Discursul integral al lui Băsescu de la Cluj

Bine v-am gasit ardeleni!
Voi mi-ati dat cele mai multe voturi pentru a deveni presedintele romanilor. Pentru asta, va multumesc. Si pentru ca Ardealul a fost cel care, pe regiuni, mi-a dat cele mai multe voturi, vreau sa discutam putin.

Poate aflam de ce cei 322 au votat suspendarea presedintelui. Pana la urma ce am facut? Am avut curajul pe ccare niciunul din cei doi presedinti dinaintea mea nu l-au avut. Acela de a condamna crimele comunismului. Am gresit?

Am avut curaj sa pun capat unui sistem de santaj al politicienilor si al oamenilor raspinditi peste tot in tara, transferand 1.5 milioane de dosare ale fostei Securitati la CNSAS. Am gresit? Numai asa putem fi liberi, daca nu suntem santajabili.

Am condamnat si am respins in vara lui 2005 Pactul Ribbentrop-Molotov prin care o bucata mare din trupul tarii a fost rupta abuziv. Am gresit?

Am avut curaj sa duc problemele adevarate ale romanilor din Moldova si din Bucovina de Nord la Casa Alba, la Consiliul European si in Parlamentul de la Strasbourg. Am gresit?

Am avut curaj ca impreuna cu Monica Macovei sa spunem colegilor nostri din politica ‘luati mana de pe justitie, lasati procurorii si judecatorii sa-si faca treaba’. Am gresit?

Am avut curaj sa vorbesc despre baietii destepti din energie, acolo unde baietii destepti cumpara energia cu 24 de dolari megawatt-ul, iar populatia o cumpara cu 120 de dolari. Am gresit?

Am avut curaj sa atentionez, si dupa revenire vom incepe sa dezbatem serios, despre ceea ce se intampla in sistemult de achizitii al medicamentelor. Va asigur ca acolo oligarhii, ticalosii, au o profitabilitate care o depaseste mult pe ale celor din energie. Numai ca hotia din achizitia de medicamente inseamna pierderea multor vieti de oameni.

Gresesc daca le cer sa apara in fata procurorilor si judecatorilor pe aceia care de ani de zile nu vor sa organizeze licitatii? Cu siguranta nu.

Si aproape este dureros sa constati ca au ajuns sa iasa in strada bolnavii de diabet si de cancer, in urma unor decizii ale Guvernului Romaniei de a nu organiza licitatii pentru achizitia de medicamente, astfel incat tot clientela sa fie cea care beneficiaza de sumele uriase alocate Ministerului Sanatatii.

Din acest motiv trebuie sa privim cu ingrijorare la ce se intampla azi in justitie.

Atunci cand un ministru indrazneste sa ceara revocarea unor procuror care ancheteaza dosarul lui Marko Bela, dosarul lui Voiculescu, dosarul baronului de Gorj al PNL-ului, atunci cand aceste lucruri se intampla intelegem de ce a trebuit sa dispara din guvern PD-ul, cu tot cu Monica Macovei, si de ce a trebuit sa dispara de la Cotreoceni presedintele ales al romanilor.

Dragii mei,
Avem o situatia pe care vreau sa o stiti de la mine si vreau s-o stiti asa cum v-o prezinta un presedinte ales, responsabil de ceea ce spune.

Romania are institutii democratice, care sa ne permita sa asiguram sanse egale tututor romanilor, fie ca vorbim de tineri, fie ca vorbim de oameni care vor sa faca proiecte, fie ca vorbim de oameni in varsta.

Prob pe care Romania o are acume e ca institutiile democratice ale statului sunt controloate de un grup restrans de oameni care de cele mai multe ori indreapta decizia politica spre interesul lor, nu spre interesul general.

Ma auziti vorbind de ceva vreme de oligarhii tranzitiei, care vor sa continue sa controleze viata de zi cu zi a romanilor. Foarte multi spun ‘cine sunt acestia?’, ca si cum nu i-ar stii, ma refer mai ales la ziaristi.

Pentru a nu avea dubii, ii enumar chiar acum:
- Dinu Patriciu, alaturi de Calin Popescu Tariceanu, Dinu Patriciu ca adevarat conducator al PNL si a guvernului.
- Dan Voiculescu, un alt om care de 17 ani influenteaza decizii politice in favoarea lui.
- Dan Ioan Popescu - omul care a pus bazele sistemului ticalosit din vanzarea de energie.
- Attila Verestoly - omul care are pretentia ca da de mancare romanilor. A reusit sa faca si sa controleze bonurile care se dau salariatilor din diferitele institutii. Le-o fi luat oare prin licitatie? Nu, le-a luat prin sustinere politica.
- Viorel Hrebenciuc - sforarul si artizanul acestui act de suspendare a presedintelui Romanie, alaturi de, din pacate, un fost presedinte, Ion Iliescu.
- Ion Iliescu - inspaimantat ca refuz sa fac interventii pentru ca dosarul Revolutiei si dosarul Mineriadei din ‘90 sa fie stopate.

Va asigur ca dincolo de acesti oligarhi e o retea intreaga la nivel central, cu ramificatii la baronii din teritoriu. Acesti oameni controleaza deciziile la nivel judetean si la nivel central. Asa a fost posibil sa se dea legi si ordonante de guvern in favoare unor persoane.

