O lume f. nebuna: Iulia Sambotin, de la BCR Alba Iulia, la locul de munca…
http://blog.gardianul.ro/?p=1432
miercuri, 28 noiembrie 2007
Scandalul din jurul pastorului informator Ton de la “Europa Libera” continua
Va prezint două texte extraordinar de bine scrise, primite de la un prieten. Păcat că nu cunosc autorul.
Scrisoare către domnul Ţon
Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.
Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră... Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.
Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată... Eraţi prea strivitor pentru mine.
V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.
Aţi fost pentru un mine un sfânt din aceia pictaţi de Caravaggio, cu varice la picioare, cu unghii murdare, cu haine grosolane, sfinţi pictaţi în aşa fel încât îţi piere pofta de-a te mai ruga în faţa lor. Iar când am citit ce-a zis domnul Hurezeanu, ce v-a fost coleg la Europa Liberă, am fost mai încredinţat că am procedat bine. Sfinţii trebuie băuţi în porţii mici ca şi ceaiul de rostopască... Dumneavoastră sunteţi un învingător dacă e adevărat că învingătorii sunt foşti rataţi ce s-au supărat şi de aceea n-am să spun decât că vă respect pentru faptul că v-aţi supărat tare, ieşind din zona călduţă a pocăinţei, până la răceala negării lui Dumnezeu. Când ajungi acolo orice lucru e posibil. Chiar şi un angajament cu Securitatea...
Vă respect pentru că aţi avut puterea reîntoarcerii şi a reciclării gunoiului din suflet. În toţi anii aceştia aţi fost şantajabil şi singur şi de aceea cred că v-a fost greu.
Urăsc comunismul, dar nu pot face abstracţie de faptul că au fost slujitori neoprotestanţi care au crezut sincer în el. Dumneavoastră eraţi prea deştept ca să nu vă daţi seama că ceva e putred şi aici vă condamn pentru că aţi gândit cu inima, nu cu mintea. Exact ca o femeie...
Au fost mulţi dintre fraţii mei care au strigat şi din puţul gândirii „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, dar dacă ar veni din nou comuniştii la putere nici nu vă daţi seama, domnule Ţon, câţi lingăi şi pupincurişti s-ar găsi să-şi plece genunchiul, de frică sau din dorinţa parvenirii şi altor foloase, mai mult sau mai puţin vizibile.
În 1990 trebuia neapărat să se ridice în picioare toţi cei ce se făcuseră frate cu dracul şi să-şi presare cenuşă în cap. N-au făcut-o, iar cei ce-au suferit sub comunişti au fost prea pocăiţi ca să-i arate cu degetul. Generaţia de acum nu mai are dreptul moral s-o facă pentru că Marcel More zicea că el, cuvântul unor oameni care s-au tolănit comod pe cruce nu mai poate avea nici o trecere. Câtă vreme nu suntem dispuşi să plătim preţul trezirii şi suntem tari în clanţă numai în bătălii pe forumurile de pe internet este cazul să intrăm pe mucles şi să nu ne mai dăm cu părerea. Îmi spunea un pastor în vârstă că l-au bătut până a urinat pe el şi apoi l-au pus să semneze. Sigur că e uşor de apucat de guler de către cei cu laptop şi viză de SUA, ce merg să conferenţieze despre o trezire ce nu poate veni cu oameni ce au fundul tocit de-atâta stat pe scaun în faţa monitorului şi nu genunchii tociţi de rugăciune.
Atâta am avut să vă scriu, domnule Ţon. Pe dumneavoastră trebuie să vă judece alţii...
Toţi suntem vinovaţi. Unii că au făcut, alţii că n-au făcut sau nu fac nimic. Restul e o chestie de cine apucă primul piatra de jos...
A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon
Am crezut că prima scrisoare pe care v-am scris-o a fost suficient de clară pentru a vă asigura de dragostea şi stima mea. Din păcate trebuie să vă scriu o a doua, nu pentru că dumneavoastră n-aţi fi înţeles demersul meu prim, ci pentru că între timp am fost aspru criticat pentru ceea ce am scris, poporul drept credincios înţelegând lucrurile exact pe dos.
Sunt tot mai convins de greutatea pe care a trebuit s-o suportaţi în anii care au trecut, dar nu din partea securităţii, ci din partea celor ce fără să te înţeleagă, se reped să dea cu piatra. Ideea de a trunchia fraze nu-i de la securitate, ci de la Diavol, or ceea ce aţi trăit dumneavoastră cu scrisoarea făcută din montaj, trăiesc eu azi cu rândurile pe care vi le-am adresat.
Pocăinţa nu scuză prostia, iar coeficientul de inteligenţă se poate mări prin muncă pentru că un pocăit cult e un pleonasm.
Scriu cu deznădejde şi probabil că vor fi si ultimele editoriale pe care le scriu. Greaţa, sila şi neputinţa care mă încearcă sunt prea mari ca să mai iubesc stiloul, iar munca de a-mi traduce propriile cuvinte, pentru a fi înţelese cum trebuie, o privesc ca pe un blestem final.
