Cuvinte ca o lumânare aprinsă

Un moment de reculegere… http://www.hotnews.ro/actualitate/international/articol_2150166/jurnalisti_murit_anul_trecut_diferite_colturi_lumii.htm
… ca o lumânare aprinsă.

Zoso moare că nu este un brand credibil

Bloggerul Zoso bate câmpii afirmând că este suficient pentru publicitate să ai cititori ca firmele mari să facă afaceri cu tine http://www.zoso.ro/2008/01/zgomotul-brandurilor-n-blogosfera.html
Că treaba nu stă cum ar vrea Zoso reiese şi următoarea constatare- OTV are public, dar nu prinde publicitate de la multinaţionale.

Enrico Caruso - La Donna e Mobile

Ce rost mai au cuvintele...

Enrico Caruso sings

Un dar pentru începutul anului...

Şi Dumnezeu trebuie să vorbească limba moldovenească

Autorităţile comuniste de la Chişinău şi-au dat iar în petic. Ici http://www.hotnews.ro/actualitate/esential/articol_2145157/preoti_romani_expulzati_republica_moldova.htm
La mizerie, tipii de la Bucureşti ar merita să ameninţe cu ruperea relaţiilor comerciale cu judeţul-republică al lui Voronin, cu sistarea ajutoarelor. Ce să tot cocoloşeşti nişte minţi înmuiate în votcă, care oricum votează cu picioarele bolşevicii. Rişti să te ia de găgăuţa. Oricum, de acolo, noi "importăm" îndeosebi curve.

CTP si Elena Udrea

La regele bloggerilor, Adrian Năstase, a postat şi Băsescu?

Lectura blogului lui Adrian Năstase îmi provoacă delicii. Râd urmărind lingăii (unii vor să-l proclame regele bloggerilor!!!; merge după Cioabă şi Iulian!!! ) care postează lângă textele omului şi, câteodată, îi provoc, ca să-i urmăresc cu satisfacţie cum se isterizează. Ieri, după ce l-a criticat pe fostul premier şi PSD-ul, un tânăr care semnează Neinfectat de comunism a făcut băscălie antologic în şerpărie:
neinfectat de comunism spune:

decembrie 31, 2007 la 2:32 am
@emigrantului si tuturor curiosilor
am o dezvaluire senzationala, incredibila, in direct, reluat si re-transmis de pe blogul lui nastase!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:
eu sunt de fapt traian basescu,cel pe care il urati atat, mi-am asumat acest nick, mi se pare hazos si stiam ca o sa va bagatzi gheara in gat numai la vazul nick-ului…abia astept sa ma dea nastase in judecata; o sa- i cer la tribunal sa se uite din nou in oglinda:)):))
esti multumit emigrantule in romania? nu am nevoie sa platesc pe nimeni, ma distrez de minune cand va contrati cu mine, si il ajut si pe nastase sa fie un better man than he is (ca am vazut ca va spargeti si in engleza sa imi demonstrati ca sunteti mai buni decat mine)

Bombo despre Băsescu, cică

Chiar Alteţea Sa, regele bloggerilor, Adrian I a crezut de cuviinţă să lase eternităţii cu largheţedespre tupeistul Neinfectat: "(…)Neinfectat de comunism, referindu-se la unele "legende" in legatura cu mine, reaminteste de zvonul persistent dupa care sotia mea ar fi actionara la Sensi Blue. Am mai dezmintit acuzatia asta, intr-o emisiune cu Dan Diaconescu, acum cativa ani, cand a si intrat in direct unul dintre actionari si care a negat. Daca se vor mai repeta astfel de acuzatii, ii voi actiona in justitie pe indivizii respectivi.
Neinfectat de comunism sugereaza ca as avea unele interese si in ceea ce priveste privatizarea societatii Antibiotice Iasi. De fapt, unii poate isi mai amintesc, eu am fost (si mai sunt) impotriva privatizarii fabricii de medicamente din Iasi. Pentru doua motive simple. Primul - in caz de cataclism natural sau de conflict (sper sa nu se intample niciunul), statul ar avea nevoie de controlul unei fabrici pentru medicamentele de baza. Al doilea - in conditiile evidente ale cartelurilor pe piata importurilor de medicamente si pentru a sustine politica medicamentelor de baza compensate, ai nevoie de un "partener" local. Am fost in cateva randuri la Iasi pentru a pune la punct aceasta strategie. Sigur ca guvernul liberal doreste sa "praduiasca" ce se mai gaseste prin camara in 2008 dar ma mira ca nimeni (PSD, alte partide, ziaristi, analisti) nu a iesit sa comenteze aceasta decizie gresita a guvernului. Actionariatul, daca eu stiu bine, inseamna , in marea majoritate, Avas si SIF Oltenia. Asa ca, Neinfectat de comunism, chiar daca nu te-a infectat comunismul, s-ar putea sa faci unele infectii la care sa ai nevoie de penicilina la preturi scazute, social-democrate. Vezi deci ca politica de stanga pe care am construit-o la guvernare, te-a inclus, fara sa vrei, si pe tine."

