Costi Rogozanu, pe blogul său de la Cotidianul, scrie despre lipsa de reacţie a Academiei Române la acuzaţiile de plagiat şi colaborare cu Securitatea (cazul Stolnici, ca să dau doar un exemplu) care vizează academicieni http://rogozanu.blog.cotidianul.ro/2007/10/23/academia-romana-un-soi-de-bor/.
Chiar mă gândeam la temă când am descoperit postarea lui Costi. El aseamănă starea de la Academie cu cea din BOR. Corect. Gând la gând. Ambele instituţii nu vor să se lepede de nemernici. Însă este şi o deosebire- pe când Academia procedează ca baba când arde ţara, BOR emite comunicate sfidătoare.
Alexandru PETRIA
miercuri, 24 octombrie 2007
Moartea printre halatele albe
Prietenul blogger Chinezu mi-a semnalat un articol tulburăror. Nu-l pierdeţi
http://www.romanialibera.ro/a109440/sanatatea-romanilor-bolnava-de-patru-decenii.html
http://www.romanialibera.ro/a109440/sanatatea-romanilor-bolnava-de-patru-decenii.html
Laura Andresan - Muntele Venus
Să vă distraţi. De urmărit dezvăluirile curvei, publicate în "Click". Prima victimă cu greutate- pesedistul Ucu Rusu(da, ăla de-a fost ministru de Interne).
Împuşcaţi de securişti la marginea satului
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România:
Raport privind exhumarea lui Tira Gheza din Odoreu, Satu Mare, executat de Securitate în 16 august 1949
Pe parcursul anului 2007, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a primit de la Augustin Chira din Satu Mare o scrisoare, în care era semnalat faptul că în data de 16 august 1949, tatăl său, Tira Gheza, împreună cu alte trei persoane, au fost executaţi prin împuşcare de către ofiţeri ai fostei Securităţi.
În jurul datei de 14 august 1949, la consiliile populare din satele Mărtineşti şi Odoreu, comuna Odoreu, judeţul Satu Mare, s-au organizat mai multe şedinţe în care s-a vehiculat ideea că tinerii din sat vor fi duşi la muncă în Uniunea Sovietică. În urma acestor zvonuri, între populaţia locală şi activiştii de partid au avut loc conflicte. Intervenţia autorităţilor a fost promptă, iar liderii de opinie şi un număr de aproximativ 50 de persoane din cele două sate au fost arestaţi. În zilele următoare, majoritatea celor reţinuţi au fost eliberaţi, cu excepţia a patru persoane: Papp Endre, Tira Gheza, Biro Endre şi Gyulai Sandor. Pe 16 august 1949 aceştia au fost duşi la marginea celor două sate şi executaţi prin împuşcare.
Tira GhezaGyulai Sandor a supravieţuit şi a reuşit să se târască până în apropierea satului de unde a fost luat de alţi consăteni şi dus la spital, unde se pare că a şi murit. Fratele lui susţine că decesul a avut loc în urma administrării unei injecţii letale. Toţi cei patru au fost depuşi la morga spitalului, iar în ziua următoare au fost înmormântaţi. Astăzi, singurul mormânt care nu a fost identificat este cel al lui Gyulai Sandor, deoarece nu a avut niciun semn în dreptul locului de înmormântare, iar peste acesta s-au săpat alte morminte. Ceilalţi trei au fost înmormântaţi în cimitirul Greco-Catolic din Satu Mare.
Ca urmare a solicitării lui Augustin Chira, în ziua de 11 octombrie 2007, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România în colaborare cu Parchetul Militar Timişoara, a întreprins în cimitirul Greco-Catolic din oraşul Satu Mare o acţiune de deshumare a rămăşiţelor pământeşti ce au aparţinut lui Tira Gheza.
La ora 9 a.m., echipa IICCR, formată din Alexandru Matei, şi arheologii Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă a început săpăturile.
