Scrisoare deschisa
Catre fratii mei baptisti care sunt si pastori, cu ganduri bune si necesare.
1 Imparati 18: 21 …"Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua
picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El"…
Fratii mei mai mari,
Stiind ca foarte multi dintre pastorii baptisti au colaborat cu
regimul comunist, ca au slujit securitatea cu mai multa sau mai putina
tragere de inima (am intalnit si cazuri de pastori „colaborator
voluntar", care au vandut, care au "turnat" din proprie initiativa si
cu zel) si ca foarte multi poarta aceasta povara pe sufletele lor,
m-am hotarat sa va scriu cateva randuri cu nadejdea ca Duhul lui
Dumnezeu va va calauzi si va va ajuta sa abordati aceasta problema la
Conferinta Nationala, pentru eliberarea acestor suflete.
Daca taceti, daca nu faceti nimic, oare nu va va cere Domnul sangele
lor din mana dumneavoastra, cand stiti ca Domnul v-a pus priveghetori,
strajeri, veghetori unii asupra celorlalti? Oare poate lucrarea lui
Dumnezeu sa propaseasca in mainile unor oameni care au constiinta
incarcata si adormita, in mainile unor oameni care au fost santajati
pe motive de imoralitate, de frica sau de oportunism? Pot acestia sa
faca ucenici integri? Ei care nu-L mai urmeaza pe Hristos pot
convinge pe altii sa-L urmeze, ei care nu mai cred in avertizarile
Scripturii pot sa avertizeze pe altii?
Fratii mei mai mari, nu va inchideti ochii, nu va astupati urechile,
nu va inchideti gura, nu treceti cu vederea. Daca ati avea o punga cu
puroi in pantecele dumneavoastra sau un cancer ati trece cu vederea
faptul acesta? Daca n-ati face-o pentru dumneavoastra, sa o faceti
pentru Trupul lui Hristos? Oare multi dintre dumneavoastra nu-si vand
si azi constiinta pentru o diploma de licenta, masterat, doctorat si
mai degraba tac decat sa riste cumva pierderea unei diplome? Oare
multi nu tac mai degraba decat sa-si riste prietenia sau confortul
pastoral?
Fratii mei, va pot spune din proprie experienta, pierderea
unei diplome mult muncite, a unei slujbe confortabile, a unor
prietenii calde si inaltatoare nu doare chiar asa cum va inchipuiti.
Orice pierdeti de dragul Domnului si Adevarului este un castig imens.
Dumnezeu nu ramane dator, El tine in mana Sa toate binecuvantarile.
Si apoi, tacand si trecand cu vederea nu faceti nici un bine fratilor
care sunt si traiesc in pacat. Numai „mustrarea lui Natan", numai
disciplinarea bisericii, numai urmarea poruncilor si invataturilor
Domnului Isus, numai scoaterea la lumina, poate favoriza vindecarea si
salvarea sufletelor celorlalti colegi pastori dragi sau mai putin
dragi ai dumneavoastra.
Va dau un exemplu. Am un prieten de aproape trei decenii. Odata, cu
ceva timp in urma, a cazut in pacatul curviei si a fost adus in fata
bisericii. Ca si prieten adevarat m-am straduit sa fiu primul (in mod
real) care sa ridic mana sus pentru votarea excluderii lui din
biserica. Dupa sedinta Adunarii Generale am plans impreuna. Nimic nu
doare asa cum doare disciplinarea celor iubiti, dar nimic nu ii ajuta
sa revina si sa stea pe Calea cea dreapta ca ramanerea langa poruncile
si adevarul Domnului, ca spunerea lucrurilor asa cum sunt din
perspectiva lui Dumnezeu. Acest prieten astazi este in biserica.
Am incercat intr-un mod stangaci prin cartea „Pigmei si Uriasi" sa
arat tragedia din mijlocul Cultului Baptist. Am scris putin,
tradarile si vanzarile sunt mult prea mari si mult prea muuulte. Oare
pot oamenii care si-au dat sufletul securitatii (chiar sub pretextul
iluzoriu ca ajuta bisericile baptiste) sa formeze oare noi pastori?
