Grupul de Investigatii Politice (GIP) publica documente care demonstreaza ca practica incasarii unui comision de 10% din contractele cu statul nu a fost inventia guvernarii Nastase. PSD a preluat reteta deturnarii banilor publici in buzunare private de la Traian Basescu.
In 1998, ministrul Traian Basescu a reorganizat SNCFR infiintind mai multe societati comerciale aflate in subordinea Ministerului Transporturilor intre care si Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA. In fruntea acestei societati, Traian Basescu l-a numit pe Mircea Dinu, un apropiat al sau.
In mai 1999, SAAF a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut locomotive firmei germane Karsdorfer. In paralel, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision cu o firma din Romania, KOR Industrie SRL, prin care se obliga sa-i plateasca acesteia 10% din valoarea contractului incheiat cu Karsdorfer. KOR Industrie SRL fusese infiintata cu doar doua luni inainte de a primi contractul de comision din partea SAAF. Dupa numai un an de la incheierea contractului de comision, KOR Industrie SRL a trecut in proprietatea firmei Karsdorfer. SAAF a ajuns astfel in situatia absurda in care platea comision pentru afacerea cu Karsdorfer chiar firmei Karsdorfer.
Ministrul Traian Basescu a fost permanent la curent cu mersul afacerii cu locomotive. GIP publica documente care demonstreaza ca ministrul Basescu aproba personal pina si deplasarile in Germania ale directorului general SAAF pentru a negocia afacerile cu Karsdorfer.
Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA a fost infiintata in 1998 de Ministerul Transporturilor condus de Traian Basescu, ca urmare a divizarii SNCFR. SAAF a preluat o buna parte din activele SNCFR, respectiv vagoanele si locomotivele uzate si cele nepreluate de CFR – Calatori si CFR – Marfa, urmind sa se ocupe de valorificarea acestora prin inchiriere, vinzare etc. In 21 septembrie 1998, Traian Basescu l-a numit in functia de director general al SAAF pe Mircea Dinu. In cei 2 ani in care SAAF a fost condusa de Mircea Dinu (1999 - 2000), aceasta societate a fost implicata in numeroase afaceri necurate, in iunie 2003 PNA trimitindu-l in judecata pe Mircea Dinu pentru „abuz in serviciu in forma continuanta contra intereselor publice".
In mai 1999, SAAF, societate condusa de Mircea Dinu si aflata in subordinea Ministerului Transporturilor, a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut mai multe locomotive firmei germane Karsdorfer.
GIP publica in premiera documente care demonstreaza ca, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision prin care a platit 10% din valoarea contractului cu Karsdorfer unui SRL din Romania.
In 28 septembrie 1998, un cetatean roman, Ramiro Rotarescu, si doi cetateni germani, Jurgen Wilhelm Katzer si Arnfried Arthur Oeser, au infiintat firma KOR Industrie SRL. Cei doi cetateni germani detineau cite 40% din firma, restul de 20% revenindu-i lui Ramiro Rotarescu, care era insa administrator unic al SRL-ului.
Dupa doar doua luni si jumatate de la infiintare, in 18 decembrie 1998, KOR Industrie SRL a primit fara licitatie din partea SAAF SA un contract de comision. Potrivit acestui contract, KOR Industrie SRL va primi „un comision de 10% din valoarea contractului care se va incheia intre firmele SAAF SA – Romania si Karsdorfer Eisenbachngesellschat mBH".
Contractul de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL se referea initial la un comision de 10% dintr-un contract intre SAAF si Karsdorfer pentru „inchirierea si/sau vinzarea a 4 locomotive". In finalul contractului de comision dintre SAAF si KOR a fost introdusa insa o prevedere conform careia „valabilitatea clauzelor prezentului contract se extinde automat, cu conditia renegocierii cuantumului comisionului, si asupra contractelor ulterioare ce se vor semna cu firma Karsdorfer". Asa se face ca, in 16 februarie 2001, in urma incheierii a 7 acte aditionale la contractul din 1999, SAAF ajunsese sa inchirieze si ulterior sa vinda Karsdorfer nu mai putin de 14 locomotive.
Obligatiile pe care si le-a asumat KOR Industrie SRL in schimbul comisionului de 10% sint inutile si ridicole:
- KOR Industrie SRL se obliga sa presteze pentru SAAF „activitati de prospectare, negociere, intermediere, asistenta" in contractul SAAF – Karsdorfer. Toate aceste activitati erau inutile de vreme ce, la data incheierii contractului dintre SAAF si KOR, aceste etape fusesera deja parcurse. De altfel, contractul cu KOR vorbeste explicit despre „contractul care se va incheia intre firmele SAAF si Karsdorfer", ceea ce inseamna ca KOR nu mai avea ce sa „prospecteze", sa „negocieze" si sa „intermedieze".
-KOR Industrie SRL se obliga sa asigure SAAF „asistenta in rezolvarea directa a litigiilor cu firma Karsdorfer". Aceasta prevedere este ilegala si absurda. Ilegala pentru ca prin Hotarirea de Guvern nr. 585/1998 privind infiintarea SAAF, de litigiile in care era implicat SAAF nu se putea ocupa decit Societatea de Servicii de Management Feroviar (SMF) SA, o alta societate infiintata in urma reorganizarii SNCFR (art. 7, al. 1 din HG 585/1998). Pe de alta parte, pretentia KOR Industrie SRL de a rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer este absurda si demonstreaza ca prin acest contract nu s-a urmarit decit deturnarea banilor publici in buzunare private. In 15 februarie 2000, cind contractul de comision dintre SAAF si KOR era in vigoare, actionariatul KOR s-a modificat, cei doi cetateni germani renuntind la actiunile pe care le detineau. 75% din actiunile KOR au fost preluate chiar de Karsdorfer si 5% de Bernhard van Engelen, Ramiro Rotarescu pastrindu-si cele 20% pe care le detinea. Bernhard van Engelen era directorul general al Karsdorfer si cel care, in aceasta calitate, semnase contractul cu SAAF. S-a ajuns astfel in situatia in care KOR Industrie SRL, o firma detinuta in proportie de 80% de Karsdorfer, rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer. Cu alte cuvinte, in litigiile dintre SAAF si Karsdorfer, interesele SAAF impotriva Karsdorfer erau aparate chiar de Karsdorfer.
