Bearded Orientals: Making the Empire Cross

This work is concerned with relationships between contemporary popular culture, and the futures we (for better or for worse) create. It is not intended as a statement but rather as a means to ask questions. In particular, I’m questioning the relationships between media, popular culture, and the development of truth, history and ideology.
When you observe these two people, Osama Bin Ladin and Jesus, their ethics could not be more different. The only comparison that can be made is historical: both pursued by two of the world’s most powerful armies – the US and the Roman armies. Jesus is clearly defined by history, but I am interested in how history will treat the image of Osama.
There is a very real possibility that by giving such significant media attention to those who commit crimes and advocate violence, we may inadvertently elevate of them to a status where in some circles, they are perceived as sacred and holy – revered in the same way we revere Jesus.
This work has quite an open text so people are likely to read the image in many different ways. Some have mentioned they see it as a juxtaposition of good and evil, whilst others are interested in its comment on how iconic figures are created.
To me this work is a cautionary tale about our fixation with crime, violence and catastrophe. Access to information is important and there are instances where this has been well balanced with the temptation to sensationalise. No war was declared against the Lockerby bombers. Instead they were extradited and tried for murder amidst media coverage that left few people with a lingering memory of their names. Similarly, Martin Bryant was moved to an inner cell in his Tasmanian prison to ensure his media attention did not turn him into a cult figure like Charles Manson. There is a wisdom in this approach that has been forgotten in the case of Bin Laden, and this lapse may have unintended, unwelcome effects in the future.
Bearded Orientals: Making the Empire Cross comes from a larger body of work named after the image, called Making the Empire Cross. Each image in the series further considers the relationship between what we read, see and hear in our media, and what we believe or perceive as ‘truth’. The series covers a range of issues from misleading statements about weapons of mass destruction, through to our cultural fascination with violence (for example some works raise the question of whether a tour to a war zone the next extreme adventure holiday trend. Strangely when researching that part of the work I did find one person offering such tours.)
Given the work’s focus, the recent media coverage of it is ironic.
The first tabloid to comment on Bearded Orientals: Making the Empire Cross and its entry into the Blake Prize ran with the headline Christianity is Mocked Again. It then proceeded to present the editor’s personal readings of the artwork as if they were fact not opinion, and impliedly suggested that this is also what the artist truly intended. This opinion soon became fact, and I began to receive emails from concerned people asking how could I do this? Don’t I have any feelings for people who have lost family in terrorist attacks? Why do I criticise a religion that has done nothing to me? My response is to direct these questions to the Daily Telegraph of Sydney for it is they not I who have suggested that Christ and Osama are spiritual equals.
So many of us feel that there is something wrong with waging war in Iraq and the culture of fear, hate and suspicion bred by the ‘War on Terror’, yet few speak out for fear they will be the first to say the emperor wears no clothes. Exhibitions of the work in Brisbane & Melbourne (Australia) and St Tropez (France) have given audiences the opportunity to think about these things and I heard many peoples’ views on what the work means to them, but on no occasion has anyone felt the work compared the spiritual value of the two figures. I can only attribute the difference in readings to the provocative opinions expressed in the Daily Telegraph, which were repeated without question by many news services that subsequently reported on the issue.
The work was entered into the Blake Prize because that prize seeks to encourage debate on spirituality. Recent geo-political events such as the ‘War on Terror’, the war in Iraq and the on-going Israeli/Palistinian conflict, give me cause for concern that spirituality is being confused with other more pragmatic concerns of human existence. If we read the religious texts carefully it is clear that God is on no-one’s side if they advocate violence and choose war over peace.
The elevation of Osama Bin Laden to hero and/or anti-hero in the Christian and Muslim world represents a troubling take on spirituality, and despite what some in the media have said about my image, his status existed before I made the work and was caused not by me but by sensationalist reporting.
The artwork has been effective in generating some debate, but given that the media can set the agenda of the debate, it is not surprising it has not probed more deeply into their role in escalation of violence in our society. Whilst I have no control over the media, I do sincerely wish to apologise for any discomfort my part in this event has caused to people who saw this image in the context of those terrible opinions.
Priscilla Bracks
August 2007.

