sâmbătă, 20 august 2011
sâmbătă, 6 august 2011
vineri, 15 iulie 2011
Ăştia nu-s normali! Dar puteţi profita
Editura Herg Benet a redus cu 50% preturile tuturor cartilor comandate online. Oferta este valabila pana in 15 august. Este o ocazie sa cumparati acum mai ieftin volumul meu „Deania neagră”. Incepeti dand un click aici
http://www.libraria.hergbenet.ro/?category=3&product_id=18
miercuri, 13 iulie 2011
miercuri, 6 iulie 2011
Am furat si ma mandresc cu asta! | CorectArts
Un articol de-al meu aici
Am furat si ma mandresc cu asta! | CorectArts
Am furat si ma mandresc cu asta! | CorectArts
joi, 30 iunie 2011
Nicolae Manolescu, oleaca de demagogie | CorectArts
Inainte de 1989, pentru mine, Nicolae Manolescu se confunda cu ideea de literatura romana contemporana. I-am citit saptamanal cu nesat cronicile din „Romania literara”. Si cartile. Nu toate, ca sa nu mint. Pe unele nu le-am gasit, deoarece se vindeau pe sub mana in librarii. Imi placea cum ii promova pe autorii tineri, cum lupta cu cenzura, cum ii apara impotriva derbedeilor de la sinistra „Saptamana”, condusa de Eugen Barbu. Avea sarm, nu incerca sa-si mentina scrasnit autoritatea, nu avea morga celui care le stie pe toate si putin in plus.
Cand a candidat la functia de presedinte al Romaniei, in anii ‘90, l-am votat. Credeam ca o asemenea personalitate ar cinsti Romania, dupa modelul Havel.
Nu stiu insa ce s-a intamplat cu Manolescu in ultimii ani. Parca nu mai este acelasi. Scandalul in desfasurare din Uniunea Scriitorilor m-a facut sa ma intreb daca Manolescu pe care l-a pretuit mai traieste, daca nu cumva a murit, fiind inlocuit de o alta persoana care ii poarta numele.
Continuarea aici
marți, 28 iunie 2011
Cine da lectii | CorectSocial
In aceeasi zi in care presedintele Romaniei ne-a stupefiat cu afirmatia ca Regele Mihai a fost un „tradator” si „sluga la rusi”, 22 iunie, Andrei Plesu a publicat, in cotidianul „Adevarul”, editorialul „O nedumerire”, care se referea la Doina Cornea. Articolul a trecut relativ neobservat, fiindca i-a luat fata, in limbaj gazetaresc, tsunami-ul de revolta provocat de vorbele imunde ale presedintelui.
In respectivul text, Plesu a simtit nevoia sa-i dea o lectie Doinei Cornea. Ca de la un ilustru profesor la un elev merituos, dar recalcitrant. De unde a pornit totul? De la o declaratie a celebrei dizidente, care ii multumea lui Adrian Sobaru pentru gestul sau. Doina Cornea a afirmat: “Forme extreme de protest nu se fac decat fata de oameni sensibili, la a caror iubire se poate apela. Era teoria lui Gandhi si el a izbandit. Onorate domnule Sobaru, tin sa va spun ca gestul dumneavoastra din Parlament m-a impresionat profund. Am inteles de la inceput ca era un protest transpersonal in interesul majoritatii romanilor loviti de masurile aberante ale guvernantilor actuali. Era un gest de sacrificiu personal in interesul celorlalti. La fel am pretuit si explicatiile pe care le-ati dat ieri apreciind mai ales faptul ca nu ati cedat in fata unor sfatuitori – obedienti, oportunisti si aroganti – obisnuiti sa traiasca in minciuna. Va multumesc pentru lectia pe care ne-ati dat-o tuturor”. Merita sa reamintesc ca Plesu, dupa ce Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Parlamentului, a scris in „Adevarul” din 28 decembrie 2010 : „Dincolo insa de ceea ce poate fi „psihanalizabil" in comportamentul lui Adrian Sobaru, el are cel putin doua dimensiuni contra-productive: 1. Muta o problema economica si politica foarte serioasa in registrul psihologiei. O fundatura nationala devine, astfel, un „caz" particular, cu un relativizant subton de derizoriu si patologie privata. 2. Sugereaza un „model" al protestului care nu aduce solutii, ci intretine, doar, o stare de culpabilitate difuza si de disperare inarticulata. Nici problema personala a omului, nici problema tarii nu se rezolva prin scurte puseuri autodistructiv.”