- Prin contractul de comision cu SAAF, KOR Industrie SRL se mai obliga la „scolarizarea personalului de exploatare si instruirea personalului de intretinere a locomotivelor". Aceasta prevedere din contract este hilara, in conditiile in care SAAF SA, o firma desprinsa din SNCFR angajeaza un SRL infiintat in urma cu doua luni pentru a-i invata pe germani sa conduca locomotive romanesti.
In aprilie 2002 Traian Basescu a fost interpelat in Parlament in legatura cu unele aspecte ale contractului dintre SAAF si Karsdorfer. Drept raspuns, Traian Basescu a afirmat ca nu avea cunostinta de acest contract si ca „ministrii nu sint responsabili de contractele pe care le fac societatile de acest gen".
Traian Basescu a mintit. In realitate, subordonarea SAAF SA fata de ministrul Transporturilor era totala. Aceasta subordonare mergea pina acolo incit Traian Basescu era cel care aproba chiar si deplasarile in strainatate ale directorului general al SAAF SA.
GIP publica in premiera un document care demonstreaza ca Traian Basescu a mintit cind a sustinut ca nu avea cunostinta de contractul dintre SAAF si Karsdorfer. In 18 mai 1999, Traian Basescu, in calitate de ministru al Transporturilor, aproba si semna „Nota de prezentare privind deplasarea in Austria si Germania in perioada 18-23.05.1999 pentru intrevederi de afaceri" a directorului general al SAAF, Mircea Dinu. In nota aprobata si semnata de Traian Basescu, Mircea Dinu vorbea explicit despre „discutiile contractuale de vinzare a unor locomotive Diesel electrice din parcul SAAF SA" pe care urmeaza sa le aiba in Germania cu reprezentantii Karsdorfer. Mai mult, Mircea Dinu ii prezenta lui Traian Basescu situatia in care se aflau in acel moment relatiile contractuale cu Karsdorfer si planurile de viitor referitoare la afacerile SAAF cu Karsdorfer.
Pe de alta parte, relatia de subordonare dintre SAAF si ministrul Transporturilor fusese stabilita chiar de Traian Basescu prin Hotarirea de Guvern 585/1998 privind infiintarea SAAF pe care el insusi o promovase. Potrivit acestei Hotariri de Guvern, „statul roman, in calitate de actionar unic al SAAF, isi exercita drepturile si obligatiile prin Ministerul Transporturilor" (art. 2, al. 2). Ministerul Transporturilor este cel care propune spre aprobare Guvernului bugetul de venituri si cheltuieli al SAAF SA (art. 10), iar „reprezentantii statului in Consiliul de Administratie si presedintele Consiliului de Administratie sint numiti de ministrul Transporturilor" (art. 13 al. 1). In fine, potrivit art. 3 al. 2, fara acordul ministerului, SAAF nu poate vinde sau valorifica in vreun fel activele pe care le-a preluat de la SNCFR.
In aprilie 2002, raspunzind intrebarilor legate de contractul cu locomotive pentru Germania, Traian Basescu declara: „Nu am legatura cu aceste lucruri. Cind va spune cineva ca am semnat ceva sau am stiut ceva, atunci o sa vorbesc despre acest subiect". Documentele pe care le publicam astazi arata ca Traian Basescu a stiut despre acest contract si a semnat acte referitoare la acest contract. E momentul ca Traian Basescu sa se tina de cuvint si sa ne spuna:
De ce a mintit in aprilie 2002 cind a declarat ca nu stie nimic de contractul prin care SAAF a inchiriat si a vindut locomotive in Germania?
De ce a permis incheierea contractului de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL, cedind astfel unui SRL obscur 10% din banii cuveniti statului roman?
03 decembrie 2007
Mugur Ciuvica
presedintele GIP
luni, 3 decembrie 2007
Ion Vasile-Chilot, senatorul
După Realitatea TV: "Social-democratul Ion Vasile i-a cerut unui fotoreporter să îi dea chiloţii ca să îi fotografieze.
"Să-mi dai şi mie chiloţii tăi să ţi-i pozez într-o zi. Am şi eu o curiozitate", i-a spus Ion Vasile fotoreporterului.
Contactat de Realitatea Tv, Ion Vasile a negat întreaga poveste. Episodul a avut loc în curtea Partidului Social Democrat, chiar înainte de şedinţa comitetului executiv."
Băi, Vasile sau Ion, că nu ştiu cum să-ţi spun pe lângă cretin, eu aş vrea, dacă s-ar putea, să se fotografieze ce ai în cap. Dar cum nu se poate, apelativul cretin este susţinut de ce ai scos pe gură, Ion Vasile-Chilot.
Alexandru PETRIA
"Să-mi dai şi mie chiloţii tăi să ţi-i pozez într-o zi. Am şi eu o curiozitate", i-a spus Ion Vasile fotoreporterului.
Contactat de Realitatea Tv, Ion Vasile a negat întreaga poveste. Episodul a avut loc în curtea Partidului Social Democrat, chiar înainte de şedinţa comitetului executiv."