Ce vrea Geoană?

După ce Teodor Meleşcanu a declarat, la Costineşti, că, din cauza moţiunii de cenzură, PSD are două alternative- "ori intră în rahat, ori se face de rahat", Mircea Geoană şi-a etalat inteligenţa aşa: "Există o miză mult mai importantă a acestei moţiuni, o miză la care ţin foarte mult. PSD are un dublu scop prin acest demers: clarificarea relatiei între Executiv şi majoritatea legislativă şi formarea unui nou Guvern, dar mai important, e o miză mai mare, mai fundamentală, reconfigurarea axelor de forţă ale politicii româneşti".
Întrebări inevitabile: Geoană bate câmpii sau vrea să cadă la pace cu PNL şi să renunţe la moţiunea de cenzură?
Alexandru PETRIA

Încă o piesă în dosarul acuzaţiilor de colaborare cu comuniştii a mitropolitului Bartolomeu Anania

Fostul deţinut politic Ion Cârjă a publicat în periodicul “Acţiunea Românească” articolul intitulat “Răspuns unei scrisori a lui Valeriu Anania” (în numărul din octombrie-decembrie 1973, pag. 4 şi 5), care apărea în New York:

"Dragă frate de altădată Valeriu
Ţi-am citit scrisoarea adresată mie, publicată în numărul din 9 septembrie 1973 al revistei tale <>(păcat că nu am putut obţine textul scrisorii lui Anania- nota mea, Alexandru Petria). Nu este deloc rău scrisă. Ai meşteşugit-o cu acelaşi rar talent pe care ţi l-am admirat întotdeauna şi pe care nu mă sfiiesc să ţi-l recunosc în public. Dacă din punct de vedere al potrivirii vorbei (şi al respectării gramaticale - cu unele concesii republicane, RSR - în care te-ai dovedit tot atât de copios precum <> de la München), sclipirile mi-au plăcut şi m-au desfătat, am fost profund dezamăgit de eşafodajul ideilor în elaborarea trudită de Sisif, pe care te-ai angajat disperat ca să le aşezi sub o boltă proprie, dar fără aceeaşi iscusinţă a meşterului zidar Manole, pe urmele căruia păşeşti voiniceşte dar, din nenorocire, bătând mereu pasul din faza pre-onirică....
<> care duc la pieire, mi-am zis în gând, înainte de a păşi să aştern acest răspuns care, dintr-o oarecare modestie determinată, am fost obligat să îl condensez cât mai mult posibil. (...) Desigur, o recunosc, ai suferit mult şi pe nedrept în viaţă, incomparabil mai mult decât toţi foştii şi actualii fugari din ţară care te atacă. Îţi mărturisesc, cu toată sinceritatea, că nimeni de aici din afara frontierelor României, în afară de cei care am pătimit în închisorile comuniste, nu te pot judeca şi nu ne pot judeca de ceea ce am făcut acolo. Numai noi, exclusiv noi, care am fost închişi şi torturaţi acolo, noi între noi, da, noi ne putem judeca şi va veni ziua, odată, când o vom face-o în ţară, unde fiecare care a greşit va avea mare şansă să se dezvinovăţească. Şi atunci îi vom judeca şi pe aceşti nemernici de aici care se erijează, de la ei putere, în judecători a unor situaţii din ţară şi a martirilor. Aceştia, ţi-o spun cinstit, nu sunt vrednici să ne dezlege nici şireturile încălţămintelor noastre! (...) Dar, nu ne este permis, ca în numele unor suferinţe să ne luăm libertatea aici (sau în ţară) să întreprindem tot ceea ce ne convine, în mod egoist. Întrebării tale din scrisoare: <>, eu îţi răspund fără ezitare: NU! Trebuie să suferim până la capăt, dacă am fost cei aleşi pentru suferinţă. Am trecut din faza de suferinţă a închisorilor comuniste în faza de