In acea perioada, am subliniat intr-un material faptul ca seful de la „Dilema veche” incerca sa bagatelizeze eroismul lui Sobaru, sustinand din varful buzelor, intr-un limbaj alambicat, ca electricianul de la TVR n-ar fi chiar in regula cu capul.
Continuarea aici
joi, 23 iunie 2011
luni, 20 iunie 2011
vineri, 17 iunie 2011
Mi-am dat demisia din funcţia de editor de la Reţeaua Literară. Despre scandalurile de la Uniunea Scriitorilor
În ultimele zile, am promovat pe „Reţeaua Literară” câteva articole în legătură cu situaţia explozivă de la Uniunea Scriitorilor. O informare despre demisia lui Daniel Cristea-Enache din U.S., un pamflet al lui Adrian Suciu la adresa lui Nicolae Manolescu, un articol extraordinar al lui Liviu Antonesei despre U.S. şi ştirea că Suciu urmează să fie exclus din uniune pentru materialul îndreptat împotriva lui Manolescu.
Postările pot fi citite aici http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/scandal-literar-de-proportii
aici http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/fariseul-manolescu-si
aici http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/liviu-antonesei-uniunea
Si ultima (publicată ieri de mine) o transcriu:
„Adrian Suciu urmează să fie exclus din Uniunea Scriitorilor
Poetul Adrian Suciu m-a anunţat printr-un sms ca o sa fie exclus din Uniunea Scriitorilor. Nu mi-a venit să cred. Apoi mi-a trimis un text, de fapt un schimb de e-mailuri:
"Domnule Adrian Suciu,
am luat la cunostinta cu stupefactie de atacul dvs., pe blogul personal, la adresa USR, a domnului presedinte Nicolae Manolescu si a conducerii Uniunii. Va anunt oficial, deocamdata pe acest mail, ca Filiala Sibiu, prin Comitetul sau, dezavueaza cu toata taria afirmatiile dvs. la adresa celor de mai sus, considerindu-le minciuni si jigniri cum rar se poate vedea in lumea noastra de azi. Ati fost premiat de curind de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme. E cea mai buna dovada ca vi s-a acordat atentia cuvenita. Raspunsul dvs. la acesta atentie este de neimaginat pentru un scriitor si un om pe care, pina azi, l-am apreciat si l-am invitat in urma cu cinci ani de a face parte din Filiala Sibiu a USR. Va anunt ca, in perioada urmatoare, Comitetul Filialei Sibiu a USR va propune Consiliului USR excluderea dvs. din USR, pentru incalcarea grava a Statului organizatiei noastre. In orice caz, din acest moment, va rog sa nu va mai considerati coleg cu noi in Filiala Sibiu a USR si, eventual, sa va dati demisia de onoare din Filiala noastra.
Ramas bun, Ioan Radu Vacarescu, presedinte Filiala Sibiu a USR
Dle. Ioan Radu Văcărescu,
Nu am motive să-mi demisia din Uniunea Scriitorilor din România, nu ştiam că Statutul Uniunii interzice dreptul la liberă exprimare! Desigur, ca să vă uşurez sarcina, nu o să fac uz de dreptul la apărare, prevăzut de Statutul Uniunii Scriitorilor din România. Aşa încît vă invit să-mi comunicaţi pe cale oficială Decizia de excludere a mea din Uniunea Scriitorilor din România, urmînd să o păstrez în cutiuţa cu amintiri personale, laolaltă cu belciugele boilor de la bicicletă!