Băi, Vasile sau Ion, că nu ştiu cum să-ţi spun pe lângă cretin, eu aş vrea, dacă s-ar putea, să se fotografieze ce ai în cap. Dar cum nu se poate, apelativul cretin este susţinut de ce ai scos pe gură, Ion Vasile-Chilot.
Alexandru PETRIA
Film profesoara pornostar, sex la ora de fizica, tatuajul Andreei Raicu si ucigasul de homosexuali
Comemorare la Năsăud a ademicianului Iulian Marţian
Primăria oraşului Năsăud în colaborare cu Despărţământul Năsăud al Astrei, Societatea Culturală “Virtus Romana Rediviva” din Cluj-Napoca, Muzeul Năsăudean şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale a organizat recent un simpozion dedicat academicianului Iulian Marţian, cu prilejul comemorării a 140 de ani de la naştere şi 70 de ani de la moarte. S-au comemorat şi 70 de ani de la înfiinţarea subdirecţiei Arhivelor Statului Năsăud.
Moderatorul acţiunii a fost academicianul Dumitru Protase care a rostit textul de deschidere şi a dat cuvântul cărturarilor din Cluj- Ieronim Marţian, Teodor Tanco, Vasile Tutula, celor din Bistriţa- Adrian Onofrei, Cornelia Vlaşin, precum şi celor locali- Grigore Marţian, Gheorghe Pleş, Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Traian Pavelea şi Lucian Vaida.
Prin acest simpozion s-a reuşit încadrarea academicianul năsăudean în epocă, stabilind rolul lui în ascensiunea evenimentelor istoriei locale.
În continuare, descendenţii familiei academicianului şi-au lansat cărţile apărute.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Moderatorul acţiunii a fost academicianul Dumitru Protase care a rostit textul de deschidere şi a dat cuvântul cărturarilor din Cluj- Ieronim Marţian, Teodor Tanco, Vasile Tutula, celor din Bistriţa- Adrian Onofrei, Cornelia Vlaşin, precum şi celor locali- Grigore Marţian, Gheorghe Pleş, Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Traian Pavelea şi Lucian Vaida.
Prin acest simpozion s-a reuşit încadrarea academicianul năsăudean în epocă, stabilind rolul lui în ascensiunea evenimentelor istoriei locale.
În continuare, descendenţii familiei academicianului şi-au lansat cărţile apărute.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
La Năsăud, cu cutia milei pentru deputatul Ioan Oltean
Recent la sediul partidului din oraşul Năsăud, şi-au dat întâlnire în faţa reprezentanţilor presei locale staful judeţean şi local al partidului compus din Ioan Aurel Rus, lider judeţean, Constantin Pamfiloiu, Maria Ulecan, Mihai Belei şi Viorel Cotuţiu, ce au fost intâmpinaţi de biroul local în frunte cu preşedintele ing. Ştefan Rebreanu.
Discuţiile purtate şi răspunsurile la întrebările puse de reprezentanţii presei locale, Olga Lucuţa, Radu Sârb şi Ioan Mititean au fost o dovadă că partidul România Mare se manifestă ca un partid cu o personalitate sporită.
Din expozeul parlamentarului bistriţean Ioan Rus s-au desprins câteva iniţiative evidente, care vor contura construcţia politică a partidului exprimată prin dorinţa de unitate şi înţelegere a ţării.
Dă exemple de cetăţeni care au fost primiţi în audienţă din zona Năsăudului, printre care Sorin Cârcu, nemulţumit de Colegiul Medicilor, care nu a dat până în prezent nici un verdict în cazul fetiţei sale Cristina, ce în data de 17 noiembrie a împlinit un an de comă profundă din cauza unei injecţii primite în cadrul spitalului năsăudean. Cristina încearcă din nou să întrebe cadrele medicale:”Ce injecţie mi-aţi dat, de viaţa mi-aţi luat?”
Rus a formulat critici preşedintelui ţării, care încalcă în mod vădit legea, neglijând parlamentul ca legiuitor de drept şi propune un nou slogan ca şi clic publicitar:" Se-ntorc vapoarele"
A circulat din mână-n mână o cutie, cutia milei, din dorinţa de a ajuta pe parlamentarul Ioan Oltean spre a-şi achita chiria la Bucureşti, fiind cotat în derâdere ca un om nevoiaş, cu posibilităţi materiale reduse.
Am depus şi eu un leu pentru parlamentarul meu.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, dej şi Gherla)
Discuţiile purtate şi răspunsurile la întrebările puse de reprezentanţii presei locale, Olga Lucuţa, Radu Sârb şi Ioan Mititean au fost o dovadă că partidul România Mare se manifestă ca un partid cu o personalitate sporită.
Din expozeul parlamentarului bistriţean Ioan Rus s-au desprins câteva iniţiative evidente, care vor contura construcţia politică a partidului exprimată prin dorinţa de unitate şi înţelegere a ţării.
Dă exemple de cetăţeni care au fost primiţi în audienţă din zona Năsăudului, printre care Sorin Cârcu, nemulţumit de Colegiul Medicilor, care nu a dat până în prezent nici un verdict în cazul fetiţei sale Cristina, ce în data de 17 noiembrie a împlinit un an de comă profundă din cauza unei injecţii primite în cadrul spitalului năsăudean. Cristina încearcă din nou să întrebe cadrele medicale:”Ce injecţie mi-aţi dat, de viaţa mi-aţi luat?”