suferinţă a unui exil mai mult sau mai puţin dărâmat moral de veleităţi şi foşti politicieni corupţi şi corupători din trecut, precum şi de o reţea activă de agenţi comunişti ai Bucureştiului. Aceştia nu mai încap de noi. Aceasta pentru că unde suntem noi, la ceea ce am suferit noi, ei nu pot să ajungă. De aceea trebuie să ne dea la cap. Pentru noi nu este loc, numai pentru noi nu este loc. Pentru toate secăturile care li se aliniază, politicienilor din trecut şi agenţilor comunişti din străinătate, pentru aceia se află un loc de onoare şi un scaun bun. Tu, Valeriu, nu ai vroit să te ridici şi aici, ca în ţară, pe culmile ozonate ale luptătorului, unde te-am întâlnit pentru prima oară şi unde eram fraţi de ideal. Ai mers şi te-ai scurs cu duşmanii, prin breşe, pe poteci ocolite, pentru o onoare trecătoare şi un scaun vag de arhimandrit. A fost mai uşor, mai simplu şi mai folositor pentru interesele tale imediate. Oare numai cu atât ne putem umplea viaţa? (...) Nu eşti cinstit deloc, Valeriu, când afirmi că eu nu ţi-aş fi spus că eram în cursul scrierii unei cărţi, în care expuneam şi rolul tău din închisoarea Aiud. Ţi-am spus în repetate rânduri, încă din vremea când locuiam pe First Avenue, în apartamentul meu, pe străzile luminoase ale New Yorkului, oriunde aduceam vorba despre cartea pe care o scriam. Îţi mărturiseam durerea mea despre căderile la care am asistat. Nici tu nu ai încuviinţat faptele acelora care au siluit conştiinţe în închisori. Dimpotrivă, le-ai reprobat şi mi-ai numit mulţi <>, pe care i-ai aflat în cartea mea ultimă. Cât despre activitatea ta, tu mi-ai declarat, fără nici o referire specială din partea mea, că ai jucat un anumit rol în acel proces de reeducare. (...) Mi-ai vorbit cu patos şi încălzire crescândă, (ca şi când ai fi voit să te autoconvingi şi tu mai mult asupra tezei tale) despre misiunea pe care ţi-ai asumat-o de a apăra creştinismul ortodox, plivind legionarismul din sistemul de gândire teologică, disociind, cum spui tu, valoarea politică de cea religioasă. Prin urmare, eram perfect edificat cu poziţia pe care tu pretinzi că ai luat-o în procesul murdar al reeducării şi, mie personal, nu mi-ai spus nimic nou. Din acest punct de vedere, tu nu ai făcut decât să rostogoleşti în public, pe Anania din închisoare, sub o descripţie proprie, neinfamant nici pentru <>, nici pentru partidul comunist din ţară. (...)
Dacă nu ai fi mers prea departe cu mesalianţa ta, aşa după cum ţi-am spus la acel timp, eram dispus să îţi arăt ce am scris. (Manuscrisul ambelor volume era deja încheiat în anul 1966, când raporturile noastre mai erau încă amicale, şi când doream să mijlocesc un armistiţiu între tine, pe care te bănuiam a fi numit episcop şi episcopul Valerian, împotriva căruia porniseşi o campanie (ofensivă) de acaparare de parohii. (...) Desigur, chiar dacă afecţiunea noastră nu ar fi suferit deteriorări, eu totuşi nu aş fi scris ceea ce am scris că ai întreprins în închisoare, dar nu aş mai fi avut nimic de spus despre continuarea unor servicii pe care le faci cu mare râvnă regimului comunist de la Bucureşti, prin filiera bisericii. (...) Chiar şi în această ultimă <> ai câteva tangenţe favorabile regimului.