PS. 2008 să fie mai bun decât cel lăsat în urmă.

Cine este tatăl lui Dumnezeu?

Când era micuţă, cam de trei ani, Bianca, fiica mea, mi-a spus: “ Dumnezeu este tatăl lui Iisus." N-am zis nimic. Şi Bianca a continuat: "Dar cine este tatăl lui Dumnezeu?" Iar n-am zis nimic.

P.S. Un an nou fericit!

Ultima ţigară a Casei Regale Române

Ici http://www.realitatea.net/129206_Regele-Mihai-I-a-desemnat-o-pe-Principesa-Margareta-succesoare-dinastica-.html
Cine îi ia în serios peMargareta şi Duda? Margareta urmaşă la tron…C’ est fini…

Scurtă. Cu un bou. Nu Zoso

Despre Ş.N.http://moromete.wordpress.com/2007/12/28/cum-mi-a-intrerupt-cnsas-vacanta/#comment-979 şi C.N.S.A.S.

Cum am fost furat

Vedeţi postarea anterioară şi vedeţi şi aici
http://blogs.click.md/post.aspx?l=realiatealuipetria.blogspot.com/2007/12/monarrhul-lui-mnca-pula-ta.html . Ce ziceţi? Să le rup gâtul? Să-i trag în ţeapă? Să-i ard pe rug? ... să nu se mai repete...

Monarrhul lui “mânca-ţ-aş pula ta”

Dumnezeu să-l odihnească, bulibaşa Tortică a dat colţul. Şi jalea ţigănimii s-a lăbărţat pe ecranele televizoarelor, ocupând indecent spaţiul jurnalelor.
Stănescu, Cioabă, Iulian, şi poate mai sunt, dar nu sunt curios să-i ştiu, papiţoi “mânca-ţ-aş pula ta”, autointitulaţi regi sau împăraţi, au avut un rol imens în compromiterea ideii de reinstaurare a monarhiei în România. Încurajaţi subteran de Iliescu.
Dacă de la cei enumeraţi(minus mortul, desigur) nu te aştepţi să ştie neapărat să adune 125 cu 147, parcă altceva doreşti de la colegii din presă. Inclusiv de la TVR 1. Mai multă luciditate. Şi cultură. Şi profesionalism. Singurul Rege al României este Mihai.
Alexandru PETRIA

Culoarea lui Dumnezeu

Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, cam aşa scrie în Biblie. Despre noi, oamenii.

Da’, dacă Charlie este negru, eu- alb, care este culoarea lui Dumnezeu?

Sărbători pline...

... cu tot ceea ce vă doriţi!

Zoso iar este bou

Minunati-va: "Au murit ca să îl votam pe comunistul violator de Constitutie Iliescu, pe megalomanul ministru blogger Nastase, pe beţivii Văcăroiu si Băsescu, pe afaceriştii Patriciu şi Tăriceanu, pe baronii locali, pe nebunul Vadim, pe amuzanţii Ponta şi Guşă, pe şpăgarul Remeş, pe Miron Cozma, pe Dejeu, pe Constantinescu şi camarila lui, pe Kurt Treptow, pe finanţistul cuplului sinistru, pe Ion Dolănescu şi Irina Loghin, pe imbecilii Geoana şi Cioroianu, pe Marie Jan Ion, pe Pruteanu, pe Bivolari, pe Luis Lazarus, pe Dan Voiculescu, pe Marean Vanghelie, pe Norica Nicolai dimpreună cu nepoata, pe Quintus, pe rege…", a scris bloggerul Zoso, de care m-am ocupat si ieri, referindu-se la eroii din decembrie 1989.
Ca este varza, n-are cum sa nu observe orice om cu scaun la cap. Cine i-a votat pe Marie Jeanne(el a pus Jan) Ion, Luis Lazarus sau pe Rege? Nimeni, desigur.
Dupa moartea lui Florian Pittis, Zoso a glumit ca boul si l-am taxat. Prin textul citat dovedeşte ca iar este bou, asezandu-l pe regele Mihai pe acelasi palier cu Lazarus.
Alexandru PETRIA

Zoso, un .ulifrici fandosit. Scoateti-l din blogroll!