Oameni fara verticalitate, care nu au fost si nu sunt dispusi sa
plateasca pretul urmarii lui Hristos, pot sa invete noi generatii
decredinciosi, de studenti in teologie sa plateasca pretul acesta?
Oare ce spune Domnul despre pretul urmarii Sale?
Fratii mei care suntei impovarati, cata vreme mai vreti sa duceti
acest trecut, aceste poveri pe umeri?
Cata vreme doriti sa mintiti pe hartiile securitatii, sa va
schizofrenizati? "Sursa a fost, a vorbit, a mers etc. conform
sarcinii trasate… etc. semnatura: numele conspirativ"
Dumnezeu nu se lasa batjocorit. "Dar cat despre fricosi,
necredinciosi, scarbosi, ucigasi, vrajitori, inchinatori la idoli si
toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu
pucioasa, adica moartea a doua. … Afara sunt cainii, vrajitorii,
curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna
si traieste in minciuna!" Apocalipsa 21:8; 22:15.
Fratii mei mai mari, daca ati dori sa aveti adevarul l-ati putea
solicita si el v-ar fi dat, chiar si de la CNSAS. Acum, cata vreme
mai este viata aceasta, acum puteti sa va pocaiti sau sa va mantuiti
fratii si colegii. Daca unii nu vor sa vina la lumina, macar fiti
dumneavoastra curati de sangele lor. Pentru unii Dumnezeu nu le mai
da harul unei pocainte adevarate, s-au impietrit prea mult. Unii au
murit deja in starea aceasta si nu mai este nici o sansa.
Stiu ca unii din dumneavoastra ati solicitat reintroducerea in reteaua
informativa pentru a vi se garanta deplina conspirare, sa puteti dormi
linistiti ca nu vi se afla trecutul. Orice este tainuit acum, odata
va fi strigat de pe acoperisul casei, numai ca va fi prea tarziu.
Personal, as prefera sa fiu dat de rusine in lumea aceasta, in viata
aceasta, sa fiu aruncat si lepadat de prieteni si frati aici pe
pamantul acesta decat sa fiu lepadat la judecata cea din urma, dar
dumenavoastra?
Cati din cei alesi in fruntea Cultului sunt niste oameni tributari
securitatii? De ce mai este interesata securitatea in culte acum?
Probabil pe fondul terorismului global, vrea sa controleze fanticismul
religios, pe fondul globalizarii si integrarii europene, vrea sa nu se
ridice voci care sa stea pentru adevarul crestin care este in esenta
exclusivist, pe fondul "normalizarii" tuturor nelegiuirilor si
pacatelor scarboase, vrea ca nici o voce sa nu se ridice impotriva
asa-pretiselor „minoritati", pe fondul unei tendinte de religie de
stat, vrea ingradirea subtila a celorlalte culte, iar pe alte fonduri,
numai Domnul stie.
Propun ca fratietatea sa favorizeze pocainta acestor frati in dragoste
si cu dorinta de recuperare si restaurare. Astfel ar fi biblic si
normal ca frati ca Talpos Vasile, Bunaciu Ioan sa fie pusi deoparte
din slujba lor, pentru o vreme, iar pentru favorizarea pocaintei in
ceilalti sa fie invitati frati ca Ton Iosif, Husanu Mihai, Georghita
Nicolae, Dugulescu Petru, Poplaceanu Beniamin, Iuga Viorel, Belciu
Busuioc, Gavagina Ieremia, Bodor Alexandru, Geabou Pascu, Kiss Iosif
(nu stiu daca mai traieste) si multi, multi altii care sa povesteasca
experienta lor cu securitatea. Sunt frati in Consiliul Uniunii sau in
Comitetul Executiv care sa vrea binele cultului, vindecarea lui? Este
mare nevoie de un om, unul macar, care sa dea tonul celorlalti, care
sa se pocaiasca real, care sa vina voluntar si nu nevoit sa spuna
toata amaraciunea si dauna colaborarii cu securitatea. Este timpul ca
multi pastori baptisti sa-si recastige demnitatea pe care au pierdut-o
sau le-a fost luata. Este timpul ca ei sa-si traiasca inainte chemarea
pe care le-a facut-o Dumnezeu candva.
