joi, 11 februarie 2010

E vorba de “Zilele mele cu Renata”. Ieri am semnat contractul cu editura. Sper ca volumul să iasă din tipografie în martie. Este o carte şocantă, nonconformistă, care nu se adresează puţopalmiştilor şi celor a căror gândire o concurează pe a panseluţelor. E “sulfuroasă” rău… Dintr-un puseu de excesivă modestie, declar că nu s-a mai scris aşa ceva în literatura română. E tare Petria, vă spune amicul Alexandru. Pârtie…!

Găsiţi fragmente aici http://literaturaromana.ning.com/









Semnal
Publicat de la 9 comentarii:
Etichete: , , , , ,

luni, 8 februarie 2010

Randuri de misogin literar

Rânduri de misogin literar


Nu mă dau în vânt după literatura scrisă de femei. Nu neg că sunt nu doar niţeluş misogin în acest domeniu. De teama de-a nu fi dezamăgit de-o literatură fără cojones (bineînţeles- artistice şi nu anatomice!), plină de panseluţele unei sensibilităţi care-mi este străină şi nesuferită, cum comit majoritatea femeilor instrumentate cu oarece talent scriitoricesc, evit să citesc volumele lor, mai ales când e vorba de proză.
N-am pretenţii de evaluator literar, nu intenţionez să influenţez pe nimeni când mai scriu şi despre vreo carte. Asta rar, doar când consider că merită a naibii şi nu mă pot abţine. Şi mai cu seamă când este în cauză un talent nereceptat la valoarea sa reală. N-am pretenţia paranoică de-a susţine că sunt deţinătorul adevărului absolut, însă îmi asum gusturile şi damblalele. Dacă alţii nu sunt de acord, e ciorba lor. De obicei, mă rezum la ce ştiu să fac mai bine, adică la scrisul literaturii.
Textul de faţă nu era posibil dacă nu aveam pe internet reţeaua socială LITERATURA http://literaturaromana.ning.com/. Aici s-a înscris şi ieşeanca Olga Alexandra Diaconu. Care mi-a trimis volumele pe care le-a publicat, câteva de versuri, un op despre Mircea Eliade şi un roman- “Aşteptând să vină un val”.
O să mă refer la ultima lucrare menţionată, apărută la editura ArtPress din Timişoara, în 2004. Habar n-aveam de acest roman. Şi nu e de mirare, când cărţile sunt distribuite în România cum sunt distribuite. Altceva e de mirare- cum de nici un critic literar de top nu i-a clamat în timp constant valoarea. Care este evidentă.
“Aşteptând să vină un val” este un roman puternic, ultralucid, de 300 de pagini, ca un fluviu leneş, care poartă cu el buşteni, ambarcaţiuni ale pescarilor, dar şi gunoaie. Este povestea unei femei, în principal. Cu dramele, fantasmele, micimile şi înălţările sale. Olga Alexandra Diaconu mizează pe o proză cinstită, cu simţul amănuntului semnificativ, dură, precum un bisturiu care taie uneori pacienţi care n-au fost anesteziaţi, despre dragoste şi moarte, despre scris.
N-o să povestesc story-ul din “Aşteptând să vină un val”. Nu numai ca să păstrez suspansul şi să vă incit. Ci şi fiindcă centrul de greutate al valorii cărţii nu stă în el. Cei interesaţi pot afla romanul, gratuit şi legal, in serial, pe LITERATURA (http://literaturaromana.ning.com/).
Vă invit la lectură! Olga Alexandra Diaconu este o romancieră de neignorat.
Alexandru Petria
Publicat de la 2 comentarii:
Etichete: , , ,

joi, 4 februarie 2010

Sprijin pentru Marius Oprea!


Publicat de la Un comentariu:
Etichete: , , , ,
Abonați-vă la: Postări (Atom)