Aceasta oligarhie nu suprima dreptatea, functionarea corecta a institutiilor statului, functionarea justitie. Ei stiu foarte bine ca in momentul in care justitia nu mai e controlata politic, ei raspund in fata legii. Impreuna cu Monica Macovei am reusit sa dam independenta justitiei, sa dam oamenilor din justitie sentimentul ca sunt singurii responsabili de aplicarea legii.

Faptul ca obiectivul schimbarii ministrului Justitiei si a presedintelui Romaniei e accesul la controlul politic al justitiei e probat de ceea ce ministrul actual al justitiei a facut zilele trecute, atacand procurorul care instrumenteaza dosare ale oligarhilor pe care i-am mentionat inainte.

Cer public demisia imediata a actualului ministru al Justitiei. Nu o fac politic, nu o fac pentru ca vreau sa fac un joc politic. O fac pentru ca am obligatia sa o fac in calitate de presedinte ales al romanilor.

Orice incercare de a subordona justitia va primi din partea mea, din partea poporului roman, din partea societatii civile, o reactie extrem de dura impotriva celor care vor mai incerca sa controleze procurorii si judecatorii.

Acest ministru al Justitiei care doreste sa duca la indeplinire obiectivul acestei mascarade, readucerea sub control a justitiei, trebuie sa plece imediat. Asta pentru ca asa e normal intr-o democratie.

Sigur, daca ne luam dupa primul ministru Calin Popescu Tariceanu acest lucru nu trebuie sa se intample. Dansul are antrenamentul interventiilor in justitie pentru prietenul Patriciu. A chemat-o pe Monica Macovei in biroul lui s-o atentioneze, a sunat la procurorul general, mi-a trimis mie mesaje.

La fel cum si Marko Bela crede ca daca anchetezi un membru de frunte al UDMR este atac la minoritati.

I-as duce aminte domnului Marko Bela ca orice roman si orice etnic maghiar, daca greseste, plateste in fata legii, la fel cum platesc si etnicii rromi, si etnicii albanezi, si etnicii turci. Dar domnia sa crede ca daca e in varful UDMR nu trebuie sa plateasca. Sau ministrul Nagy nu trebuie sa plateasca.

Sa ne punem singuri o intrebare: oare ce i-a suparat pe toti acesti oameni? Adevarul ii supara, dreptatea ii supara. Si ii uneste formidabil coruptia. Numai asa se explica cum este posibil ca marele patriot Vadim Tudor sa se pupe cu marele patriot Marko Bela, sa-si dea mana peste urna de vot. Cum o fi posibil ca urmasii Bratienilor, Patriciu si Tariceanu, sa se pupe cu Vadim deasupra urnei.

Toate acestea ne arata ca PSD, PNL, UDMR, PRM, PC au o singura religie si un singur crez: furtul. Acestia sunt oligarhii care nu vad alta solutie decat sa fie uniti in fata pericolului, care pentru este este ca justitia sa-si faca treaba.

Eu nu vorbesc de electoratul acestor partide. Ei i-au sustinut pe conducatorii acestor partide pentru ca au crezut ca au solutii politice. Ceea ce fac din ianuarie pana acum arata ca isi fura propriul electorat. Acesti oameni nu mai au nici atata bun-simt fata de propriul lor electoral. Isi mint si isi insala propriul electorat.

Vreau sa fiu sustinut de toti cei care traditional au sustinut candidatura mea, sa fiu sustinut de toti romanii cinstiti, de toti romanii care cred intr-o Romanie moderna, in care sa putem trai cum traiesc europenii civilizati.

Dragii mei, va iubesc, va iubesc enorm!
Cred atat de mult in poporul roman, cum nu va imaginati!

Vreau sa stiti ce voi face dupa ce ma intorc la Cotroceni. Primul si cel mai important lucru e sa reformam clasa politica. Asta inseamna un inceput care poate fi facut prin introducerea votului uninominal.

Daca pana la sfarsitul lunii iunie, asa cum s-au angajat, partidele nu fac legea electorala, astfel incat votul uninominal sa fie aplicat de la alegerile din 2008, ne vom intalni la un nou referendum in toamna, pentru ca poporul sa oblige parlamentul sa introduca votul uninominal.

Un alt lucru, pe care partidele politice mi l-au promis in 2005, este nevoia de revizui Constitutia, astfel incat institutiile statului sa aiba reglementari clare, sa nu mai ajungem in situatia de blocaj cum suntem acum.

sa reformam Parlamentul, sa propunem un Parlament unicameral. Sau daca vom ajunge la concluzia ca Parlamentul Romaniei trebuie sa aiba doua camere, va trebui ca numarul parlamentarilor sa fie redus cu cel putin 30-40%.

Trebuie sa dam sanse tinerilor sa aiba acces la fondurile de la ue, sa ne dezvoltam sistemul de autostrazi, sistemul de protectie impotriva inundatiilor.

Iar votul dumneavoastra nu va face nimic altceva decat va obliga parlamentul sa respecte optiunea pe care o veti face pe 19 mai. Va asigur ca in perioada urmatoare revenirii la Cotroceni nu voi negocia cu oligarhii viitorul poporului roman.