V-am numit domn pentru că sunteţi un domn. Eu sunt suficient de aristocratic în gândire ca să nu încurc lucrurile. Frate sunt şi cu cei ce dau cu piatra...
Am avut nefericirea să fiu contemporan cu dumneavoastră, cum am avut nefericirea să fiu contemporan cu Lazăr Gog, Daniel Brânzei, Petrică Lascău, Paul Negruţ pentru că lucrul acesta te inhibă, te blochează şi-ţi distruge pofta de-a mai lupta pentru a intra în tagma predicatorilor.
Am avut înţelepciunea să vă preţuiesc ca pe sfinţii lui Caravaggio, ştiind că toţi în viaţă putem avea momente de slăbiciune şi cu cât înalţi mai sus piedestalul pentru un sfânt, cu atât e mai mare durerea atunci când acesta, pentru un moment în viaţă, se sminteşte.
Am scris în prima scrisoare un post scriptum, întrebându-mă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă aţi fi spus lucrurile acestea în 1990. Credeam că poate exemplul ar fi fost contagios pentru aceia care astăzi încă tac sau, şi mai rău, au dus cu ei în mormânt spovedania. Dar când un frate mi-a scris că aţi făcut-o încă în perioada comunistă în Biserica din Cluj, am tăiat fraza aceea de frică să nu vă ofenseze şi v-am apreciat şi mai mult.
Când am citit cu câtă bucurie vă loveau am vrut să explic generaţiei mele că n-avem dreptul să facem asta. Am fost prea puţin în mijlocul acelor evenimente ca să le putem înţelege bine şi de aceea judecăţile noastre sunt lipsite de etică. Generaţia dumneavoastră nu are dreptul să vă judece pentru că nu poţi judeca un om care a făcut atâta slujire unei ţări întregi, în vremea când o parte dintre intelectualii creştini din România jucau fazan şi numeau asta rezistenţă.
Nu uit că în scrisoarea pe care aţi adresat-o Uniunii Baptiste din România, pomeneaţi şi numele meu şi al colegului meu Luigi Miţoi. A fost cea mai frumoasă zi din slujirea mea, egalată doar cu ziua când am primit un email scris de domnul Daniel Brânzei în care îmi adresa cuvinte frumoase. Mulţumesc!
Am folosit cuvinte grele pentru cei ce loveau în dumneavoastră. Doar acestea mi-au mai rămas pentru că cele de „pui de năpârci”, „morminte văruite” erau deja epuizate de Hristos. Vă mărturisesc sincer că ele nu acoperă ceea ce simt în sufletul meu...
În anii aceştia am crezut sincer că mişcarea neoprotestantă din România se poate revigora cu condiţia să ne eliberăm mintea de îmbâcseala şablonului şi prostiei, duhul de spaime, buzunarul de surplusul de aur, trupul de moleşeala televizorului, internetului şi-a forumurilor. Nu mai avem nici o şansă pentru că anii trec şi sinceritatea nu ţine loc de viziune.
V-am citit toate cărţile, v-am ascultat zeci de predici chiar dacă erau prea teologice pentru mine, vă iubesc şi vă respect. Cineva zicea că trebuie să fie o confruntare între noi pentru scrisoarea pe care v-am scris-o, dar cum să te duelezi pentru o scrisoare de dragoste sau cum să te înfrunţi cu omul pe care-l iubeşti?
Celor sinceri ce n-au înţeles scrisoare mea, nu le zic nimic, iar celor ce-au vrut să facă vrajbă între noi le spun că le pricep demersul prin ceea ce spunea Hippolyte Castille despre un poet „Acest Baudelaire este o piatră de încercare, displace invariabil tuturor imbecililor".
Închei trist pentru că azi dimineaţă am realizat că securitatea a fost o gaşcă de copii nevinovaţi pe lângă ce avem printre noi. Sau poate aceştia sunt bomba lor cu efect întârziat...
Vă doresc alese binecuvântări, asigurându-vă de toată preţuirea mea.
V l a d i m i r P u s t a n
Scrisoare către domnul Ţon
Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.
Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră... Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.
Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată... Eraţi prea strivitor pentru mine.
V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.
Aţi fost pentru un mine un sfânt din aceia pictaţi de Caravaggio, cu varice la picioare, cu unghii murdare, cu haine grosolane, sfinţi pictaţi în aşa fel încât îţi piere pofta de-a te mai ruga în faţa lor. Iar când am citit ce-a zis domnul Hurezeanu, ce v-a fost coleg la Europa Liberă, am fost mai încredinţat că am procedat bine. Sfinţii trebuie băuţi în porţii mici ca şi ceaiul de rostopască... Dumneavoastră sunteţi un învingător dacă e adevărat că învingătorii sunt foşti rataţi ce s-au supărat şi de aceea n-am să spun decât că vă respect pentru faptul că v-aţi supărat tare, ieşind din zona călduţă a pocăinţei, până la răceala negării lui Dumnezeu. Când ajungi acolo orice lucru e posibil. Chiar şi un angajament cu Securitatea...
