Candidatul Bulă

Armaghedonul din noiembrie 2008

Un text care merită citit:

Campanie cu steampunk. Ai noștri aburiști și suflul violent al nebuniei



Nu există dubii că, în acest început de noiembrie, scena politică românească e dominată de un steampunk politic demențial (un aburism politic terorist-mafiot fără precedent) ce are efectele cele mai surprinzătoare , dacă nu chiar devastatoare, și asupra prezentului și asupra viitorului României. Vorbele Hannei Arendt dedicate răului politic, ca boală de malnutriție ce însoțește un stadiu de imaturitate civilizațională, sunt mai actuale ca oricând: "Niciodată viitorul nu a fost mai imprevizibil, niciodată nu am depins cu toții într-o atât de mare măsură de forțe politice care par însuflețite de suflul violent al nebuniei". Au trecut, altădată, pe aici, pe teritoriile vechi românești, romanii, tătarii, nomazii de toate culorile, cumanii, turcii, rușii, bolșevicii, dar parcă niciodată nu a fost gustul dezastrului mai mare ca acum, când au trecut ai noștri peste ai noștri și praful s-a ales, dar încă mai trec ai noștri peste ai noștri, și nu aduc decât ură, confuzie și învrăjbire. Irosire și pierderea șanselor reale, orbire și carierism asasin. Valul politicianist ce face ravagii în partidele românești și pe scena noastră politică, având și efecte importante asupra păturilor profunde ale societății, este un veritabil curent neo-realpolitik. Acesta a amorsat în prezent un veritabil război fratricid care se duce de fapt pentru fondurile europene și pentru privilegii incomensurabile, clientelare. Toate acestea nu pot fi obținute decât prin smulgerea ciolanului din mâinile adversarului politic, chiar dacă adesea gestul acesta devine însăși smulgerea brațului ori a piciorului adversarului, cu tot cu restul corpului său, ori chiar înjunghierea fericită a adversarului politic, în piața publică și în aplauzele massei excitate de alcool și idiotizate de mass-media. Pentru că stilul trendy acum la noi e de killer-kaput adversarul on line prin forță și violență, ceea ce e oarecum diferit de duritatea aceea altfel a campaniilor occidentale sau americane, a democrațiilor consolidate, care se desfășoară pe o durată mai lungă, dar au regie și scenariu de producții alternativ horror and comedy- reality - show, cu rețetă și cu final așteptat.


Impostură la ușa cortului. Partide-bordel și felație parlamentară. Ce naște din old-boys cetățeni înfulecă



Cu ceva ani în urmă, în 1963, Monica Lovinescu afirma că „trăim într-o epocă bolnavă în care imposturile abundă". Diagnosticul e valabil și acum, ca și altădată, și trebuie să avem curajul să privim cu responsabilitate faptul că, dintre toate imposturile românești care ne împiedică evoluția, impostura politică dublează impostura profesională pe calea ratării efortului de a construi democrație și stat de drept într-o țară dominată de mentalități de vechili și cârpaci. Impostura e ceea ce definește și la ora actuală background-ul pe care are loc viața politică românească la care cască gura indivizii- cetățeni: politicienii își fură unii altora cele câteva idei coerente de care se fac "vinovați", își fură programele, ideologiile, își împrumută soțiile sau soții pentru câteva zile la partidul vecin, scot amanta gonflabilă și o oferă prin satele pe unde ies la agățat alegători, cărora le spală creierul cu câte un milion de lei devalorizați, doar-doar aceștia nu se vor trezi nici acum din beție, ca să vadă că politicienii de azi sunt tot ăia de ieri, deși modificați genetic, după ce au trecut pe la câteva partide- bordel ca să se formeze în arta felației parlamentare. Din mahalagii și țoape, și grație bănetului furat anterior, au ieșit doamne fudule și pești nesătuli. Din infractori și trepăduși de old-boys-nomenklatură cu trecut extremist, au ajuns prinți de tribună și aristocrați de Cupolă. Din reprezentanți ai oligofreniei mijlocii, și folosindu-se de fondurile europene deturnate sau de bugetul statului, au ajuns doctori pe bandă rulantă (fără studii și articole publicate, fără participări la programe științifice sau manifestări universitar-academice) și președinți pe la diverse agenții și organisme-căpușe , convinși că aceasta înseamnă legitimitate, onorabilitate și valoare, când de fapt este doar o fudulie de menajerie cretinoidă de cleptomani ce legitimează dictatura clientelei politice. Putere și corupție; nesimțire și jecmăneală; hoție și manipulare; tâlhărire la drumul mare a cetățenilor și dizolvarea statului de drept în minciună generalizată; lipsă de respect față de muncă și lipsă de responsabilitate pentru actele care îi legitimează în Cetate; uzurpare și mitomanie politică infinit iresponsabilă. Sfidarea unui popor care a reușit să devină încetul cu încetul, pe fondul aplecării sale către mesianism, doar o populație bâlbâită sau paralizată, care este împinsă la traseism, umilințe și robie de însăși clasa sa politică. Toate acestea definesc un tablou oribil și apocaliptic, în care militanții curajoși pentru drepturile omului și profesioniștii veritabili își dau duhul unul după altul, se răresc și dispar.
Urmarea aici http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/realpolitik-romanesc