miercuri, 8 iunie 2011

La o marijuana cu Mario Vargas Llosa | CorectSocial

Cand mi se interzice un lucru, prima reactie, dupa accesul de furie, e sa caut modalitatile de-a dribla constrangerea. Nu neg ca sunt torential antisistem, ca nu accept dogmele, ca nu ma dau in vant sa primesc ideatic nimic de-a gata, la prima strigare. Am pretentia sa nu-mi folosesc scafarlia ca radar pentru lozinci sau doar pentru fumat. Sau doar pentru sarutat, mancat ori turnat lichide in stomac. E felul meu de-a ma respecta.

Cand am chef sa beau un coniac, sa citesc o carte sau sa regulez o femeie - o fac cum imi vine. Ca gresesc, gresesc pe socoteala mea. Singura grija e sa nu le pricinuiesc pocinoage semenilor.

Asa ca, daca am chef sa fumez o marijuana, de ce nu? Dar de ce sa ajung in puscarie daca sunt prins cu iarba la mine? Ca asa au stabilit unii? Este corect, cand corpul este al meu si cele aproximativ 90 de kilograme ale sale nu apartin statului? Sau apartin si vestea n-a ajuns pana la mine?

Continuarea aici

La o marijuana cu Mario Vargas Llosa | CorectSocial