Despre bloggerul Zoso, ala de-i impresioneaza pe imberbi: "Te numeri printre primii clasati in rating-ul unei tari semi-bananiere, in situatia in care lipsa de continut in limba romana a trimis oamenii inspre putinele surse de informare (iar aici sintagma sursa de informare este folosita foarte liberal). Esti ca un fel de PRO TV inainte sa apara celelalte televiziuni, practic un viol de ora 5, si ca orice vanzator de continut tabloid ai cititori, e absolut normal". Daca va place, mie da, mai lecturati http://digitallights.net/newmedia/?p=123
Le recomand prietenilor sa-l scoata pe Zoso din blogroll! Prostia contamineaza...

Marsavul Robert Turcescu

Cateva cuvinte despre discutia telefonica dintre Ludovic si Robert:

Robert Turcescu a fost marsav. Cum sa dai publicitatii discutia cu un amic? Nu reiese din dialogul cu ministrul Transporturilor nici o presiune. Apoi, între amici, si cuvintele mai grele au alta incarcatura.
Eu i-as fi spus, daca eram la nivelul Alexandru-Robert, lui Turcescu: Ce pizda mamei tale faci, n-ai nici o jenă, ai primit ordin sa ma infunzi?

Troglodiţilor, staţi în găoacele voastre!

Am găsit prostia asta fanatică şi tupeistă pe site-ul unei instituţii plină de turnători ca şi câinele de purici, unde este şef unul Daniel Ciobotea, căruia i s-a urcat la cap incredibil de repede Preafericirea:

C O M U N I C A T

Patriarhia Română îşi exprimă solidaritatea cu comunitatea musulmană din România
Exprimându-şi solidaritatea cu comunitatea musulmană din România, în contextul apariţiei în limba română a cărţii intitulate „Versete satanice”, Patriarhia Română dezaprobă manifestările care lezează valorile spirituale şi simbolurile religioase, indiferent de religia oficială pe care acestea le exprimă.
Atitudinea Patriarhiei Române are în vedere şi Legea nr. 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care în art. 13, alin. 2, stipulează: „În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.”
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

Batista

Poveştile se rescriu la timpul prezent. Palatele sunt din ce în ce mai rare, se vând pe bani mulţi, iar cele noi se numesc, mai simplu, vile. Caii nu mai mănâncă jăratic, probabil c-a intervenit protecţia animalelor. Nu mai sunt probe, sunt tentaţii. Încercăm să facem din trupurile noastre temple de-nchinăciune, de păzim de microbi şi viruşi, golim farmaciile pentru siguranţa şi sănătatea noastră. Bisericile, ş-aşa goale, se înalţă una după alta, ca şi când Dumnezeu ar sta să le numere. În colţul nostru de-acasă, unde-ar trebui să ne rugăm, s-a potrivit mai bine televizorul, aşa că lâncezim după o nouă zi de muncă, tolăniţi şi fără să ne gândim că sufletul n-a mâncat, iarăşi, nimic.
Nu demult, aveam în buzunar, mai tot timpul, câte o batistă. Se cădea să fie una mare, bărbătească, cu nişte dungi acolo. Cele cu broderii şi monograme dădeau bine la dame. Se murdărea repede, de multe ori nefolosită, trebuia spălată şi apoi călcată... Îmi ştergea broboade de sudoare ori nasul înfundat, m-ajuta să strănut ori mă proteja de praf. Acum am devenit mai comod. Batista s-a transformat în şerveţel de hârtie, de unică folosinţă (şi câte nu sunt de unică folosinţă astăzi!), parfumat şi-n diverse culori. Părea mai convenabil şi-am început să achiziţionez. Deveneam un cumpărător disciplinat, încartiruit în regimentul tot mai mare de consumatori. Până în ziua în care am plâns. Noile batiste n-au făcut faţă atâtor lacrimi şi mi-am adus aminte de batista de ieri. Parcă se potrivea mai bine nevoilor mele. O folosea de mai multe ori, avea colţuri şi-o simţeam acolo, în buzunar, apretată şi gata să mă ajute.
Aşa-i şi cu sufletul, săracul. Deunăzi ferit de-atâtea tentaţii, putea să înflorească din când în când la frumos, nu uitasem cărările munţilor şi mersul pe jos, hălăduiam fără grija zilei de mâine, fără arginţi... Iar când toate din jur mă copleşeau, aveam puterea să-mi cobor genunchi-n ţărâna zămislitoare de om şi să-mi unesc lacrimile cu ea în rugăciune. Sigur şi Dumnezeu ne-a plămădit cu lacrimi. Şi-aşa rugăciunea-mi era batistă pentru suflet, de câte ori plângea ori transpira. Tentaţiile au devenit tot mai mari, sufletul cât ce se mai vede, într-o neclară imagine de început. Normal c-a rămas alb-negru într-un imens ocean de publicitate color. Semeţele biserici par pitice pe lângă zgârie-norii ce-adăpostesc sedii de firme cu renume sau bănci înălţate pe zeci de nivele, totul pornind de la 30 de arginţi. Nici clopotele nu se mai aud de-atâta zarvă, de trufie şi laudă, de minciună şi dezmăţ. Batista sufletului a devenit parfumată, cărţile de rugăciune sunt tot mai colorate şi mai atractive, timpul pare mult mai important, aşa că s-au făcut importante reduceri de pasaje, totul vine semipreparat şi se poate rezolva în 3 minute, la foc domol.
Doamne, adă-mi înapoi batista făcută din giulgiul tău şi-adu-mi aminte primele-ţi cuvinte. Simt o gripă ce nu mă lasă să-mi trăiesc libertatea. Am nevoie de sănătatea sufletului să-ţi pot aduce inima îndărăt.
Dinu Virgil
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)