Într-un loc, zici <>. Oare chiar atât de naiv erai să nu fi bănuit ce planuri aveau cu noi criminalii din solda ministerului de interne? Oare aşteptai tu, să ţi se spună de către Crăciun, Nodeţ, Ivan, Chirilă, etc., ce planuri aveau cu noi criminalii din solda ministerului de interne? Oare aşteptai să ţi se spună de către ei, că ne dădeau spre citire Biblia pentru credincioşi şi necredincioşi - Biblia hazlie, să ne distrăm cu ea? (...) În fine, ar mai fi să mai inserez numai câteva rânduri la acuzaţia ta, în baza căreia eu mi-aş fi pierdut independenţa, că nu mai sunt liber, că cineva mi-ar fi măsluit cartea, în drumul dintre mine şi tipografie.
Eu nu mi-am schimbat comandantul în străinătate. Am stat mereu şi stau mereu sub un singur comandant: Neamul Românesc. Acesta nu este personificat în străinătate în nimeni şi nimic, om politic, faţă bisericească, mit transplantat. Nu m-am simţit atras de nimeni dintre aceia pe care i-am aflat aici, care au sădit în decurs de trei decenii numai desbinări, dihonii, animozităţi şi bisericuţe. Am venit cu intenţia să colaborez cu oricine l-aş fi aflat pe o poziţie pozitivă, activă, pătruns de responsabilitatea istorică a timpurilor pe care le parcurgem. Dar buna mea credinţă a fost rău înţeleasă şi de aceea am ridicat Frontul Consiliului Naţional Român, care cuprinde oameni greu încercaţi din închisori, ţărani destoinici, oameni dintr-o bucată, nealteraţi de pizme, oameni liberi, cu picioarele pe pământ, câştigători cinstiţi ai pâinii lor de toate zilele. Cu aceşti, pe aceeaşi redută, şi cu alţii care ne sprijină nemijlocit, ducem aceeaşi luptă ca în securităţi unde am fost torturaţi, la Canal unde am fost ucişi, la închisori unde am fost batjocoriţi şi înflămânziţi. Oare nu vezi tu cum eu sunt lovit, la fel ca la securitatea Cluj unde am fost bătut cu răngile de fier trei săptămâni la rând, de câte trei ori la zi? Oare îmi este uşor să fiu azi surd de o ureche, din cauza bătăilor peste cap, cu palmele, tampoane, scaune, cisme? (...)
Ce interes crezi că aş fi avut să intru în tabăra episcopului Valerian Trifa? Oare nu acesta a contopit singura minoritate naţională românească, insignifiantă, la cele câteva milioane de Ruşi, care întotdeauna au căutat să ne asimileze biologic, cultural, religios? Ce interes aş fi avut să intru în tabăra episcopului tău Victorin, care pactizează şi serveşte de strapontină tuturor agenţilor comunişti din Bucureşti? Nu ai citit tu <> din 25 mai 1971, semnat de dr. Ion Cârja? Implicaţiile episcopiei misionare cu activităţile antinaţionale şi antipatriotice ale guvernului de la Bucureşti se invederează, chiar în ultimul timp printr-o declaraţie a mitropolitului Iustin Moisescu, făcută la Geneva. (...)
În scrisoarea ta afirmi, de repetate ori, că vrei să separi politica de religie. De ce, în fond, o combini mereu şi de ce atunci, faci exclusiv politică în <>, când ţii în braţe fariseismul unui mitropolit ca Moisescu, care apără un regim de teroare şi intoleranţă religioasă? De ce te fereşti să fii tu, omul de cultură, scriitorul, luptătorul naţional, fidel liniei pe care te-am cunoscut? (...) Omului îi este drumul spre lumină, spre libertate, spre universul larg ca cerul înstelat deasupra. Ţi-ai câştigat libertatea, foloseşte-o din plin! Am bâjbâit destul în întuneric, unde am viermuit. Nu mai avem timp să fim Scarabei, iubite frate de altădată, Valeriu.
Ion Cârjă".