Vă respect pentru că aţi avut puterea reîntoarcerii şi a reciclării gunoiului din suflet. În toţi anii aceştia aţi fost şantajabil şi singur şi de aceea cred că v-a fost greu.
Urăsc comunismul, dar nu pot face abstracţie de faptul că au fost slujitori neoprotestanţi care au crezut sincer în el. Dumneavoastră eraţi prea deştept ca să nu vă daţi seama că ceva e putred şi aici vă condamn pentru că aţi gândit cu inima, nu cu mintea. Exact ca o femeie...
Au fost mulţi dintre fraţii mei care au strigat şi din puţul gândirii „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, dar dacă ar veni din nou comuniştii la putere nici nu vă daţi seama, domnule Ţon, câţi lingăi şi pupincurişti s-ar găsi să-şi plece genunchiul, de frică sau din dorinţa parvenirii şi altor foloase, mai mult sau mai puţin vizibile.
În 1990 trebuia neapărat să se ridice în picioare toţi cei ce se făcuseră frate cu dracul şi să-şi presare cenuşă în cap. N-au făcut-o, iar cei ce-au suferit sub comunişti au fost prea pocăiţi ca să-i arate cu degetul. Generaţia de acum nu mai are dreptul moral s-o facă pentru că Marcel More zicea că el, cuvântul unor oameni care s-au tolănit comod pe cruce nu mai poate avea nici o trecere. Câtă vreme nu suntem dispuşi să plătim preţul trezirii şi suntem tari în clanţă numai în bătălii pe forumurile de pe internet este cazul să intrăm pe mucles şi să nu ne mai dăm cu părerea. Îmi spunea un pastor în vârstă că l-au bătut până a urinat pe el şi apoi l-au pus să semneze. Sigur că e uşor de apucat de guler de către cei cu laptop şi viză de SUA, ce merg să conferenţieze despre o trezire ce nu poate veni cu oameni ce au fundul tocit de-atâta stat pe scaun în faţa monitorului şi nu genunchii tociţi de rugăciune.
Atâta am avut să vă scriu, domnule Ţon. Pe dumneavoastră trebuie să vă judece alţii...
Toţi suntem vinovaţi. Unii că au făcut, alţii că n-au făcut sau nu fac nimic. Restul e o chestie de cine apucă primul piatra de jos...
A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon
Am crezut că prima scrisoare pe care v-am scris-o a fost suficient de clară pentru a vă asigura de dragostea şi stima mea. Din păcate trebuie să vă scriu o a doua, nu pentru că dumneavoastră n-aţi fi înţeles demersul meu prim, ci pentru că între timp am fost aspru criticat pentru ceea ce am scris, poporul drept credincios înţelegând lucrurile exact pe dos.
Sunt tot mai convins de greutatea pe care a trebuit s-o suportaţi în anii care au trecut, dar nu din partea securităţii, ci din partea celor ce fără să te înţeleagă, se reped să dea cu piatra. Ideea de a trunchia fraze nu-i de la securitate, ci de la Diavol, or ceea ce aţi trăit dumneavoastră cu scrisoarea făcută din montaj, trăiesc eu azi cu rândurile pe care vi le-am adresat.
Pocăinţa nu scuză prostia, iar coeficientul de inteligenţă se poate mări prin muncă pentru că un pocăit cult e un pleonasm.
Scriu cu deznădejde şi probabil că vor fi si ultimele editoriale pe care le scriu. Greaţa, sila şi neputinţa care mă încearcă sunt prea mari ca să mai iubesc stiloul, iar munca de a-mi traduce propriile cuvinte, pentru a fi înţelese cum trebuie, o privesc ca pe un blestem final.
V-am numit domn pentru că sunteţi un domn. Eu sunt suficient de aristocratic în gândire ca să nu încurc lucrurile. Frate sunt şi cu cei ce dau cu piatra...
Am avut nefericirea să fiu contemporan cu dumneavoastră, cum am avut nefericirea să fiu contemporan cu Lazăr Gog, Daniel Brânzei, Petrică Lascău, Paul Negruţ pentru că lucrul acesta te inhibă, te blochează şi-ţi distruge pofta de-a mai lupta pentru a intra în tagma predicatorilor.
Am avut înţelepciunea să vă preţuiesc ca pe sfinţii lui Caravaggio, ştiind că toţi în viaţă putem avea momente de slăbiciune şi cu cât înalţi mai sus piedestalul pentru un sfânt, cu atât e mai mare durerea atunci când acesta, pentru un moment în viaţă, se sminteşte.
Am scris în prima scrisoare un post scriptum, întrebându-mă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă aţi fi spus lucrurile acestea în 1990. Credeam că poate exemplul ar fi fost contagios pentru aceia care astăzi încă tac sau, şi mai rău, au dus cu ei în mormânt spovedania. Dar când un frate mi-a scris că aţi făcut-o încă în perioada comunistă în Biserica din Cluj, am tăiat fraza aceea de frică să nu vă ofenseze şi v-am apreciat şi mai mult.