Daca ar fi stiut fratii mei ca, daca refuzau cu fermitate colaborarea,
securitatea renunta la ei, sau ca daca se lasau deconspirati se
renunta la serviciile lor…
Frate presedinte Oti Bunaciu, stiti ca parintii dumneavoastra sunt
inaintati in varsta, cand le veti favoriza impacarea cu Dumnezeu?
Frate Nelu Tutac, stiu ca tatal dumneavoastra a murit, este dumnealui
Sursa "F"VI / TUTAC LAURENŢIU (pastor) sat Costeiul de Sus 135 com
Margina - Timiş? S-a impacat cu Dumnezeu inainte? Nu va jucati cu
sufletele celor dragi voua sau altora, atatia, ca bogatul din
istorisirea cu Lazar, va implora de „dincolo" sa-i ajutati pe fratii
dumneavoastra de credinta ca sa isi revina in fire.
Fratii mei dragi, fiti o pilda pentru noi, oile pastorite de
dumneavoastra, o pilda si de pocainta, disciplinare, iertare, iubire,
de integritate, de verticalitate, de traire in adevar. Cine
rascumpara pe fratele sau acopera o sumedenie de pacate. In vesnicie,
daca nu veti tacea, o multime de frati va vor fi recunoscatori pentru
osteneala si riscurile dumneavoastra. Domnul sa va lumineze si sa va
calauzeasca. Daca ar fi recunoasterea vinovatiei, pocainta, lepadarea
acestor relatii duplicitare, iertare si revenirea la pastorirea sub
marele Pastor al sufletelor noastre sunt incredintat ca un nou suflu
al Duhului Sfant ar putea fi simtit in Cultul Baptist si am fi un
exemplu demn de urmat si pentru celelalte culte din tara noastra care
poarta aceleasi poveri.
"Oare tacand faceti voi dreptate?"
Cu multa dragoste si strangere de inima, cu dorinta de vindecare si
eliberare pentru o viata bucuroasa plina de Duhul Sfant si o marturie
vie in Hristos Domnul nostru,
Daniel Mitrofan (scos din foc doar prin mila si harul Domnului)
Matei 6:33
PS Va doresc o Conferinta Nationala binecuvantata.
joi, 22 noiembrie 2007
Leapsa cu mersul la vot
Amicul gazetar care are blogul Picătura chinezească, Chinezu, mi-a dat leapşa cu întrebarea dacă mă duc în 25 noiembrie la alegeri şi referendum.
La partea cu referendumul răspund uşor- nu; doar n-o să accept hachiţa lui Băsescu, când varianta uninominalului Guvernului este rezonabilă. La partea cu alegerile însă, nu ştiu exact- dar înclin tot spre nu.
Dau leapşa mai departe către Adrian Năstase, Andreanum, Andrei Bădin, Victor Ciutacu, Doc, Moromete şi Naşii.
La partea cu referendumul răspund uşor- nu; doar n-o să accept hachiţa lui Băsescu, când varianta uninominalului Guvernului este rezonabilă. La partea cu alegerile însă, nu ştiu exact- dar înclin tot spre nu.
Dau leapşa mai departe către Adrian Năstase, Andreanum, Andrei Bădin, Victor Ciutacu, Doc, Moromete şi Naşii.
Etichete:
Adrian Năstase,
Andreanum,
Andrei Bădin,
Doc,
leapsa alegeri,
Moromete,
Naşii,
Victor Ciutacu
Cornel Nistorescu, excelent despre alegerile europene
Cine se bate pentru noi?
Conduceam maşina în dorul lelii spre casă, sărind de la un gând la altul, de parcă asta m-ar fi ajutat să despic vântul şi ploaia. Şi dintr-o dată, pe marginea drumului, un ochelarist de trei metri, tuns scurt, cu braţele încrucişate. “Votează-mă ca să te reprezint!” Auzi al dracu’, răsare pe marginea drumului, ţintuit pe un panou, şi îmi cere să-l votez! Nici nu mi-am lipit privirea de moaca lui, că a şi dispărut în întuneric. Cine dracu’ o mai fi şi acesta? De la ce partid? De unde o fi şi cu ce s-a ocupat până acum? Zi şi noapte nu mănânc decât politicieni şi politică pe pâine. Dar pe acesta nu l-am văzut niciodată.
