmentul publicitar la publicaţiile Economistul şi Azi, tot din Bucureşti. Când au revenit în Ardeal, aceştia au lucrat împreună la Monitorul de Someş, unde Petria a fost redactor şef.
Au luat decizia de a înfiinţa acest lunar de anchete, reportaje şi atitudini pentru că s-au săturat să publice doar articolele pe care le permiteau patronii de ziar. „În România se clamează că există libertate de exprimare, dar este o chestiune relativă, deoarece patronii de presă impun, mai voalat sau nu, programul ziarului. Am înfiinţat acest ziar pentru a fi liberi să ne exprimăm.”, spune Petria, directorul Realităţii.
Practic, s-a pornit fără niciun leu şi doreau un ziar independent ca să-şi facă singuri politica. Au refuzat să fie finanţaţi de oameni de afaceri sau de politicieni, tocmai pentru a-şi păstra libertatea de exprimare. Costurile pentru tipărirea ziarului sunt susţinute din publicitate.
Din 2000 până în 2004, în arhitectura gazetei s-a optat pentru un format tabloid, color, de opt pagini, cu următoarea structură: pe prima pagină era un cuprins cu cele mai interesante articole din ediţia respectivă şi reclame, iar pe celelalte pagini erau aşezate articole corespunzătoare secţiunilor: Locale, Dezvăluiri, Varia, Orizont Local, Altă Realitate, Cinegetica, În Oglindă şi, bineînţeles, reclame. După 2004, s-a păstrat formatul tabloid, dar numărul paginilor a crescut la doisprezece, dintre care sunt colorate: unu, şase, şapte şi doisprezece. S-au îmbogăţit şi rubricile: prima pagină are reclame şi cuprinsul gazetei, pentru cea de-a doua pagină au ales o rubrică de bârfe şi ştiri comentate: Pălitura de osândă, iar pagina a treia cuprinde anchete şi dezvăluiri. Paginile patru şi cinci sunt dedicate controverselor sau unor evenimente reactualizate, cele de mijloc sunt rezervate reclamelor sau ştirilor locale, iar a opta pagină este una cu articole spirituale sau cu tratamente naturiste. Paginile nouă şi zece prezintă Oglinda Becleanului, editată în colaborare cu Primăria oraşului Beclean, în regim de publicitate. Rubrica Senzaţional sau Altă Realitate în care sunt descrise unele fenomene paranormale se găseşte pe cea de-a unsprezecea pagină, urmând ca ultima pagină să fie una a reclamelor.
Cu ajutorul colaboratorilor Ioan Mititean, Menuţ Maximinian, Alexandru Cristian Miloş, Ioan Radu Zăgrean, Dinu Virgil, Voichiţa Plăcean, Adrian Mihai Bumb şi Sorin Gârjan Adrian Suciu, în timp s-a încearcat o acoperire a tuturor evenimentelor din aria de răspândire a gazetei: judeţul Bistriţa- Năsăud şi oraşele Dej şi Gherla. Nu este un ziar de nişă, ci unul cu public larg, cu începere de la liceeni, până la vârstnici, iar structura pentru formula actuală a fost gândită aşa încât să-i mulţumească pe toţi. Alexandru Petria a ţinut să precizeze că: „S-a vrut înfiinţarea unei gazete incisive, nu gen magazin, neimplicată. Totuşi, nu s-au făcut compromisuri, în sensul să se redacteze ştiri de genul celor difuzate de postul de televiziune PRO TV , la ştirile de la ora 17:00.”
„Ca orice alt ziar am întâmpinat probleme financiare, însă, niciodată nu ne-am gândit să renunţăm la un vis ce s-a împlinit: acela de a conduce propria gazetă”, spune redactoarea şefă a ziarului, Aurelia Vlasin.
De-a lungul celor şase ani de când se află pe piaţa românească, gazeta Realitatea de Bistriţa– Năsăud, Dej şi Gherla s-a remarcat prin câteva articole de rezonanţă naţională, printre care: “Caricaturile care au imflamat lumea musulmană”, apărut în ediţia din februarie – martie 2006, “Traian Băsescu, turnător şi afacerist” sau “Pomelnicul securiştilor din România”, ambele redactate în numărul din numărul septembrie 2006. Dintre cele trei articole amintite, cel mai discutat a fost primul, în care s-au publicat controversatele caricaturi ale Profetului Mahomed, alăturându-le o copie după pagina originală a cotidianului danez şi un articol de opinie al directorului publicaţiei, Alexandru Peria. „Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla este de părere că ziariştii nu trebuie să cedeze în faţa intoleranţei, nici s-o practice. Teama presei de represalii dă apă la moară extremiştilor. Cei care, pentru nişte biete caricaturi publicate în cotidianul danez „Jyllands – Posten dau foc la ambasade, instigă la violenţe şi crime, şi chiar recurg la omoruri, sunt blamabili, de nescuzat. Deşi noi nu încurajăm jignirea credinţei nimănui, cum am demonstrat-o de-a lungul timpului în paginile publicaţiei, avem datoria să nu facem sluj, timoraţi de ameninţări…”, scria atunci Petria. Comentarii despre acest articol au apărut în ziarul Adevărul din data de 20 ianuarie 2006, la rubrica Pagini regionale, în Observator, România în 5 minute, din 16 februarie 2006 la rubrica Societatea sau în publicaţia România Liberă din 16 februarie 2006. Alexandru Petria s-a declarat mândru de faptul că Realitatea de Bistriţa – Năsăud, Dej şi Gherla şi un săptămânal din Moldova au fost singurele ziare din România care au avut curajul să publice aceste caricaturi.
Tirajul gazetei a fost unul constant în cei şase ani: între 1000 şi 1500 de exemplare. Pentru a promova publicaţia se colaborează cu Radio Bistriţa şi Radio SOS. În prezent, tirajul se distribuie gratuit, ceea ce este un fapt nou în zonă, însă practicat pe scară largă în alte ţări.
Bianca Ţărmure
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla
-istoric-
Ziarul Realitatea de Bistriţa – Năsăud , Dej şi Gherla este un lunar de anchete, reportaje şi atitudine. Primul număr a apărut în luna decembrie a anului 2000, sub conducerea lui Alexandru Petria şi a Aureliei Vlasin.
Cei doi aveau deja experienţă în presa scrisă: Alexandru Petria a fost ziarist, printre altele, la Zig- Zag şi Cotidianul din Bucureşti, iar Aurelia Vlasin s-a ocupat de segmentul publicitar la publicaţiile Economistul şi Azi, tot din Bucureşti. Când au revenit în Ardeal, aceştia au lucrat împreună la Monitorul de Someş, unde Petria a fost redactor şef.
Au luat decizia de a înfiinţa acest lunar de anchete, reportaje şi atitudini pentru că s-au săturat să publice doar articolele pe care le permiteau patronii de ziar. „În România se clamează că există libertate de exprimare, dar este o chestiune relativă, deoarece patronii de presă impun, mai voalat sau nu, programul ziarului. Am înfiinţat acest ziar pentru a fi liberi să ne exprimăm.”, spune Petria, directorul Realităţii.
Practic, s-a pornit fără niciun leu şi doreau un ziar independent ca să-şi facă singuri politica. Au refuzat să fie finanţaţi de oameni de afaceri sau de politicieni, tocmai pentru a-şi păstra libertatea de exprimare. Costurile pentru tipărirea ziarului sunt susţinute din publicitate.
Din 2000 până în 2004, în arhitectura gazetei s-a optat pentru un format tabloid, color, de opt pagini, cu următoarea structură: pe prima pagină era un cuprins cu cele mai interesante articole din ediţia respectivă şi reclame, iar pe celelalte pagini erau aşezate articole corespunzătoare secţiunilor: Locale, Dezvăluiri, Varia, Orizont Local, Altă Realitate, Cinegetica, În Oglindă şi, bineînţeles, reclame. După 2004, s-a păstrat formatul tabloid, dar numărul paginilor a crescut la doisprezece, dintre care sunt colorate: unu, şase, şapte şi doisprezece. S-au îmbogăţit şi rubricile: prima pagină are reclame şi cuprinsul gazetei, pentru cea de-a doua pagină au ales o rubrică de bârfe şi ştiri comentate: Pălitura de osândă, iar pagina a treia cuprinde anchete şi dezvăluiri. Paginile patru şi cinci sunt dedicate controverselor sau unor evenimente reactualizate, cele de mijloc sunt rezervate reclamelor sau ştirilor locale, iar a opta pagină este una cu articole spirituale sau cu tratamente naturiste. Paginile nouă şi zece prezintă Oglinda Becleanului, editată în colaborare cu Primăria oraşului Beclean, în regim de publicitate. Rubrica Senzaţional sau Altă Realitate în care sunt descrise unele fenomene paranormale se găseşte pe cea de-a unsprezecea pagină, urmând ca ultima pagină să fie una a reclamelor.
Cu ajutorul colaboratorilor Ioan Mititean, Menuţ Maximinian, Alexandru Cristian Miloş, Ioan Radu Zăgrean, Dinu Virgil, Voichiţa Plăcean, Adrian Mihai Bumb şi Sorin Gârjan Adrian Suciu, în timp s-a încearcat o acoperire a tuturor evenimentelor din aria de răspândire a gazetei: judeţul Bistriţa- Năsăud şi oraşele Dej şi Gherla. Nu este un ziar de nişă, ci unul cu public larg, cu începere de la liceeni, până la vârstnici, iar structura pentru formula actuală a fost gândită aşa încât să-i mulţumească pe toţi. Alexandru Petria a ţinut să precizeze că: „S-a vrut înfiinţarea unei gazete incisive, nu gen magazin, neimplicată. Totuşi, nu s-au făcut compromisuri, în sensul să se redacteze ştiri de genul celor difuzate de postul de televiziune PRO TV , la ştirile de la ora 17:00.”
„Ca orice alt ziar am întâmpinat probleme financiare, însă, niciodată nu ne-am gândit să renunţăm la un vis ce s-a împlinit: acela de a conduce propria gazetă”, spune redactoarea şefă a ziarului, Aurelia Vlasin.