Când am citit cu câtă bucurie vă loveau am vrut să explic generaţiei mele că n-avem dreptul să facem asta. Am fost prea puţin în mijlocul acelor evenimente ca să le putem înţelege bine şi de aceea judecăţile noastre sunt lipsite de etică. Generaţia dumneavoastră nu are dreptul să vă judece pentru că nu poţi judeca un om care a făcut atâta slujire unei ţări întregi, în vremea când o parte dintre intelectualii creştini din România jucau fazan şi numeau asta rezistenţă.
Nu uit că în scrisoarea pe care aţi adresat-o Uniunii Baptiste din România, pomeneaţi şi numele meu şi al colegului meu Luigi Miţoi. A fost cea mai frumoasă zi din slujirea mea, egalată doar cu ziua când am primit un email scris de domnul Daniel Brânzei în care îmi adresa cuvinte frumoase. Mulţumesc!
Am folosit cuvinte grele pentru cei ce loveau în dumneavoastră. Doar acestea mi-au mai rămas pentru că cele de „pui de năpârci”, „morminte văruite” erau deja epuizate de Hristos. Vă mărturisesc sincer că ele nu acoperă ceea ce simt în sufletul meu...
În anii aceştia am crezut sincer că mişcarea neoprotestantă din România se poate revigora cu condiţia să ne eliberăm mintea de îmbâcseala şablonului şi prostiei, duhul de spaime, buzunarul de surplusul de aur, trupul de moleşeala televizorului, internetului şi-a forumurilor. Nu mai avem nici o şansă pentru că anii trec şi sinceritatea nu ţine loc de viziune.
V-am citit toate cărţile, v-am ascultat zeci de predici chiar dacă erau prea teologice pentru mine, vă iubesc şi vă respect. Cineva zicea că trebuie să fie o confruntare între noi pentru scrisoarea pe care v-am scris-o, dar cum să te duelezi pentru o scrisoare de dragoste sau cum să te înfrunţi cu omul pe care-l iubeşti?
Celor sinceri ce n-au înţeles scrisoare mea, nu le zic nimic, iar celor ce-au vrut să facă vrajbă între noi le spun că le pricep demersul prin ceea ce spunea Hippolyte Castille despre un poet „Acest Baudelaire este o piatră de încercare, displace invariabil tuturor imbecililor".
Închei trist pentru că azi dimineaţă am realizat că securitatea a fost o gaşcă de copii nevinovaţi pe lângă ce avem printre noi. Sau poate aceştia sunt bomba lor cu efect întârziat...
Vă doresc alese binecuvântări, asigurându-vă de toată preţuirea mea.
V l a d i m i r P u s t a n
Fostul sef al Uniunii Baptiste, colaborator al Securitatii
Catre,
Cultul Baptist - Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
Cerem excluderea de urgenta din rindul ierarhilor Uniunii Baptiste din Romania a agentului Securitatii cu numele conspirativ "Mihu", alias Mihai Husan, fost Presedinte, in anii '80, a Uniunii Bisericilor Baptiste-Cultul Baptist din Romania, actualmente pastor senior executiv al Bisericii Baptiste Cluj-Manastur II - dupa ce in luna Ian. 1990 fusese alungat de la conducerea Bisericii Baptiste Cluj-Manastur I.
Documentele si marturiile oficiale, preluate din Arhivele CNSAS si publicate recent intr-o colectie-carte documentara de catre referenta CNSAS Carmen Chivu-Duta, sunt graitoare asupra acestui IUDA baptist, prea-supus obedient al DSS si o unealta murdara folosita de catre DSS, Dep. Cultelor si PCR pentru controlarea, supunerea si persecutarea, din interior, a Cultului Baptist din Romania.
Cartea mentionata a fost semnalata si la TVR Cultural de catre jurnalistul baptist Alin Cristea:
http://groups.yahoo.com/group/separareabisericiidestat/
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights observer, Romania
Carmen Chivu-Duta (CNSAS),
Cultele din Romania intre prigonire si colaborare,
Editura Polirom, Iasi, 2007
"Instaurarea sistemului totalitar [comunist] a insemnat si marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Masurile legislative, represiunea impotriva clerului, supravegherea permanenta exercitata prin intermediul asa-numitilor 'inspectori de culte' si descurajarea sentimentului religios au urmarit indepartarea individului de radacinile sale spirituale. Insa controlul cultelor nu ar fi fost posibil fara un aport insemnat venit chiar din interiorul acestora.
Lucrarea dezvaluie aspecte surprinzatoare legate de relatia dintre oficiantii [clerul si slujitorii] diferitelor confesiuni [religioase] si autoritatile statale, dovedind, prin numeroase documente prezentate, ca aspectul colaborarii cu Securitatea nu poate fi ignorat. "
(Prezentare preluata de pe ultima coperta a cartii)
Carmen Chivu-Duta (CNSAS): " Aspectul colaborarii nu poate fi negat: el a existat in toate cultele. Cel mai simplu argument este acela ca nu poti controla cu adevarat un mediu daca nu infiltrezi in interiorul lui informatori care sa furnizeze informatii cit mai amanuntite.