Parcă ar fi ieşit direct din mă-sa şi, de la maternitate, l-a proiectat direct pe panou. Şi de ce să mă reprezinte puţulică acesta fără nume? Ce vrea el? Ce idei are? În ce este specialist?( restul articolului aici http://www.realitatea.net/barlogul_lui_nistorescu.html )
Conduceam maşina în dorul lelii spre casă, sărind de la un gând la altul, de parcă asta m-ar fi ajutat să despic vântul şi ploaia. Şi dintr-o dată, pe marginea drumului, un ochelarist de trei metri, tuns scurt, cu braţele încrucişate. “Votează-mă ca să te reprezint!” Auzi al dracu’, răsare pe marginea drumului, ţintuit pe un panou, şi îmi cere să-l votez! Nici nu mi-am lipit privirea de moaca lui, că a şi dispărut în întuneric. Cine dracu’ o mai fi şi acesta? De la ce partid? De unde o fi şi cu ce s-a ocupat până acum? Zi şi noapte nu mănânc decât politicieni şi politică pe pâine. Dar pe acesta nu l-am văzut niciodată.
Parcă ar fi ieşit direct din mă-sa şi, de la maternitate, l-a proiectat direct pe panou. Şi de ce să mă reprezinte puţulică acesta fără nume? Ce vrea el? Ce idei are? În ce este specialist?( restul articolului aici http://www.realitatea.net/barlogul_lui_nistorescu.html )
Etichete:
alegeri europene,
candidati anonimi,
cornel nistorescu
Telenovele versus Confuzie
În zilele din urmă, am ajuns la o concluzie cel puţin bulversantă, dacă nu chiar dureroasă: trăim într-o societate paradoxală. De ce paradoxală? Pentru că nouă, românilor, ne place să ne uităm pe gaura cheii, adorăm să-l transformăm pe prietenul X în subiect atunci când (îl) vorbim cu Y etc., dar cu toate astea, nu ştim nimic despre noi înşine, darămite despre X...
Îmi fac, evident, autocritica, însă mă văd nevoită a recunoaşte că nu sunt un caz izolat, o excepţie, ci un prototip, cel al românului veşnic curios, dar nemulţumit de sine şi lumea în care trăieşte.
Ne aflăm în preajma alegerilor pentru Parlamentul European şi a referendumului privind votul uninominal. Mă aşteptam ca, la TV şi la radio, în săptămânile acestea, să fim efectiv bombardaţi cu clipuri electorale prezentând candidaţii la înaltul for european. Mă aşteptam ca, deschizând revistele şi ziarele, să zâmbească din pagini, amabil şi demagogic, politicieni mai mult sau mai puţin cunoscuţi publicului larg, ori ca, în cutia poştală, să găsesc broşuri, pliante, fluturaşi în care preşedintele ori primul-ministru îşi explică poziţia privitoare la votul uninominal...
Nu s-a întâmplat aşa. Simţind acut că lucrurile nu se mişcă pe făgaşul firesc, am început să mut febril canalele televizorului, căutând să sorb informaţiile menite a-mi alunga deruta. Surprinsă, am descoperit că domnul Băsescu doreşte vot uninominal, dar nu până-n pânzele albe, domnul Popescu-Tăriceanu tot cam aşa... În privinţa candidaţilor la Parlamentul European... hm, senzaţia de călduţ din toate părţile, nici urmă de vitrilol în vorbe sau de vehemenţă în susţinerea marilor idealuri naţionale...
N-am putut, prin urmare, concluziona dacă votul uninominal este sau nu soluţia cea mai potrivită pentru România anului 2007. Şi nici n-am fost convinsă să-mi dau votul pentru cineva care să mă reprezinte înaintea mai-marilor (mai bogatelor apusene) Europei.