De-a lungul celor şase ani de când se află pe piaţa românească, gazeta Realitatea de Bistriţa– Năsăud, Dej şi Gherla s-a remarcat prin câteva articole de rezonanţă naţională, printre care: “Caricaturile care au imflamat lumea musulmană”, apărut în ediţia din februarie – martie 2006, “Traian Băsescu, turnător şi afacerist” sau “Pomelnicul securiştilor din România”, ambele redactate în numărul din numărul septembrie 2006. Dintre cele trei articole amintite, cel mai discutat a fost primul, în care s-au publicat controversatele caricaturi ale Profetului Mahomed, alăturându-le o copie după pagina originală a cotidianului danez şi un articol de opinie al directorului publicaţiei, Alexandru Peria. „Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla este de părere că ziariştii nu trebuie să cedeze în faţa intoleranţei, nici s-o practice. Teama presei de represalii dă apă la moară extremiştilor. Cei care, pentru nişte biete caricaturi publicate în cotidianul danez „Jyllands – Posten dau foc la ambasade, instigă la violenţe şi crime, şi chiar recurg la omoruri, sunt blamabili, de nescuzat. Deşi noi nu încurajăm jignirea credinţei nimănui, cum am demonstrat-o de-a lungul timpului în paginile publicaţiei, avem datoria să nu facem sluj, timoraţi de ameninţări…”, scria atunci Petria. Comentarii despre acest articol au apărut în ziarul Adevărul din data de 20 ianuarie 2006, la rubrica Pagini regionale, în Observator, România în 5 minute, din 16 februarie 2006 la rubrica Societatea sau în publicaţia România Liberă din 16 februarie 2006. Alexandru Petria s-a declarat mândru de faptul că Realitatea de Bistriţa – Năsăud, Dej şi Gherla şi un săptămânal din Moldova au fost singurele ziare din România care au avut curajul să publice aceste caricaturi.
Tirajul gazetei a fost unul constant în cei şase ani: între 1000 şi 1500 de exemplare. Pentru a promova publicaţia se colaborează cu Radio Bistriţa şi Radio SOS. În prezent, tirajul se distribuie gratuit, ceea ce este un fapt nou în zonă, însă practicat pe scară largă în alte ţări.
Bianca Ţărmure
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
În retrovizor
Desfăşurate recent, Zilele oraşului Beclean, trebuie s-o spun din capul locului, au reprezentat o reuşită, cea mai reuşită ediţie. Aprecierea nu este de complezenţă, este o constatare pe care a putut s-o facă fiecare locuitor rezonabil al oraşului.
În puzderia de acţiuni, cu o ofertă extrem de variată, de la sport şi muzică până la cultură, beclenarii au avut ocazia să aibă sentimentul că aparţin unei comunităţe efervescente, de un dinamism de invidiat şi de către oameni şi din alte oraşe. Nu stagnare lâncedă, resemnare, e bine şi aşa… oricum…
Inaugurarea Casei de Cununii, a unor apartamente sociale, a unui părculeţ de joacă pentru copii, a modernizatei biblioteci orăşeneşti s-au numărat printre punctele oficiale ale sărbătorii.
Pe primar l-am văzut în acele zile transfigurat de oboseală, de parcă ar fi fost beat, preocupat de amănuntele care, la sfârşit, puse în acelaşi creuzet, decid succesul sau prăbuşirea. Decomplexat, Moldovan s-a dat pe tobogan, a cântat cât la ajutat vocea alături de formaţiile de muzică uşoară…
Că firma Rom-Can din Dej nu s-a mai ocupat de organizarea spectacolelor din piaţă a constituit un aspect bun, care, într-o măsură decisivă, a înclinat balanţa spre reuşită. Primăria s-a descurcat şi singură. Ceea ce am scris anul trecut, când, împreună cu Radio SOS, am criticat prestaţia Rom-Can SRL, s-a dovedit adevărat. Acum, a primat respectul pentru participanţi şi nu dorinţa de maximizare a profiturilor prin rabaturi calitative.
Felicitări Nicolae Moldovan, felicitări Consiliului Local Beclean!
Alexandru PETRIA
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Palestina din Chiuza, în România Mare
“De 11 ani sunt medic la Chiuza. Când am venit aici oamenii m-au primit cu suspiciune. Au adus ciubuc (ouă, brânză, etc.), iar dacă nu am primit au crezut că nu vreau să-i tratez. Eu nu i-au mită. În Palestina, de unde sunt, luarea de mită se pedepseşte grav…”, spune interlocutorul meu. Doctorul îşi aprinde o ţigară şi continuă: “Înainte am lucrat la Focşani ca medic chirurg. Am fost primul cetăţean iordanian care în 1990 a luat aprobarea să lucreze în România. Am fost foarte verificat pentru asta. Dar eu am făcut facultatea de medicină la Cluj”. Apoi îmi dictează numele literă cu literă, se uită cum l-am scris, aprobă: Habash Adnan, palestinian cu paşaport iordanian.
Stăm la o cafea, fumează. Se simte ca acasă. Este acasă în Chiuza. Mai spune câte o glumă, râde jovial. Este mic de statură, brunet şi nu-şi arată vârsta. Am observat că este primul arab dintre câţi am cunoscut care reuşeşte să pronunţe litera p (nu spune broblemă, ca alţii, în loc de problemă). Zice: “Stau singur aici şi voi sta la Chiuza fiindcă cunosc pacienţii. Iar dacă aveam de gând să plec, plecam, că mi s-au oferit locuri. Mănânc şi mâncare românească, în afară de carne de porc. Provin dintr-o familie cu 10 fraţi răspândiţi prin diferite ţări. Părinţii mi-au murit…”
Mi se destăinuie că îl doare stomacul, că are ulcer duodenal. Eu îi propun, inversând rolurile, să ia un tratament care mi-a folosit- zilnic, de mai multe ori, înainte de mese cu o jumătate de oră, câte o jumătate de paharel de ţuică de prune cu miere de albine, amestecate în proporţii egale înainte. Îmi replică argumentul că nu bea alcool, deoarece nu-i permite religia. Contrareplica mea- să nu o ia drept băutură, ci drept extract de prune cu miere, ca un medicament. Spontan Habash m-a întrebat de ce oamenii nu mănâncă materii fecale, că doar şi acestea sunt distilate alimentare? Ei, da…
Trăncănim despre localnicii comunei Chiuza, în mare parte ţărani foarte gospodari. “Ţăranul chiuzan este mai liniştit decât ţăranul iordanian, dar ţăranul iordanian este mai informat datorită televiziunii, aparatelor de radio…”, trăgând cu ochiul dacă mai aşteaptă pacienţi la uşă.
Mai mult în glumă, mai în serios, l-am întrebat dacă face politică. Foarte senin, mi-a spus că este înscris în partidul România Mare, ceea ce m-a cam lăsat cu gura căscată. Nu am putut să mă abţin să nu-l descos cum de n-a aflat alt partid mai breaz? Argumentul său, pe un ton ferm: “Este un partid cinstit, iar eu condamn statul român pentru crimă, căci crimă e ce este în spitale, condiţiile rele. La închisoare le pun deţinuţilor televizoare, pe când pacienţii suferă.”
Descosând pe unul şi pe altul din Chiuza, numai vorbe bune am auzit despre medicul ce-a adus Palestina aici. Că este extrem de cumsecade, că diagnosticurile lui concordă cu cele ale medicilor din Cluj, că poate fi apelat la orice oră pentru urgenţe, că este prost de bun ca om, cum se spune, că unii îi povestesc şi necazurile de viaţă şi-i acceptă sfaturile ca ale unui sfetnic de încredere. Şi primarul comunei Chiuza, Grigore Bradea, are aceeaşi părere elogioasă despre medicul care nu duce lipsă de pacienţi.
Habash este mai aparte. Un profesionist mai altfel.
Aurelia VLASIN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Stăm la o cafea, fumează. Se simte ca acasă. Este acasă în Chiuza. Mai spune câte o glumă, râde jovial. Este mic de statură, brunet şi nu-şi arată vârsta. Am observat că este primul arab dintre câţi am cunoscut care reuşeşte să pronunţe litera p (nu spune broblemă, ca alţii, în loc de problemă). Zice: “Stau singur aici şi voi sta la Chiuza fiindcă cunosc pacienţii. Iar dacă aveam de gând să plec, plecam, că mi s-au oferit locuri. Mănânc şi mâncare românească, în afară de carne de porc. Provin dintr-o familie cu 10 fraţi răspândiţi prin diferite ţări. Părinţii mi-au murit…”
Mi se destăinuie că îl doare stomacul, că are ulcer duodenal. Eu îi propun, inversând rolurile, să ia un tratament care mi-a folosit- zilnic, de mai multe ori, înainte de mese cu o jumătate de oră, câte o jumătate de paharel de ţuică de prune cu miere de albine, amestecate în proporţii egale înainte. Îmi replică argumentul că nu bea alcool, deoarece nu-i permite religia. Contrareplica mea- să nu o ia drept băutură, ci drept extract de prune cu miere, ca un medicament. Spontan Habash m-a întrebat de ce oamenii nu mănâncă materii fecale, că doar şi acestea sunt distilate alimentare? Ei, da…
Trăncănim despre localnicii comunei Chiuza, în mare parte ţărani foarte gospodari. “Ţăranul chiuzan este mai liniştit decât ţăranul iordanian, dar ţăranul iordanian este mai informat datorită televiziunii, aparatelor de radio…”, trăgând cu ochiul dacă mai aşteaptă pacienţi la uşă.
Mai mult în glumă, mai în serios, l-am întrebat dacă face politică. Foarte senin, mi-a spus că este înscris în partidul România Mare, ceea ce m-a cam lăsat cu gura căscată. Nu am putut să mă abţin să nu-l descos cum de n-a aflat alt partid mai breaz? Argumentul său, pe un ton ferm: “Este un partid cinstit, iar eu condamn statul român pentru crimă, căci crimă e ce este în spitale, condiţiile rele. La închisoare le pun deţinuţilor televizoare, pe când pacienţii suferă.”
Descosând pe unul şi pe altul din Chiuza, numai vorbe bune am auzit despre medicul ce-a adus Palestina aici. Că este extrem de cumsecade, că diagnosticurile lui concordă cu cele ale medicilor din Cluj, că poate fi apelat la orice oră pentru urgenţe, că este prost de bun ca om, cum se spune, că unii îi povestesc şi necazurile de viaţă şi-i acceptă sfaturile ca ale unui sfetnic de încredere. Şi primarul comunei Chiuza, Grigore Bradea, are aceeaşi părere elogioasă despre medicul care nu duce lipsă de pacienţi.
Habash este mai aparte. Un profesionist mai altfel.
Aurelia VLASIN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
“Împrumuturi” pe ritmuri folclorice
Când împrumuţi puşca altora iese scandal
Interpreţii Traian Ilea şi Valeria Codorean, soţ şi soţie, au imprimat alături de taragotistul Mihai Mariş, din Cluj, un compact disc care adună, sub numele “Puşca şi cureaua lată”, 13 piese, unele dintre ele reluări într-o altă orchestraţie: “Astăzi îi târg la Abrud”, “Mândru-i Cluju şi Feleacu”, “Asta-i horea Clujului” sau “Mândruliţă, fată bălăioară”. Însă cea mai difuzată piesă este “Puşca şi cureaua lată”, care beneficiază de un videoclip difuzat pe canalele media de profil.