Cu mult respect şi cu siguranţa că, în ciuda tonul d-voastră oficial, Nicolae Manolescu nu e veşnic în fruntea Uniunii Scriitorilor din România,
Adrian Suciu."
Adrian Suciu a publicat zilele trecute un pamflet incendiar despre Nicolae Manolescu. Este lecturabil aici http://reteaualiterara.ro/profiles/blogs/fariseul-manolescu-si
Să înţeleg că membrii Uniunii Scriitorilor nu mai au libertatea cuvântului? Pe cât de revoltător, pe atât de dezgustător.”
Fiindcă nu m-am schimbat aşa rapid, normal, şi acum consider că faptele sunt revoltătoare şi dezgustătoare.
Azi, Gelu Vlaşin, proprietarul platformei online a publicat drept comentariu la fiecare dintre texte:
„Nu sunt de acord cu promovarea preferențială pe Rețeaua literară a unor articole îndreptate împotriva președintelui USR, Nicolae Manolescu sau împotriva USR, ținând cont că știu din interior ce se întamplă pe acolo, am fost la ședințele de Consiliu și n-am observat nici un atac "dirijat" a lui Manolescu împotriva altora enumerați prin articolele care au fost postate în ultima vreme. Ba chiar au fost protejați și susținuți atât de cei din Comitet cât și de majoritatea celor din Consiliu. Posibil că din afară se vede altceva. Nu doresc să mă fac părtaș la defăimarea unei instituții din care fac parte și nici la atacurile concertate asupra lui Manolescu pe care-l respect și-l consider unul dintre cei mai valabili președinți pe care i-a avut USR după Revoluție. În privința lui Suciu nu pot să mă pronunț însă în cercurile lui de amici spunea despre câțiva prieteni că sunt "duși cu capul". Inclusiv pe mine m-a "creionat" într-un mod nu chiar elegant deși nu mă cunoaște decât superficial (ne-am întâlnit întâmplător de câteva ori la diverse evenimente culturale). La o asemenea atitudine nu pot comenta însă îmi pot face o parere despre obiectivitatea declarațiilor pe care le susține. Sper să nu fiu înțeles gresit, nu incerc să limitez libera exprimare dar nici nu pot să accept promovarea preferențială pe Rețeaua literară a unor lucruri cu care nu sunt în mare parte de acord. În privința diverselor comentarii - în mare parte venite din partea unor oameni care nu fac parte din breaslă sau care folosesc speculativ diverse informații neverificate pot spune doar că asemenea procedee au devenit deja "tradiționale" în spațiul românesc și nu mai pot să impresioneze cu adevărat pe nimeni. Păcat că unii dintre noi folosim în orice împrejurare sintagme definitive și incalificabile, arătăm cu degetul înspre oricine doar ca să ne mai descătușăm frustrările și complexele nebăgării în seamă, defăimăm și judecăm fără discernământ și fără să avem nici măcar dreptul moral să aruncăm piatra când alții ar trebui să ne acopere de pietre pentru faptele pe care le-am făcut.„
Cum nu-mi calc pe convingeri, vă anunţ că de azi mi-am dat demisia din funcţia de editor la „Reţeaua Literară”.
Alexandru Petria
miercuri, 8 iunie 2011
La o marijuana cu Mario Vargas Llosa | CorectSocial
Cand mi se interzice un lucru, prima reactie, dupa accesul de furie, e sa caut modalitatile de-a dribla constrangerea. Nu neg ca sunt torential antisistem, ca nu accept dogmele, ca nu ma dau in vant sa primesc ideatic nimic de-a gata, la prima strigare. Am pretentia sa nu-mi folosesc scafarlia ca radar pentru lozinci sau doar pentru fumat. Sau doar pentru sarutat, mancat ori turnat lichide in stomac. E felul meu de-a ma respecta.