Eh, în schimb, aceleaşi canale TV au fost generoase atunci când a fost vorba de scandalul Prigoană versus (ex) soţia Bahmuţean, de cel dintre „zâna“ Andreea şi „diva“ Mihaela, ori despre când, cum, cât şi unde face sex cuplul Iri–Monica. Şi, bineînţeles, am ajuns să mă satur de vâlva din jurul nefericitei Elodia care, asemeni lui Nechifor Lipan din „Baltagul”, a căpătat notorietate şi a devenit personaj numai după moarte (sau nu?).
Iată, aşadar, am rămas o româncă derutată, într-o Românie derutată, care, paradoxal, află nesolicitate taine din dormitorul celebrităţilor de carton ale zilei, dar nu găseşte răspunsul la nenumăratele întrebări referitoare la viitorul nostru al tuturor. Da, ăsta este paradoxul societăţii în care trăim: ştim, totuşi nu ştim. Căci între două episoade captivante din „telenovela Elodia Ghinescu – Cioacă” şi piciorul de lemn al lui Prigoană proptit pe biroul lui Dan Diaconescu, ne marchează un singur lucru: confuzia.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Îmi fac, evident, autocritica, însă mă văd nevoită a recunoaşte că nu sunt un caz izolat, o excepţie, ci un prototip, cel al românului veşnic curios, dar nemulţumit de sine şi lumea în care trăieşte.
Ne aflăm în preajma alegerilor pentru Parlamentul European şi a referendumului privind votul uninominal. Mă aşteptam ca, la TV şi la radio, în săptămânile acestea, să fim efectiv bombardaţi cu clipuri electorale prezentând candidaţii la înaltul for european. Mă aşteptam ca, deschizând revistele şi ziarele, să zâmbească din pagini, amabil şi demagogic, politicieni mai mult sau mai puţin cunoscuţi publicului larg, ori ca, în cutia poştală, să găsesc broşuri, pliante, fluturaşi în care preşedintele ori primul-ministru îşi explică poziţia privitoare la votul uninominal...
Nu s-a întâmplat aşa. Simţind acut că lucrurile nu se mişcă pe făgaşul firesc, am început să mut febril canalele televizorului, căutând să sorb informaţiile menite a-mi alunga deruta. Surprinsă, am descoperit că domnul Băsescu doreşte vot uninominal, dar nu până-n pânzele albe, domnul Popescu-Tăriceanu tot cam aşa... În privinţa candidaţilor la Parlamentul European... hm, senzaţia de călduţ din toate părţile, nici urmă de vitrilol în vorbe sau de vehemenţă în susţinerea marilor idealuri naţionale...
N-am putut, prin urmare, concluziona dacă votul uninominal este sau nu soluţia cea mai potrivită pentru România anului 2007. Şi nici n-am fost convinsă să-mi dau votul pentru cineva care să mă reprezinte înaintea mai-marilor (mai bogatelor apusene) Europei.
Eh, în schimb, aceleaşi canale TV au fost generoase atunci când a fost vorba de scandalul Prigoană versus (ex) soţia Bahmuţean, de cel dintre „zâna“ Andreea şi „diva“ Mihaela, ori despre când, cum, cât şi unde face sex cuplul Iri–Monica. Şi, bineînţeles, am ajuns să mă satur de vâlva din jurul nefericitei Elodia care, asemeni lui Nechifor Lipan din „Baltagul”, a căpătat notorietate şi a devenit personaj numai după moarte (sau nu?).
Iată, aşadar, am rămas o româncă derutată, într-o Românie derutată, care, paradoxal, află nesolicitate taine din dormitorul celebrităţilor de carton ale zilei, dar nu găseşte răspunsul la nenumăratele întrebări referitoare la viitorul nostru al tuturor. Da, ăsta este paradoxul societăţii în care trăim: ştim, totuşi nu ştim. Căci între două episoade captivante din „telenovela Elodia Ghinescu – Cioacă” şi piciorul de lemn al lui Prigoană proptit pe biroul lui Dan Diaconescu, ne marchează un singur lucru: confuzia.
Voichiţa Pălăcean-Vereş
(publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)