Toate bune şi frumoase numai că se pare că piesa a fost imprimată în urmă cu patru ani de rapsodul popular Mircea Simionca din Sebiş, judeţul Bistriţa-Năsăud. Bistriţeanul a oferit cântece multor interpreţi care l-au contactat, însă de această dată şi-a auzit cântecul pe postul de televiziune fără să i se ceară permisiunea. “Este grav când cineva îţi preia cântecul fără să solicite sau să te întrebe ceva. După ce am fost difuzat pe posturile naţionale cu această melodie, s-a trezit şi domnul Ilea să cânte fără să întrebe pe nimeni. Spune că l-a auzit la un prieten la chef. Să-i dăm crezare, dacă dânsul crede că aşa se culege folclor. Bine ar fi ca orice interpret să fie lăsat să-şi culeagă laurii, nu să-l furăm. Mai cântă şi doamna Valeria- “Ce bărbat eram odată”, poate crede în reîncarnare”, afirmă rapsodul Mircea Simionca. Traian Ilea spune că în această variantă cântă piesa de vreo doi ani, nefăcând alte comentarii. Este de ajuns să comparăm prima strofă din versiunile cântate de Mircea Simionca - “Când eram tânăr fecior/ Eram pana codrilor/ Umblam mândru la vânat/ Prin codru verde şi ‘nalt/ Puşca şi cureaua lată/ Ce bărbat eram odată/ Te-am purtat prin munţi şi văi/ Cu ortacii mei” şi varianta Ilea - “Când eram tânăr fecior/ Eram fala munţilor/ Umblam ziua la vânat/ Prin codru verde de brad/ Puşca şi cureaua lată/ Ce bărbat eram odată/ La vânat prin munţi şi văi/ Cu ortacii mei”. Rapsodul bistriţean spune că nu cere nimic altceva decât să i se recunoască drepturile şi să i se ceară permisiunea pentru imprimarea pieselor pe care le deţine în repertoriu.
Menuţ MAXIMINIAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Năsăudeni, dejeni şi beclenari într-o acţiune comună
ASTRA-102, la Lipova
În urmă cu ceva timp Lipova, judeţul Arad, a găzduit forumul cărturăresc al ASTREI, cu participarea delegaţiilor Depărţămintelor din ţară şi diaspora, având ca scop principal receptarea realităţii culturale româneşti şi revigorarea activităţii Asociaţiunii, deci o acţiune de autoanaliză, având prilejul de a ne sfătui, de a programa şi manifesta în contextul intrării României în Uniunea Europeană.
Judeţul Bistriţa-Năsăud a fost reprezentat de o delegaţie numeroasă compusă din 14 astrişti din Departamentul Năsăud şi Beclean cum sunt: Ioan Seni, preşedinte, Ioan Mititean si Valer Petrehuş vicepreşedinţi, Valeria şi Romulus Berceni de la secţiunea ecologică şi literară, Sever Ursa- Astra Măiereană, Pavel Berengea şi Ieronim Ureche- Astra Ilveană şi Leon Catarrig- Astra Rebrişoreană, iar de la Beclean Ligia Dănilă, preşedinte, însoţită de Maria Covaci, Didina Rurac, Maria şi Liviu Mârza. De la Dej au participat: Radu Gavrilă, preşedinte, însoţit de Raveca Vlaşin, Elena Mereuţă şi Gavril Bogdan, oameni ce se implică benevol în ample acţiuni de valorificare a faptelor de cultură şi de a întări prestigiul Asociaţiunii, spre a duce mai departe făclia înţelepciunii, a cultului pentru carte si literatură.
Adunarea generală cu numărul 102 de la Lipova a avut loc prin bunăvoinţa Departamentului Atanasie Marinescu- preşedinte profesor Ana Costovici, omul ce s-a remarcat printr-un aer tineresc, cu un dinamism de torent învolburat, cu naturaleţea ce o caracterizează utilizând tehnica unui cărturar de a scoate din cutia surprizelor noi şi noi imagini culturale din viaţa spirituală a Lipovei şi Văii Mureşului, oraşul cu urme preistorice, întărit cu cetate de regele Bela al IV-lea după năvălirea tătarilor, ce apare în istorie la port la Mureş încă de la începutul mileniului I e.n..
De la gara Rodna am treversat Mureşul pe un pod de fier-beton, cu patru benzi, construit în perioada 1991- 1999, cu lungimea de 147 metri, ce are la capete două viaducte peste calea ferată spre Rodna şi Lipova.
Adunarea nu se putea desfăşura fără sprijinul concret al primăriei, prin Vidrel Popina, primarul urbei, şi a viceprimarului Petre Toma, a consilierilor şi salariaţilor primăriei ce au reuşit să creeze un climat solemn prin organizarea de acţiuni variate de ordin sufletesc, care au evitat plictiseala şi oboseala, ca de exemplu: vizitarea muzeului, a unor expoziţii de carte şi artă, Te Deum la Biserica Ortodoxă din Staţiunea Băile Lipova, o acţiune de împăcare creştinească cu participarea prelaţilor bisericii ortodoxe şi catolice, respectiv Timotei, arhiepiscopul Aradului şi episcopul greco-catolic Cariolan Mureşan. Din program nu au lipsit obiceiurile şi tradiţile moştenite din bătrâni, vizitarea Basilicii Mănăstirii Maria Radna şi audierea corului Vicariatului Greco-Catolic din Timişoara şi cel din localitate, urmând un recital de orgă concertat de studenta Andreea Iliuţă şi, în final, un spectacol folcloric în aer liber pe platoul din Băile Lipova, susţinut de ansambluri populare românesti, maghiare şi germane.
Deci adunarea astristă cu caracter naţional şi internaţional de la Lipova a fost presărată cu activităţi în completarea ordinii de zi a adunării având ca temă ASTRA în contextul intrării României în Uniunea Europenă, o mărturie în Arcul Timpului, prima adunare de acest fel din Lipova, ce a sporit şi a îmbogăţit tezaurul spiritual românesc însăşi prin participarea unor cărturari de renume din Sibiu, Blaj, Bacău, Iasi, Braşov, Bucureşt, Arad, Timişoara, Dej, Năsăud, Beclean, Tg. Mureş, din judeţele Harghita şi Covasna, Baia Mare, Orăştie, printre acestia am sesizat pe preşedinta Consiliului rectorilor universitari din România, prof.universitar Ecaterina Andronescu, ce a adus prin cuvântul său în prim plan ASTRA şi şcoala, spunând că i s-a făcut un mare privilegiu de a se adresa astriştilor, oamenilor ce se dăruiesc prin muncă de voluntariat să aşeze cultura într-o justă orânduire, oameni pe care avem dreptul şi mândria să-i declarăm promotori în viziunea modernă asupra intrucţiei.
Prof. univ. dr. Dunitru Acu, cu toată echipa sa din conducerea ASTREI centrale, printre care am remarcat-o pe vicepreşedinta Areta Moşu, cu o vastă activitate, o adevărată conştiinţă, în fruntea unei delegaţii numeroase din Iaşul celor şapte coline, cu un grup de tineri astrişti ce năzuiesc să facă din ASTRA un simbol viu al lumii de mâine. Întreaga echipă s-a angajat prin unanimitate de voturi să meargă în continuare pe acelaşi drum, cu crezul de a respecta adevărul şi de a fi contemporani cu oamenii pentru care luptăm, cu recomandarea de a radia intrigile ce mai dăinuie parcă din ce în ce mai vădit, înlocuindu-le cu cuvinte calde, în direcţia cultivării dragostei de neam.
Se cere (spunea Areta Moşu) un interes sporit pentru sprijinirea românilor, facilitându-le accesul la manifestări de profil din ţară, oferindu-le, în măsura posibilităţilor şi a interesului manifestat, o deschidere în colaborare cu toţi acei care ne împărtăşesc valorile şi viziunea, cu aceia care se simt legaţi de acest pământ şi de strămoşii din care ne tragem.
Podul de flori construit după 1990 peste Prut se pare că s-a transformat în scaieţi, iar vizele ce s-au impus spre a te deplasa de la o casă la alta a românilor de pe cele două maluri sunt o ruşine pentru vremurile în care trăim, ceea ce va duce la falsificarea istoriei neamului şi la o nouă companie de denigrare a reperelor istoriei naţionale.
Din discuţii s-au desprins necesitatea atragerii tinerimii, spre a primii învăţătura în limba maicii lor, prin crearea unui mediu de propagare a culturii naţionale, facând din ei oameni ce cred cu adevărat în cultură, să ne luptăm pentru dobândirea patrimoniului Asociaţiei, fiind derulate zeci de procese, să aducem modificări statului atât în ce priveşte alegerea organului suprem cât şi posibilităţii mai largi de stimulare a celor animaţi de spiritul astrist, benefic şi riguros, prin diplome de onoare, plachete, medalioane, cât timp oamenii activi mai sunt în viaţă. Despărţămintele să fie eficiente şi să întreprindă acţiuni utile, bine pregătite, acţiuni de amploare şi în cercuri restrânse, care să devină adevărate oaze de spiritualitate, deoarece frumuseţea vieţii astriste stă în diversitatea acţiunilor, motiv de admiraţie pentru mulţi.
Adunarea de la Lipova a fost ceva festiv care m-a emoţionat, atât prin programul său diversificat, cărţile lansate şi documentarea lucrărilor ştiinţifice, primirea caldă şi sprijinul material acordat de patronii Băilor Lipova- familia Dorina şi Constantin Miloş, asociaţia Caritas Banat, “Sanctus Gerhardus” din Lipova, Popasul turistic “Mara”, Popasul turistic “La Faleză”, Grupul şcolar “Sever Bocu”, cu supravegherea de rigoare a Consiliului judeţului Arad şi Consiliul local Lipova, oameni care prin faptele lor se înscriu într-un circuit de cultură umană.
Forumul cultural de la Lipova constituie un preambul în manifestările academice de viitor, în care să domine competenţa, spiritul civic, calmul, echilibrul, înaltul profesionalism.
Ioan MITITEAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
O bilă neagră pentru Poşta Română
În data de 21 martie 2007, am expediat un plic la Cluj-Napoca cu adresa clară- Piaţa Mihai Viteazul nr. 35-36, pentru Editura “Napoca- Star”.
Plicul a fost depus la poşta năsăudeană, timbrat conform preţurilor actuale, după cum a indicat cântarul, şi a fost preluat de salariata Frăguţa Sângeorzan. Dar de atunci nu a ajuns la destinaţie.
Ce să credem despre Poşta Română? Cu ce mijloace de transport se duce corespondenţa la Cluj?
