Inainte de 1989, pentru mine, Nicolae Manolescu se confunda cu ideea de literatura romana contemporana. I-am citit saptamanal cu nesat cronicile din „Romania literara”. Si cartile. Nu toate, ca sa nu mint. Pe unele nu le-am gasit, deoarece se vindeau pe sub mana in librarii. Imi placea cum ii promova pe autorii tineri, cum lupta cu cenzura, cum ii apara impotriva derbedeilor de la sinistra „Saptamana”, condusa de Eugen Barbu. Avea sarm, nu incerca sa-si mentina scrasnit autoritatea, nu avea morga celui care le stie pe toate si putin in plus.
Cand a candidat la functia de presedinte al Romaniei, in anii ‘90, l-am votat. Credeam ca o asemenea personalitate ar cinsti Romania, dupa modelul Havel.
Nu stiu insa ce s-a intamplat cu Manolescu in ultimii ani. Parca nu mai este acelasi. Scandalul in desfasurare din Uniunea Scriitorilor m-a facut sa ma intreb daca Manolescu pe care l-a pretuit mai traieste, daca nu cumva a murit, fiind inlocuit de o alta persoana care ii poarta numele.
Continuarea aici