Gheorghe Flutur a trişat

Bogdan Olteanu a observat că printre semnatarii moţiunii de cenzură împotriva guvernului Tăriceanu, care avea nevoie de 116 semnături, Gheorghe Flutur a semnat de două ori. Şi Gheorghe Flutur, şi Flutur Gheorghe, ca la şcoală... Flutur este de pus în insectarul prostiei.
Alexandru PETRIA

Băsescu este asemuit cu legionarii de către Doina Cornea

Băsescu este asemuit cu legionarii de către Doina Cornea
(doar titlul îmi aparţine-A.P.)

Interviul Zilei cu Doina Cornea, la BBC

Doamna Doina Cornea spune că a decis să nu mai acorde interviuri. Motivul principal ar fi risipa prea mare de timp necesar informării, dar nu numai.


Cunoscuta disidentă anticomunistă îşi declară nemulţumirea faţă lipsa de simţ critic manifestată de intelectuali importanţi ai României, mai ales faţă de unele tendinţe de rău augur pe care Doina Cornea le identifică în acţiunea politică a preşedintelui Traian Băsescu.

BBC:Doamnă Cornea, mi-aţi spus că nu vreţi să mai daţi interviuri. De ce?

Doina Cornea:Hotărârea o luasem deja înainte de telefonul dvs, şi voiam să mă ţin şi eu de cuvânt, să nu mă răzgândesc. Dar totuşi m-aţi convins când mi-aţi spus că sunteţi de la BBC. Am obosit, anii trec. Aceasta este cauza. Mă simt sfârşită. Ca să poţi să dai un interviu, fiind persoană singură, trebuie să citeşti câteva ziare, trebuie să asculţi ştirile, nu numai la un singur canal, ci mai multe, ca să vezi ce zic. Trebuie să asculţi şi BBC-ul, la 6 după masa, care este poate cel mai obiectiv. Şi în plus aceste mese rotunde, talk-show-uri. Nu mai fac faţă.

BBC:Oboseală fizică?

Doina Cornea:Fizică.

BBC:Cu speranţele cum staţi, că dacă ai speranţe, nu te opreşti?

Doina Cornea:E adevărat, dar să-ţi iroseşti ultimii ani din viaţă în felul acesta, când am o bibliotecă de cel puţin două mii de cărţi… Stau acolo volumele lui …, ale Simonei Veil, Mircea Eliade, Ionescu, ştiu eu. Mă uit la ele şi jumătate sunt necitite.

BBC:Doamnă Cornea, sunt cărţi pe care le aveaţi şi înainte, şi totuşi în viaţă nu de puţine ori aţi lăsat lectura pentru a formula public o poziţie, fie înainte de 89, fie după. De ce nu mai merită acum?

Doina Cornea:Am lăsat pictura, am lăsat schiul, am lăsat muzica. Lectura nu. Pe vremea lui Ceauşescu citeam foarte intens. Acum este nebunia aceasta, încât omul nu mai are viaţă personală. Ori eu nu ştiu cât mai trăiesc, pentru că mă simt foarte obosită, sfârşită fizic. Fizic sfârşită. Un an, doi, trei… Şi nu înţeleg să mi-i irosesc stând cu nasul în televizor. Mai am o grădină pe care trebuie să o întreţin. Am răspundere faţă de florile mele. Nu e frumoasă, aţi văzut-o, e ca şi mine grădina, dar o iubesc din tot sufletul. Eu mi-am tăiat iarba, de pildă, într-un colţ aici, să dau aer trandafirilor. Trebuie să mai şi mănânc, să-mi cumpăr minimul de mâncare, ce găsesc în cartier, şi să fac curăţenie.

BBC:M-a adus la dvs un taximetrist, pe care l-am luat din zona gării, şi care nu a avut nici o tresărire când i-am spus adresa. Nu mi-a lăsat impresia că e un om care ştie cine stă aici.