Dacă transportul se face cu căruţa, plicul ar fi putut să cadă pe traseu, din pricina unor hopuri pe un drum în lucru, sau poate calul s-a speriat şi a luat-o pe arătură. Dacă transportul se face cu camionul, plicul ar fi putut să fie luat de vânt. Dacă se transportă cu trenul, poate s-a strecurat plicul printre roţi şi zace acum undeva între şine. Sau poate poştaşul ce deserveşte piaţa Mihai Viteazul din Cluj a fost în concediu, sau a avut zi liberă, iar înlocuitorul său a dus plicul în altă piaţă în necunoştinţă de cauză, sau tolba poştaşului a depăşit cu câteva grame norma prevazută şi a echilibrat-o înlăturând chiar plicul meu. Plicul, format mare, de mărimea unui dosar, poate nu a încăput în cutia poştală şi a fost lăsat pe undeva pe trotuar, lângă poarta destinatarului.
De fapt, nu e de mirare, că lângă poartă, în stradă a fost lăsat şi un om bolnav chiar de către ambulanţa ce trebui să-i acorde primul ajutor. Aşa că plicul nu e om, deci avem o oarecare toleranţă, chiar dacă conţinea munca unui om pe timp de o săptămână, materialele pentru tipografie privitoare la etică, comportamente morale şi un nou stil de muncă.
Ioan MITITEAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Viaţă pentru mediu, viaţă pentru om
În zilele de 15-16 iunie 2007, am avut fericita ocazie să particip la Tâşnad la un spectacol al naturii ce ne-a fost oferit de opt echipaje reprezentând şcolile generale şi liceele din patru judeţe clasificate la faza finală şi anume: Satu Mare, Bihor, Bistriţa- Năsăud şi Maramureş.
Prin trăiri estetice asociate cu mediul şi natura, concurenţii au dovedit deprinderi, aptitudini şi atitudini dobândite prin educaţia pentru viaţă printr-un mediu curat.
Sub influenţa factorilor educativi, şcoală, agenţie de mediu, familie, s-a creat la Tâşnad interesul şcolarilor de a răspunde prin trăiri estetice la spectacolul oferit de natură, spectacol în care rolul principal revine omului de la mic la mare, care are menirea de a privi şi proteja natura, de a răspunde prin emoţii şi sentimente frumosului din mediul înconjurător, pe care să-l purtăm permanent în suflet, spre a-l admira şi contempla.
Stările de admiraţie şi bucurie ce le-am trăit aici în raport cu expresiile naturii au răsplătit concurenţii, ce au creat prin expunerile lor un mediu de energizare fizică şi morală. Natura fiind sursa gratuită a bucuriei estetice, cu condiţia ca omul să fie în măsură săi descifreze mesajul.
Atitudinile concurenţilor de la Şc. Gen. “Mihai Eminescu” din Năsăud, sub comanda profesoarei Ştefan Buia, grup compus din elevii din clasa a VIII-a Andrei Rai, Viorel Urdă şi Oana Luca au prezentat un amplu studiu asupra răspândirii genţianei în arealul Munţilor Rodnei, condiţionând raportarea orientativ-reglatorie la frumuseţile naturii.
Liceenii din Sângeorz-Băi prin proiectul lor au tratat într-un mod original şi eficient managementul ariilor protejate şi monitorizarea participativă a biodiversităţii precum şi potenţialul hidromineral din această zonă prin contribuţia concurenţilor Ciprian Vasilescu, Marius Hoza şi Flavia Ivanciuc, conduşi de prof. Dorina Buia şi Adela Ureche, având alături pe reprezentaţiei Agenţiei de Mediu Bistriţa prin doamnele Robb Mihaela şi Domnica Todoran.
Iniţiativa acestei confruntări revine judeţului Satu Mare, prin doamna profesoară Adriana Fulda şi inspectorul şcolar de specialitate Otvaş Ana.
Concurenţii prin materialele susţinute în faţa unui juriu compus din expertul austriac Hartmut Behrend, preşedinte, Corina Roman, şef serviciu ARPM- Cluj-Napoca şi Ana Maria Hereş, consilier ARPM Cluj-Napoca, au oferit splendorile naturale în toate anotimpurile şi în toate formele de relief, modalităţi eficiente de a face faţă stresului, deoarece natura este vindecătoare de necazuri şi o sursă de trăiri spirituale dintre cele mai elevate, cum o numeşte metaforic poetul Alexandru Macedonski.
La Tâşnad au ajuns prin bunăvoinţa familiei Sabina şi Ioan Istrate, parteneri de drum la care s-au alăturat şi Rafila şi George Felcean, oameni ce apără şi protejează mediul ambiant cu convingeri şi dragoste faţă de natură avertizând prin modelele lor pe toţi acei ce conştient şi incoştient poluează apa, pământul şi aerul.
Concursul cu faza finală de la Tâşnad este o modalitate de ocrotire a naturii faţă de agresivitatea umană, un punct de atracţie pentru masa mare de copii şi tineri, spre a se retrage la sfârşit de săptămână spre locuri pitoreşti, menite să satisfacă nevoia de frumos, de odihnă, recreere şi reflexie.
S-au acordat diplome şi premii, iar echipajul judeţului gazdă, Satu Mare, va beneficia de o excursie pe durată de 10 zile în unele ţări din Uniunea Europeană- respectiv Ungaria şi Austria.
Ioan MITITEAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Când sună clopotele a jale la Târlişua
După dezastru
Pe 20 iunie clopotele au bătut la Târlişua a lacrimi. Dacă în urmă cu un an nu au apucat să anunţe dezastrul ce avea să se abată asupra sătenilor, acum au sunat a jale. Pe 20 iulie 2006 viitura a curmat 13 vieţi, a lăsat pe drumuri 45 de familii şi a distrus infrastructura în comuna natală a romancierului Liviu Rebreanu.
Au fost reconstruite doar jumătate dintre case, iar podul, dispensarul şi alte obiective sociale nu sunt încă reparate.
La Târlişua, fiecare ploaie îi sperie pe săteni. Nimic nu s-a făcut pentru a preîntâmpina o tragedie asemănătoare.
După un an, oamenii au găsit puterea să-şi revină şi s-au apucat de treabă, ridicându-şi casele cu ajutorul semenilor cu inimă mare. Cel mai greu încercate sunt familiile celor 13 luaţi de ape (din care 3 nu au fost găsiţi), comemoraţi de întreaga comună. După Sfânta Liturghie şi parastas, la un an a fost sfinţită troiţa din centrul localităţii, donată de o familie din Târgu Lăpuş.
Necazul şi Liviu Rebreanu
Localnicii au stabilit ca 20 iunie să fie o zi nelucrătoare, o zi de rugăciune pentru sufletul morţilor şi pentru ca Bunul Dumnezeu să-i ferească pe viitor de asemenea necazuri.
Comuna din Munţii Ţibleşului a fost scoasă din anonimat de tragedia care s-a abătut asupra locului: o rupere de nori a schimbat Valea Ilişua într-o vale a morţii. A fost nevoie de un dezastru pentru ca mulţi dintre români să afle că aici s-a născut Liviu Rebreanu.
Peisajul montan se schimbă pe măsură ce te apropii de "locul apocalipsei”, precum în Biblie : "Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheati, dar, în tot timpul şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile care se vor întâmpla". (Luca, 22 - 35).
Rememorare
Badea Ioan Gherghel ne povesteşte cum a sărit în apă după o femeie, dar aceasta era deja moartă când a ajuns la ea. Şi ne mai spune cum, sub ochii lui, un tată care şi-a salvat cele două fiice luate de ape, şi-a gasit apoi sfârşitul lovit de buştenii uriaşi aduşi de potop.
Târlişua, Golden Blitz, Mihăileşti…
Târlişua a intrat in legendă, alături de nume cunoscute ca Golden Blitz, Mihăileşti sau Taverna Sârbului. A rămas în istorie întâlnirea dintre Băsescu Şi Tăriceanu pe podul ruina din mijlocul satului.
După un an doar jumătate dintre sătenii din comuna bistriţeană Târlişua, din cele 26 de familii cu gospodării distruse, s-au mutat în casă nouă. O ţară întreagă a pus umărul la reconstrucţia zonei, dar nu toţi localnicii sunt mulţumiţi de modul în care i-au ajutat autorităţile.
“Tată, nu mă lăsa să mor, nu mă lăsa”
Durerile au fost aşezate în versuri de prof. univ. dr. Pompei Cocean, decan la Facultatea de Geografie a Universităţii “Babeş- Bolyai”, fiu al satului:
Ce-a fost în vrerea ta, vale nebună?
Tu, care abia atingeai malul cu aripa valului,
Te pierdeai printre silexuri şi lespezi translucide,
Zăboveai în bulboane, unde, goi puşcă,
În devălmăşia vârstelor candide,
Copiii satelor îşi descopereau buricele.
Ce-a fost în gândul tău vale, nebună?
De te-ai zborşit în aşa măsură
Încât albiile nu te-au cuprins,
Nici sufletele celor ce dereticau prin case
În dup-amiaza zilei de marţi
A anului de pomină 2006.
I-ai luat pe coamele talazului tău blestemat
Odată cu arborii dezrădăcinaţi,
Cu vetrele încercate zădarnic în vânturile istoriei,
Cu punţi arcuite în hăuri,
Cu liniştea unui colţ de rai
Din care ai alungat şi privighetori şi îngeri.
Ce-a fost cu tine, vale nebună?
Când ai rupt zăgazurile dintre viaţă şi moarte?
Treisprezece suflete întreabă şi iar întreabă,
Rătăcind nemângâiate peste nesfârşitele prunduri.
Iar peste toate,
Asemeni unui nesecat izvor de lacrimi,
Ultimul strigăt al Gabrielei
(Fetiţa aceea cu părul de culoarea soarelui,
Cu ochii de necuprinsul cerului)
“Tată, nu mă lăsa să mor, nu mă lăsa”.
La Tărlişua viaţa merge înainte precum în romanul “Ion” a lui Rebreanu, însă nimic nu va mai fi la fel. Ploaia a spulberat suflete şi vise, aducând durere. În loc să cânte glanetaşul la fluier, în fiecare an, pe 20 iunie, în dangătul clopotelor vor fi aprinse lumânări şi se va înălţa rugăciuni pentru cei plecaţi. În cinstea lor a apărut şi o carte, “Târlişua între necunoscut şi dezastru”, semnată de Cristina şi Pompei Rusu, cărora apa le-a luat casa.
Menuţ MAXIMINIAN
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Cum Dumnezeu am supravieţuit copilăriei noastre?
Cum Dumnezeu am supravieţuit copilăriei noastre?
Prin e-mail am primit un text extrem de interesant. Păcat că nu-i cunosc autorul. Am decis să-l public aici pentru că mi-a plăcut enorm. Sunt sigur că o să-mi daţi dreptate. (Alexandru PETRIA)
Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60,’70 sau chiar la începutul anilor ’80 ......