Din informaţiile obţinute la faţa locului de la rudele decedatului, precum şi de la unele persoane care au participat efectiv la săparea gropii şi mutarea osemintelor în 1949, s-a reţinut că pentru înhumare a fost confecţionat un sicriu, în care au fost depuse rămăşiţele pământeşti ale defunctului.
Operaţiunea propriu-zisă de deshumare a fost făcută cu metode specifice arheologiei funerare, cu toate că se cunoşteau deja multe lucruri despre situaţia mormântului. După încheierea operaţiunilor care au condus la deshumarea lui Tira Gheza, în jurul orei 15, a urmat cercetarea osemintelor, făcută de specialişti în criminalistică şi de reprezentanţii Serviciului de Medicină Legală din judeţul Satu Mare.
În urma expertizării s-au constatat următoarele:
în partea din spate a craniului, în zona occipitală, s-a găsit o fisură verticală de 7 cm, cauzată probabil de o lovitură puternică aplicată cu un obiect greu. Acest fapt confirmă mărturia uneia dintre surorile victimei, care a declarat că tatăl său a fost lovit cu patul puştii de un ofiţer de Securitate. S-a stabilit că fisura datează cu puţin înainte de momentul înmormântării cadavrului;
osul scapular drept al cadavrului prezintă o fisură rotundă, cu diametrul de aproximativ 2 cm, probabil urma pătrunderii unui glonţ. Fiind probabil împuşcat din apropriere, restul gloanţelor au străpuns organele vitale din corpul victimei, dar nu au atins sistemul osos.
Medicul legist Petru Varodi a stabilit următoarele: Tira Gheza prezintă urme de violenţă şi o probabilă plagă cauzată de acţiunea unui glonte.
După terminarea tuturor investigaţiilor a urmat o scurtă slujbă de înmormântare oficiată de preotul greco-catolic din localitate, după care osemintele au fost reînhumate.
La ora 18 a urmat audierea a lui Augustin Chira, fiul victimei, de către procurori militari, pentru completarea documentaţiei.
Alexandru Matei
Serviciul Muzee-Memorie
Gheorghe Petrov
Serviciul Investigaţii Speciale
Raport privind exhumarea lui Tira Gheza din Odoreu, Satu Mare, executat de Securitate în 16 august 1949
Pe parcursul anului 2007, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a primit de la Augustin Chira din Satu Mare o scrisoare, în care era semnalat faptul că în data de 16 august 1949, tatăl său, Tira Gheza, împreună cu alte trei persoane, au fost executaţi prin împuşcare de către ofiţeri ai fostei Securităţi.
În jurul datei de 14 august 1949, la consiliile populare din satele Mărtineşti şi Odoreu, comuna Odoreu, judeţul Satu Mare, s-au organizat mai multe şedinţe în care s-a vehiculat ideea că tinerii din sat vor fi duşi la muncă în Uniunea Sovietică. În urma acestor zvonuri, între populaţia locală şi activiştii de partid au avut loc conflicte. Intervenţia autorităţilor a fost promptă, iar liderii de opinie şi un număr de aproximativ 50 de persoane din cele două sate au fost arestaţi. În zilele următoare, majoritatea celor reţinuţi au fost eliberaţi, cu excepţia a patru persoane: Papp Endre, Tira Gheza, Biro Endre şi Gyulai Sandor. Pe 16 august 1949 aceştia au fost duşi la marginea celor două sate şi executaţi prin împuşcare.
Tira GhezaGyulai Sandor a supravieţuit şi a reuşit să se târască până în apropierea satului de unde a fost luat de alţi consăteni şi dus la spital, unde se pare că a şi murit. Fratele lui susţine că decesul a avut loc în urma administrării unei injecţii letale. Toţi cei patru au fost depuşi la morga spitalului, iar în ziua următoare au fost înmormântaţi. Astăzi, singurul mormânt care nu a fost identificat este cel al lui Gyulai Sandor, deoarece nu a avut niciun semn în dreptul locului de înmormântare, iar peste acesta s-au săpat alte morminte. Ceilalţi trei au fost înmormântaţi în cimitirul Greco-Catolic din Satu Mare.