Rus a formulat critici preşedintelui ţării, care încalcă în mod vădit legea, neglijând parlamentul ca legiuitor de drept şi propune un nou slogan ca şi clic publicitar:" Se-ntorc vapoarele"
A circulat din mână-n mână o cutie, cutia milei, din dorinţa de a ajuta pe parlamentarul Ioan Oltean spre a-şi achita chiria la Bucureşti, fiind cotat în derâdere ca un om nevoiaş, cu posibilităţi materiale reduse.
Am depus şi eu un leu pentru parlamentarul meu.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, dej şi Gherla)
Casa-muzeu “Nechiti” din Feldru
Încerc un exerciţiu de compasiune, înţelegere şi deosebită admiraţie pentru familia George Nechiti de la nr. 1369 din comuna Feldru, care şi-a transformat casa într-un muzeu etnografic ca o acoladă deasupra unei axe a verticalităţii satului românesc someşan.
Domnul George Nechiti cu soţia Leontina şi fiul Georgică, oameni cu o mare onestitate intelectuală exaltă în istorie prin obiecte lucrate de mâna ţăranului. Experienţa le-a întărit convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta satul este studiul permanent al istoriei şi vizitarea familiilor ţărăneşti, selectarea obiectelor pe tematici, ceea ce le dă tăria de a se afirma ca un izvor nesecat de cultură.
Optimismul lor debordant îi leagă tot mai strâns de sat, de preocupările şi îndemânarea omului din mediul rural, dând satului o tinereţe spirituală care prin cele peste o mie de obiecte colecţionate şi selectate pe tematici rămân în istoria locală ca amintiri de neuitat din memoria străbunilor.
În casa lor obiectele sunt expuse cu migală, aşa că în fiecare colţ, începând cu dependinţele din curte, până la nivelul de sus se simt propriile trăiri, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum ele au fost oferite de viaţa satului.
Aceşti oameni purtători de valori, vizitează gospodăriile ţărăneşti, stau de vorbă cu oamenii, orientându-se asupra obiectelor nefolosite în gospodărie, dar cu valoare istorică. Unele obiecte sunt donate, altele sunt plătite de aceşti cercetători sau execută servicii în schimbul lor, execută alte obiecte solicitate de donatori, lucrate din lemn şi sculptate, mai ales că toţi membrii familiei Nechiti sunt meşteri în toate, urmărind executarea unor obiecte de artă pentru interiorizarea cât mai plăcută a mediului ambiant.
Atracţia vizitatorilor măreşte interesul, simţindu-se mai mult implicaţi.
În casa “Nechiti” nu este doar un depozit de obiecte şi creaţii ieşite de sub mâna ţăranului, ci este o mişcare spre locul lăuntric al fiecărei conştiinţe umane, spre înţelegere şi participare la o viaţă istorică creatoare, pentru a cunoaşte viaţa şi schimbările ei.
Ar fi bine să facă aici câte un popas şi specialiştii în etnografie, muzeografii şi etnologii, deoarece prezenţa dânşilor le-ar da noi puteri şi imbold în munca de cercetători voluntari sau poate Primăria Feldru să ia sub tutela sa Casa Nechiti, ca muzeu al satului, ca un punct turistic, având şi posibilităţi de masă şi cazare.
Poate în curând vom întâni indicatoare cu inscripţia: “Spre Casa- muzeu Nechiti”. Menţionăm că au venit persoane dinafara ţării, solicitând cumpărarea întregii colecţii.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Domnul George Nechiti cu soţia Leontina şi fiul Georgică, oameni cu o mare onestitate intelectuală exaltă în istorie prin obiecte lucrate de mâna ţăranului. Experienţa le-a întărit convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta satul este studiul permanent al istoriei şi vizitarea familiilor ţărăneşti, selectarea obiectelor pe tematici, ceea ce le dă tăria de a se afirma ca un izvor nesecat de cultură.
Optimismul lor debordant îi leagă tot mai strâns de sat, de preocupările şi îndemânarea omului din mediul rural, dând satului o tinereţe spirituală care prin cele peste o mie de obiecte colecţionate şi selectate pe tematici rămân în istoria locală ca amintiri de neuitat din memoria străbunilor.
În casa lor obiectele sunt expuse cu migală, aşa că în fiecare colţ, începând cu dependinţele din curte, până la nivelul de sus se simt propriile trăiri, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum ele au fost oferite de viaţa satului.
Aceşti oameni purtători de valori, vizitează gospodăriile ţărăneşti, stau de vorbă cu oamenii, orientându-se asupra obiectelor nefolosite în gospodărie, dar cu valoare istorică. Unele obiecte sunt donate, altele sunt plătite de aceşti cercetători sau execută servicii în schimbul lor, execută alte obiecte solicitate de donatori, lucrate din lemn şi sculptate, mai ales că toţi membrii familiei Nechiti sunt meşteri în toate, urmărind executarea unor obiecte de artă pentru interiorizarea cât mai plăcută a mediului ambiant.
Atracţia vizitatorilor măreşte interesul, simţindu-se mai mult implicaţi.
În casa “Nechiti” nu este doar un depozit de obiecte şi creaţii ieşite de sub mâna ţăranului, ci este o mişcare spre locul lăuntric al fiecărei conştiinţe umane, spre înţelegere şi participare la o viaţă istorică creatoare, pentru a cunoaşte viaţa şi schimbările ei.
Ar fi bine să facă aici câte un popas şi specialiştii în etnografie, muzeografii şi etnologii, deoarece prezenţa dânşilor le-ar da noi puteri şi imbold în munca de cercetători voluntari sau poate Primăria Feldru să ia sub tutela sa Casa Nechiti, ca muzeu al satului, ca un punct turistic, având şi posibilităţi de masă şi cazare.