Cum ai făcut să supravieţuieşti ?
1.De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă nici perne cu aer....
2.Când mergeam în remorca unui camion era o excursie foarte specială şi ne-o aminteam toată viaţa.
3.Leagănele noastre erau pictate în culori aprinse şi toată vopseaua era pe bază de plumb.
4.Nu aveam capace de siguranţă la cutiile de medicamente, dulapuri sau uşi.
5.Când mergeam pe bicicletă nu aveam cască.
6.Beam apa de la cişmeaua din grădină, nu dintr-o sticlă de apă minerală...
7.Pierdeam ore în şir construind cărucioare din fier vechi şi cei care aveau noroc să aibă străzi înclinate îşi dădeau drumul pe ele şi la jumătatea drumului ne aduceam aminte că nu aveau frâne. După câteva opriri, în copaci sau în garduri, am învăţat să rezolvăm problema.
8.Ieşeam la joacă cu singura condiţie să ne întoarcem înainte de a se lăsa întunericul.
9.Şcoala dura până la prânz şi veneam acasă să mâncăm. Nu aveam celular aşa că nimeni nu putea şti unde suntem. De necrezut ...
10.Ne tăiam, ne rupeam un os, ne pierdeam un dinte, dar niciodată nu căutam un vinovat. Era numai vina noastă.
11.Mâncam biscuiţi, pâine cu unt, beam sucuri cu zahar şi nu aveam exces de greutate, pentru că tot timpul eram afară la joacă.
12.Împărţem o sticlă de suc între patru prieteni ... utilizând aceeaşi sticlă şi nimeni nu murea din asta.
13.Nu aveam Playstation, Nintendo, 64, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dollby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet.... dar AVEAM PRIETENI.
14. Ieşeam, ne suiam pe bicicletă sau mergeam până la casa prietenului, sunam la uşă sau intram încet fără să sunăm şi ieşeam să ne jucăm.
15. Acolo, afară, în acea lume crudă, fară gardian. Cum Dumnezeu făceam ? Aveam tot felul de jocuri de echipă, fotbal, ţările, v-aţi ascunselea, şi nu toată lumea ajungea să fie aleasă, dar nu se supăra nimeni.
16. Nu eram toţi elevi strălucitori şi când unul rămânea repetent, pur şi simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nu avea dislexie, nici probleme de atenţie, nici hiperactivitate, doar o repeta şi avea a doua şansă.
17. Aveam libertate, eşecuri, bucurii, responsabilităţi... şi am învăţat să ne descurcăm cu ele.
18. Marea întrebare este: Cum am reuşit să supravieţuim, şi mai ales să devenim persoanele adulte de azi ?
Faceţi parte din această generaţie ?
Dacă da, atunci trimiteţi acest mesaj tuturor cunoscuţilor din aceeaşi generaţie sau oamenilor mai tineri, ca să ştie şi ei cum eram înainte ca această „securitate” să devină cea mai importantă valoare.
Mai mult ca sigur vor spune că eram plictisitori ...
DUMNEZEULE, DAR ERAM TARE FERICIŢI !
Prin e-mail am primit un text extrem de interesant. Păcat că nu-i cunosc autorul. Am decis să-l public aici pentru că mi-a plăcut enorm. Sunt sigur că o să-mi daţi dreptate. (Alexandru PETRIA)
Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60,’70 sau chiar la începutul anilor ’80 ......
Cum ai făcut să supravieţuieşti ?
1.De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă nici perne cu aer....
2.Când mergeam în remorca unui camion era o excursie foarte specială şi ne-o aminteam toată viaţa.
3.Leagănele noastre erau pictate în culori aprinse şi toată vopseaua era pe bază de plumb.
4.Nu aveam capace de siguranţă la cutiile de medicamente, dulapuri sau uşi.
5.Când mergeam pe bicicletă nu aveam cască.
6.Beam apa de la cişmeaua din grădină, nu dintr-o sticlă de apă minerală...
7.Pierdeam ore în şir construind cărucioare din fier vechi şi cei care aveau noroc să aibă străzi înclinate îşi dădeau drumul pe ele şi la jumătatea drumului ne aduceam aminte că nu aveau frâne. După câteva opriri, în copaci sau în garduri, am învăţat să rezolvăm problema.
8.Ieşeam la joacă cu singura condiţie să ne întoarcem înainte de a se lăsa întunericul.
9.Şcoala dura până la prânz şi veneam acasă să mâncăm. Nu aveam celular aşa că nimeni nu putea şti unde suntem. De necrezut ...
10.Ne tăiam, ne rupeam un os, ne pierdeam un dinte, dar niciodată nu căutam un vinovat. Era numai vina noastă.
11.Mâncam biscuiţi, pâine cu unt, beam sucuri cu zahar şi nu aveam exces de greutate, pentru că tot timpul eram afară la joacă.
12.Împărţem o sticlă de suc între patru prieteni ... utilizând aceeaşi sticlă şi nimeni nu murea din asta.
13.Nu aveam Playstation, Nintendo, 64, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dollby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe Internet.... dar AVEAM PRIETENI.
14. Ieşeam, ne suiam pe bicicletă sau mergeam până la casa prietenului, sunam la uşă sau intram încet fără să sunăm şi ieşeam să ne jucăm.
15. Acolo, afară, în acea lume crudă, fară gardian. Cum Dumnezeu făceam ? Aveam tot felul de jocuri de echipă, fotbal, ţările, v-aţi ascunselea, şi nu toată lumea ajungea să fie aleasă, dar nu se supăra nimeni.
16. Nu eram toţi elevi strălucitori şi când unul rămânea repetent, pur şi simplu repeta anul. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nu avea dislexie, nici probleme de atenţie, nici hiperactivitate, doar o repeta şi avea a doua şansă.
17. Aveam libertate, eşecuri, bucurii, responsabilităţi... şi am învăţat să ne descurcăm cu ele.
18. Marea întrebare este: Cum am reuşit să supravieţuim, şi mai ales să devenim persoanele adulte de azi ?
Faceţi parte din această generaţie ?
Dacă da, atunci trimiteţi acest mesaj tuturor cunoscuţilor din aceeaşi generaţie sau oamenilor mai tineri, ca să ştie şi ei cum eram înainte ca această „securitate” să devină cea mai importantă valoare.
Mai mult ca sigur vor spune că eram plictisitori ...
DUMNEZEULE, DAR ERAM TARE FERICIŢI !
sâmbătă, 30 iunie 2007
Cum a mancat rahat ministrul Justitiei in fata Comisiei Europene cerand schimbari in raportul privind Romania
A. CRUCIAL CHANGES
p. 14, para 1, 3rd bullet
“More problematic may be the fact that the NIA would not meet the independence criteria requested. In particular, incompatibility between the quality of parliamentarian and that of lawyer was not reintroduced in the project, as it was in the initial project. Moreover, appointments and possible revocations of the NIA’s President and Vice Presidents depend on the Senate, albeit on proposal of the National Integrity Council.”
WE PROPOSE TO DELETE THIS TEXT.
ARGUMENTS:
The author confuses the regime of incompatibilities and the institutional provisions regarding NIA. There is no logical or legal connection between the compatibility of parliamentarian and lawyer and NIA independence criteria, these are two separate legal issues, one substantive and one institutional, mixing them together is utterly incorrect.
Background information:
ü The initial draft law of 2006 had a section aiming to modify the legal regime of incompatibilities, introducing the incompatibility between the position of MP and the profession of lawyer. This section has been dropped, as being harshly criticized by civil society as unclear and against ECHR jurisprudence. Thus, Law 144/2007 has not modified the regime in force, as provided by Law 161/2003, which is fully consistent with European standards. The Romanian system is similar to the French one: the two positions are compatible, but legal practice is permitted only subject to strict limitations.
ü In accordance with art. 82^1of Law 161/2003, lawyers holding the position of MP are not allowed to represent or provide assistance in criminal cases on corruption, drug traffic, traffic of persons, money laundering, crimes against state security, crimes against justice, crimes against peace and humanity. They are not allowed to represent or assist in civil or commercial litigations against the state, any public authority or institution or company with public participation. They are not allowed to plead before international courts in cases involving Romania (Law 161/2003 as subsequently amended, Book I, Title IV, Chapter 3, Section 2, art. 82^1).
The interpretation that the nomination and revocation of NIA’s president and vice-president depend on the Senate and are problematic with respect to NIA’s independence is not in conformity with the legal provisions.
ü As pointed out on 23 May to the Commission in the comments of the Romanian authorities to BM 2 and in the subsequent progress reports sent to the Commission’s Representation in Bucharest on 11 June and 20 June as well as on the occasion of bilateral meetings[1], the Senate has little room both in the appointment and the revocation procedure and plays a formal role.
ü To better illustrate this system, we make a parallel with the appointment in office of judges. The fact that, under art. 125 of the Romanian constitution, the President of the republic appoints in office the judges selected and proposed for appointment by the Superior Council of the Magistracy does not mean that the judges are subordinated to the president or that he/she has any margin of appreciation in their appointment. His/her role is formal.
ü The same principle applies in the case of NIA, where the candidates are selected following an open competition and proposed for appointment by the National Integrity Council. Revocation grounds are narrowly limited and are based either on violation of the law or an external independent audit. The Senate does not have any discretionary powers in this regard.
· P. 15 para 1
In addition, a series of recent events could have negative impacts on the fight against corruption. These include the decriminalization of bank fraud, of bank fraud, the intention of parliament to shorten the maximum duration for penal investigations and the request for dismissal of a senior member of DNA.
WE PROPOSE TO DELETE “the request for dismissal of a senior member of DNA”.
ARGUMENTS: The Commission’s position falls outside the scope of this benchmark. The Commission’s position suggests that whatever the circumstances and the behavior, prosecutors cannot be revoked.
ü The Romanian authorities do not understand the position taken by the Commission. The BM requires that the current procedures for the nomination/revocation of top prosecutors be maintained in force, not that these procedures cannot be used.
· p. 15 para 5
The timeframes in which DNA conducts and concludes its investigations continues to illustrate a high level of professionalism in the Department’s multi disciplinary investigating teams.
WE PROPOSE TO DELETE THIS TEXT.
ARGUMENTS:
The sentence is redundant, it repeats the idea presented in the previous paragraph
Furthermore:
ü The Romanian authorities have concerns over the qualification as highly professional of the timeframe of DNA investigations. Referring to the information provided by the Romanian officials[2] in connection with the request of revocation of the chief of the NAD 2nd section we reiterate the fact that, from the 428 cases registered in Section 2 of NAD during the last year, only 99 were solved. Among these, only 18 were sent to trial, and the rest of them did not receive criminal pursuit solutions.