Dosarele studiate au fost alese in mod aleatoriu, fara intentia de a viza dosarele unor personalitati in domeniu. In arhivele CNSAS exista un numar foarte mare de dosare ale oficiantilor diferitelor culte, iar pentru cartea de fata a fost studiata doar o mica parte a acestora. Insa pentru a dovedi ca Biserica a fost persecutata, cit si faptul ca a colaborat cu Securitatea, nu este nevoie sa fie studiate toate dosarele. Acest lucru transpare si dintr-un volum mic de cercetare. Este suficient sa citesti un dosar DSS de urmarire informativa al unui preot pentru a vedea cati informatori din acelasi mediu [religios] erau dirijati pe linga titular si ofereau informatii despre acesta. " (Din 'Cuvint inainte')
Din carte:
Raport [DSS] privind modul cum a decurs recrutarea ca informator al organelor de securitate numitul 'Mihu' din C.N.[Cluj-Napoca]
29.06.1984
In baza aprobarii conducerii DSS, Dir. I-a, la data de 28.06.1984 am trecut la efectuarea recrutarii numitului N.N. [initiale arbitar alese, literar] din C.N. [Cluj-Napoca], ca informator al organelor de securitate.
Recrutarea a avut loc la casa [conspirativa] "Victoria' din Bucuresti si a durat de la orele 18.00-19.30.
Intrucit candidatul a mai furnizat informatii in legatura cu problemele ce intereseaza organele noastre [de Securitate], in procesul recrutarii s-au discutat cu el aspecte legate de activitatea viitoare in cadrul cultului, in calitate de presedinte al acestuia, modul cum intelege colaborarea cu organele de stat si rezolvarea situatiei unor elemente anarhice, precum si despre deplasarea sa in luna iulie a.c. in R.F. Germania, pentru a participa la intrunirea Consiliului Federatiei Baptiste Europene, ce se va tine la Hamburg. […]
"Mihu" a precizat ca doreste sa colaboreze in bune conditiuni cu autoritatile de stat, atit la Departamentul Cultelor, cit si cu organele de securitate.
Declarindu-se de acord sa colaboreze in mod secret, sincer si organizat cu organele de securitate, s-a stabilit sa ne furnizeze informatii scrise pe care le va semna cu numele conspirativ ' Mihu', precum si verbale. De asemenea, s-a angajat sa ne consulte in toate masurile ce urmeaza sa fie intreprinse pe linia cultului [baptist].
In continuare, fara a i se lua un angajament scris, l-am instruit asupra necesitatii pastrarii conspirativitatii si conduita pe care trebuie sa o adopte in calitatea sa de presedinte al cultului, pentru a nu se desconspira ca colaboreaza cu organele de securitate.
Intilnirile cu N.N. 'Mihu' vor fi efectuate atit la Bucuresti, cu prilejul deplasarilor periodice pe care le va face, cit si la C.N. [Cluj-Napoca]"
Raport DSS cu propuneri de recrutare a numitului G.F. in calitate de colaborator
18.06.1979
In Protopopiatul Ortodox roman R. Functioneaza preoti care, datorita antecedentelor lor, rpecum si a atitudiniii prezente, se afla in atnetia organelor noastre. Pentru asigurarea unei supravegheri informative corespunzatoare pe linia cultului ortodox, precum si pentru cunoastereaunor stari de sairit negative in rindul populatiei romane si sasesti din J., a fost luat in studiu si verificare preotul G.F. […]
Recrutarea se va face pe baza de sentimente patriotice, va fi chemat la Inspectoratul Judetean al Cultelor, unde se vor purta discutii privitoare la pozitia unor persoane fata de politica partidului si statului nostru.
In functie de cum va aborda discutiile, de sinceritatea de care va da dovada, i se va pune problema colaborarii cu organele de securitate, iar daca va accepta, i se va lua un angajament scris in acest sens. Daca nu va accepta, i se va da de inteles ca ne-au preocupat doar problemele puse in discutie […]
Raport privind modul cum a decurs recrutarea numitului G.F.
[…] Discutiile care au avut loc au fost canalizate la inceput pe marginea pregatirii si activitatii profesionale, acesta dovedindu-se un bun interlocutor, relatind cu aminunte aspecte referitoare la problemele puse in discutie.
Intrucit la problemele puse in discutie a raspuns cu sinceritate si obiectivitate, i s-a pus problema colaborarii cu organele de securitate si, intrucit candidatul a fost de acord, i s-a luat si un angajament scris.
[…] De comun acord s-a stabilit modalitatea mentinerii legaturii, precum si numele conspirativ cu care va semna materialele ce le va furniza. "
Raport DSS privind modul in care a decurs recrutarea ca informator a numitului T.M.
17.06.1978
Conform aprobarii conducerii inspectoratului in privinta numitului T.M., in ziua de 14.06.1978 a fost efectuata o noua intilnire cu cel in cauza, care a vizat definitivarea recrutarii acestuia ca informator […].