Cand am chef sa beau un coniac, sa citesc o carte sau sa regulez o femeie - o fac cum imi vine. Ca gresesc, gresesc pe socoteala mea. Singura grija e sa nu le pricinuiesc pocinoage semenilor.
Asa ca, daca am chef sa fumez o marijuana, de ce nu? Dar de ce sa ajung in puscarie daca sunt prins cu iarba la mine? Ca asa au stabilit unii? Este corect, cand corpul este al meu si cele aproximativ 90 de kilograme ale sale nu apartin statului? Sau apartin si vestea n-a ajuns pana la mine?
Continuarea aici
miercuri, 1 iunie 2011
luni, 30 mai 2011
Despre "Deania neagră" la Bookfest 2011
Deania neagră, cel mai recent volum de proză semnat de Alexandru Petria şi apărut la Editura Herg Benet, a avut lansarea în cadrul târgului de carte Bookfest 2011 (Romexpo, Bucureşti), sâmbătă, 28 mai, de la ora 12, la standul Elefant.ro.
Cartea a fost prezentată de către Liviu Antonesei, Dan Mircea Cipariu şi Marius Ghilezan, în prezenţa autorului.
Chiar încă dinainte de apariție, volumul Deania neagră a stârnit reacții de un entuziasm pe bună dreptate greu temperat, din care merită să le amintim pe cele ale scriitorilor Liviu Antonesei, Dan-Silviu Boerescu și Petru Popescu:
„O carte pe care am citit-o „dintr-o bucată” şi pe care am recitit-o imediat, dar tot am rămas sur ma soif – mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă! Prin ce m-a cucerit? Prin micile „poveşti” atroce, gingaşe sau gingaş-atroce, câteodată chiar „crude şi insolite”, prin caracterele excelent schiţate în două trei pagini, prin calitatea stilului, excelent adaptat de autor micilor spaţii explorate. Nu mă îndoiesc că voi deschide adesea această „casetă de bijuterii”, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Şi, de bună seamă, aş fi foarte bucuros dacă autorul ar recidiva cât de repede.” (Liviu Antonesei)
„Cine spune că, în țara lui Caragiale (I.L.), marea literatură nu se poate naște din teme „mărunte”? Instantaneele în proză ale lui Alexandru Petria surprind o lume la intersecția fabulosului nebănuit cu pitorescul jegos, cartografiind universul în continuă schimbare, aproape volatil, al contemporaneității mărunte. Scriitorul reușește această performanță cu cinism narativ bine stăpânit, cu tandrețe, chiar… dar una deloc lipsită de cruzime. Bine ați venit într-o cușcă a maimuțelor actualizată în Deania neagră! ” (Dan-Silviu Boerescu)
„Prozele scurte ale lui Alexandru Petria sunt pline de surprize – ca, de pildă, fantezia personajului Todoran, care, după un act sexual familiar şi fără magie, visează deodată că are umerii şi braţele acoperite de porumbei. O altă lume nevăzută, uneori sinistră, alteori de vis, este ceea ce oferă autorul înăuntrul trăirilor tuturor personajelor, declarate – şi cunoscute – în mod intenţionat mediocre, tocmai pentru a ni se arăta că, de fapt, sunt misterioase. Cel mai misterios rămâne autorul însuşi. După un asalt anecdotal şi imaginar unanim foarte bine scris, ne rămâne încă necunoscut, dar dator să ni se desfăşoare în narative mai lungi. Sunt extrem de curios să continui să-l citesc.” (Petru Popescu)
(Dintr-un comunicat Herg Benet)
miercuri, 25 mai 2011
Deania neagră, de Alexandru Petria, se lansează la Bookfest 2011. Prezintă Liviu Antonesei, Dan Mircea Cipariu şi Marius Ghilezan
Deania neagră, cel mai recent volum de proză semnat de Alexandru Petria şi apărut la Editura Herg Benet, va avea lansarea în cadrul târgului de carte Bookfest 2011 (Romexpo, Bucureşti), sâmbătă, 28 mai, de la ora 12, la standul Elefant.ro.