Doina Cornea:Probabil. Nu sunt o persoană atât de importantă. Mulţi taximetrişti ştiu. Unii m-au şi înjurat. Venise nepoţica mea din Franţa, în vacanţă aici. A luat un taxi să o aducă aici, şi zice „O, strada Alba Iulia 16? Nu stă acolo bătrâna aceea, baborniţa?”, ca şi cum aş fi fost o vrăjitoare. Şi nepoata mea i-a spus „Baborniţa aceea e bunica mea”, şi taximetristul nu ştia cum să o dreagă. Să revenim la speranţe şi încredere. Nu există speranţe să-ţi impui: eu de mâine o să am speranţă. Asta este o stare - ca şi iubirea, ca şi credinţa - care se cultivă. Ori eu, cel puţin, am avut grijă, trecând prin atâtea lucruri nefaste, timp de 27 de ani am învăţat ceva. Am învăţat să nu-mi pierd încrederea. Dacă îţi pierzi speranţa ţi-ai pierdut libertatea interioară. Sunt experienţe interioare pe care omul ar trebui să le cunoască, să le facă. În loc de religia învăţată pe de rost, preoţii ar face mai bine să-i înveţe aceste mecanisme interioare, când copilul se recunoaşte când e în greşeală, când e în rău. Îţi pierzi pe loc libertatea interioară. Eu numesc libertate interioară comunicarea esenţială cu acel climat spiritual mai vast decât noi, care e Adevărul, Binele, Frumosul.

BBC:Aţi avut o ultimă poziţie publică, la vremea campaniei electorale pentru referendumul din 19 mai. Chiar dacă era un text bine temeperat, păreaţi mai degrabă temătoare de pericolul unor derapaje din partea lui Traian Băsescu, decât de ceea ce se invoca în contrapartidă – oligarhii, mogulii de presă. De ce pe dvs păreau să vă sperie mai mult aşa-zisele derapaje de la democraţie ale lui Traian Băsescu decât păcatele unui regim ticăloşit?

Doina Cornea:Acest regim ticăloşit mă sperie în general, dar a fost prezentat foarte unilateral. Asta mie îmi este foarte suspect. Totul se oprea la domnul Dinu Patriciu, de parcă ar fi singurul care ar merita, nici nu ştiu…Cât e el de cinstit, de necinstit, justiţia nu s-a pronunţat. Ori dânsul să fie singurul oligarh în ţara aceasta şi singurul om necinstit? De ce nu a citat şi din cealaltă parte oligarhii? Din PD, că nu îmi închipui că nu sunt şi acolo oameni de afaceri foarte puternici. Eu cred că domnul preşedinte nici nu a înţeles bine la început acest cuvânt. Întradevăr, eu mă temeam mai mult de nişte manifestări ale domnului preşedinte Băsescu, pe care de-a lungul timpului, cel puţin de un an, un an şi jumătate, eu le tot observ şi le descriu în presă, le evoc. Pentru că eu cred că un preşedinte trebuie din când în când corectat. Noi l-am creat pe Ceauşescu. Cred că sunteţi de acord. L-am creat nu sută la sută, dar l-am creat parţial. Intelectualii şi oamenii care au tot aplaudat. Şi acum suntem pe cale să-l deservim pe preşedintele Băsescu, neaducând o critică la felul lui de a guverna şi de a fi. Eu constat că merge din rău în mai rău.

BBC:Când greşeşte îşi cere scuze. Până la urmă e o persoană temperamentală, care recunoaşte cu seninătate că uneori, cum spune, îl mai ia gura pe dinainte. Ar rămâne faptele, spun partizanii săi, precum condamnarea comunismului de la tribuna parlamentului.

Doina Cornea:Cam târziu, pentru că au fost presiuni asupra domnului preşedinte care au început cu un an înainte. „Condamnaţi comunismul”, şi i s-a arătat de ce trebuie condamnat comunismul.

BBC:Dosarele securităţii.

Doina Cornea:Dosarele securităţii. Şi acolo s-a lucrat cu două măsuri. Eu nu ştiu dacă toate dosarele au fost predate, dacă dosarele responsabililor PCR nu au fost distruse. Asta nu ştiu… În acelaşi timp, şi-a mobilizat pionul principal, PD-ul, care făcea parte din comisia de la CNSAS. Ori în preziua când Ticu Dumitrescu trebuia să-şi depună candidatura pentru a fi desemnat preşedinte, hop, PD-ul l-a propus pe domnul Turianu. Nu a fost corect deloc. Sigur, au fost proteste. La acele proteste a participat, pe lângă Ana Blandiana, domnul Rusan şi domnul Gabriel Liiceanu, pe care l-am văzut în faţa clădirii.

BBC:Combaterea corupţiei, războiul declarat corupţiei.