Ca urmare a solicitării lui Augustin Chira, în ziua de 11 octombrie 2007, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România în colaborare cu Parchetul Militar Timişoara, a întreprins în cimitirul Greco-Catolic din oraşul Satu Mare o acţiune de deshumare a rămăşiţelor pământeşti ce au aparţinut lui Tira Gheza.
La ora 9 a.m., echipa IICCR, formată din Alexandru Matei, şi arheologii Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă a început săpăturile.
Din informaţiile obţinute la faţa locului de la rudele decedatului, precum şi de la unele persoane care au participat efectiv la săparea gropii şi mutarea osemintelor în 1949, s-a reţinut că pentru înhumare a fost confecţionat un sicriu, în care au fost depuse rămăşiţele pământeşti ale defunctului.
Operaţiunea propriu-zisă de deshumare a fost făcută cu metode specifice arheologiei funerare, cu toate că se cunoşteau deja multe lucruri despre situaţia mormântului. După încheierea operaţiunilor care au condus la deshumarea lui Tira Gheza, în jurul orei 15, a urmat cercetarea osemintelor, făcută de specialişti în criminalistică şi de reprezentanţii Serviciului de Medicină Legală din judeţul Satu Mare.
În urma expertizării s-au constatat următoarele:
în partea din spate a craniului, în zona occipitală, s-a găsit o fisură verticală de 7 cm, cauzată probabil de o lovitură puternică aplicată cu un obiect greu. Acest fapt confirmă mărturia uneia dintre surorile victimei, care a declarat că tatăl său a fost lovit cu patul puştii de un ofiţer de Securitate. S-a stabilit că fisura datează cu puţin înainte de momentul înmormântării cadavrului;
osul scapular drept al cadavrului prezintă o fisură rotundă, cu diametrul de aproximativ 2 cm, probabil urma pătrunderii unui glonţ. Fiind probabil împuşcat din apropriere, restul gloanţelor au străpuns organele vitale din corpul victimei, dar nu au atins sistemul osos.
Medicul legist Petru Varodi a stabilit următoarele: Tira Gheza prezintă urme de violenţă şi o probabilă plagă cauzată de acţiunea unui glonte.
După terminarea tuturor investigaţiilor a urmat o scurtă slujbă de înmormântare oficiată de preotul greco-catolic din localitate, după care osemintele au fost reînhumate.
La ora 18 a urmat audierea a lui Augustin Chira, fiul victimei, de către procurori militari, pentru completarea documentaţiei.
Alexandru Matei
Serviciul Muzee-Memorie
Gheorghe Petrov
Serviciul Investigaţii Speciale
Preafericitul Daniel, reformatorul lui Peste. Patriarhia isi apara cu nerusinare turnatorii. Lichele in sutane...
Iata ultimul comunicat scandalos al Patriarhiei:
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în starea şi structura actuală, nu poate să evalueze în mod nepărtinitor şi nepartinic activitatea clericilor ortodocşi din timpul dictaturii comuniste
Din luările de poziţie ale unor membri ai Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Sfântul Sinod constată comportamentul în vădită contradicţie cu legea şi principiile deontologice ale statutului de membru în Colegiu. De asemenea, Sfântul Sinod constată metoda defectuoasă de lucru a acestei instituţii privind activitatea unor clerici ortodocşi din perioada dictaturii comuniste. Potrivit legislaţiei în vigoare, deciziile luate de Colegiul CNSAS trebuie anunţate în scris persoanelor interesate, adică atât celui care a cerut verificarea, cât şi celui care a primit verdictul, şi nu făcute publice prin scurgere de informaţii către presă. În plus, unii ierarhi ortodocşi au fost ameninţaţi prin presă, înainte de a se pronunţa verdictul, într-un limbaj umilitor, în mod curios, similar cu cel al anchetatorilor de la securitatea de altădată. Până în prezent nu avem cunoştinţă de rezultatul vreunei anchete asupra acestor cazuri de indisciplină internă, nici de către CNSAS, nici de către Comisia parlamentară care se ocupă de controlul activităţii CNSAS, situaţie care pune sub semnul întrebării credibilitatea acestei instituţii.