Poate în curând vom întâni indicatoare cu inscripţia: “Spre Casa- muzeu Nechiti”. Menţionăm că au venit persoane dinafara ţării, solicitând cumpărarea întregii colecţii.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Plachetă aniversară
De devenit
de Dinu Virgil
Poetul de pe Valea Ilvelor cu inima îmbălsămată în iubire, s-a aşezat între oamenii de preţ ai Ţării Năsăudului, acel izvor nesecat, unde se adapă cei însetaţi spre a scrie poeme de dragoste prin lume.
Placheta "De devenit” a ţâşnit din lumina tiparului chiar de ziua sa onomastică, când Dinu Virgil a sorbit 33 de primăveri într-o zi când Soarele s-a înălţat pe cer mai rotund ca retina, care parcă era înmuiat în sângele ce a vin mirosea, ce ştie secretul zâmbetului pierdut în jurul minţii ca o cetate de cer, spunând povestea anilor ce s-au scurs spre a se reţine în scoarţa neînsufleţită vise tremurânde sau zile netrăite.
Cele 50 de poezii din placheta aniversară “De devenit” sunt o expresie firească a naturaleţii scrise cu o limbă bogată şi curată în care dăinuie originalitatea într-o lume în care unii-şi fac vile, iar alţii un renume, omagiind munca omului la rang de virtute, sperând în bunul Dumnezeu ce le pregăteşte o nouă viaţă, cu Omul ce mi-a mai rămas, Iisus, care-mi răspunde la rugăciune şi chiar dacă-i dau o palmă care-l doare, omul zâmbeşte şi se răzbună c-o mângâiere şi c-o floare.
Dinu Virgil, acest spirit constructiv, ne învaţă să trăim, să iubim frumosul, să mirosim teii în luna mai, să ne încântăm cu trilul păsărilor în dimineţile de vară, să ne îmbătăm cu vise şi cu clipele proaspete rămase în frigiderul veşniciei noastre.
Coloana vertebrală a poeziilor lui Dinu Virgil este credinţa în bunul Dumnezeu şi respectul pentru mama ce ne-a dat viaţa şi este în stare să mute pământul pentru fiii săi, cărora le doreşte ca-n pace să-şi finiseze cântul şi pentru ei viaţa să fie o rugăciune prin care cerem să învăţăm să iubim cu mâinile, cu sufletul, cu firea, să schiţăm în viaţă o punte spre ideal, îmbrăcând în haine de gală speranţa.
Dinu reprezintă viziunea modernă a poeziei străfulgerată de gând, speranţă şi culoare, îngropate în mica şi marea floare care plânge pentru că mâna care a rupt-o, dacă nu sădeşte , nu-i va fi de treabă celui ce zideşte, pentru că floarea e trup din sufletul tău, inimă din cântec, freamăt din cuvânt ce luminează drum spre viitor.
Mesajul poeziilor lui Dinu Virgil pătrunde şi se instalează durabil în inimile cititorilor zidind nevăzute statui, crescând fiorul din noi, iar viaţa parcă-şi răstigneşte zilele-n carte imprăştiind izul de mamă ce ne povesteşte despre libertate spre a înţelege mai uşor veşnicia, pregătindu-te pentru viaţă, cu toate păcatele uitate.
Poetul scrie versuri pentru viaţă, versuri pline de mister, spre a fi hrană inimii, acoperind cititorii cu pace divină, cu îndemnuri spre o cale dreaptă, cale pe care să faci bine nu-n vorbe ci-n fapte, dând culoare vieţii cu picături de tihnă:
“Acum mă duc, să-mi caut rostuirea,/ În ape chipul vechi să mi-l găsesc,/ Să-nvăţ pe îndelete să iubesc,/ Cu mâinile, cu sufletul, cu firea".
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
de Dinu Virgil
Poetul de pe Valea Ilvelor cu inima îmbălsămată în iubire, s-a aşezat între oamenii de preţ ai Ţării Năsăudului, acel izvor nesecat, unde se adapă cei însetaţi spre a scrie poeme de dragoste prin lume.
Placheta "De devenit” a ţâşnit din lumina tiparului chiar de ziua sa onomastică, când Dinu Virgil a sorbit 33 de primăveri într-o zi când Soarele s-a înălţat pe cer mai rotund ca retina, care parcă era înmuiat în sângele ce a vin mirosea, ce ştie secretul zâmbetului pierdut în jurul minţii ca o cetate de cer, spunând povestea anilor ce s-au scurs spre a se reţine în scoarţa neînsufleţită vise tremurânde sau zile netrăite.
Cele 50 de poezii din placheta aniversară “De devenit” sunt o expresie firească a naturaleţii scrise cu o limbă bogată şi curată în care dăinuie originalitatea într-o lume în care unii-şi fac vile, iar alţii un renume, omagiind munca omului la rang de virtute, sperând în bunul Dumnezeu ce le pregăteşte o nouă viaţă, cu Omul ce mi-a mai rămas, Iisus, care-mi răspunde la rugăciune şi chiar dacă-i dau o palmă care-l doare, omul zâmbeşte şi se răzbună c-o mângâiere şi c-o floare.
Dinu Virgil, acest spirit constructiv, ne învaţă să trăim, să iubim frumosul, să mirosim teii în luna mai, să ne încântăm cu trilul păsărilor în dimineţile de vară, să ne îmbătăm cu vise şi cu clipele proaspete rămase în frigiderul veşniciei noastre.