Va ramane pentru mine un lucru esential: acela de a reprezenta in fiecare zi, prin toate actiunile mele, prin toate actele mele, interesele romanilor.

Anonimii versus referendumul

De câteva săptămâni, pe buzele tuturor românilor este subiectul fierbinte al demiterii preşedintelui de către cei 322 parlamentari. Se dau pronosticuri, se fac pariuri, se comentează, se iscă certuri între fraţi vizavi de legitimitatea demersului membrilor celor două camere ale parlamentului...
Din punctul de vedere al majorităţii alegătorilor lucrurile stau simplu: preşedintele a fost ales prin vot direct, în timp ce parlamentarii şi-au obţinut mandatele datorită prezenţei pe lista unuia dintre partidele ce au câştigat puterea politică. Prin urmare, cu excepţia candidaţilor independenţi, parlamentarii nu au fost mandataţi de către alegători să se exprime în numele lor. Acesta este motivul pentru care decizia lor trebuie întărită de votul electoratului.
Însă tocmai aici este problema: Traian Băsescu a fost învestit în cea mai înaltă demnitate din stat de către majoritatea electoratului. Chiar dacă pentru mulţi români „Să trăiţi bine!“ pare acum o urare plină de cinism, nu mulţi ar opta pentru schimbarea preşedintelui din funcţie, întrucât – în cazul declanşării alegerilor anticipare – bătălia pentru Cotroceni s-ar da între suspendatul Băsescu şi Gigi Becali ori C.V. Tudor (cotaţi pe locurile al doilea, respectiv al treilea în ce priveşte încrederea de care se bucură în popor, conform sondajelor de opinie de dinainte de izbucnirea scandalului), aşadar Traian Băsescu ar redeveni primul om în stat. Se încearcă, în disperare de cauză, schimbarea Constituţiei, din dorinţa de a i se bloca suspendatului toate căile de revenire în fruntea statului.
Ce să înţeleagă din aceste jocuri politice electoratul de care clasa politică îşi aminteşte doar în preajma alegerilor? Că Traian Băsescu este indezirabil pentru clasa politică românească? Că, într-adevăr, acţiunile sale au stârnit temerile „oligarhilor“ şi ale „baronilor“? Ori că trăim într-o ţară în care, dacă preşedintele îndrăzneşte a se pune de-a curmezişul voinţei majorităţii parlamentarilor, îşi semnează actul de sinucidere politică?
Indiferent de răspunsul la aceste întrebări, devine evident că se doreşte ca votul nostru, al alegătorilor anonimi şi umili, să valoreze şi mai puţin decât acum. Dacă ni se interzice să ne pedepsim preşedintele la sfârşitul mandatului pentru care l-am votat înseamnă că ne-am prezentat la urne degeaba şi că am putea foarte bine ca, în loc să ne exersăm un drept democratic, să ne jucăm de-a alegerile – ca până în 1989, când noi îi votam pe Bulă ori pe Lulu şi ne alegeam tot cu Ceauşescu.
Fie în urma referendumului, fie în urma alegerilor anticipate, Traian Băsescu îşi va confirma fotoliul de preşedinte, iar acest scandal pe banii noştri se va ostoi, pentru a face loc altuia (răzbunării prezidenţiale, căci „obrăznicia“ celor 322 ce au ignorat recomandările Curţii Constituţionale nu poate rămâne nepedepsită!).
Deranjant este însă altceva: circul de pe scena politică românească îi îndepărtează pe senatorii şi deputaţii din parlament de realitatea istorică a intrării României în Uniunea Europeană.
Ocupaţi să scuipe cu invective la adresa preşedintelui ori a premierului, în funcţie de apartenenţa la o tabără sau alta, uită că problemele omului simplu sunt altele. Cei care au aruncat o privire peste gard, la vecinii integraţi în valul anterior, la unguri de pildă, ştiu în ce culori se vede viitorul pentru contribuabilul trăitor din salariul mediu pe economie de 300 euro.
Şi parcă ne-am dori să iasă cineva în faţă să ne spună nu numai că avem obligaţia de a ne anestezia mielul de Paşti înainte de a-l sacrifica igienic în abator (deoarece aşa vrea UE). Ci şi că preţul apei, al curentului, al benzinei şi gazului metan îl vom plăti în curând ca neamţul sau francezul căruia îi virează patronul în cont 1500 de euro la sfârşit de lună pentru cele 25 de zile lucrate; ori că în curând impozitele noastre pe clădiri şi maşini vor fi mai mari decât ale aceluiaşi neamţ sau francez... Sau să îşi asume careva dintre aceiaşi parlamentari responsabilitatea de a-i face pe ţărani să înţeleagă câte vaci cu viţei vor trebui să vândă la anul în târg ca să-şi plătească impozitul pe hectarul lui de teren agricol. Ori măcar să-i dea de înţeles vecinului meu care trăieşte cu toată familia de pe urma magazinului din uscătoria de la parterul blocului că azi-mâine va fi nevoit să intre în şomaj, căci regulile europene nu-i mai dau voie să vândă dero, macaroane şi pâine într-un spaţiu de doar 6 metri pătraţi...
Acum mai bine de două mii de ani, latinii susţineau că Vox populi, vox dei, adică vocea poporului este vocea zeilor. Glasul poporului s-a auzit în 2004 când l-a ales pe Traian Băsescu preşedinte. Azi însă dictonul străbunilor romani ar trebui să sune Non populi, sed... leii, căci omul simplu nu a mai rămas decât o cifră în statistici, atâta vreme cât o mână de post-decembrişti milionari în dolari îi ignoră complet voinţa şi dictează evoluţia politică şi economică a ţării fără a-şi întoarce, măcar de formă, faţa către el.
Voichiţa Pălăcean-Vereş