Biserica a fost, în timpul dictaturii comuniste, singura instituţie care nu s-a identificat cu ideologia ateistă de stat, ceea ce a determinat din partea regimului ateu folosirea prin intermediul fostei securităţi a unor mijloace de presiune inimaginabile, inclusiv forţarea la cooperare şi semnarea de angajamente. Întrucât nu ţine cont de contextul extrem de ostil în care Biserica a supravieţuit şi nu poate înţelege umilirea şi şantajul la care au fost supuşi clericii ortodocşi în timpul dictaturii comuniste, Colegiul CNSAS, prin verdicte sale sumare, pripite şi tendenţioase, nu poate, în starea şi structura actuală, să evalueze în mod nepărtinitor, nepartinic şi obiectiv activitatea clericilor ortodocşi din timpul dictaturii comuniste.
Prin urmare, Comisia de istorici a Bisericii Ortodoxe Române - înfiinţată prin hotărârea luată în şedinţa Sfântului Sinod din luna februarie 2007, desfăşurată sub preşedinţia vrednicului de pomenire Părintele Patriarh Teoctist – va continua studiul privind persecutarea şi suferinţa Bisericii Ortodoxe Române în perioada dictaturii comuniste. Având în vedere perioada îndelungată a regimului comunist din România, Comisia va elucida toate aspectele legate de situaţia Bisericii Ortodoxe Române în anii comunismului.
Evaluarea acestei perioade se va face potrivit propriilor criterii de analiză care vor face distincţie între situaţiile în care colaborarea cu securitatea a adus daune Bisericii sau unor terţe persoane şi cele în care colaborarea a fost o condiţie a supravieţuirii şi activităţii misionare-pastorale a comunităţilor bisericeşti.
Rezultatele acestor cercetări vor fi aduse periodic la cunoştinţa credincioşilor şi a opiniei publice în special prin presa bisericească (postul de televiziune Trinitas TV, radiourile şi publicaţiile bisericeşti, internet, etc.), dar şi prin alte canale media, iar, la finalizare, vor fi publicate într-o lucrare la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul „Supravieţuirea şi suferinţa Bisericii în timpul dictaturii comuniste”. Această lucrare se justifică cu atât mai mult cu cât, potrivit literei şi spiritului Constituţiei României şi Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, cultele sunt autonome faţă de stat şi au propriile instanţe de judecată morală şi canonică.
Aşa-numita deconspirare a clericilor colaboratori ai securităţii, prin verdicte de ordin moral, care seamănă cu asasinatele morale, se încadrează într-o campanie amplă şi pe termen lung de discreditare a Bisericii şi diminuarea rolului acesteia în societatea românească, inclusiv prin scoaterea icoanelor şi orelor de religie din şcolile publice, precum şi prin încercările de reducere a sprijinului Statului pentru activităţile Bisericii.