Generalul de securitate Nicoale Plesita se apropie de puşcarie?

Via Europa Libera: Parchetul Militar a finalizat ancheta in dosarul Carlos Sacalul
Seful interimar al parchetelor militare din Romania, generalul Dan Voinea, a finalizat instrumentarea dosarului cu privire la atentatul terorist impotriva postului de radio Europa Libera petrecut in luna februarie 1981 la Munchen.
Mai multi jurnalisi romani care lucrau la Europa Libera in momentul atacului cu bomba din 1981, intre care si Neculai Constantin Munteanu, s-au constituit parte vatamata in acest dosar. Principalul acuzat este teroristul Carlos, supranumit Sacalul, despre care se spune ca a pus la cale atacul la comanda securitatii romane.
In acest dosar va fi audiat si generalul de securitate in rezerva Nicoale Plesita (foto), banuit ca s-a intilnit cu teroristul Carlos la Bucuresti inainte de savirsirea atentatului. Autor al mai multor atentate teroriste, Carlos Sacalul ispaseste la ora actuala o pedeapsa la inchisoare pe viata in Franta pentru asasinarea in 1975 a doi agenti secreti francezi.

Editorul Blogreview: şi cu luna de miere compromisă, şi ameninţat cu darea în judecată

“Perforări" cu bucluc

Daniel Todoran-Rareş, editorul Blogreview, povesteşte ce a păţit în luna de miere. Din cauza actelor “perforate”(ce-i asta, aflaţi mai jos!) a ajuns să piardă o excursie în străinătate plătită la o agenţie de turism. Omul nostru acuză agenţia că nu l-a înştiinţat despre ce putea să se întâmple, iar luarea sa de poziţie a deranjat firma Travel Solutions care-l ameninţă cu darea în judecată. Daniel Todoran-Rareş a postat pe blogul său:
"Afara este foarte cald – sunt peste 40 de grade. Toate canalele de stiri tv si site-urile de news updateaza la interval de 30 de minute noutati despre aceasta canicula. Este infernal in mijloacele de transport in comun.
In prezent ma aflu la servici, la birou in fata laptopului, scriind despre "povestea" celor doua saptamani de "miere". Nu o sa va plictisesc cu detalii despre organizarea nuntii, sau despre cati bani investesti in acest eveniment. M-am saturat sa vorbesc despre ospatari care fura la nunti, sau despre noptile pierdute in fata Caselor de Casatorii pentru programarea cununiilor civile.
Inainte de a vorbi despre peripetiile din perioada de "miere", vreau sa le multumesc bloggeriilor: Alexandru Seres, Andrei Badin, Cristian Sutu si Andrei Craitoiu pentru felicitarile primite. Inca o data multam’ mult.
Mai tineti minte "poezia" spusa de ofiterul starii civile: statul protejeaza familia ...?!
In cazul meu si al sotiei mele nu s-a intamplat acest lucru. Din prima zi de vacanta de "miere" am avut parte de un dezinteres total din partea statului. In momentul in care am ajuns la frontiera romano-bulgara la Vama Veche, politistii de frontiera au considerat ca nu pot petrece sejurul la hotel Mistral, Balcik, Bulgaria. Motivul: cartile noastre de identitate sunt perforate. In acel moment eram constient ca nu mai puteam recupera aproximativ 1700 RON – valoarea pachetului turistic achizitionat de la Travel Solutions pentru litoralul bulgaresc, Cadrilater.
Conform metodologiei nr. 1 din 13 octombrie 1997 pentru aplicarea unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, ofiterul starii civile de la Casa de Casatorii are dreptul sa perforeze cartile de identitate. Aceeasi mentiune se inscrie si pentru pasapoartele eliberate de autoritatile romane. Pe baza acestei legi, statul roman iti acorda 15 zile pentru schimbarea actelor de identitate.
Am avut parte de un tratament "special" din partea politiei de frontiera la Vama Veche. Acestia au considerat ca "pe baza legii romane" (fara sa specifice concret care lege) are dreptul sa ne "intoarca din drum pentru ca avem buletine expirate". Dupa cateva minute de discutii cu polistii de frontiera romani, acestia au ajuns la concluzia ca situatia "ii depaseste", spunand ca ne lasa daca bulgaru (referindu-se la politia de frontiera bulgara) ne da voie sa trecem frontiera. Acesti reprezentati ai autoritatilor romane au adaugat ca noi doi nu eram singuri in aceasta situatie, in zona aflandu-se multe cupluri de tineri proaspeti casatoriti care nu puteau trece frontiera.
Un tip burtos, precum "Piedone" al nostru, dar cu ceafa lata incerca sa ma lamureasca intr-o romana stricata ca nu trebuia sa-mi "gauresc buletinul daca vroiam sa vin la ei in Bulgaria". Cand i-am spus ca cei de la Primarie/ Casa de Casatorii au perforat aceste acte, mi-a raspuns ca la ei nu se intampla asa ceva.
Dupa perioada de miere m-am documentat si am depus o plangere la Oficiul pentru Protectia Consumatorului Bucuresti. Agentia de turism Travel Solutions nu a respectat obligatia de a furniza turistilor, in scris informatii generale privind regimul pasapoartelor si vizelor (conform prevederilor legale, ordinul 387/ 17 iunie 2007 ce completeaza legea 107/ 1999 – Precizari privind activitatea de comercializare a pachetelor de turism).
Din aceasta cauza nu am putut beneficia de serviciile platite conform contractului incheiat cu agentia de turism pentru sejurul in Balcik, Bulgaria.
Inainte de semnarea contractului, l-am intrebat pe agentul Mihaela Buhaescu, reprezentat al agentiei de turism daca vom avea probleme la trecerea frontierei avand in vedere ca pe data de 6.07.07 ne-am casatorit si nu avem pasaport. Agentul ne-a spus ca nu este nicio problema.
Ulterior, pe data de 9.07.07 (dupa ce nu mi s-a permis trecera frontierei) am avut o conversatie telefonica cu adiministratorul agentiei de turism Travel Solutions, Angelo Constantinescu, care ne-a spus ca el stia de aceasta problema cu cartile de identitate perforate, dar nu avea nici o obligatie sa ne informeze asupra acestui lucru." http://todoran.blogspot.com/2007/07/tinerii-casatoriti-sunt-abandonati-de.html