Coloana vertebrală a poeziilor lui Dinu Virgil este credinţa în bunul Dumnezeu şi respectul pentru mama ce ne-a dat viaţa şi este în stare să mute pământul pentru fiii săi, cărora le doreşte ca-n pace să-şi finiseze cântul şi pentru ei viaţa să fie o rugăciune prin care cerem să învăţăm să iubim cu mâinile, cu sufletul, cu firea, să schiţăm în viaţă o punte spre ideal, îmbrăcând în haine de gală speranţa.
Dinu reprezintă viziunea modernă a poeziei străfulgerată de gând, speranţă şi culoare, îngropate în mica şi marea floare care plânge pentru că mâna care a rupt-o, dacă nu sădeşte , nu-i va fi de treabă celui ce zideşte, pentru că floarea e trup din sufletul tău, inimă din cântec, freamăt din cuvânt ce luminează drum spre viitor.
Mesajul poeziilor lui Dinu Virgil pătrunde şi se instalează durabil în inimile cititorilor zidind nevăzute statui, crescând fiorul din noi, iar viaţa parcă-şi răstigneşte zilele-n carte imprăştiind izul de mamă ce ne povesteşte despre libertate spre a înţelege mai uşor veşnicia, pregătindu-te pentru viaţă, cu toate păcatele uitate.
Poetul scrie versuri pentru viaţă, versuri pline de mister, spre a fi hrană inimii, acoperind cititorii cu pace divină, cu îndemnuri spre o cale dreaptă, cale pe care să faci bine nu-n vorbe ci-n fapte, dând culoare vieţii cu picături de tihnă:
“Acum mă duc, să-mi caut rostuirea,/ În ape chipul vechi să mi-l găsesc,/ Să-nvăţ pe îndelete să iubesc,/ Cu mâinile, cu sufletul, cu firea".
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Nunta anului la Bistriţa, cinstită de Băsescu
Primele jurăminte au fost înfăptuite la logodna de la Mănăstirea Nuşeni. Apoi, mirii, Mihaiela Petruse, fiica interpretului de folclor Petre Petruse şi Paul Moldovan, au avut o nuntă ca în basme la cel mai luxos restaurant din Bistriţa, Coroana de Aur. Ea sociolog la Poliţia Bistriţa, el manager al unei structuri de brokeraj. Frumoşi şi bogaţi. Înainte de nuntă, mireasa a primit din partea viitorului mire, cadou, un Audi A6. La biserică, în faţa altarului mireasa, îmbrăcată într-o rochie creaţie Agnes Toma, purtând pe cap o tiară Camelia Coof, cu pietre Swarovschi, a fost condusă de nepoţii ei şi de socrul mic. La ospăţ, mireasa a fost surprinsă de foştii ei colegi de la ansamblul studenţesc din Cluj, Mărţişorul, dar şi de cei de la Balada, care au provocat-o la învîrtită. Cu o catrinţă peste rochia de mireasă, Mihaela a jucat alături de foştii parteneri de dans. Apoi, mireasa a fost furată, naşii şi mirii trebuind să treacă peste proba slalom printre sticle cu ochii închişi, pentru a o recupera. Socru mic i-a dedicat ginerelui melodia "Cine are noroc are”, la un moment dat toată familia fiind pe scenă la karaoke. Meniuri alese, băuturi luxoase, muzică pe măsură prin intermediul Mirelei Petruş, au fost ingredientele pentru reuşita nuntei, la care au participat şi primarul Vasile Moldovan, deputatul Ioan Oltean, directorul Centrului Cultural, Dorel Cosma. La dar, mirii au primit şi un plic semnat Maria şi Traian Băsecu, în el cu…1 leu. Glumă din partea cuiva… Luna de miere in Dubai întregeşte tabloul de nuntă.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Preşedintele pe coclauri
Băsescu: „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am facut nimic”
După ce actorului Marcel Iureş a plantat pinul numărul unu în cadrul unui proiect ecologist „Verde 003” , preşedintele Băsescu a luat exemplul şi a plantat puietul cu numărul 10.000 din cadrul proiectului de reîmpădurire din zona Candreni Suceava. Doi copii îmbrăcaţi în costume populare au îngheţat în inima pădurii, aşteptîndu-l pe preşedinte, care a aterizat cu elicopterul cu întârziere de o jumătate de oră. De la rampa de aterizare preşedintele a mers până la Tăşuleasa cu un jeep. „Îmi cer scuze pentru starea proastă a drumului”, i-a spus primarul comunei Dorna Candrenilor, Mihai Carp, preşedintelui României, care a replicat „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am făcut nimic”.
După ce s-a scuzat că a sosit mai târziu din cauza condiţiilor meteorologice care nu permiteau aterizarea elicopterului, Traian Băsescu a gustat din tradiţionala pâine şi sare, şi apoi, în ţinuta sport, nu a întârziat să se apuce de treabă. „Dacă nu ne propunem ca fiecare să planteze măcar un copac, ne sacrificăm copiii şi nepoţii”, a spus Traian Băsescu. După plantare sepepiştii căutau şerveţele pentru şeful lor. Văzând că nu au, o jurnalistă amabilă a vrut să le dea şerveţele umede, însă ei, replicând avem, i-au întors spatele. Preşedintele nu a stat foarte mult la Tăşuleasa şi, după ce a făcut câteva poze cu voluntarii, a plecat spre Buzău, unde trebuia să participe la o nuntă de argint. Înainte de plecare, iniţiatorii proiectului i-au oferit preşedintelui un tablou inedit. Este vorba despre o hartă a României confecţionată dintr-o radiografie pulmonară. Dragoş Bucurenci, actorul Marcel Iureş, cântăreaţa Ada Milea, prezentatorii TV Cătălin Ştefănescu, Radu Naum şi Amalia Enache au rămas la masa cu porci la proţap şi băuturi luxoase. Nu a lipsit focul de tabără asortat cu grătare şi concertul Blazzaj.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
După ce actorului Marcel Iureş a plantat pinul numărul unu în cadrul unui proiect ecologist „Verde 003” , preşedintele Băsescu a luat exemplul şi a plantat puietul cu numărul 10.000 din cadrul proiectului de reîmpădurire din zona Candreni Suceava. Doi copii îmbrăcaţi în costume populare au îngheţat în inima pădurii, aşteptîndu-l pe preşedinte, care a aterizat cu elicopterul cu întârziere de o jumătate de oră. De la rampa de aterizare preşedintele a mers până la Tăşuleasa cu un jeep. „Îmi cer scuze pentru starea proastă a drumului”, i-a spus primarul comunei Dorna Candrenilor, Mihai Carp, preşedintelui României, care a replicat „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am făcut nimic”.