ü The Romanian authorities would like to draw the attention that, while welcoming the swift resolution of criminal investigations, the time frame alone is not an indicator of high level of professionalism. How does the Commission know that all DNA investigations have been conducted in a correct and professional manner, providing strong evidence before the courts?
· p. 15. para 6
However, the efforts and results of the DNA in the prosecution of high level corruption are not upheld by a similar output of the court system. There are several elements in the practice of the courts that indicate either insufficient awareness of the corruption phenomenon or lack of training/knowledge.
WE PROPOSE TO DELETE “There are several elements in the practice of the courts that indicate either insufficient awareness of the corruption phenomenon or lack of training/knowledge”.
ARGUMENTS:
The sentence is redundant, it repeats the idea presented in the following paragraph.
Furthermore: The Romanian authorities consider this argument which evades the question of the quality of the evidence provided by the prosecutors. The Commission should also take into consideration the point of view of the judges.
p. 16, para 3
“With regards to the nomination and revocation procedures, the early departure or replacement of officials holding key positions to the reform process can be damaging to the continuity of the reform process. As to the nomination and revocation procedure of the General Prosecutor and the Chief Prosecutor of the DNA, the decision of the Senate’s Legal Committee to activate and older proposal pending in the Senate since 2006 was reversed by the Plenum in late March 2007. It remains to be seen whether the intent to modify the nomination procedure is abandoned irreversibly. The number of personnel changes in the past months is not reassuring in that respect. Examples are the departures of the figures of the GAD and the nomination for dismissal of leaders of DNA and NIM. In addition, several high officials of the Ministry of Justice have resigned.”
WE PROPOSE TO DELETE “The number of personnel changes in the past months is not reassuring in that respect. Examples are the departures of the figures of the GAD and the nomination for dismissal of leaders of DNA and NIM. In addition, several high officials of the Ministry of Justice have resigned.”
ARGUMENTS: the number and type of personnel changes refers to 3 persons, which does not justify such a statement, as the persons referred to are not part of the judiciary and their activity has nothing to do with criminal investigations.
ü The fact that 2 personal advisors of the former Justice Minister and 1 State Secretary have resigned is irrelevant for the purpose of the present benchmark. The activity of personal advisors has nothing to do with the conduct of criminal investigations.
ü Equally irrelevant is the comment on the request for dismissal of the head of the National Institute of Magistrates. The activity of NIM has nothing to do with the conduct of criminal investigations.
The considerations put forward by the Commission fall outside the scope of BM3. In accordance with the Commission’s explanatory notes, this BM refers to the nomination and revocation procedure of top prosecutor positions: „maintaining the current nomination and revocation procedure for the General Prosecutor of Romania, the Chief Prosecutor of the National Anti-Corruption Directorate and other leading positions in the general prosecutor's office”.
With respect to the circumstances justifying the request of revocation of the head of the 2nd section of NAD we refer to the information provided by the Romanian officials[3] in this respect:
The proposal was based on the analysis of the statistical data of this Section. They showed unsatisfactory results in the fight against corruption. The proposal envisaged neither the person of the chief prosecutor, nor the investigations he was conducting, but the way he managed the activity of the section. The proposal reflects the intention of the minister of making the structure more efficient. The mismanagement consisted upon the lack of transparent criteria in selecting the investigated cases, as there were a lot of opened, old cases, and abandoned. Thus, from the 428 cases registered in Section 2 during the last year, only 99 were solved. Among these, only 18 were sent to trial, and the rest of them did not receive criminal pursuit solutions. Compared to similar data in the judicial system, there is a clear mismanagement problem.
B. OTHER CHANGES
p. 7, footnote 6, para 2
For its part, the General Prosecutor’s Office attached to the HCCJ concluded a restructuring strategy, endorsed by the SCM and adopted by the Ministry of Justice in February 2007.
PROPOSAL: THE ROMANIAN AUTHORITIS SUGGEST CORRECTION OF THE DATE.
ARGUMENT: The Srategy was approved by the Ministry in April 2007.
p. 10 , para 4
“The situation is very different for the two new procedure codes. The process is under way and well advanced for the Civil Procedure Code but only starting for the other one, where the composition of the Commission itself is still not finalized”.
WE PROPOSE THE FOLLOWING TEXT: “The situation is very different for the two new procedure codes. The process is under way and well advanced for the Civil Procedure Code but only starting for the other one although progress has been made. The composition of the commission for drafting the new Criminal Procedure Code was finalised and approved by Order of the Minister of Justice no. 1251/C of May 17th, 2007”.
ARGUMENT: As Romania has informed the European Commission on 23 May in the comments it submitted in relation to the peer-review report on BM1 drafted by expert Maurizio Salustro, the composition of the commission for drafting the new Criminal Procedure Code was finalised and approved by Order of the Minister of Justice no. 1251/C of May 17th, 2007.
p. 13, para 7
”The integrity inspector shall notify the court if, on the available evidence, there is a notable difference between the possessed wealth and the declared one, which cannot be reasonably justified.”
WE PROPOSE THE FOLLOWING TEXT: ”The integrity inspector shall notify the court if, on the available evidence, there is an obvious difference between the acquired wealth and the revenues gained, which cannot be reasonably justified.”
ARGUMENT: The obvious difference is between the assets acquired and the revenues gained, not between the assets declared and those possessed.
p. 16, para 5
“Moreover, another concern relating to the fight against corruption is the potential amendments of the Procedural Code, currently being discussed within the Parliament. This might have a substantial negative impact on the fight against corruption, particularly with reference to the following three issues: (1) Not withstanding concerns expressed, the abolition of the possibility for the Public Prosecutor to authorize suitably motivated provisional interception for urgent cases even though authorization of the judge is required – in any case – within the next 48 hours (2) the limitation of the investigation to a maximum period of six months (3) the limitation of running wire tapping to a maximum of 120 days. These amendments would seriously limit the potential of the investigators in collecting evidence, particularly when tackling well established criminal groups or powerful governmental representatives deeply involved with corruption”.
WE PROPOSE THE REVIEW OF THIS PARAGRAPH TAKING INTO ACCOUNT THE ARGUMENTS BELOW.
ARGUMENT: as officially communicated to the Commission on 23 May in the comments made to the report on BM4 drafted by expert Maurizio Varanese, any parliamentary discussion over amendments to the Criminal Procedure Code is frozen. We refer to the information already communicated:
Following a request of the Minister of Justice, the Legal Commission within the Chamber of Deputies suspended the debates on possible amendments to the Criminal Procedure Code (discussions on the approval of Emergency Government Ordinance no. 60/2006). Any discussion is stopped until a new Code of Criminal Procedure is presented.. The request was submitted within the context of the work on a new Code, which shall be submitted to public debate by the Ministry of Justice in the course of the adoption procedure.
p. 16, para 6
Finally, a new law was passed in late March 2007, decriminalizing certain aspects of bank fraud previously under the jurisdiction of the DNA challenges the legal stability of the anti-corruption framework. If the law is being applied retroactively, which appears to be the case, decriminalization would apply to bank officers that received kick-backs for granting questionable and illegitimate loans. This would have the result the dismissal of numerous pending cases by the DNA (text of footnote no 23: currently 52 cases are potentially concerned, involving hundreds of persons that would be going acquitted, and around an equal number of cases in the DNA that will be taken off criminal investigations).
WE PROPOSE THE REVIEW OF THIS PARAGRAPH TAKING INTO ACCOUNT THE ARGUMENTS BELOW.
ARGUMENTS:
ü As already pointed out by the Ministry in the progress report forwarded to the Commission representation in Bucharest on 20 June and on 8 June in bilateral meetings[4], by Transparency International and by the Romanian Bank Association, it was a case of excessive regulation.
ü There is no legal foundation for concluding that this decriminalization means the acquittal of hundreds of persons.
Explanatory note: Under the Romanian Criminal Procedure Code the judge is obliged to change the legal qualification of a crime, if a decriminalisation occurs during the trial, but the initial act has the elements of an offence which is still incriminated (334 Penal Procedure Code - PPC).
The judge has to submit the change of the legal qualification to the debate of the parties involved and to give the defendant the possibility of preparing his defence. It is also the prosecutor’s obligation to ask the judge to proceed as described above.
Breach of this obligation is ground for appeal (art 379 and 385 PPC). It is the prosecutor’s duty to file the appeal in such situations. In appeal the initial decision is annulled and the trial is resumed from the very beginning.
In the case of art 10 let b and c, the judge can re-qualify the crime into abuse of power, trading in influence or taking a bribe. There is no possibility a defendant charged on art 10 let b and c gets acquitted, unless the corruption charges prove to be unfounded. In relation to the NAD acquittals on art 10 let b and c, the Romanian authorities think that there must have been a problem with the evidence supporting the corruption charges.
For a more detailed account of the arguments presented above, we refer to the relevant section of the Transparency International National Corruption Report 2007[5].
p. 18, para 4
As far as the fraud of EU funds is concerned, the Department for Fight Against Fraud (DLAF) reported 13 new cases begun in January 2007, raising the total number of cases currently under investigation by DLAF to 41. Seven of them were completed by the end of January, three of them being referred to DNA for formal criminal investigations on corruption charges.
IN VIEW OF ACCURACY THE ROMANIAN AUTHORITIES SUGGEST THE FOLLOWING TEXT:
„As far as the fraud of EU funds is concerned, the Department for Fight Against Fraud (DLAF) reported 13 new cases begun in January 2007. The total number of cases under investigation by DLAF between 1 September 2006 and 15 March 2007 is 84, 63 cases being opened in the reference period. 22 files were forwarded to NAD on the basis of the cooperation agreement between the two institutions, and 17 were forwarded to the regular Prosecutor’s Offices.”
ARGUMENTS:
ü The Romanian authorities do not understand the source of the information on the figures and can confirm only the fact that 13 cases have been opened in January 2007.
ü The rest of the information cannot be confirmed by the Romanian authorities, which refer to the figures communicated on the 31 March progress report: “Between September 1st, 2006 and March 15th, 2007, the Fight against Fraud Department (FFD) had under investigation 84 cases[6] regarding the obtainment, handling or use of funds from European Union assistance programmes, 63 cases being opened in the reference period. Out of these, 52 cases were finalized and 32 cases are in progress.”
ü Furthermore, the time span is not clear: “the total number of cases currently under investigation by DLAF is 41”. Currently means September 2006 – June 2007?
We emphasize that in the last progress report submitted to the Commission representation on 20 June for the period 16 May – 15 June DLAF had under investigation 51 cases1 regarding the obtainment, handling or use of funds from European Union assistance programmes, 13 cases being opened in the reference period.
ü The reference to referring cases to DNA for criminal investigation on corruption charges is mistaken. It is for charges of committing offences against EU’s financial interests.
