Revoltă la penticostali: “E deplorabil ca o biserică să-şi zidească moralitatea pe reguli şi nu pe viaţa Duhului care trebuie să se manifeste în ea”

Viaţa cultului penticostal este scuturată de convulsii. Redau protestul lui Laurentiu Balcan, pastor la Biserica Penticostala “Filadelfia” Onesti, pus în evidenţă şi de colegul ANDREI BĂDIN http://andreibadin.blogspot.com/ . Balcan, pe blogul său- Penticostalul, se caracterizează: “pastor penticostal, anti instituţionalizare, pro autonomie bisericească - rob al lui Isus Hristos până la moarte… O singură nevastă, doi copii şi mai mulţi prieteni. Conduc un “bolid” Dacia 1310 /’85. Trăiesc muncind şi muncesc ca să trăiesc.”

CONSTIINTA MEA PROTESTEAZA

"In data de 8-9 August, Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal a emis o hotarare intitulata "Principii si directii pentru intarirea disciplinei si climatului duhovnicesc in biserici". Hotararea aceasta incearca sa reglementeze aspecte practice ale vietii bisericesti precum imbracamintea, aranjarea parului, purtarea podoabelor, muzica, manifestarile artistice, etc. Se doreste ca aceasta hotarare sa fie aplicata in bisericile locale de catre fiecare pastor, bineinteles asteptandu-se ca disciplina si climatul bisericesc sa se schimbe radical.Protestez impotriva unor aspecte ale deciziei, pe care le voi mentiona mai jos si mentionez ca acesta nu este un protest impotriva Consiliului Bisericesc, ci un protest impotriva tendintei de interventie autoritara "de la centru" in bisericile locale, tendinta care anuleaza un principiu fundamental al eclesioligiei noastre, unitatea in diversitate. Fiecare biserica este chemata sa-si analizeze marturia si relevanta culturala in functie de maturitatea si caracteristica ei locala. Biserica locala este autonoma si trebuie sa decida ce principii intaresc disciplina si climatul ei duhovnicesc, bazata pe principiile Bibliei. Protestez impotriva faptului ca ni se cere noua, pastorilor locali, sa aplicam aceste reguli, fara a fi consultati in prealabil, si fara a ni se da posibilitatea (cu exceptia regulii privind verigheta!) sa decidem la nivel local daca ele sunt relevante sau nu. Mi se pare o lipsa de obiectivitate ca aceasta chemare a credinciosilor penticostali la cumpatare si simplitate sa fie inteleasa in primul rand prin prisma imbracamintei si sa nu fie urmata de exemplul practic al liderilor penticostali. Simplitatea cuprinde fiecare aspect al vietii noastre. Daca vrem sa fim simpli si cumpatati trebuie sa ne referim si la aspecte mai sensibile ale vietii noastre. Ce masini conducem? In ce case locuim? Ce venituri lunare avem? Care este nivelul nostru de trai in comparatie cu majoritatea credinciosilor penticostalilor? Nu putem aplica simplitatea si cumpatarea doar la imbracaminte si la alte lucruri superficiale. Procedand asa nu facem altceva decat sa ne amagim constiinta, uitandu-ne in oglinda de pe hol si nu in inima noastra. Chemarea la "solemnitate" in imbracaminte poate deveni un fariseism otravitor. Domnul Isus ne-a invatat ca adevarata evlavie e cea a inimii, iar evlavia exterioara poate deveni fatarnicie. Este drept ca unele persoane exagereaza in aceasta privinta, comportandu-se intr un mod inadecvat, dar cazurile acestea particulare, pe care fiecare pastor local ar trebui sa le rezolve, nu justifica hotararea generala a Consiliului Bisericesc.Nu am crezut ca voi trai sa vad liste de reguli pe care noi, pastorii, sa le aplicam in biserica. Am crezut ca ne-am maturizat si ne-am stabilit teluri mai inalte decat "croitor", sau "critic de moda". Bineinteles ca Biblia ne cheama la decenta, relevanta si cumpatare, dar acestea trebuie intelese in contextul libertatii crestine. Toti credinciosii ar trebui sa fie impotriva vulgaritatii si exagerarii in imbracaminte, dar cand noi incercam sa scoatem blugii si tricourile din vestimentatia unui crestin, pentru ca ar fi indecente, dovedim ca nu intelegem ce e evlavia. Inca nu pot pricepe, de ce e mai evlavios cel care poarta pantaloni din lana, decat unul care poarte blugi? Uniformitatea in imbracaminte este o himera. Unde e libertatea? Unde e unitatea in diversitate? Cine imi poate dovedi ca blugii sunt o imbracaminte indecenta si profana? Deasemenea, conform hotararii, trebuie sa imi decupez de pe tricouri si de pe bluze inscrisurile, pentru ca ar fi indecente. Cine stabileste ce culori sunt stridente si ce culori nu sunt stridente? Deja imi imaginez un cortegiu funerar, toti in haine solemne, de culori inchise, mergand Duminica de Duminica la slujbele bisericilor noastre. Ma gandesc ca daca vom aplica aceasta hotarare va trebuie sa-i scoatem