Doina Cornea:E foarte bine. Aici nu sunt competentă. Verbal, declarativ, este cel mai vocal preşedinte, pornit împotriva corupţiei, pornit împotriva oligarhilor. Mie personal mi-a părut rău că nu mai e doamna Monica Macovei ministru, dar trebuia să iasă şi dânsa. Nu se putea să rupi cu PD-ul şi să o păstrezi pe doamna Macovei. Dar ce a făcut în campania asta mi-a displăcut. Ca ministru al justiţiei mă aşteptam la mai multă sobrietate, nu să o văd de mână cu domnul Băsescu, care îşi are latura sa demagogică, populistă. Mai ales, ieri…

BBC:Vorbiţi de Rusaliile de la Sibiu. Putem să cităm: „pe 19 mai poporul român a exprimat voinţa lui Dumnezeu”, a spus Traian Băsescu. „Vă garantez că ce s-a întâmplat pe 19 mai a demonstrat că viaţa mea nu mai este a mea, ci a dvs, şi trebuie să vă servesc atât timp cât sunt pe pământ”. Doamnă Doina Cornea, deci nu e vorba de două mandate. Serviciul public de care vorbeşte domnul Traian Băsescu cuprinde restul vieţii sale. Sunt acestea genul de cuvinte care vă provoacă emoţii?

Doina Cornea:Negative. Cuvintele acestea îmi provoacă un fel de silă, pentru că eu le-am auzit rostite şi de Ceauşescu, şi de legionari. Legionarii care foloseau religia, credinţa în scopuri politice. Păi asta a făcut şi domnul Băsescu. Eu nu vreau să-l fac legionar, pentru că sunt convinsă că nu există nici o atitudine a dânsului…A fost comunist, a fost pe urmă PD-ist şi acum e creştin-democrat, cu PD-ul împreună. Deci nu are tangenţe, ca ideologie. Dar ca metodă se foloseşte şi dânsul de naivitatea şi credinţa oamenilor, de Dumnezeu – valoarea supremă a creştinilor – în scopuri demagogice, în scopul de a câştiga simpatia electoratului. Aţi mai spus ceva ce mă sperie, eu nu ştiam în întregime citatul. Se consideră alesul lui Dumnezeu. Adică poporul român şi Dumnezeul l-au pus? Asta numai din gura lui Gigi Becali m-aş aştepta să aud. Şi o să slujească poporul - şi asta e echivoc - toată viaţa, el care este republican? Şi ce mă mai nelinişteşte foarte tare în privinţa caracterului demagogic, acum a descoperit domnul Traian Băsescu, aproape la sfârşit de mandat, că a fost ales ca să slujească poporul român? Ieri şi-a dat seama, la Sibiu, nu?

BBC:Există şi celălat fel de a vedea lucrurile. Să ne uităm peste apelul intelectualilor, primul dintre ele, datat 6 februarie. Sunt parcî 100 de semnături, printre care şi cea a domnului Liiceanu. Acea scrisoare poate că spunea şi lucruri adevărate. Luaţi chiar şi de-a valma, politicienii erau acuzaţi că s-ar fi rupt de-a dreptul de popor. Nu aţi trăit acest sentiment, în aceşti 17 ani?

Doina Cornea:Depinde care politicieni.

BBC:Cei mai mulţi dintre ei.

Doina Cornea:Politica în România nu se face cum se face în Occident. Politica în România se face în modul cel mai nemodern. Chiar şi în anii ‘90, când era domnul Coposu. Când era domnul Coposu, domnul Câmpeanu conducea PNL, politica lor nu consta în proiecte, a face proiecte. Eu am călătorit destul de mult în Occident. Acolo bătălia este pentru impozite mai mici sau mai mari, pentru subvenţii în agricultură – lucruri punctuale, care slujesc o categorie socială sau alta. Bătălia acolo se dă. Sigur că există şi acolo demagogie, este bătălie pentru voturi, dar pe baza unor proiecte, şi cei care câştigă cu anumite proiecte se străduiesc să le pună în aplicare, cât de cât. Ori la noi nu erau proiecte, nu erau. Şi asta a fost veşnica mea discuţie, de ce să-i atacăm pe liberali, că eu sunt creştin-democrată, sunt naţional-ţărănistă. N-are rost să ne luptăm între noi. Bătălia se dădea aşa. Pe urmă cu cu PSD-ul, sau FSN... Nu avea nici un sens, nimeni nu avea un proiect concret.