Cartea va fi prezentată de către Liviu Antonesei, Dan Mircea Cipariu şi Marius Ghilezan, în prezenţa autorului.
Noua carte a lui Alexandru Petria include 27 scurte povestiri, ipostaze ale unui acelaşi oraş provincial din România, imaginara localitate Deania, în care viaţa de zi cu zi a locuitorilor săi urmează logica desprinderii şi cuprinderii într-o Realitate personală şi nefiltrată, prin fapte care aparent nu au valenţe revelatoare dar care sunt cu atât mai mult autentice şi exemplificative, într-o atmosferă psihologizantă care nu se cere judecată ci doar înţeleasă şi tolerată prin canoanele normalităţii.
Chiar încă dinainte de apariție, volumul Deania neagră a stârnit reacții de un entuziasm pe bună dreptate greu temperat, din care merită să le amintim pe cele ale scriitorilor Liviu Antonesei, Dan-Silviu Boerescu și Petru Popescu:
„O carte pe care am citit-o „dintr-o bucată” şi pe care am recitit-o imediat, dar tot am rămas sur ma soif – mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă! Prin ce m-a cucerit? Prin micile „poveşti” atroce, gingaşe sau gingaş-atroce, câteodată chiar „crude şi insolite”, prin caracterele excelent schiţate în două trei pagini, prin calitatea stilului, excelent adaptat de autor micilor spaţii explorate. Nu mă îndoiesc că voi deschide adesea această „casetă de bijuterii”, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Şi, de bună seamă, aş fi foarte bucuros dacă autorul ar recidiva cât de repede.” (Liviu Antonesei)
„Cine spune că, în țara lui Caragiale (I.L.), marea literatură nu se poate naște din teme „mărunte”? Instantaneele în proză ale lui Alexandru Petria surprind o lume la intersecția fabulosului nebănuit cu pitorescul jegos, cartografiind universul în continuă schimbare, aproape volatil, al contemporaneității mărunte. Scriitorul reușește această performanță cu cinism narativ bine stăpânit, cu tandrețe, chiar… dar una deloc lipsită de cruzime. Bine ați venit într-o cușcă a maimuțelor actualizată în Deania neagră! ” (Dan-Silviu Boerescu)
„Prozele scurte ale lui Alexandru Petria sunt pline de surprize – ca, de pildă, fantezia personajului Todoran, care, după un act sexual familiar şi fără magie, visează deodată că are umerii şi braţele acoperite de porumbei. O altă lume nevăzută, uneori sinistră, alteori de vis, este ceea ce oferă autorul înăuntrul trăirilor tuturor personajelor, declarate – şi cunoscute – în mod intenţionat mediocre, tocmai pentru a ni se arăta că, de fapt, sunt misterioase. Cel mai misterios rămâne autorul însuşi. După un asalt anecdotal şi imaginar unanim foarte bine scris, ne rămâne încă necunoscut, dar dator să ni se desfăşoare în narative mai lungi. Sunt extrem de curios să continui să-l citesc.” (Petru Popescu)
*
Un fragment din povestirea „Când este în toane bune cucul”, din volumul Deania negră, poate fi citit mai jos:
Când a murit Afinia, cei apropiaţi au fost curentaţi, ai zice. Se împiedecau unii de alţii, nu pune aia acolo, pune-o dincolo, sună în stânga, ba în dreapta, cheamă popa, comandă coroanele, vorbeşte cu groparii, pentru sicriu, anunţă prietenii, am uitat ceva?