Ca şi politica românească

Cele mai frumoase vedete în costum de baie

Denise Van Outen a fost votată ca având cel mai atrăgător trup în costum de baie, relatează news.com.au. Clasamentul s-a întocmit după voturile a 1000 de cititori ai revistei Grazia. S-ar zice, în ultimul timp nu se mai poartă siluetele filiforme, oameniii preferând femeile mai plinuţe. Pe lista vedetelor care arată super în costum de baie sunt prezente Kate Hudson, Penelope Cruz şi Charlotte Church. Actriţele mai slabe, ca Keira Knightly şi Misha Barton, nu au ocupat poziţii în top. Poziţiile I-VIII, în ordinea locurilor: Denise Van Outen, Penelope Cruz, Coleen McLorghlin, Kate Hudson, Evangeline Lilly, Charlotte Church, Tyra Banks şi Cameron Diaz.

Demisia lui Tudor Giurgiu, preşedintele TVR

Stimate domnule Preşedinte,

Subsemnatul, Tudor Giurgiu, în calitate de Preşedinte-Director General al Societăţii Române de Televiziune, numit în conformitate cu prevederile Legii 41/1994, în baza Hotărârii Parlamentului României nr. 38/27.06.2005, vă aduc la cunoştinţă faptul că, astăzi, 4.05.2007, am înaintat Consiliului de Administraţie al SRTv demisia mea din funcţia de director general al SRTv, după împlinirea termenului de preaviz de 30 de zile prevăzut în contractul meu individual de muncă, respectiv începând cu data de 2.06.2007.
De asemenea, prin prezenta, vă comunic demisia mea din funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi de membru în Consiliul de Administraţie al SRTv, începând cu data de 2.06.2007. Pe durata termenului de preaviz îmi voi îndeplini atribuţiile prevăzute de lege şi în contractul individual de muncă încheiat între mine şi SRTv.
Principalele motive ale demisiei sunt:
1. Nu mai am motivaţie pentru a continua. Am acceptat această funcţie pentru că am crezut că pot reconstrui TVR-ul spre a ne apropia de o instituţie media credibilă care să nu mai repete greşelile din trecut. Aceasta a fost provocarea mea, să arăt că „se poate”, că TVR-ul poate performa. N-au fost la mijloc banii, nici funcţia care pentru mine nu are continuitate în viitor. Am o carieră în faţă şi alte planuri cărora mă voi dedica din acest moment. Însă, cred cu tărie că important nu e un om, ci o misiune şi un proiect de preschimbare a televiziunii publice. Sper ca, după plecarea mea, proiectele pe care le-am propus sau iniţiat să fie continuate;
2. Nu cred că mai pot garanta pe viitor independenţa editorială a TVR şi, am mai spus-o, misiunea de post public nu ştiu dacă va mai putea fi realizată atât timp cât nu există garanţia unei susţineri puternice a postului public şi dacă nu se va trece la reorganizarea televiziunii;
3. Campaniile de presă şi raportul financiar pe 2006 vin ca o minge la fileu pentru opoziţie care acum pregăteşte „exterminarea” mea; preşedintele Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, îi scria, în urmă cu puţin timp, domnului Adrian Păunescu, pe un memoriu trimis de sindicatele din TVR, „să avem în vedere colaborarea cu sindicatele”. Nu ştiu despre ce fel de colaborare e vorba, dar nu vreau să mai lucrez într-o instituţie în care sindicatele fac partizanate cu partidele politice împotriva celor pe care Parlamentul i-a desemnat prin vot să se ocupe de soarta acelei instituţii;
4. Mizerabila campanie de presă din partea unor trusturi şi presiunile la care am fost supus în ultima perioadă. Se prea poate să fi deranjat prea multe fronturi: partide, oameni din interiorul televiziunii, ziarişti care colaborau cu TVR dar care au rămas fără emisiuni, colegi din Consiliul de Administraţie, oameni apropiaţi fostelor conduceri ale TVR etc.;
5. Singurul lucru de care sunt „vinovat” este o dorinţă poate prea mare de a provoca schimbarea la faţă a TVR, pe un termen scurt, cu orice preţ. Din păcate, constat cu tristeţe că nimeni nu e interesat ca TVR să progreseze cu adevărat, să aibă resurse financiare stabile, să se schimbe. Nici politicienii, nici angajaţii din televiziune, trusturile de media concurente cu atât mai puţin. Am senzaţia că la TVR se doreşte să se pună „batista pe ţambal” şi să fie linişte, TVR să nu „deranjeze” şi să nu-şi asume mize majore.