BBC:Poate că cetăţeanul e sensibil mai mult la vorbărie decât la proiecte.

Doina Cornea:Nu cred. Ia să vedem acum, dacă există un proiect solid făcut pentru ţărănime. Dacă sunt ajutaţi să-şi facă proiecte, dacă sunt ajutaţi să recunoască ce e rentabil pe terenul pe care îl cultivă. Dacă sunt ajutaţi chiar şi oierii, ciobanii. Văd că sunt lăsaţi să se ajute singuri, au făcut o asociaţie. Foarte bine, cinste lor. Vreau să revin puţin la perioada dinainte, când spuneam că pe Ceauşţescu noi l-am făcut. Chiar şi intelectualii, că nu am protestat, că nu am încercat să-l corectăm. Cât de cât, poate ar fi ascultat dacă ar fi fost mulţi, sute şi sute de intelectuali. Dar l-au corectat, într-un fel, muncitorii. Au fost mult înainte intelectualilor. Aduceţi-vă aminte Valea Jiului ‘77, Braşov ‘87, au mai fost prin Maramureş ţărani care au protestat, s-au grupat, s-au solidarizat. Iată, poporul poate că e mai conştient, instinctiv, să-şi apere interesele şi adevărul lor.

BBC:Lipseşte instinctul democratic mai degrabă la cei la care te-ai aştepta mai puţin, la cei cu carte, la cei care sunt îndrumătorii naţiei?

Doina Cornea: Da, da. Nu democratic, aş zice, de luptători, de lumini. Să fie premergătorii poporului, sau antemergătorii poporului. Dacă îmi daţi voie, eu aş spune un lucru care mie mi se pare foarte important. Nu mi se potriveşte republica.

BBC:Asta e discuţie veche. Veche de când?

Doina Cornea:De după ‘89, când a fost acceptată benevol de populaţia ţării, că înainte a fost republică forţată, impusă de Uniunea Sovietică. După ‘89 am avut câţi preşedinţi? Domnul Iliescu, domnul Constantinescu, pe urmă a concurat cu domnul Băsescu Năstase şi a pierdut... Două republici Iliescu. Şi-a schimbat tactica după dispariţia lui Gorbaciov de pe scena politică. Atunci ne duceam spre CSI. Pe urmă a început acest dublu joc, între Moscova şi Occident, dar nu l-a crezut nimeni, pentru că dublul joc totuşi se descoperă. Apoi domnul Constantinescu…

BBC:Vreţi să-l amintiţi?

Doina Cornea:Vreau să-l amintesc, pentru că în general suntem foarte nedrepţi. Eu nu spun că are acum cea mai bună atitudine, pentru că a devenit încrâncenat. I-am spus-o şi făţiş, când l-am întâlnit la Bucureşti. I-am spus că nu e bine, trebuie să fie relaxat. Ai pierdut, ai pierdut, şi gata. Dar dânsul a făcut lucruri foarte importante. Păi a fost primul preşedinte care a fost crezut de Occident. Ne-a reorientat, sincer. Toată lumea îl băga în seamă, era invitat... Alte relaţii cu structurile euro-atlantice. Domnul Constantinescu i-a pus bazele, chiar dacă nu a reuşit, nu a finalizat, nu a putut.

BBC:Şi republica lui Traian Băsescu?

Doina Cornea:Şi republica lui Traian Băsescu, mi-e tare frică dacă nu o să încercăm să-i îngrădim puţin, să-i corectăm greşelile şi gafele, va pierde credibilitatea şi ne va duce înapoi. Chiar şi din punct de vedere economic, situaţia asta nu mai poate dura. Din două motive. Odată, că dânsul unelteşte intrigi. Nu m-am ferit să o spun în presă. Creaţi conflicte - mă autocitez - ca pe urmă să le aplanaţi. Pură demagogie, nu? Şi în al doilea rând dânsul are aşa o sete de putere, care trebuie temperată, nu încurajată, încât sfarmă totul pe unde trece. Partide, organizaţii, se distrug. A reuşit să dividă şi UDMR-ul, care era o organizaţie foarte unitară, sau destul de unitară. A reuşit şi ultima fărâmă a PNŢ-ului să o împartă în două: unii sunt cu preşedintele, din calcul, şi alţii continuă să nu aibă încredere în Băsescu pentru că dânsul a distrus în 1997 PNŢ-ul.