[1] 8 June 2007 meeting between Romanian officials with representatives of JLS, Commission Secretariat as well as responsible persons from the Cabinet of Vice-President Frattini
[2] Idem 1
[3] 8 June2007 meeting between Romanian officials with representatives of JLS, Commission Secretariat as well as responsible persons from the Cabinet of Vice-President Frattini
[4] 8 June2007 meeting between Romanian officials with representatives of JLS, Commission Secretariat as well as responsible persons from the Cabinet of Vice-President Frattini
[5] Section 1.3. The modification of Law no. 78/2000, through the decriminalization of illegally according credit as an act of corruption
At the beginning of April 2007, Law no. 69/2007 entered force, which modifies Law no. 78/2000 concerning the combating of corruption and infractions assimilated or in connection to corruption. Through the new regulation, according illegal credit is decriminalized as a corruption offence, while the modified text keeps, however, according illegal subsidies, misdirecting subsidies and using subsidies in another scope besides that for which they were accorded. All those remain criminal corruption offences.
From a technical, legislative perspective, criminalizing the obtaining of non-performing credit was impertinent. This effectively transformed commercial banking risk into a penal risk, which constituted an overregulation in the name of fighting corruption. The rationale of this modification resided in the fact that granting credit is done on the basis of a civil or commercial contract between the bank and the client, but violating this must not be considered an act of corruption. Criminally punishing acts connected to non-performing or fraudulent credit is possible in so far as an infraction in service can be constituted on the part of the employee or a manager at the bank. In this context, the beneficiary of the credit may be pursed on penal grounds as accessories to the infraction, applying the provisions on the plurality of perpetrators.
The hypothesis that the scope of this modification was to eliminate criminal liability for certain important persons, by decriminalizing the offences with which they have been charged by anticorruption prosecutors, lacks a legal foundation. In those particular situations in which the decriminalization profits the accused, but the social danger presented by the acts committed is incontestable, then the penal legal technique will be to reform and re-qualify these offences in so far as they form the constitutive elements of other infractions.
Where there are acts of corruption, but the relationship with the active agent (the corruptor) can no longer established, then criminal charges can be pursued according to the acts foreseen by article 132 of Law no. 521/2004. This states that the infractions of “abuse in service against public interest,” “abuse in service against the interest of other persons” and “abuse in service through limiting rights” are corruption offences if the civil servant obtained an advantage for themselves or another person through the respective action. The regulations mentioned must be interpreted and applied in light of article 147 of the Penal Code in force, which establishes the understanding and extent of the term of functionary as being any person who permanently or temporary exercises, with any title, indifferent as to how this was invested, a duty of any nature, remunerated or not, in the service of a unit which concerns public authority, public institutions, institutions or other legal persons of public interest, administration, use or exploitation of public goods or property, services of public interest, as well as goods of any kind which are of public interest, as well as any employee which exercises a duty in the service of any other legal person besides those foreseen above.
Therefore, a legislative act should not be repudiated because of particular and isolated effects which it may produce for certain persons, but should be understood through the prism of current social rationales in a functional market economy, of which Romania was certified as fulfilling the qualifications in 2004.
[6] PHARE - 49 cases; ISPA - 4 cases; SAPARD - 18 cases; Leonardo da Vinci - 12 cases, Youth – 1 case.
1 PHARE - 27 cases; ISPA - 2 cases; SAPARD - 14 cases; Leonardo da Vinci - 8 cases.
p. 14, para 1, 3rd bullet
“More problematic may be the fact that the NIA would not meet the independence criteria requested. In particular, incompatibility between the quality of parliamentarian and that of lawyer was not reintroduced in the project, as it was in the initial project. Moreover, appointments and possible revocations of the NIA’s President and Vice Presidents depend on the Senate, albeit on proposal of the National Integrity Council.”
WE PROPOSE TO DELETE THIS TEXT.
ARGUMENTS:
The author confuses the regime of incompatibilities and the institutional provisions regarding NIA. There is no logical or legal connection between the compatibility of parliamentarian and lawyer and NIA independence criteria, these are two separate legal issues, one substantive and one institutional, mixing them together is utterly incorrect.
Background information:
ü The initial draft law of 2006 had a section aiming to modify the legal regime of incompatibilities, introducing the incompatibility between the position of MP and the profession of lawyer. This section has been dropped, as being harshly criticized by civil society as unclear and against ECHR jurisprudence. Thus, Law 144/2007 has not modified the regime in force, as provided by Law 161/2003, which is fully consistent with European standards. The Romanian system is similar to the French one: the two positions are compatible, but legal practice is permitted only subject to strict limitations.
ü In accordance with art. 82^1of Law 161/2003, lawyers holding the position of MP are not allowed to represent or provide assistance in criminal cases on corruption, drug traffic, traffic of persons, money laundering, crimes against state security, crimes against justice, crimes against peace and humanity. They are not allowed to represent or assist in civil or commercial litigations against the state, any public authority or institution or company with public participation. They are not allowed to plead before international courts in cases involving Romania (Law 161/2003 as subsequently amended, Book I, Title IV, Chapter 3, Section 2, art. 82^1).
The interpretation that the nomination and revocation of NIA’s president and vice-president depend on the Senate and are problematic with respect to NIA’s independence is not in conformity with the legal provisions.
ü As pointed out on 23 May to the Commission in the comments of the Romanian authorities to BM 2 and in the subsequent progress reports sent to the Commission’s Representation in Bucharest on 11 June and 20 June as well as on the occasion of bilateral meetings[1], the Senate has little room both in the appointment and the revocation procedure and plays a formal role.
ü To better illustrate this system, we make a parallel with the appointment in office of judges. The fact that, under art. 125 of the Romanian constitution, the President of the republic appoints in office the judges selected and proposed for appointment by the Superior Council of the Magistracy does not mean that the judges are subordinated to the president or that he/she has any margin of appreciation in their appointment. His/her role is formal.
ü The same principle applies in the case of NIA, where the candidates are selected following an open competition and proposed for appointment by the National Integrity Council. Revocation grounds are narrowly limited and are based either on violation of the law or an external independent audit. The Senate does not have any discretionary powers in this regard.
· P. 15 para 1
In addition, a series of recent events could have negative impacts on the fight against corruption. These include the decriminalization of bank fraud, of bank fraud, the intention of parliament to shorten the maximum duration for penal investigations and the request for dismissal of a senior member of DNA.
WE PROPOSE TO DELETE “the request for dismissal of a senior member of DNA”.
ARGUMENTS: The Commission’s position falls outside the scope of this benchmark. The Commission’s position suggests that whatever the circumstances and the behavior, prosecutors cannot be revoked.
ü The Romanian authorities do not understand the position taken by the Commission. The BM requires that the current procedures for the nomination/revocation of top prosecutors be maintained in force, not that these procedures cannot be used.
· p. 15 para 5
The timeframes in which DNA conducts and concludes its investigations continues to illustrate a high level of professionalism in the Department’s multi disciplinary investigating teams.
WE PROPOSE TO DELETE THIS TEXT.
ARGUMENTS:
The sentence is redundant, it repeats the idea presented in the previous paragraph
Furthermore:
ü The Romanian authorities have concerns over the qualification as highly professional of the timeframe of DNA investigations. Referring to the information provided by the Romanian officials[2] in connection with the request of revocation of the chief of the NAD 2nd section we reiterate the fact that, from the 428 cases registered in Section 2 of NAD during the last year, only 99 were solved. Among these, only 18 were sent to trial, and the rest of them did not receive criminal pursuit solutions.
ü The Romanian authorities would like to draw the attention that, while welcoming the swift resolution of criminal investigations, the time frame alone is not an indicator of high level of professionalism. How does the Commission know that all DNA investigations have been conducted in a correct and professional manner, providing strong evidence before the courts?
· p. 15. para 6
However, the efforts and results of the DNA in the prosecution of high level corruption are not upheld by a similar output of the court system. There are several elements in the practice of the courts that indicate either insufficient awareness of the corruption phenomenon or lack of training/knowledge.
WE PROPOSE TO DELETE “There are several elements in the practice of the courts that indicate either insufficient awareness of the corruption phenomenon or lack of training/knowledge”.
ARGUMENTS:
The sentence is redundant, it repeats the idea presented in the following paragraph.
Furthermore: The Romanian authorities consider this argument which evades the question of the quality of the evidence provided by the prosecutors. The Commission should also take into consideration the point of view of the judges.
p. 16, para 3
“With regards to the nomination and revocation procedures, the early departure or replacement of officials holding key positions to the reform process can be damaging to the continuity of the reform process. As to the nomination and revocation procedure of the General Prosecutor and the Chief Prosecutor of the DNA, the decision of the Senate’s Legal Committee to activate and older proposal pending in the Senate since 2006 was reversed by the Plenum in late March 2007. It remains to be seen whether the intent to modify the nomination procedure is abandoned irreversibly. The number of personnel changes in the past months is not reassuring in that respect. Examples are the departures of the figures of the GAD and the nomination for dismissal of leaders of DNA and NIM. In addition, several high officials of the Ministry of Justice have resigned.”
WE PROPOSE TO DELETE “The number of personnel changes in the past months is not reassuring in that respect. Examples are the departures of the figures of the GAD and the nomination for dismissal of leaders of DNA and NIM. In addition, several high officials of the Ministry of Justice have resigned.”
ARGUMENTS: the number and type of personnel changes refers to 3 persons, which does not justify such a statement, as the persons referred to are not part of the judiciary and their activity has nothing to do with criminal investigations.
ü The fact that 2 personal advisors of the former Justice Minister and 1 State Secretary have resigned is irrelevant for the purpose of the present benchmark. The activity of personal advisors has nothing to do with the conduct of criminal investigations.
ü Equally irrelevant is the comment on the request for dismissal of the head of the National Institute of Magistrates. The activity of NIM has nothing to do with the conduct of criminal investigations.
The considerations put forward by the Commission fall outside the scope of BM3. In accordance with the Commission’s explanatory notes, this BM refers to the nomination and revocation procedure of top prosecutor positions: „maintaining the current nomination and revocation procedure for the General Prosecutor of Romania, the Chief Prosecutor of the National Anti-Corruption Directorate and other leading positions in the general prosecutor's office”.
With respect to the circumstances justifying the request of revocation of the head of the 2nd section of NAD we refer to the information provided by the Romanian officials[3] in this respect:
The proposal was based on the analysis of the statistical data of this Section. They showed unsatisfactory results in the fight against corruption. The proposal envisaged neither the person of the chief prosecutor, nor the investigations he was conducting, but the way he managed the activity of the section. The proposal reflects the intention of the minister of making the structure more efficient. The mismanagement consisted upon the lack of transparent criteria in selecting the investigated cases, as there were a lot of opened, old cases, and abandoned. Thus, from the 428 cases registered in Section 2 during the last year, only 99 were solved. Among these, only 18 were sent to trial, and the rest of them did not receive criminal pursuit solutions. Compared to similar data in the judicial system, there is a clear mismanagement problem.