In acest sens, din proprie initiativa, candidatul ne-a aratat ca a dorit sa ne reintilneasca, deoarece a aflat in mod sigur data la care a cunoscut pe cei doi diplomati libieni de la Consulatul din C. […] Cu acest prilej, a putut sa-si dea seama ca diplomatii respectivi au fost invitati de catre T.M., cei in cauza fiind cunostinte mai vechi cu cel in cauza. In legatura cu acest aspect, candidatul a mai precizat ca, vizitind in interes de serviciu muftiatul cultului musulman, a putut sa constate ca functionarii de la muftiat se afla in relatii apropiate cu diplomatii libieni din C. […]"
--------------------------------------------------
Marius Oprea,
Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1948-1989,
Editura Polirom, Iasi, 2002
Ruxandra Cesereanu: "Istoricul Marius Oprea a reusit sa stringa si sa ofere publicului citeva din documentele cele mai importante legate de crearea, structura si functionarea Securitatii, in remarcabila sa lucrare Banalitatea raului. Istoria Securitatii in documente. 1948-1989. Este o carte etajata, cu straturi: la palierul de sus se afla documentele propriu-zise, iar in josul paginii – comentariile, care, insa, aproape ca alcatuiesc o a doua carte, prin finetea lor psihologica si nu in ultimul rind prin exactitatea si rigoarea lor de bisturiu chirurgical.
Lucrarea incearca si reuseste sa ofere o panoplie a Securitatii si a scopurilor sale ca politie politica, oferind documente din perioade diferite si foarte simptomatice pentru sistemul de represiune din Romania: de la documentul de infiintare a Securitatii, la Cuvintul lui Nicolae Ceausescu, din 1968, cind critica vehement regimul Dej, la documentele interne ale Securitatii legate de miscarea Meditatia Transcendentala ori Raportul legat de inginerul Gheorghe Ursu (asasinat in 1995); as mai aminti un Raport detaliat al Securitatii privind grupurile de luptatori din munti, directivele din diferite perioade privind recrutarea informatorilor, Planul de masuri privind contracararea activitatii postului de radio Europa Libera, Programul de masuri al Securitatii pe anul 1989 si nu in ultimul rind cele douazeci si sapte de fise-portret ale unor comandanti ai Securitatii si Ministerului de Interne, incluse in finalul cartii. "
(http://www.memoria. ro/?location= view_article&id=1455 )
Ovidiu Simonca: "Istoricul Marius Oprea are o tenacitate neobisnuita pentru vremurile pe care le traim. Indiferent de regim, indiferent de cine este la putere, Marius Oprea isi asuma proiectele fara sa ia in seama posibilele consecinte. El incearca sa zdruncine perenitatea Securitatii, face gesturi de asanare morala, gesturi atit de rare intr-o lume unde e preferabil sa fii conformist si opurtunist. Circula deja o butada, ca Marius Oprea a facut, singur, mai mult decit o intreaga institutie, CNSAS." ( Observator cultural, Nr. 279, 7-13 iulie 2005)
Sorin Alexandrescu: "Cind Marius Oprea a publicat sub acest titlu O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989 (Editura Polirom, 2002) a voit sa prezinte numai fapte, adica interogatorii, rapoarte, regulamente si note biografice. Singurul comentariu se afla intr-un scurt Cuvint inainte, construit pe ideea ca, la sfirsitul celor patru decenii de 'terorism de stat', 'r[ul impregnase universul cotidian, se banalizase' si, ca atare, 'represiunea. .. nu mai iesea in evidenta'. Banalitate inseamna aici nu lipsa de gravitate in sine a teroarei, nici diminuarea ei la un moment dat, ci, dimpotriva, excesul ei: teroarea facea parte atit de evident din cotidian, incit nu-i mai dadeam atentie, in acelasi fel in care nu mai vedeam drumul pe care-l faceam zilnic la serviciu."
(Material primit prin e-mail)
Cultul Baptist - Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
Cerem excluderea de urgenta din rindul ierarhilor Uniunii Baptiste din Romania a agentului Securitatii cu numele conspirativ "Mihu", alias Mihai Husan, fost Presedinte, in anii '80, a Uniunii Bisericilor Baptiste-Cultul Baptist din Romania, actualmente pastor senior executiv al Bisericii Baptiste Cluj-Manastur II - dupa ce in luna Ian. 1990 fusese alungat de la conducerea Bisericii Baptiste Cluj-Manastur I.
Documentele si marturiile oficiale, preluate din Arhivele CNSAS si publicate recent intr-o colectie-carte documentara de catre referenta CNSAS Carmen Chivu-Duta, sunt graitoare asupra acestui IUDA baptist, prea-supus obedient al DSS si o unealta murdara folosita de catre DSS, Dep. Cultelor si PCR pentru controlarea, supunerea si persecutarea, din interior, a Cultului Baptist din Romania.