După ce doctorul Chiorean a certificat decesul, au spălat-o pe Afinia şi au îmbrăcat-o cu haine noi. Sergiu, întrând în cameră, revenit de la magazin, a observat că pe talpa pantofului drept al Afiniei a rămas o etichetă galbenă.
Spre seară, doi haidamaci au adus sicriul.
- E o treabă, cucoană, i s-a adresat unul cu început de chelie bunicii lui Sergiu.
- Ce treabă?
- Nasoală, a naibii, nu merge capacul, se băgă în discuţie şi celălalt, cu cel puţin 47 la bocanci.
- Dar pentru o sticlă de palincă o dăm gata…, reluă primul.
Sergiu se uita nedumerit, toţi din familie au ieşit, de el au uitat. A văzut cum cei doi o aşază pe Afinia pe podea, pe covorul înflorat, cu faţa în jos, cum cheliosul îi pune sub faţă o pernă cu broderii. Apoi cum haidamacul cu 47 la bocanci s-a lăsat cu greutatea unui picior pe coloana vertebrală a Afiniei, de mai multe ori, până oasele au pârâit. Haidamacii au băut câte un gât de palincă.
*
Alexandru Petria s-a născut la 27 februarie 1968, în orașul Dej, județul Cluj. Debutul publicistic și poetic și l-a făcut în “Tribuna”, în 1983. Printre cărțile publicate se numără “Neguțătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) și “La ce bun poeții...”(colectiv, interviuri). În 2010, i-a apărut romanul Zilele mele cu Renata, la editura Tritonic. În decursul carierei sale, Petria a colaborat sporadic la toate revistele literare importante.
După 1989, Alexandru Petria a devenit șeful Comisiei pentru abuzuri și drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej. Împreună cu Radu Saplacan și Zorin Diaconescu, el a întemeiat săptămânalul dejean “Gazeta someșeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989. În 1992, el a fost candidat din partea Mișcarii Ecologiste din România la Camera Deputaților. Între anii 1992 și1994, pe vremea directoratului lui Alex Ștefănescu, a fost redactor de investigații la revista bucureșteană “Zig-Zag”. Între anii 1994-1995, a fost reporter de investigații la ziarul “Cotidianul”. În intervalul 1995-1996, Petria a fost redactor șef al săptămânalului bucureștean pentru comercianți “Hermes” și redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “Romania Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal, a fost redactorul șef al săptămânalului “Monitorul de Someș”, apoi, în 2000, a fondat propria sa publicație, lunarul “Realitatatea de Bistrișa-Năsăud, Dej și Gherla”, al cărei director este și în prezent.
duminică, 22 mai 2011
Când aud de cenzură îmi vine să pun mâna pe pistol | FDL.ro
"Blonda, chiorul şi piticul” probabil că n-o să reaşeze topul dramaturgiei româneşti. Nu am văzut piesa, nu mă pronunţ şi nici nu contează în context. Rămâne faptul- a fost interzisă jucarea ei la "Dalles”.
Nu mă interesează nici dacă piesa are sau nu vreo legătură cu Băsescu, Udrea şi Boc sau dacă titlul a fost ales intenţionat din strategii comerciale. Vreau să văd pădurea, nu copacii. Şi « pădurea » este cenzura, hidoasă .
Continuarea aiciCând aud de cenzură îmi vine să pun mâna pe pistol | FDL.ro
miercuri, 18 mai 2011
Sarutarea calaului pe gura | CorectSocial
Un text despre informatorii Securitatii si aparatorii lor. Aici Sarutarea calaului pe gura | CorectSocial
luni, 16 mai 2011
sâmbătă, 14 mai 2011
luni, 9 mai 2011
Chinezu despre tovarasul Petria
O treaba care m-a bucurat. Sunteti curiosi? Aici este obiectul muncii
http://chinezarisme.chinezu.eu/2011/05/09/va-semnalez-cum-ar-veni-o-apari%C8%9Bie-editoriala/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