Sper ca în acest termen de preaviz de 30 de zile, Parlamentul să voteze Raportul de activitate pe 2005, respectiv 2006, iar în cazul în care le găseşte nesatisfăcătoare să aibă timp pentru demararea procedurilor necesare numirii noului Consiliu de Administraţie şi a noului preşedinte-director general. Afirm aceste lucruri întrucât am convingerea că o perioadă prelungită de interimat ar putea genera instabilitate şi incertitudine în ceea ce priveşte percepţia şi atitudinea angajaţilor din TVR, provocând dezechilibre la nivelul întregii organizaţii, atât din punct de vedere editorial, cât şi financiar şi administrativ. În acest sens aş dori ca Parlamentul să acorde tot sprijinul pentru evitarea unei astfel de situaţii, care nu va aduce în niciun caz beneficii Televiziunii Române.

Nu îmi pare rău de aceşti aproape 2 ani petrecuţi la TVR şi nu cred că îi voi regreta. Le mulţumesc celor din TVR care au avut încredere şi mi-au stat alături, pentru mine a fost important să ştiu că unii dintre adevăraţii profesionişti ai televiziunii mă susţin. Naşterea fiului meu m-a făcut însă să realizez că priorităţile vieţii sunt altele şi că nu merită să-mi sacrific liniştea familiei pentru un ideal pe jumătate frânt, schimbarea la faţă a Televiziunii Române şi transformarea acesteia într-o instituţie media credibilă, cât şi pentru un „război“ care deja nu mai e al meu. De asemenea, am proiecte în calitate de regizor sau producător, pe care le-am neglijat sau stopat, pentru că toată atenţia şi energia au fost îndreptate asupra misiunii pe care o aveam de îndeplinit la TVR.

Am decis că este timpul să mă întorc la lucrurile care cred că mă reprezintă cu adevărat şi care mi-au împlinit cariera, refuzând să mai continui un mandat care nu cred că mai are şanse să se împlinească potrivit aspiraţiilor iniţiale. Am regretul de a nu fi reuşit să fac tot ce mi-am propus la TVR şi, din păcate, nu cred că vreun alt succesor va reuşi până ce legea de funcţionare a SRTv nu se va modifica şi se vor limpezi astfel chestiuni esenţiale discutate pe larg în media în ultimii doi ani.


Cu deosebită consideraţie,

TUDOR GIURGIU
PREŞEDINTE-DIRECTOR GENERAL

Scrisoarea deschisă a lui Tudor Giurgiu, preşedintele TVR

Dragi colaboratori,

Reciteam aseară SMS-urile primite de la prieteni în vara lui 2005, după ce au aflat că am fost numit PDG la TVR. Georgia îmi spunea «Succes! Sper să reuşeşti să clinteşti «monstrul» fără să te schimbe, decât în bine. Curajul tău e mobilizant.». Mădălina zicea: «Să-ţi dea Dumnezeu putere să faci lucrurile după mintea ta, nu a altora, şi înţelepciune cât să poţi schimba. Poate reuşeşti. Succes şi să rămâi acelaşi ardelean serios». Bebe era mai hotărât: «Nu mai dorim ştiri cu accidente şi cu Becali, iar Andreea Marin să nu-şi mai ţuguiască atâta buzele». Şi, peste timp, acum o lună Filip a reacţionat la diversele atacuri din presă şi mi-a spus că: «S-a întâmplat ca ţinta să fie Tudor Giurgiu. Putea fi oricare altă persoană care să dorească schimbarea în esenţă a televiziunii publice şi spargerea bubelor de puroi. Îţi sunt alături nu pentru că e vorba de Tudor Giurgiu, ci pentru că e unul dintre noi care vrea să schimbe apa din acvariu.”

Lor şi multor altora aş vrea să le spun că demisia mea nu înseamnă o renunţare de la luptă sau la nişte principii. Plec pentru că nu mai întrevăd vreo posibilitate de a lucra eficient într-un climat sănătos şi de încredere. Pentru că o anume parte a spectrului politic şi-a făcut un scop în sine din a încerca să pună mâna pe televiziunea publică. Pentru că nu vreau să mă schimb şi să fac trocuri şi compromisuri. Din păcate, n-am reuşit să clintesc «monstrul» (i-am făcut poate doar o operaţie estetică) şi nici nu cred că asta se va mai putea face în viitorul apropiat fără o abordare radicală. În toamna lui 2005 am făcut un studiu care urma să analizeze cultura organizaţională a SRTv. Un angajat, nu îi ştiu numele, a fost de părere că «fără o reformă profundă, reală, nu există nici o şansă de dezvoltare. Reforma ar trebui să fie totală: desfiinţarea SRTv (urmând ca toţi angajaţii din structurile de creaţie şi, mai ales, conducere să fie concediaţi), urmată de reînfiinţarea TVR, pe baze legale noi şi eficiente din punct de vedere organizatoric.»