Cartea mentionata a fost semnalata si la TVR Cultural de catre jurnalistul baptist Alin Cristea:
http://groups.yahoo.com/group/separareabisericiidestat/
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights observer, Romania
Carmen Chivu-Duta (CNSAS),
Cultele din Romania intre prigonire si colaborare,
Editura Polirom, Iasi, 2007
"Instaurarea sistemului totalitar [comunist] a insemnat si marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Masurile legislative, represiunea impotriva clerului, supravegherea permanenta exercitata prin intermediul asa-numitilor 'inspectori de culte' si descurajarea sentimentului religios au urmarit indepartarea individului de radacinile sale spirituale. Insa controlul cultelor nu ar fi fost posibil fara un aport insemnat venit chiar din interiorul acestora.
Lucrarea dezvaluie aspecte surprinzatoare legate de relatia dintre oficiantii [clerul si slujitorii] diferitelor confesiuni [religioase] si autoritatile statale, dovedind, prin numeroase documente prezentate, ca aspectul colaborarii cu Securitatea nu poate fi ignorat. "
(Prezentare preluata de pe ultima coperta a cartii)
Carmen Chivu-Duta (CNSAS): " Aspectul colaborarii nu poate fi negat: el a existat in toate cultele. Cel mai simplu argument este acela ca nu poti controla cu adevarat un mediu daca nu infiltrezi in interiorul lui informatori care sa furnizeze informatii cit mai amanuntite.
Dosarele studiate au fost alese in mod aleatoriu, fara intentia de a viza dosarele unor personalitati in domeniu. In arhivele CNSAS exista un numar foarte mare de dosare ale oficiantilor diferitelor culte, iar pentru cartea de fata a fost studiata doar o mica parte a acestora. Insa pentru a dovedi ca Biserica a fost persecutata, cit si faptul ca a colaborat cu Securitatea, nu este nevoie sa fie studiate toate dosarele. Acest lucru transpare si dintr-un volum mic de cercetare. Este suficient sa citesti un dosar DSS de urmarire informativa al unui preot pentru a vedea cati informatori din acelasi mediu [religios] erau dirijati pe linga titular si ofereau informatii despre acesta. " (Din 'Cuvint inainte')
Din carte:
Raport [DSS] privind modul cum a decurs recrutarea ca informator al organelor de securitate numitul 'Mihu' din C.N.[Cluj-Napoca]
29.06.1984
In baza aprobarii conducerii DSS, Dir. I-a, la data de 28.06.1984 am trecut la efectuarea recrutarii numitului N.N. [initiale arbitar alese, literar] din C.N. [Cluj-Napoca], ca informator al organelor de securitate.
Recrutarea a avut loc la casa [conspirativa] "Victoria' din Bucuresti si a durat de la orele 18.00-19.30.
Intrucit candidatul a mai furnizat informatii in legatura cu problemele ce intereseaza organele noastre [de Securitate], in procesul recrutarii s-au discutat cu el aspecte legate de activitatea viitoare in cadrul cultului, in calitate de presedinte al acestuia, modul cum intelege colaborarea cu organele de stat si rezolvarea situatiei unor elemente anarhice, precum si despre deplasarea sa in luna iulie a.c. in R.F. Germania, pentru a participa la intrunirea Consiliului Federatiei Baptiste Europene, ce se va tine la Hamburg. […]
"Mihu" a precizat ca doreste sa colaboreze in bune conditiuni cu autoritatile de stat, atit la Departamentul Cultelor, cit si cu organele de securitate.
Declarindu-se de acord sa colaboreze in mod secret, sincer si organizat cu organele de securitate, s-a stabilit sa ne furnizeze informatii scrise pe care le va semna cu numele conspirativ ' Mihu', precum si verbale. De asemenea, s-a angajat sa ne consulte in toate masurile ce urmeaza sa fie intreprinse pe linia cultului [baptist].
In continuare, fara a i se lua un angajament scris, l-am instruit asupra necesitatii pastrarii conspirativitatii si conduita pe care trebuie sa o adopte in calitatea sa de presedinte al cultului, pentru a nu se desconspira ca colaboreaza cu organele de securitate.
Intilnirile cu N.N. 'Mihu' vor fi efectuate atit la Bucuresti, cu prilejul deplasarilor periodice pe care le va face, cit si la C.N. [Cluj-Napoca]"
Raport DSS cu propuneri de recrutare a numitului G.F. in calitate de colaborator
18.06.1979
In Protopopiatul Ortodox roman R. Functioneaza preoti care, datorita antecedentelor lor, rpecum si a atitudiniii prezente, se afla in atnetia organelor noastre. Pentru asigurarea unei supravegheri informative corespunzatoare pe linia cultului ortodox, precum si pentru cunoastereaunor stari de sairit negative in rindul populatiei romane si sasesti din J., a fost luat in studiu si verificare preotul G.F. […]
Recrutarea se va face pe baza de sentimente patriotice, va fi chemat la Inspectoratul Judetean al Cultelor, unde se vor purta discutii privitoare la pozitia unor persoane fata de politica partidului si statului nostru.