După ce s-a scuzat că a sosit mai târziu din cauza condiţiilor meteorologice care nu permiteau aterizarea elicopterului, Traian Băsescu a gustat din tradiţionala pâine şi sare, şi apoi, în ţinuta sport, nu a întârziat să se apuce de treabă. „Dacă nu ne propunem ca fiecare să planteze măcar un copac, ne sacrificăm copiii şi nepoţii”, a spus Traian Băsescu. După plantare sepepiştii căutau şerveţele pentru şeful lor. Văzând că nu au, o jurnalistă amabilă a vrut să le dea şerveţele umede, însă ei, replicând avem, i-au întors spatele. Preşedintele nu a stat foarte mult la Tăşuleasa şi, după ce a făcut câteva poze cu voluntarii, a plecat spre Buzău, unde trebuia să participe la o nuntă de argint. Înainte de plecare, iniţiatorii proiectului i-au oferit preşedintelui un tablou inedit. Este vorba despre o hartă a României confecţionată dintr-o radiografie pulmonară. Dragoş Bucurenci, actorul Marcel Iureş, cântăreaţa Ada Milea, prezentatorii TV Cătălin Ştefănescu, Radu Naum şi Amalia Enache au rămas la masa cu porci la proţap şi băuturi luxoase. Nu a lipsit focul de tabără asortat cu grătare şi concertul Blazzaj.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
De la cântecul popular la crescătoria de prepeliţe
Mirela Petruş, artist profesionist în ansamblul Dor Românesc din Bistriţa, este de loc din Giurgiu. A venit pe meleaguri bistriţene după căsătoria cu soţul ei, Dan, care lucrează în cadrul armatei. Aici s-a ambiţionat învăţînd tot ceea ce înseamnă tradiţie locală, de la pronunţia ardelenească la portul popular. A reuşit să se facă plăcută la public fiind considerată de unii mai autentică decît băştinaşii. Mirela nu s-a oprit aici. Dorind să facă un tratament pentru gît cu ouă de prepeliţă, a rămas surprinsă cînd a văzut în magazine doar ouă aduse din capitală. Aşa s-a hotărît acum un an să ia 30 de prepeliţe pentru gospodăria proprie. De la 30 s-a ajuns la 300, apoi la 600. Astăzi producţia atinge aproape 2000 de ouă pe săptămînă. Cîştigul nu este prea mare, un ou costă 25 de bani şi o prepeliţă 25 de lei. Mirela nu se plânge de piaţa proastă de desfacere pentru că aproape toate ouăle merg spre populari. “I-am învăţat şi pe colegii mei să consume ouă de prepeliţă, deoarece ajută la voce, la organele interne şi sistemul respirator, eliminînd toxinele, întărind sistemul imunitar al organismului”, declară artista.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
La Spermezeu, unde n-am căutat-o pe Elodia
De câte ori mă întâlnesc cu primarul Macedon Şerban din Spermezeu, chiar dacă aş uita să-l întreb despre ce mai e prin comuna mea, are grijă el grijă să-mi spună. Ce a realizat, ce n-a putut şi ce mai are în vizor pentru locuitorii comunei.
Ultima dată când am fost la Spermezeu, şi nu demult, primarul Şerban mi-a enumerat o serie de proiecte, realizări din ultima perioadă, pentru că de povestea de la inundaţii, atunci când valea Ilişua a făcut ravagii şi în Spermezeu, când şi locuinţa lui a fost inundată, nu mai vrea să-şi aducă aminte.
Le-a înşiruit ca la carte, fără să uite nimic, cred. Şi sunt destule, mai multe poate ca în unele oraşe mici. De aceea am zis că merită popularizate.
"S-au reabilitat drumuri comunale şi uliţe din Spermezeu, Dobricel, Hălmăsău şi Sita, acţiune de amploare, dintr-un fond de rulment al Consiliului Local se lucrează la studii de fezabilitate privind proiecte tehnice: la podul de la moara Sitei, proiect făcut, drumurile Spermezeu-Şesuri- Hălmăsău,de asemenea realizat, proiectul pentru asfaltarea Spermezeu- Dobricel care se va face”, spune primarul, gândindu-se. Apoi continuă: “Mai avem multe: reabilitarea şi modernizarea Şcolii Generale din Spermezeu care a demarat, refacerea anexelor Primăriei (garaje, vestiare, birouri, grup sanitar), balastrarea la Sita, se termină anul acesta proiectul pentru modernizarea Căminului Cultural din Spermezeu, modernizarea şi reabilitarea Şcolii Generale din Dumbrăviţa. Împreună cu Ministerul Cultelor am participat la refacerea bisericii din lemn din Păltineasa, cea mai veche construcţie din zonă (sec. XVIII), un proiect pentru pavarea trotuarelor în zona centrală a Spermezeului, care trebuie finalizat până la sfârşitul anului 2007, asfaltarea uliţei la dispensar, proiecte tehnice pentru extinderea reţelei de curent de joasă tensiune Spermezeu, Sita, Păltineasa, unde nu este curent. În partea de jos a Spermezeului am instalat un nou transformator
de curent electric şi pentru copii am făcut un complex de joacă în parc. La Hălmăsău- Breaza am deschis un drum vicinal (de limită) peste deal. Am primit un microbus pentru transportul şcolarilor care să deservească ruta Dobricel-Spermezeu, am refăcut de două ori trecerea la podul de la moara Sitei distrus de inundaţii. Împreună cu Consiliul Local, am cumpărat geamuri termopan la bisericile din Dumbrăviţa, Spermezeu, Hălmăsău şi am început şi la biserica ortodoxă din Dobricel şi penticostală din Sita. Termopane s-au pus şi la Căminul Cultural din Spermezeu, şi la Primărie, am redat în funcţiune piaţa din Spermezeu pentru autorizare.
