Bunicul mi-a murit obosit de statul la cozi si de injurat in barba pe comunisti, dupa ce a trecut prin calvarul asteptarii americanilor dupa razboi. Ceea ce nu am cum sa uit, nici sa iert. Sa ierte cine-i in stare.
Dupa 1989, mi-am pus speranta in americani. Ii consideram un model de democratie. Credeam ca o sa-i sprijine pe taranisti si liberali imediat dupa revolutie. Doar nu era sa mearga pe mana FSN si a lui Ion Iliescu, ma gandeam.
Publicarea de catre Wikileaks a unor documente diplomatice ale ambasadei SUA la Bucuresti a actionat asupra mea ca si cum ai aseza un magnet pe o busola. Mi-a aratat ca am fost un naiv in 1990, ca si bunicul dupa razboi, cu sperante desarte. Intr-o telegrama transmisa catre Washington, in 2 februarie 1990, dupa prima mineriada, de catre Jack Matlock, ambasador al SUA in URSS atunci, trimis special in Romania pentru a evolua situația, se preciza:
Continuarea aici
The clean side of the shit | CorectPolitics
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