In functie de cum va aborda discutiile, de sinceritatea de care va da dovada, i se va pune problema colaborarii cu organele de securitate, iar daca va accepta, i se va lua un angajament scris in acest sens. Daca nu va accepta, i se va da de inteles ca ne-au preocupat doar problemele puse in discutie […]
Raport privind modul cum a decurs recrutarea numitului G.F.
[…] Discutiile care au avut loc au fost canalizate la inceput pe marginea pregatirii si activitatii profesionale, acesta dovedindu-se un bun interlocutor, relatind cu aminunte aspecte referitoare la problemele puse in discutie.
Intrucit la problemele puse in discutie a raspuns cu sinceritate si obiectivitate, i s-a pus problema colaborarii cu organele de securitate si, intrucit candidatul a fost de acord, i s-a luat si un angajament scris.
[…] De comun acord s-a stabilit modalitatea mentinerii legaturii, precum si numele conspirativ cu care va semna materialele ce le va furniza. "
Raport DSS privind modul in care a decurs recrutarea ca informator a numitului T.M.
17.06.1978
Conform aprobarii conducerii inspectoratului in privinta numitului T.M., in ziua de 14.06.1978 a fost efectuata o noua intilnire cu cel in cauza, care a vizat definitivarea recrutarii acestuia ca informator […].
In acest sens, din proprie initiativa, candidatul ne-a aratat ca a dorit sa ne reintilneasca, deoarece a aflat in mod sigur data la care a cunoscut pe cei doi diplomati libieni de la Consulatul din C. […] Cu acest prilej, a putut sa-si dea seama ca diplomatii respectivi au fost invitati de catre T.M., cei in cauza fiind cunostinte mai vechi cu cel in cauza. In legatura cu acest aspect, candidatul a mai precizat ca, vizitind in interes de serviciu muftiatul cultului musulman, a putut sa constate ca functionarii de la muftiat se afla in relatii apropiate cu diplomatii libieni din C. […]"
--------------------------------------------------
Marius Oprea,
Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1948-1989,
Editura Polirom, Iasi, 2002
Ruxandra Cesereanu: "Istoricul Marius Oprea a reusit sa stringa si sa ofere publicului citeva din documentele cele mai importante legate de crearea, structura si functionarea Securitatii, in remarcabila sa lucrare Banalitatea raului. Istoria Securitatii in documente. 1948-1989. Este o carte etajata, cu straturi: la palierul de sus se afla documentele propriu-zise, iar in josul paginii – comentariile, care, insa, aproape ca alcatuiesc o a doua carte, prin finetea lor psihologica si nu in ultimul rind prin exactitatea si rigoarea lor de bisturiu chirurgical.
Lucrarea incearca si reuseste sa ofere o panoplie a Securitatii si a scopurilor sale ca politie politica, oferind documente din perioade diferite si foarte simptomatice pentru sistemul de represiune din Romania: de la documentul de infiintare a Securitatii, la Cuvintul lui Nicolae Ceausescu, din 1968, cind critica vehement regimul Dej, la documentele interne ale Securitatii legate de miscarea Meditatia Transcendentala ori Raportul legat de inginerul Gheorghe Ursu (asasinat in 1995); as mai aminti un Raport detaliat al Securitatii privind grupurile de luptatori din munti, directivele din diferite perioade privind recrutarea informatorilor, Planul de masuri privind contracararea activitatii postului de radio Europa Libera, Programul de masuri al Securitatii pe anul 1989 si nu in ultimul rind cele douazeci si sapte de fise-portret ale unor comandanti ai Securitatii si Ministerului de Interne, incluse in finalul cartii. "
(http://www.memoria. ro/?location= view_article&id=1455 )
Ovidiu Simonca: "Istoricul Marius Oprea are o tenacitate neobisnuita pentru vremurile pe care le traim. Indiferent de regim, indiferent de cine este la putere, Marius Oprea isi asuma proiectele fara sa ia in seama posibilele consecinte. El incearca sa zdruncine perenitatea Securitatii, face gesturi de asanare morala, gesturi atit de rare intr-o lume unde e preferabil sa fii conformist si opurtunist. Circula deja o butada, ca Marius Oprea a facut, singur, mai mult decit o intreaga institutie, CNSAS." ( Observator cultural, Nr. 279, 7-13 iulie 2005)
Sorin Alexandrescu: "Cind Marius Oprea a publicat sub acest titlu O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989 (Editura Polirom, 2002) a voit sa prezinte numai fapte, adica interogatorii, rapoarte, regulamente si note biografice. Singurul comentariu se afla intr-un scurt Cuvint inainte, construit pe ideea ca, la sfirsitul celor patru decenii de 'terorism de stat', 'r[ul impregnase universul cotidian, se banalizase' si, ca atare, 'represiunea. .. nu mai iesea in evidenta'. Banalitate inseamna aici nu lipsa de gravitate in sine a teroarei, nici diminuarea ei la un moment dat, ci, dimpotriva, excesul ei: teroarea facea parte atit de evident din cotidian, incit nu-i mai dadeam atentie, in acelasi fel in care nu mai vedeam drumul pe care-l faceam zilnic la serviciu."
(Material primit prin e-mail)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