Nu o să reiau nici şirul succeselor, nici pe al greşelilor făcute. Vreau să spun un lucru care poate a lipsit în toată sarabanda articolelor de bilanţ despre TVR. Dacă e să se fi schimbat ceva cu-adevărat, lucrul ăsta ţine de libertatea de expresie, de totala independenţă editorială a postului public şi de un început necesar de echidistanţă şi imparţialitate. Cum spunea un amic din TVR: „Păi nu ştii cum era înainte, oamenii uită cam repede…” Sumarele ştirilor nu mai sunt vizate de „sus”, iar invitaţii nu mai sunt nici ei „aprobaţi”. Se lucrează la „liber” (încă), iar dacă au mai apărut probleme sau partizanate, ele ţin strict de inhibiţii, fanatisme sau jocuri de culise ale realizatorilor de emisiuni sau ştiri.

Dacă e să îmi pară rău de un singur lucru, acela e că nu am reuşit în cei aproape doi ani să stopez birocraţia din TVR, o birocraţie care ucide creativitatea (atâta câtă mai e) şi solidifică un sistem înţepenit oricum în propriile lui metehne. TVR nu va «merge» niciodată atâta timp cât preocuparea principală nu va fi «cum să facem programe mai bune», ci cum să ne acoperim de hârtii pentru ca să dăm bine pentru momentul când vine «controlul», «comisia», sau mai ştiu eu ce. O companie de media nu poate funcţiona sub aceste tipare şi legi, nici măcar o televiziune publică. TVR e condamnată, din păcate, să fie victima propriilor legi de funcţionare şi sisteme aberante în care lucrează. Şi asta până când se va găsi cineva (alt utopic) să o reinventeze.

Mi-am dorit foarte mult, poate prea mult pe durata unui an, ca TVR să se schimbe, să aibă o altă faţă, programele să ofere altceva, TVR 2 să fie o alternativă, să nu se mai ceară şpagă la angajări sau la diverse contracte şi lista poate continua. Insa, probabil că TVR-ul trebuie, în opinia multora, să nu aibă parte de o schimbare radicală şi să rămână aşa cum a fost: înţepenit în mentalitate, fond şi formă. TVR are nevoie însă de investiţii majore (multe din ele începute deja) pentru că e un post subdotat tehnic, fiind lăsat atâţia ani în paragină datorită unor interese personale, lipsa de viziune şi indiferenţă. Lipsa de motivaţie pe care o simt vine şi din faptul că în ultima perioadă am auzit doar acuze şi învinuiri, dar nimic bun despre noul TVR din ultimul an, despre filmele şi emisiunile care au început să aibă o altă faţă. Sigur că nu se poate face totul
într-un an şi opt luni, sigur că s-a cheltuit poate prea mult, dar văd că, pe de altă parte, totul poate fi „dărâmat” la comandă în timp scurt, la bunul plac al celor care au interes să vadă această „construcţie” că nu reuşeşte.

Nu am ajuns PDG venind de pe stradă sau din industria metalurgică şi sunt un om care cunoştea bine lumea filmului, a televiziunii sau a publicităţii. Spun asta pentru că, privind retrospectiv, se pare că nu e un avantaj în TVR. Deodată eşti în poziţia de a şti prea multe, eşti prea “deştept”, ai prea mulţi prieteni, foşti colegi sau colaboratori şi orice eventuală colaborare cu X sau cu Y e percepută a fi un „aranjament”. Am însă convingerea şi satisfacţia că demersul meu a fost înţeles şi susţinut de mulţi dintre profesioniştii adevăraţi din TVR, oameni cu coloană vertebrală, care şi-au imaginat că poate vom reuşi împreună să facem treabă bună şi să câştigăm un pariu ce părea imposibil. N-am reuşit, dar le respect eforturile şi le mulţumesc pentru sprijin.


Nu cred că renunţarea mea va trage TVR în jos pentru că nu cred în lideri media providenţiali. Semnalul de alarmă pe care vreau să îl trag ţine de sistem şi de nevoia de înnoire. Generaţia, stratul, mentalitatea care nu doreşte schimbarea este un sistem mult mai articulat decât îl bănuim şi el se organizează în jurul unor alianţe obiective, dar nevăzute şi profunde, bazate pe interese foarte concrete şi de anvergură.
Închei reluând un pasaj foarte actual dintr-un articol scris de Adrian Cioroianu, undeva prin toamna lui 2006. «A murit australianul Steve Irwin, băiatul acela simpatic de la TV, care avea obiceiul cu totul discutabil de a se juca cu crocodili în diverse colţuri ale lumii. Cunosc un român care face exact acelaşi gen de cascadorii – şi încă (mai) este în viaţă. Numele său este Tudor Giurgiu; el e, spuneam, încă sănătos, deşi se află, de vreun an şi ceva, într-un ţarc în care se află mulţi oameni de treabă, dar şi un număr considerabil de şerpi, şerpoaice, caimani şi crocodiluţe, plus mârtance şi cotoi având cozi impunătoare (dacă înţelegeţi ce spun!), mulţi dintre aceştia mai veninoşi decât lighioanele lui Irwin. Giurgiu e directorul Televiziunii Române publice. 3000 de perechi de ochi – ale angajaţilor săi – sunt fixate pe el. Plus o naţiune. Poate se întîmplă ca aceste rânduri să cadă în faţa cuiva din TVR – şi n-aş vrea să se supere. Nu vorbesc gratuit. Cu luni în urmă am fost membru într-o comisie parlamentară care a audiat (am mai spus-o, cred) câteva zeci de oameni, parte din ei din TVR. Ce le-a fost dat urechilor mele să audă depăşeşte închipuirea omului comun.
Totuşi, mai încape un mic sfat către şeful de azi al TVR şi către toţi urmaşii săi, câţi or mai fi în veac: reflectaţi o clipă la soarta amărâtului de australian de care tocmai vorbeam; a devenit celebru fugărindu-se cu crocodilii şi a fost omorât de coada săltată a unei pisici de mare.”
La noi, la TVR, pisicile de mare au (încă) “ochi albaştri”.