pe Iosif si pe Isaac, fiul lui Avraam, din cer, pentru ca unul a avut curajul sa faca o haina pestrita (colorata), iar celalalt a avut tupeul sa o poarte (iertati-ma ca sunt ironic!). Cine stabileste care culori la par sunt naturale si care nu? Cine stabileste ce frizuri sunt excentrice si stridente? La ce ne raportam cand incercam sa stabilim diferenta dintre acceptabil si inacceptabil? Personal sunt impotriva oricarei forme excentrice de comportament, dar pentru a fi obiectiv trebuie sa-mi recunosc subiectivitatea! E deplorabil ca o biserica sa-si zideasca moralitatea pe reguli si nu pe viata Duhului care trebuie sa se manifeste in ea. E o ofensa adusa libertatii duhovnicesti sa crezi ca aceste reguli vor imbunatati climatul bisericesc. Pretentia ca aceasta hotarare trebuie pusa in practica "pe langa celelalte norme biblice de conduita morala si spirituala", este o dovada clara de aristrocratie bisericeasca, de papalitate infantila. Christian Schwarz unul dintre cei mai mari experti mondiali in cresterea Bisericii, dupa ce a studia peste 1.000 de biserici, din 32 de tari, de pe toate continentele, printre altele a ajuns si la concluzia ca: "Am observat ca bisericile care au o tendinta spre legalism (unde a fi crestin inseamna a avea doctrina corecta, coduri morale, inscris in registru de membri, etc.) pasiunea spirituala e de obicei sub medie." Realitatea dureroasa e ca se cauta cu disperare substituenti care sa inlocuiasca prezenta Duhului in bisericile noastre, nu mai avem pasiune pentru D-zeu! Ne pierdem marturia datorita lipsei noastre de spiritualitate si evlavie a inimii. Acolo trebuie sa mergem si sa ne schimbam. Ce facem noi ca tinerii si membrii bisericilor noastre sa aiba o viata spirituala bazata pe o relatie vie cu D-zeul harului? Ce facem noi ca sa ridicam oameni dedicati lui D-zeu? Cum ii vom castiga noi pe golanii de pe strada si pe smecherii din licee si universitati? Cum ii vom castiga noi pe rockerii care se drogheaza si cauta cu disperare fericirea acolo unde e moarte? Cantandu-le muzica populara? Haideti sa fim seriosi! Nu-mi place rockul si nu-mi plac nici ritmurile agresive, dar trebuie sa recunosc obiectiv ca multi tineri s-au intors la Domnul ascultand rock crestin, si o multime de fosti golani l-au cunoscut pe Domnul ascultand hip-hop crestin. Stilul nu e altceva decat ambalajul in care se imbraca mesajul datator de viata. Relevanta subculturala depaseste gusturile personale. Sunt mai interesat de sufletul unui om pierdut decat de gusturile mele!Sunt consternat de faptul ca membrii Consiliului Bisericesc resping o metoda de evanghelizare relevanta cultural si extrem de eficienta. "Consiliul Bisericesc respinge pantomimele, scenetele, filmele artistice, dansurile si coregrafia ca mijloace potrivite pentru inchinare si evanghelizare." Oare chiar am uitat ca impactul vizual este extrem de important in evanghelizare? Pai tocmai acesta a fost motivul pentru care a folosit Domnul Isus pildele (un fel de scenete) ca metoda de transmitere a Evangheliei. Mesajul nu se schimba niciodata, mijloacele da! Iar daca exprimarile artistice imi deschid usa pentru a transmite Evanghelia, unde e indecenta si lipsa de evlavie? Ce facem in aceste conditii cu filmul "Isus" pe care majoritatea bisericilor l-au difuzat?Bineinteles ca in hotararea Consiliului Bisericesc sunt mentionate si lucruri pozitive pe care fiecare credincios ar trebui sa le practice. Daca Consiliul Bisericesc ar fi recomandat aceste hotarari bisericilor, asa cum specifica Statutul de Organizare si functionare al Cultului Penticostal, articolul 80, aliniatul 6, litera d, toti pastorii ar fi apreciat demersul fratilor nostri. Dar din moment ce se incearca implementarea acestor reguli, indiferent de parerea pastorilor locali, situatia devine tensionata. Provocarea care ne sta in fata este colosala, suntem chemati intr-adevar la cumpatare si sacralitate, suntem chemati sa devenim ca Isus, dar nu pe fondul directivelor restrictioniste, ci pe fondul vietii duhovnicesti care izvoraste dintr-o inima sincera. Schimbati continutul, iar amblajul il va pune in evidenta! Pe fondul acuzatiilor de coruptie in care sunt implicati o parte din liderii penticostali, aceasta hotarare vine ca un "praf in ochii gloatelor". Suntem orbiti de asa zisa dorinta de sfintenie si de reforma, pentru a nu vedea butoiul de pulbere pe care sta conducerea Cultului Penticostal. Va chem pe toti la relevanta si obiectivitate, traiti o viata sfanta pentru ca sunteti copiii lui D-zeu, dar in acelasi timp fiti liberi in Hristos!
Laurentiu Balcan, pastor Biserica Penticostala "Filadelfia" Onesti"