BBC:Totuşi nu e o formă şi aceasta a lipsei de speranţă? Să ne reamintim, regele a fost fugărit pe şoselele ţării şi întors cu forţa la aeroport. Cum ar putea fi un proiect politic viabil, doamnă Cornea?

Doina Cornea:Revin. Republica categoric nu ni se potriveşte. Poporul nu este încă în stare să discearnă demagogia de proiecte reale, cu care vin toţi demagogii, mai puţin domnul Constantinescu. Deci se lasă păcăliţi, minţiţi, sunt în stare să-şi acorde votul unui Becali care îşi pune trei icoane pe perete, se aşează dedesubt, îşi pune picior peste picior şi fumează. Fumează! Deci un tablou perfect între diavol şi Dumnezeu. E şmecher cu banii lui. Îl ademeneşte pe mitropolitul Bucovinei, pe Înalt Preasfinţitul, ca să-l însoţească în campaniile lui populiste unde distribuie bani la elevi, nu şcolii. Cred că domnul Traian Băsescu, cu această ieftină afirmaţie de ieri de la Sibiu, câştigă inimile unei părţi a românilor: „vai ce bun e, uite, crede în Dumnezeu”. Şi domnul Iliescu îşi făcea cruci foarte mari în faza a doua. În a-ntâia era liber cugetător şi în a doua era mare credincios. Trebuie să distingem minciuna de adevăr. De aceea, în România de astăzi, ca şi în cea din trecut, că avem tradiţie, ne trebuie monarhie constituţională, sau parlamentară, cum vreţi să-i spun. Pentru că psihologic corespunde structurii noastre intime, sufleteşti. Pe de-o parte, eu am dezvoltat aceste argumente în cartea mea „Faţa nevăzută a lucrurilor”, unde consacru acestui subiect un capitol întreg. Românii sunt paternalişti. Vedem şi intelectualii. Cei o sută nu scapă de această trăsătură psihologică: ce ne facem fără preşedinte? Deci, avem nevoie de tradiţie, de permanenţă în primul rând. Monarhul e acolo, simbol al permanenţei. Dar nu are puteri discreţionare. Deci permanenţă pe de-o parte, dar nu ne trebuie numai permanenţă, lucrurile să îngheţe. Noi suntem un popor care vrea şi schimbare, vrea şi speranţă. Deci acolo e parlamentul care întreţine acest germene de schimbare de care avem nevoie.

BBC:Şi dacă acest fel de a vedea stabilitatea în viaţa publică din România nu este pe placul, nu este pe potriva felului de a gândi celor ce aparţin generaţiei internetului, ce a-ţi mai spune doamnă Cornea?

Doina Cornea:Nu mai spun nimic. Consecinţele o să le suportăm cu toţii, sau în primul rând ei, cei care nu înţeleg acest lucru. Dacă ne grăbim, este regele Mihai, care nu trebuie să se implice în viaţa politică, nu cade în atribuţiile lui. Nu ar face ce face domnul Băsescu. Există principesa Margareta. Constituţia din 1923 nu îi dădea dreptul să urmeze la tron. Sigur,pe principele Radu, mulţi nu l-ar accepta. Am auzit şi voci, pe care le-am pus la punct: „domnul Duda”. Păi zic acum nu mai avem dreptul să-i zicem domnul Duda, e principele Radu, recunoscut de casa Hohenzollern. Poate aş pleda pentru prinţul Nicolae, dar e cu semn de întrebare. Personal, eu nu ştiu cum a evoluat acest tânăr. Avea 7 ani când a venit la vizita aceea faimoasă de Paşte. Există şi această posibilitate. Totuşi, o echipă de istorici, cercetători, oameni de afaceri, ar trebui să pună în discuţie publică. Asta o spuneam în ultimul meu articol, să se discute. Ne întoarcem la popor, referendum… Ce e asta? Cea mai mare demagogie este această formulă, „ne întoarcem la popor”. Trebuie bine deschişi ochii asupra unei eventuale alegeri.

Cameron Diaz pe bani

# # #

eram doi şi sala de cinematograf
ca o prefaţă ironică

un bătrân
de pe soclu
privea îngăduitor

un biet cuier
pentru anotimp- ziceam şi-ţi cuprindeam
umerii- un arhivar al neputinţei

pe sub uşi scorojite,
în absenţa reprezentaţiei,
pătrunde întunericul...
Alexandru PETRIA