Tudor GIURGIU

CURTEA CONSTITUTIONALA A DECIS- TRAIAN BASESCU POATE FI DEMIS CU JUMATATE PLUS UNUL DIN VOTURILE PARTICIPANTILOR LA REFERENDUM

COMUNICAT DE PRESĂ
În şedinţa din data de 3 mai 2007, Curtea Constituţională a luat în dezbatere sesizarea formulată de un număr de 50 de deputaţi, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie, cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Legea a fost adoptată de Parlament sub forma unui articol unic, care prevede:
"Articolul 10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art.10. - Prin derogare de la art.5 alin.(2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.»"
În urma deliberării, Curtea a constatat, cu majoritate de voturi, că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională.
Decizia este definitivă şi general obligatorie, se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Mitropolitul Bartolomeu îşi bagă nasul în politică

Apelul Ierarilor din Mitropolia Clujului către Curtea Constituţională

SINODUL MITROPOLITAN

APEL CĂTRE CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În Declaraţia publică din 27 martie 2007 ne-am exprimat profunda tristeţe pe care ne-o inspiră spectacolul de pe arena politică a României şi am lansat un călduros APEL către întreaga noastră clasă conducătoare să caute şi să găsească soluţii pentru depăşirea impasurilor temperamentale şi restaurarea lucidităţii responsabile. Am făcut-o mai ales în numele celor peste patru milioane de cetăţeni pe care-i păstorim, preoţi şi mireni, cei care împreună cu noi alcătuiesc electoratul din opt judeţe transilvane. Nu am nutrit însă şi iluzia că aleşii poporului, prinşi în crâncene lupte fratricide, mai au timp să se gândească şi la cei care i-au ales, şi cu atât mai puţin la Dumnezeu.

Din nefericire, temerile s’au adeverit, iar păstoriţii noştri ne trimit tot mai numeroase semnale că e timpul să intervenim din nou. O facem, dar fără să le şi promitem că vom părăsi echidistanţa politică, aşa cum suntem îndemnaţi în disperare de cauză, pentru faptul că ea este o hotărâre a Sfântului Sinod care se cere respectată în primul rând de membrii acestuia.

În ultima vreme statul român a intrat într’o criză fără precedent, prin suspendarea preşedintelui. Nu e căderea noastră să ne pronunţăm asupra constituţionalităţii şi legalităţii acestor demersuri. Putem înţelege că parlamentul a fost desemnat de popor prin alegeri libere şi că avea autoritatea să-l suspende pe preşedinte (chiar cu ignorarea avizului negativ al Curţii Constituţionale), că hotărârea lui trebuie să fie validată sau invalidată de un referendum şi că, în această problemă, opţiunea electoratului reprezintă instanţa supremă. Toate acestea ţin de legalitate.

Iată însă că parlamentul a adoptat o lege prin care îşi conferă dreptul de a decide a-posteriori, adică după ce poporul se va pronunţa prin referendum, care va fi soarta preşedintelui suspendat. Or, aceasta înseamnă abandonarea principiilor democratice ale statului de drept şi revenirea la practica bunului plac, specifică regimurilor totalitare. Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau ilegalitate, ci de imoralitate politică.

În faţa unui astfel de fenomen, păstorii spirituali ai poporului au obligaţia – cu atât mai mult în condiţii de libertate – de a se face auziţi în viaţa publică a cetăţii, după modelele biblice ale unui Ilie Tesviteanul, Ioan Botezătorul sau Iisus Nazarineanul, cei care au preconizat şi instituit vocaţia profetică a Bisericii. Ca urmare, e datoria noastră morală de a lua atitudine şi de a-i adresa Curţii Constituţionale îndemnul de a-şi asuma, ferm şi fără echivoc, competenţa supremă de a identifica pârghiile constituţionale care să facă posibilă soluţionarea morală a actualei crize politice.

SINODUL MITROPOLIEI CLUJULUI,
ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI

Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei, Episcopii Sofroniu al Oradiei şi Justininan al Maramureşului, Episcopii vicari Irineu, Vasile, Petroniu şi Iustin.

Necunoscute

„Traian Băsescu e un deşeu politic toxic care trebuie fie incinerat fie reciclat”. Citatul este din Mircea Geoană. "Prostănacul" lui Iliescu trage cu sete.

Delirul mesianic, la un pas

“Mai aveam puţin şi îl suspectam de delir mesianic când s-a comparat cu Sfântul Gheorghe, care se luptă cu nu se ştie ce balaur, moguli, oligarhi, mafie. Mă aşteptam să dea numele măcar unui singur mafiot, grup de interese, dar nu poate să facă lucrul acesta, pentru că ar însemna să îşi dezvăluie propria clientelă politică”- Ludovic Orban despre Traian Băsescu.