Un patron care se consideră nevinovat

Ieri, în Gândul, sub semnătura lui Adrian Niculae a apărut articolul: "Doi tineri căsătoriţi plecaţi în luna de miere, abandonaţi în vamă de agenţia Travel Solutions". Îl redau:
"În loc să petreacă luna de miere într-un hotel frumos, la malul mării, în Bulgaria, doi tineri bucureşteni s-au pomenit abandonaţi, cu valizele în mână, în punctul de trecere a frontierei Vama Veche. Cum grănicerul bulgar nu îi permisese tinerei să intre în ţară, din cauză că funcţionarul de la Casa de Căsătorii îi compostase cartea de identitate, agenţia de turism Travel Solutions a considerat că nu mai are nici o obligaţie faţă de cei doi şi i-a lăsat pur şi simplu de izbelişte pe marginea drumului.
Uluitoarea păţanie s-a petrecut pe 9 iulie 2007, iar bucureşteanul Daniel T. şi soţia lui n-au mai reuşit de atunci să recupereze vreun leu din cei 1700 plătiţi tour-operatorului Travel Solutions pentru un sejur de neuitat la hotelul Mistral din Balcic.
Încercând să aflăm care au fost premisele legale ale acestei întâmplări, am discutat cu şeful uneia din cele şase case de căsătorii din Capitală. Sub protecţia anonimatului, omul ne-a spus că sistemul era mult mai bine pus la punct pentru buletinele de hârtie, pe care se aplica o ştampilă-tip. Cum pe carţile de identitate nu se mai pot utiliza ştampilele, s-a recurs la metoda compostării, care nu a ridicat probleme deosebite, până în momentul în care românii au căpătat posibilitatea de a călători cu ele prin Europa. Din acel moment, a început însă nebunia şi, după primele cazuri de tineri căsătoriţi întorşi de la frontieră, situaţia a început să se rezolve “la mica înţelegere”, ca la români: miresele care ştiu că pleacă în străinătate îl roagă pe funcţionar să nu le composteze cărţile de identitate, iar acesta acceptă. Asta pentru că oricum neprezentarea în termen de 15 zile pentru preschimbarea actului de identitate, ca urmare a schimbării numelui în urma căsătoriei, nu este nici măcar o contravenţie. Evident însă, dacă mireasa nu solicită să nu i se composteze cartea de identitate, funcţionarul n-are nici un motiv să nu aplice totuşi o prevedere legală în vigoare.
Cam asta au aflat şi cei doi tineri însurăţei de la poliţistul de frontieră român, care, după ce i-a dat jos din autocar, a încercat şi el să rezolve problema în acelaşi stil ca şi funcţionarii de la casele de căsătorii: “Dacă vă dă drumul bulgarul, eu vă las”. Bulgarul a considerat însă că i se prezintă un act de identitate invalidat de autorităţile din ţara de origine şi nu i-a permis tinerei intrarea în Bulgaria. Evident, nu i se poate imputa grănicerului bulgar că nu ştia faptul că o carte de identitate astfel compostată mai este valabilă 15 zile. În schimb, cei doi bucureşteni au considerat că agenţia de turism ar fi trebuit să-i avertizeze cu privire la această situaţie, întrucât precizaseră clar că sunt proaspăt căsătoriţi, şi au depus plângere la ANPC. Mai mult, au reclamat şi faptul că, în pofida prevederilor legale, au fost abandonaţi la punctul de trecere a frontierei, fără nici o asistenţă din partea agenţiei.
