Când intoleranţa dă mâna cu prostia. Emil Brumaru a fost atacat

Un x-ulescu ultrareligios http://bastrix.wordpress.com/?s=emil+brumaru zice că poetul Emil Brumaru a dat în mintea copiilor. Aşa-i, deversezi asemenea păreri dacă sufletu-ţi bălteşte bătrâneţe, deşi ceasul biologic arată că eşti tânăr. Gata. Am dat prea multă atenţie unui prost.
Alexandru PETRIA

Provocatorul

Transcriere 2 (caiet- 1964)

Mie-mi plăceau femei cu sînii mari
Cît capul de motan, rujate tare
Şi care-n plin stradă-şi trag ciorapii
Fin încreţiţi pe albele picioare.
Ce întîlniri şi despărţiri brutale
Îmi sfîşiau obrazul. Se-auzea
Fularul de pe umăr cum îmi ţipă
Rămas îndrăgostit în urma mea.
O, şi-aş fi vrut mereu, cuprins de ciudă,
Ca-ntre băieţi cu mine să mă-ncaier.
Eu respiram atît de pur c-adesea
Mă-nzăpezeam pînă la nări în aer.
Şi nimeni din oraş nu mă striga
Cîte o vară, pînă s-a aflat
Că traversînd, prins între două coapse,
Sufletul meu a fost accidentat…

Imn (transcriere - caiet 1964)

Îmi plac femeile cu şolduri
Şi sîni, ce se rujează tare
Şi dacă sînt puţin grăbite
Se pişă falnic din picioare,
Şi li-s pătaţi mereu chiloţii
De spermă, şi iubesc adînc,
Şi-şi bat rivalele în piaţă,
Şi prăbuşite-n perne plîng;
Femeile date cu pudră
Şi cu colonie intens,
Pierzîndu-şi vremea în discuţii
Şi-n certuri fără nici un sens;
Îmi place să tot scriu de ele
Şi-mi vine chiar foarte uşor;
Trăiască-n veci vulgaritatea
Şi imbecilitatea lor!!!

Emil BRUMARU
(Sursa- de pe blogul scriitorului, click la blogroll. Grădină de minunăţii!)

Blogul fermecător al poetului Emil Brumaru

Pe variile filiere ale netului mi-a ajuns la urechi că poetul Emil Brumaru are blog. Nu m-a mirat, deoarece ştiam de plăcerea de-a comunica prin modalităţi de ultim tip a celebrului autor.

Ultima postare:

"Tristana Ir(de dezvoltat)

O cunosc, la dorinţa mea, pe enigmatica Tristana Ir.Poartă o mascuţă de catifea neagră. E delicios de simpatică. Accent parizian. Conduce un "trabant tunat" cu dezinvoltura conteselor de altadată, acelea care luau lecţii de echitaţie şi cravaşau în neştire crupe de iepe sau de armăsari în erecţie, săltînd pînă la orgasm în şeaua înaltă. Vizitez micul, cochetul ei castel din vîrful munţilor. Peisaj arid: doar cer profund, de-un albastru aerat, poleit exuberant de-un soare rotund, cu razele late şi lipicioase, şi stîncă neagră, golaşă... Izolarea o încîntă, îi excită imaginaţia detracată. Are două cameriste nurlii, fete cinstite de la ţară, curve din instinct. Îmi prezintă farmecele lor, pe rînd, ridicîndu-le fustele largi, înflorate, cu vîrful evantaiului cu ghiare gălbui de fildeş... Popouri extraordinare, rotunde, albe ca neaua, despicate adînc în două fese amabile; dacă se apleacă puţin în faţă, Flori şi Lelia (numele lor) expun ca pe o tavă de porţelan nişte pizdance lăsate anume cu păr, ca sa miroase mai puternic. Beau cafea în ceşti uriaşe de cristal încrustat cu lebede muribunde, încolăcindu-şi gîturile graţioase, din fildeş galben, pe toartele curbate delicat. Sorb cu plăcere, audiind o muzică preclasică, picurată din clavecine, prelinsă din flaute, bîzîită pregnant de harpe ascunse în şifonierul ei ,doldora de lenjerie intimă, mătăsoasă... Îi cercetez biblioteca vastă, cu ajutorul unei scăriţe flexibile de bambus. Scoate ţipete mici, guturale, cînd îi laud cîte un Pleiade descoperit în rafturile ticsite. Punem la cale un troc..."

De trecut în blogroll http://hobbitul.blogspot.com/ .
Alexandru Petria