Dezamăgiri şi speranţe

Iată-ne la sfârşitul unui alt an. Primul al României ca membră a U.E. Dar şi anul „majoratului“ Revoluţiei Române din 1989 – ceea ce presupune că tânăra noastră democraţie se află în pragul maturizării, al asumării conştiente a responsabilităţilor.
Sentimente la sfârşit de 2007? Regretul pierderii iluziilor legate de binefacerile Uniunii, dar şi bucuria că parcă-parcă ceva se mişcă altfel în ţară. Decepţii la constatarea cruzimii cu care inflaţia muşcă hain din buzunarele noastre (în ciuda previziunilor luminoase, de acum un an, ale lui Mugur Isărescu), însă şi o boare de încântare văzând că drumurile din oraşe şi şoselele naţionale, măcar pe alocuri, au scăpat de o parte din gropile în care, de naivi ori obosiţi, am dat de atâtea ori...
Ascultând colinzile interpretate, cu glasuri de îngeri, de corul „Celest“ al elevilor de la Şcoala „Liviu Rebreanu“ din Beclean, inspirând parfumul Crăciunului aflat pe cale, meditez la ce înseamnă România azi şi ce mi-aş dori să ne aducă, tuturor, anul 2008.
Doresc ca, plimbându-mă pe stradă, să nu mai văd chipuri încrâncenate de necazuri, ori crispate de preocuparea pentru bucata de pâine de mâine...
Aş vrea ca şcolarii să se descurce onorabil la tezele naţionale ori la examenul de bacalaureat fără a fi nevoiţi părinţii ca, în loc de jucării şi îmbrăcăminte, să plătească pentru ei ore în particular, căci la şcoală nu tuturor profesorilor lor le pasă de soarta adolescenţilor pe care ar trebui să-i formeze şi in-formeze...
Visez ca funcţionarii publici de la ghişee să nu ne mai trateze de sus, cu aerul că ne fac favoruri, ci cu atitudinea celor conştienţi că sunt plătiţi din impozitele noastre...
Năzuiesc să văd, în anul care vine, că preţurile, în magazine, nu mai cresc în preajma sărbătorilor, tocmai când în toată Europa scad...
Doresc ca, din 2008, mersul la policlinică sau spital să însemne preocupare exclusivă pentru suferinţele noastre, nu prilejul de a umple buzunarele medicilor şi ale asistentelor...
Aş vrea ca, în ţară, să nu mai existe copii care nu merg la şcoală, fiindcă părinţii nu au cu ce să le cumpere uniforme sau ce să le pună în pacheţel...
Visez, ca, din anul ce stă să vină, pensionarii să nu-şi mai plângă bătrâneţile pline de nevoi, iar truditorii gliei să-şi permită măcar câteva zile de tihnă într-o staţiune balneoclimaterică, beneficiind de bilete subvenţionate de stat...
Am speranţa că, începând de mâine, numele „român“, peste graniţă, nu va mai fi sinonim cu „hoţ“, „tâlhar“, „escroc“, „rrom“, ci va constitui un prilej de mândrie pentru purtătorul lui...
Ştiu, visele mele frizează utopia... Dar întotdeauna începutul mă umple de speranţă şi nu mă pot abţine să visez...
Legănată de sonurile celeste ale corului şcolii ce şi-a sărbătorit sâmbătă, 15 decembrie, a zecea aniversare, contaminată de puritatea vocilor de argint ale copiilor ce murmură „Şoapte de Betleem“, urez românilor pace în suflete şi-n gând şi un 2008 care să aducă împlinirea speranţelor tuturor.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsaud, Dej şi Gherla)