Cum Ordinul 387 din 17 iunie 2007, care completează Legea 107/ 1999 – “Precizări privind activitatea de comercializare a pachetelor de turism” specifică limpede că tour-operatorii au obligaţia de a furniza turiştilor, în scris, informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi vizelor, am încercat să aflăm şi punctul de vedere al agenţiei incriminate.
Prima replică a lui Angelo Constantinescu, şeful Travel Solutions, a fost: “Aha, s-au dus să reclame şi la dumneavoastră”. A urmat precizarea că “aceşti doi oameni nu vor să-şi asume nişte responsabilităţi”, după care Angelo Constantinescu ne-a informat că “abia pe urmă am aflat că le capsează buletinul”.
Din punctul de vedere al şefului Travel Solutions, lucrurile sunt foarte clare: “A venit, a plătit, i-am dat voucherul, l-am suit în autocar. Nu este obligaţia agenţiei să comunice aşa ceva, nu sunt poliţist să verific dacă actele mai sunt sau nu valabile”. Mai mult, Angelo Constantinescu a afirmat că nu era responsabilitatea agenţiei să le asigure asistenţă turiştilor rămaşi la frontieră, întrucât sejurul era cumparat de Travel Solutions de la Virgin Tours!
Tour-operatorul incriminat se consideră acoperit de punctul cinci din contractul semnat cu turiştii, unde se precizează că penalităţile se aplică şi în cazul în care clientul nu poate pleca pentru că nu are actele în regulă sau este întors de la graniţă de Poliţia de Frontieră. Cum, în cazul retragerii cu mai puţin de 24 de ore înainte de începerea sejurului, penalizarea este de 100%, agenţia consideră că tinerii căsătoriţi, lăsaţi cu geamantanele în braţe în drum, nu pot cere nici o despăgubire.
Convorbirea cu şeful Travel Solutions s-a încheiat cu o precizare făcută de acesta: “O să-i dau în judecată pentru prejudicierea imaginii firmei dacă apare un articol în ziar”.
Uluitor este însă faptul că agenţia se consideră nevinovată, cu toate că turiştii au fost întorşi din drum de către grănicerul bulgar, nu de către poliţistul de frontieră român, deşi prevederile din contract fac strict referire doar la Poliţia de Frontieră."

Atentat la memoria victimelor Securităţii de la Penitenciarul Piteşti

Incercarea de amenajare a unui muzeu in fosta cladire a Penitenciarului Pitesti in care a avut loc satanicul experiment al "reeducarii" studentilor si crearea "omului nou" prin teroarea politica comunista atee a anilor 40'-50' este pus astazi in pericol de intentia demolarii restului cladirii ramas netransformat in birouri ale unor persoane juridice particulare argesene.
In acest context al stergerii constiente a urmelor palpabile ale terorii fostului regim comunist antinational si antiuman se impune coalizarea celor care vor sa pastreze vie amintirea ororilor precum Penitenciarul Pitesti.
O prima etapa obligatorie este publicitatea care trebuie facuta acestui caz simptomatic pentru actualul demers demolator al ramasitelor arhitectonice ale fostului sistem carceral exterminator.
Cu multumiri,
Nicolae Videnie
IRIR Bucuresti