În acest context, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresează clerului şi credincioşilor îndemn la rugăciune, discernământ şi comuniune bisericească.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în starea şi structura actuală, nu poate să evalueze în mod nepărtinitor şi nepartinic activitatea clericilor ortodocşi din timpul dictaturii comuniste
Din luările de poziţie ale unor membri ai Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), Sfântul Sinod constată comportamentul în vădită contradicţie cu legea şi principiile deontologice ale statutului de membru în Colegiu. De asemenea, Sfântul Sinod constată metoda defectuoasă de lucru a acestei instituţii privind activitatea unor clerici ortodocşi din perioada dictaturii comuniste. Potrivit legislaţiei în vigoare, deciziile luate de Colegiul CNSAS trebuie anunţate în scris persoanelor interesate, adică atât celui care a cerut verificarea, cât şi celui care a primit verdictul, şi nu făcute publice prin scurgere de informaţii către presă. În plus, unii ierarhi ortodocşi au fost ameninţaţi prin presă, înainte de a se pronunţa verdictul, într-un limbaj umilitor, în mod curios, similar cu cel al anchetatorilor de la securitatea de altădată. Până în prezent nu avem cunoştinţă de rezultatul vreunei anchete asupra acestor cazuri de indisciplină internă, nici de către CNSAS, nici de către Comisia parlamentară care se ocupă de controlul activităţii CNSAS, situaţie care pune sub semnul întrebării credibilitatea acestei instituţii.
Biserica a fost, în timpul dictaturii comuniste, singura instituţie care nu s-a identificat cu ideologia ateistă de stat, ceea ce a determinat din partea regimului ateu folosirea prin intermediul fostei securităţi a unor mijloace de presiune inimaginabile, inclusiv forţarea la cooperare şi semnarea de angajamente. Întrucât nu ţine cont de contextul extrem de ostil în care Biserica a supravieţuit şi nu poate înţelege umilirea şi şantajul la care au fost supuşi clericii ortodocşi în timpul dictaturii comuniste, Colegiul CNSAS, prin verdicte sale sumare, pripite şi tendenţioase, nu poate, în starea şi structura actuală, să evalueze în mod nepărtinitor, nepartinic şi obiectiv activitatea clericilor ortodocşi din timpul dictaturii comuniste.
Prin urmare, Comisia de istorici a Bisericii Ortodoxe Române - înfiinţată prin hotărârea luată în şedinţa Sfântului Sinod din luna februarie 2007, desfăşurată sub preşedinţia vrednicului de pomenire Părintele Patriarh Teoctist – va continua studiul privind persecutarea şi suferinţa Bisericii Ortodoxe Române în perioada dictaturii comuniste. Având în vedere perioada îndelungată a regimului comunist din România, Comisia va elucida toate aspectele legate de situaţia Bisericii Ortodoxe Române în anii comunismului.
Evaluarea acestei perioade se va face potrivit propriilor criterii de analiză care vor face distincţie între situaţiile în care colaborarea cu securitatea a adus daune Bisericii sau unor terţe persoane şi cele în care colaborarea a fost o condiţie a supravieţuirii şi activităţii misionare-pastorale a comunităţilor bisericeşti.
Rezultatele acestor cercetări vor fi aduse periodic la cunoştinţa credincioşilor şi a opiniei publice în special prin presa bisericească (postul de televiziune Trinitas TV, radiourile şi publicaţiile bisericeşti, internet, etc.), dar şi prin alte canale media, iar, la finalizare, vor fi publicate într-o lucrare la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, cu titlul „Supravieţuirea şi suferinţa Bisericii în timpul dictaturii comuniste”. Această lucrare se justifică cu atât mai mult cu cât, potrivit literei şi spiritului Constituţiei României şi Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, cultele sunt autonome faţă de stat şi au propriile instanţe de judecată morală şi canonică.
Aşa-numita deconspirare a clericilor colaboratori ai securităţii, prin verdicte de ordin moral, care seamănă cu asasinatele morale, se încadrează într-o campanie amplă şi pe termen lung de discreditare a Bisericii şi diminuarea rolului acesteia în societatea românească, inclusiv prin scoaterea icoanelor şi orelor de religie din şcolile publice, precum şi prin încercările de reducere a sprijinului Statului pentru activităţile Bisericii.
În acest context, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresează clerului şi credincioşilor îndemn la rugăciune, discernământ şi comuniune bisericească.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