Prin Legea 1/2000 şi Legile 169/97, 247/2005, celor care au reuşit să-şi aducă documente clare, le-am restituit aproximativ 500 de hectare de pădure. Intenţionez să candidez anul viitor şi-l rog pe ministrul de interne şi administraţiei să caute prin sertare proiectul depus pentru podul peste valea Ilişua, de la moara Sitei, care face legătura între Spermezeu –Şesuri –Hălmăsău, unde oamenii rămân izolaţi. Şi sunt mulţi. Recent am vorbit cu ministrul Ludovic Orban pentru finanţarea acestui pod. Mi-a promis că mă va ajuta. Sunt ceva speranţe”, încheie primarul Macedon Şerban.
Lista chestiunilor pe care le-am discutat cu Şerban este aridă, cam contabilicească, însă aceste detalii nespectaculoase ne schimbă vieţile. Nu căutarea avocatei Elodia.
Aurelia VLASIN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ultima dată când am fost la Spermezeu, şi nu demult, primarul Şerban mi-a enumerat o serie de proiecte, realizări din ultima perioadă, pentru că de povestea de la inundaţii, atunci când valea Ilişua a făcut ravagii şi în Spermezeu, când şi locuinţa lui a fost inundată, nu mai vrea să-şi aducă aminte.
Le-a înşiruit ca la carte, fără să uite nimic, cred. Şi sunt destule, mai multe poate ca în unele oraşe mici. De aceea am zis că merită popularizate.
"S-au reabilitat drumuri comunale şi uliţe din Spermezeu, Dobricel, Hălmăsău şi Sita, acţiune de amploare, dintr-un fond de rulment al Consiliului Local se lucrează la studii de fezabilitate privind proiecte tehnice: la podul de la moara Sitei, proiect făcut, drumurile Spermezeu-Şesuri- Hălmăsău,de asemenea realizat, proiectul pentru asfaltarea Spermezeu- Dobricel care se va face”, spune primarul, gândindu-se. Apoi continuă: “Mai avem multe: reabilitarea şi modernizarea Şcolii Generale din Spermezeu care a demarat, refacerea anexelor Primăriei (garaje, vestiare, birouri, grup sanitar), balastrarea la Sita, se termină anul acesta proiectul pentru modernizarea Căminului Cultural din Spermezeu, modernizarea şi reabilitarea Şcolii Generale din Dumbrăviţa. Împreună cu Ministerul Cultelor am participat la refacerea bisericii din lemn din Păltineasa, cea mai veche construcţie din zonă (sec. XVIII), un proiect pentru pavarea trotuarelor în zona centrală a Spermezeului, care trebuie finalizat până la sfârşitul anului 2007, asfaltarea uliţei la dispensar, proiecte tehnice pentru extinderea reţelei de curent de joasă tensiune Spermezeu, Sita, Păltineasa, unde nu este curent. În partea de jos a Spermezeului am instalat un nou transformator
de curent electric şi pentru copii am făcut un complex de joacă în parc. La Hălmăsău- Breaza am deschis un drum vicinal (de limită) peste deal. Am primit un microbus pentru transportul şcolarilor care să deservească ruta Dobricel-Spermezeu, am refăcut de două ori trecerea la podul de la moara Sitei distrus de inundaţii. Împreună cu Consiliul Local, am cumpărat geamuri termopan la bisericile din Dumbrăviţa, Spermezeu, Hălmăsău şi am început şi la biserica ortodoxă din Dobricel şi penticostală din Sita. Termopane s-au pus şi la Căminul Cultural din Spermezeu, şi la Primărie, am redat în funcţiune piaţa din Spermezeu pentru autorizare.
Prin Legea 1/2000 şi Legile 169/97, 247/2005, celor care au reuşit să-şi aducă documente clare, le-am restituit aproximativ 500 de hectare de pădure. Intenţionez să candidez anul viitor şi-l rog pe ministrul de interne şi administraţiei să caute prin sertare proiectul depus pentru podul peste valea Ilişua, de la moara Sitei, care face legătura între Spermezeu –Şesuri –Hălmăsău, unde oamenii rămân izolaţi. Şi sunt mulţi. Recent am vorbit cu ministrul Ludovic Orban pentru finanţarea acestui pod. Mi-a promis că mă va ajuta. Sunt ceva speranţe”, încheie primarul Macedon Şerban.
Lista chestiunilor pe care le-am discutat cu Şerban este aridă, cam contabilicească, însă aceste detalii nespectaculoase ne schimbă vieţile. Nu căutarea avocatei Elodia.
Aurelia VLASIN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
