In aceeasi zi in care presedintele Romaniei ne-a stupefiat cu afirmatia ca Regele Mihai a fost un „tradator” si „sluga la rusi”, 22 iunie, Andrei Plesu a publicat, in cotidianul „Adevarul”, editorialul „O nedumerire”, care se referea la Doina Cornea. Articolul a trecut relativ neobservat, fiindca i-a luat fata, in limbaj gazetaresc, tsunami-ul de revolta provocat de vorbele imunde ale presedintelui.
In respectivul text, Plesu a simtit nevoia sa-i dea o lectie Doinei Cornea. Ca de la un ilustru profesor la un elev merituos, dar recalcitrant. De unde a pornit totul? De la o declaratie a celebrei dizidente, care ii multumea lui Adrian Sobaru pentru gestul sau. Doina Cornea a afirmat: “Forme extreme de protest nu se fac decat fata de oameni sensibili, la a caror iubire se poate apela. Era teoria lui Gandhi si el a izbandit. Onorate domnule Sobaru, tin sa va spun ca gestul dumneavoastra din Parlament m-a impresionat profund. Am inteles de la inceput ca era un protest transpersonal in interesul majoritatii romanilor loviti de masurile aberante ale guvernantilor actuali. Era un gest de sacrificiu personal in interesul celorlalti. La fel am pretuit si explicatiile pe care le-ati dat ieri apreciind mai ales faptul ca nu ati cedat in fata unor sfatuitori – obedienti, oportunisti si aroganti – obisnuiti sa traiasca in minciuna. Va multumesc pentru lectia pe care ne-ati dat-o tuturor”. Merita sa reamintesc ca Plesu, dupa ce Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Parlamentului, a scris in „Adevarul” din 28 decembrie 2010 : „Dincolo insa de ceea ce poate fi „psihanalizabil" in comportamentul lui Adrian Sobaru, el are cel putin doua dimensiuni contra-productive: 1. Muta o problema economica si politica foarte serioasa in registrul psihologiei. O fundatura nationala devine, astfel, un „caz" particular, cu un relativizant subton de derizoriu si patologie privata. 2. Sugereaza un „model" al protestului care nu aduce solutii, ci intretine, doar, o stare de culpabilitate difuza si de disperare inarticulata. Nici problema personala a omului, nici problema tarii nu se rezolva prin scurte puseuri autodistructiv.”
In acea perioada, am subliniat intr-un material faptul ca seful de la „Dilema veche” incerca sa bagatelizeze eroismul lui Sobaru, sustinand din varful buzelor, intr-un limbaj alambicat, ca electricianul de la TVR n-ar fi chiar in regula cu capul.
Continuarea aici