B. OTHER CHANGES
p. 7, footnote 6, para 2
For its part, the General Prosecutor’s Office attached to the HCCJ concluded a restructuring strategy, endorsed by the SCM and adopted by the Ministry of Justice in February 2007.
PROPOSAL: THE ROMANIAN AUTHORITIS SUGGEST CORRECTION OF THE DATE.
ARGUMENT: The Srategy was approved by the Ministry in April 2007.
p. 10 , para 4
“The situation is very different for the two new procedure codes. The process is under way and well advanced for the Civil Procedure Code but only starting for the other one, where the composition of the Commission itself is still not finalized”.
WE PROPOSE THE FOLLOWING TEXT: “The situation is very different for the two new procedure codes. The process is under way and well advanced for the Civil Procedure Code but only starting for the other one although progress has been made. The composition of the commission for drafting the new Criminal Procedure Code was finalised and approved by Order of the Minister of Justice no. 1251/C of May 17th, 2007”.
ARGUMENT: As Romania has informed the European Commission on 23 May in the comments it submitted in relation to the peer-review report on BM1 drafted by expert Maurizio Salustro, the composition of the commission for drafting the new Criminal Procedure Code was finalised and approved by Order of the Minister of Justice no. 1251/C of May 17th, 2007.
p. 13, para 7
”The integrity inspector shall notify the court if, on the available evidence, there is a notable difference between the possessed wealth and the declared one, which cannot be reasonably justified.”
WE PROPOSE THE FOLLOWING TEXT: ”The integrity inspector shall notify the court if, on the available evidence, there is an obvious difference between the acquired wealth and the revenues gained, which cannot be reasonably justified.”
ARGUMENT: The obvious difference is between the assets acquired and the revenues gained, not between the assets declared and those possessed.
p. 16, para 5
“Moreover, another concern relating to the fight against corruption is the potential amendments of the Procedural Code, currently being discussed within the Parliament. This might have a substantial negative impact on the fight against corruption, particularly with reference to the following three issues: (1) Not withstanding concerns expressed, the abolition of the possibility for the Public Prosecutor to authorize suitably motivated provisional interception for urgent cases even though authorization of the judge is required – in any case – within the next 48 hours (2) the limitation of the investigation to a maximum period of six months (3) the limitation of running wire tapping to a maximum of 120 days. These amendments would seriously limit the potential of the investigators in collecting evidence, particularly when tackling well established criminal groups or powerful governmental representatives deeply involved with corruption”.
WE PROPOSE THE REVIEW OF THIS PARAGRAPH TAKING INTO ACCOUNT THE ARGUMENTS BELOW.
ARGUMENT: as officially communicated to the Commission on 23 May in the comments made to the report on BM4 drafted by expert Maurizio Varanese, any parliamentary discussion over amendments to the Criminal Procedure Code is frozen. We refer to the information already communicated:
Following a request of the Minister of Justice, the Legal Commission within the Chamber of Deputies suspended the debates on possible amendments to the Criminal Procedure Code (discussions on the approval of Emergency Government Ordinance no. 60/2006). Any discussion is stopped until a new Code of Criminal Procedure is presented.. The request was submitted within the context of the work on a new Code, which shall be submitted to public debate by the Ministry of Justice in the course of the adoption procedure.
p. 16, para 6
Finally, a new law was passed in late March 2007, decriminalizing certain aspects of bank fraud previously under the jurisdiction of the DNA challenges the legal stability of the anti-corruption framework. If the law is being applied retroactively, which appears to be the case, decriminalization would apply to bank officers that received kick-backs for granting questionable and illegitimate loans. This would have the result the dismissal of numerous pending cases by the DNA (text of footnote no 23: currently 52 cases are potentially concerned, involving hundreds of persons that would be going acquitted, and around an equal number of cases in the DNA that will be taken off criminal investigations).
WE PROPOSE THE REVIEW OF THIS PARAGRAPH TAKING INTO ACCOUNT THE ARGUMENTS BELOW.
ARGUMENTS:
ü As already pointed out by the Ministry in the progress report forwarded to the Commission representation in Bucharest on 20 June and on 8 June in bilateral meetings[4], by Transparency International and by the Romanian Bank Association, it was a case of excessive regulation.
ü There is no legal foundation for concluding that this decriminalization means the acquittal of hundreds of persons.
Explanatory note: Under the Romanian Criminal Procedure Code the judge is obliged to change the legal qualification of a crime, if a decriminalisation occurs during the trial, but the initial act has the elements of an offence which is still incriminated (334 Penal Procedure Code - PPC).
The judge has to submit the change of the legal qualification to the debate of the parties involved and to give the defendant the possibility of preparing his defence. It is also the prosecutor’s obligation to ask the judge to proceed as described above.
Breach of this obligation is ground for appeal (art 379 and 385 PPC). It is the prosecutor’s duty to file the appeal in such situations. In appeal the initial decision is annulled and the trial is resumed from the very beginning.
In the case of art 10 let b and c, the judge can re-qualify the crime into abuse of power, trading in influence or taking a bribe. There is no possibility a defendant charged on art 10 let b and c gets acquitted, unless the corruption charges prove to be unfounded. In relation to the NAD acquittals on art 10 let b and c, the Romanian authorities think that there must have been a problem with the evidence supporting the corruption charges.
For a more detailed account of the arguments presented above, we refer to the relevant section of the Transparency International National Corruption Report 2007[5].
p. 18, para 4
As far as the fraud of EU funds is concerned, the Department for Fight Against Fraud (DLAF) reported 13 new cases begun in January 2007, raising the total number of cases currently under investigation by DLAF to 41. Seven of them were completed by the end of January, three of them being referred to DNA for formal criminal investigations on corruption charges.
IN VIEW OF ACCURACY THE ROMANIAN AUTHORITIES SUGGEST THE FOLLOWING TEXT:
„As far as the fraud of EU funds is concerned, the Department for Fight Against Fraud (DLAF) reported 13 new cases begun in January 2007. The total number of cases under investigation by DLAF between 1 September 2006 and 15 March 2007 is 84, 63 cases being opened in the reference period. 22 files were forwarded to NAD on the basis of the cooperation agreement between the two institutions, and 17 were forwarded to the regular Prosecutor’s Offices.”
ARGUMENTS:
ü The Romanian authorities do not understand the source of the information on the figures and can confirm only the fact that 13 cases have been opened in January 2007.
ü The rest of the information cannot be confirmed by the Romanian authorities, which refer to the figures communicated on the 31 March progress report: “Between September 1st, 2006 and March 15th, 2007, the Fight against Fraud Department (FFD) had under investigation 84 cases[6] regarding the obtainment, handling or use of funds from European Union assistance programmes, 63 cases being opened in the reference period. Out of these, 52 cases were finalized and 32 cases are in progress.”
ü Furthermore, the time span is not clear: “the total number of cases currently under investigation by DLAF is 41”. Currently means September 2006 – June 2007?
We emphasize that in the last progress report submitted to the Commission representation on 20 June for the period 16 May – 15 June DLAF had under investigation 51 cases1 regarding the obtainment, handling or use of funds from European Union assistance programmes, 13 cases being opened in the reference period.
ü The reference to referring cases to DNA for criminal investigation on corruption charges is mistaken. It is for charges of committing offences against EU’s financial interests.
[1] 8 June 2007 meeting between Romanian officials with representatives of JLS, Commission Secretariat as well as responsible persons from the Cabinet of Vice-President Frattini
[2] Idem 1
[3] 8 June2007 meeting between Romanian officials with representatives of JLS, Commission Secretariat as well as responsible persons from the Cabinet of Vice-President Frattini
[4] 8 June2007 meeting between Romanian officials with representatives of JLS, Commission Secretariat as well as responsible persons from the Cabinet of Vice-President Frattini
[5] Section 1.3. The modification of Law no. 78/2000, through the decriminalization of illegally according credit as an act of corruption
At the beginning of April 2007, Law no. 69/2007 entered force, which modifies Law no. 78/2000 concerning the combating of corruption and infractions assimilated or in connection to corruption. Through the new regulation, according illegal credit is decriminalized as a corruption offence, while the modified text keeps, however, according illegal subsidies, misdirecting subsidies and using subsidies in another scope besides that for which they were accorded. All those remain criminal corruption offences.
From a technical, legislative perspective, criminalizing the obtaining of non-performing credit was impertinent. This effectively transformed commercial banking risk into a penal risk, which constituted an overregulation in the name of fighting corruption. The rationale of this modification resided in the fact that granting credit is done on the basis of a civil or commercial contract between the bank and the client, but violating this must not be considered an act of corruption. Criminally punishing acts connected to non-performing or fraudulent credit is possible in so far as an infraction in service can be constituted on the part of the employee or a manager at the bank. In this context, the beneficiary of the credit may be pursed on penal grounds as accessories to the infraction, applying the provisions on the plurality of perpetrators.
The hypothesis that the scope of this modification was to eliminate criminal liability for certain important persons, by decriminalizing the offences with which they have been charged by anticorruption prosecutors, lacks a legal foundation. In those particular situations in which the decriminalization profits the accused, but the social danger presented by the acts committed is incontestable, then the penal legal technique will be to reform and re-qualify these offences in so far as they form the constitutive elements of other infractions.
Where there are acts of corruption, but the relationship with the active agent (the corruptor) can no longer established, then criminal charges can be pursued according to the acts foreseen by article 132 of Law no. 521/2004. This states that the infractions of “abuse in service against public interest,” “abuse in service against the interest of other persons” and “abuse in service through limiting rights” are corruption offences if the civil servant obtained an advantage for themselves or another person through the respective action. The regulations mentioned must be interpreted and applied in light of article 147 of the Penal Code in force, which establishes the understanding and extent of the term of functionary as being any person who permanently or temporary exercises, with any title, indifferent as to how this was invested, a duty of any nature, remunerated or not, in the service of a unit which concerns public authority, public institutions, institutions or other legal persons of public interest, administration, use or exploitation of public goods or property, services of public interest, as well as goods of any kind which are of public interest, as well as any employee which exercises a duty in the service of any other legal person besides those foreseen above.
Therefore, a legislative act should not be repudiated because of particular and isolated effects which it may produce for certain persons, but should be understood through the prism of current social rationales in a functional market economy, of which Romania was certified as fulfilling the qualifications in 2004.
[6] PHARE - 49 cases; ISPA - 4 cases; SAPARD - 18 cases; Leonardo da Vinci - 12 cases, Youth – 1 case.
1 PHARE - 27 cases; ISPA - 2 cases; SAPARD - 14 cases; Leonardo da Vinci - 8 cases.
joi, 28 iunie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