Iată şi documentul la care se referă Balcan:

"Principii si directii pentru intarirea disciplinei si climatului duhovnicesc in biserici"

Se observă în tot mai multe biserici penticostale, pe fondul libertăţii noastre în Hristos, o tendinţa alarmantă a eliminării diferenţelor dintre credincioşii penticostali şi oamenii fireşti.
Consiliul Bisericesc, analizând aspecte legate de muzica promovată în bisericile noastre, ţinuta, podoabele şi diferitele manifestări ale participanţilor la închinare, având în vedere contextul în care ne aflăm, precum şi dorinţa de relevanţă în ceea ce priveşte valorile spirituale, cheamă pe toţi credincioşii penticostali la decenţă, cumpătare şi simplitate pentru a menţine o linie spirituală sănătoasă a bisericilor penticostale.
Pentru aceasta, trebuie descurajate orice fel de comportamente excesive şi indecente în ceea ce priveşte aspectele menţionate. Ţinuta vestimentară a credincioşilor trebuie să fie caracterizată de solemnitate şi decenţă in locaşul de închinare, la slujire, si nu este potrivita cu solemnitatea şi evlavia ţinuta în blugi, tricouri sau bluze cu imagini, înscrisuri sau culori stridente, şlapi, pantaloni la femei, pantaloni scurţi atât la băieţi cât şi la tinere sau femei.
In locaşul de închinare, precum şi în orice loc sau situaţie trebuie evitată orice ţinută indecentă. Genunchii surorilor trebuie acoperiţi şi în poziţia aşezat. Nu sunt cuvenite decolteurile largi sau adânci şi hainele transparente care expun părţi sau care pun în evidenţă formele atrăgătoare ale trupului.
Aranjarea părului atât la bărbaţi cât şi la femei trebuie să exprime bun gust, seriozitate şi bunăcuviinţă. Se vor evita frizurile excentrice şi stridente, precum şi vopsirea părului în culori nenaturale atât la bărbaţi, cat şi la femei.
Referitor la purtarea podoabelor, Biblia este în mod clar împotriva acestora. Credincioşii trebuie să renunţe la purtarea inelelor, brăţărilor, lănţişoarelor cu sau fără cruciuliţe, cercei etc, indiferent de materialul din care sunt confecţionate.
In ce priveşte muzica, să fie promovată aceea care linişteşte inima, stimulează meditaţia sfântă şi evlavia şi să înalţe sufletul spre Domnul. Trebuie să se evite stilurile stridente gen rock, heavy metal, hip-hop, rapp - foarte agresive, obsedante şi intensitatea oprimantă, asurzitoare.
În legătură cu stăruinţele după Duhul Sfânt, pastorii trebuie să se implice activ în organizarea şi coordonarea acestora.
Consiliul Bisericesc reafirmă poziţia de interdicţie privitoare la producerea, comercializarea şi consumul de acool cât şi consumul de tutun şi droguri. In cazul constatării încălcării acestor prevederi de interzicere, păstorii au obligaţia de a lua măsurile disciplinare care se impun, mergând până la excludere în caz de nesupunere.
În ce priveşte verigheta, având în vedere că în diferite culturi aceasta este privită ca un simbol al căsătoriei, Consiliul Bisericesc lasă la latitudinea conducerii bisericii locale decizia în privinţa acesteia.
Privitor la manifestările ce exprimă bucuria sau aprecierea pentru slujirile credincioşilor, acestea trebuie să dovedească evlavie şi proslăvire numai pentru Dumnezeu. Sunt nepotrivite cu acest spirit strigătele, chiuiturile şi fluierăturile ca pe stadioane sau în sălile de concerte. In ciuda explicaţiilor subiective, aplauzele însoţite sau nu de fluierături, ce urmează slujirilor diverse, înalţă şi răsplătesc pe protagonişti, lucru incompatibil cu smerenia şi cu închinarea ce trebuie adusă numai lui Dumnezeu. De asemenea, Consiliul Bisericesc respinge pantomimele, scenetele, filmele artistice, dansurile şi coregrafia ca mijloace potrivite pentru închinare sau evanghelizare.
Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal

Topul celor mai erotice romane din istoria literaturii

Jimmy Petersen, autorul controversatei carti "Veacul sexului: istoria revolutiei culturale in varianta Playboy, 1900-1999", a realizat un top al celor mai erotice romane din istoria literaturii universale, relateaza MigNews, preluat de Rompres. Intr-un recent interviu, el a declarat ca intocmirea topului, in care au ajuns 25 de romane cu un pronuntat continut erotic, a fost o sarcina ingrata deoarece numai pe site-ul Amazon.com, la sectiunea "erotica", sunt postate in jur de 3500 de titluri.
In cele din urma - in opinia autorului topului - in clasamentul celor mai erotice romane au ajuns titluri care au rezistat la testul timpului si se bucura in continuare de succes in randul cititorilor, precum "Memoirs of a Woman of Pleasure (Fanny Hill)" de John Cleland (scrisa intre anii 1748-49) sau "Lady Chatterley's Lover" de D.H. Lawrence (scrisa in anul 1928).
In acelasi timp, autorul topului nu a trecut cu vederea nici romanele mai recente, precum "The Wind-Up Bird Chronicle" (Cronica pasarii-arc) de Haruki Murakami (aparuta in 1995) sau "Carrie's Story" de Molly Weatherfield (a aparut, de asemenea, in 1995). Evident, de pe aceasta lista nu putea sa lipseasca faimoasa "Lolita" a lui Vladimir Nabokov.
1. `Memoirs of a Woman of Pleasure (Fanny Hill)` de John Cleland (1748-49)
2. `Lady Chatterley's Lover` de D.H. Lawrence (1928)
3. `Tropic of Cancer` de Henry Miller (1934)
4.` Story of O` de Pauline Reage (1954)
5. `Crash`de J.G. Ballard (1973)
6. `Interview with the Vampire` de Anne Rice (1976)
7. `Portnoy's Complaint` de Philip Roth (1969)
8. `The Magus` de John Fowles (1965)
9. `The Wind-Up Bird Chronicle` de Haruki Murakami (1995)
10. `Endless Love`de Scott Spencer (1979)
11.` Lolita` de Vladimir Nabokov (1955)
12. `Carrie's Story` de Molly Weatherfield (1995)
13. `Fear of Flying` de Erica Jong (1973)
14. `Peyton Place` de Grace Metalious (1956)
15. `Story of the Eye` de Georges Bataille (1928)
16. `The End of Alice` de A.M. Homes (1996)
17. `Vox` de Nicholson Baker (1992)
18. `Rapture` de Susan Minot (2002)
19. `Singular Pleasures` de Harry Mathews (1983)
20. `In the Cut` de Susanna Moore (1995)
21. `Brass` de Helen Walsh (2004)
22. `Candy` de Terry Southern si Mason Hoffenberg (1958)
23. `Forever` de Judy Blume (1975)
24. `An American Dream` de Norman Mailer (1965)
25. `The Carpetbaggers` de Harold Robbins (1961)
(secret_bliss)

Când intoleranţa dă mâna cu prostia. Emil Brumaru a fost atacat

Un x-ulescu ultrareligios http://bastrix.wordpress.com/?s=emil+brumaru zice că poetul Emil Brumaru a dat în mintea copiilor. Aşa-i, deversezi asemenea păreri dacă sufletu-ţi bălteşte bătrâneţe, deşi ceasul biologic arată că eşti tânăr. Gata. Am dat prea multă atenţie unui prost.
Alexandru PETRIA