Retro

Comandantul jucător

Pe vremea cand era sef pe vapor, Traian Basescu a fost suspectat ca ar fi vinovat de incendierea mai multor nave in portul Rouen de pe Sena. In iarna 1981/1982, in marele port Rouen de pe Sena maritima a avut loc un dezastru: incendierea mai multor nave, sinistrul soldandu-se cu imense pagube materiale. Autoritatile portuare au suspectat o nava romaneasca, "Arges", aflata sub operatiuni de descarcare a unui produs deosebit de primejdios, foarte inflamabil, denumit "nafta". Comandantul vasului romanesc era o persoana care va face o cariera meteorica pe cerul politicii postdecembriste romanesti, Traian Basescu.
Actualul presedinte suspendat al Romaniei era la primul sau voiaj in calitate de comandant de nava. Istet si pe "faza", prima sa grija a fost sa impiedice accesul autoritatilor franceze la bord exact atata timp cat sa se modifice "ceva" la instalatii, astfel incat oficialii sa nu poata dovedi vinovatia vaporului romanesc. A ramas, insa, in Justitie, un litigiu de 12 milioane de dolari. Pe vremea aceea nu exista presa libera si nici ziaristi gaozari care sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala. Episodul ar fi ramas pe vecie necunoscut marelui public daca insusi protagonistul sau principal nu l-ar fi evocat la emisiunea "Starea de veghe - in spatele usilor inchise" a postului Prima TV (23/24 iunie 1998, incepand cu ora 23,30). Subiectul: relatiile cu Securitatea. Reproducem pasajele esentiale de pe banda pe care a fost inregistrata emisiunea.

Vina nedemonstrata

"...Noi eram sub controlul organelor de Securitate toti, de la ospatar pana la comandant, prin aceea ca anual primeam un aviz de navigatie ... Spre exemplu, sunt cateva episoade foarte interesante, as spune ... care au facut obiectul de interes al organelor de Securitate din Romania in mod cert. Spre exemplu, cand eram comandant pe "Arges", la 3 luni de cand imi obtinusem brevetul de comandant. Am luat foc in portul Rouen, nu numai eu, 38 de nave au fost in incendiul din Rouen in Franta. Nava suspectata ca a generat poluarea, care a facut ca tot bazinul portului Rouen si Sena sa fie tot o flacara pe o intindere de trei km, a fost nava mea, pentru ca era nava cea mai mare din zona si descarcam nafta in dana rafinariei "Sholfrancaise". (n.r. - aici este posibil ca in textul tiparit sa se fi strecurat o eroare de transcriere a benzii, iar numele corect al rafinariei sa fi fost "Shellfrancaise", ceea ce, in fond, nu schimba esential datele problemei). Am stat acolo 28 de zile in ancheta. Legislatia franceza functiona corect. Adica nu trebuia sa dovedesc eu ca nu s-a produs poluarea de la mine, ci autoritatile franceze trebuiau sa dovedeasca ca s-a produs poluarea de la mine. In cele 28 de zile m-am prezentat si la tribunal, am fost si in ancheta organelor de Justitie franceze si, dupa 28 de zile, instanta s-a pronuntat ca nu poate fi probata vina navei "Arges". Am plecat, dar au ramas un litigiu, o acuzatie la adresa navei de circa 12 milioane de dolari, o cerere de daune ... A fost un litigiu, am explicat organelor de Securitate ce s-a intamplat cu noi acolo si acum pot sa o spun public, nu mai e nici un secret, am schimbat ceva in instalatie inainte sa permitem accesul autoritatilor franceze la bord, ceea ce a facut imposibila demonstratia, demonstrarea vinei noastre ... Acasa nu puteam sa nu-i spun care a fost realitatea macar armatorului, armatorul nu puteam sa mi-l mint, iar in echipaj erau destui care stiu ce s-a intamplat", a relatat ex-comandantul Basescu.

Presedintele joaca tot la cacealma

Episodul de pe Sena maritima mi-a revenit in memorie cand am vazut ca fostul comandant-jucator, ajuns dupa un sfert de secol, presedinte-jucator, joaca tot la cacealma. Ma refer desigur la circul numit "Demisia in 5 minute". Nu ma intereseaza onoarea personajului, se pare ca nici pe el nu-l intereseaza. Esential pentru mine, in calitate de cetatean roman, este sa fiu condus de un presedinte serios, echilibrat, corect, caruia nici macar sa nu-i treaca prin cap obstructionarea justitiei, indiferent ca e romana sau franceza, sau de oriunde ar fi, nici sa nu-i treaca prin cap. Personal nu am nevoie nici de presedinte care sa-si dea ouale la numarat, nici de presedinte jucator. Doar de PRESEDINTE ADEVARAT! (Alexandru MIHALCEA)

Ce se fac a nu pricepe smecherii de Dambovita

Debutul lui Traian Basescu in functia de comandant s-a facut sub "botezul focului". Intrucat era teritoriu romanesc, incendiul de la bordul navei si consecintele acestuia cadeau si sub incidenta legii romane, in care sens liderul unei federatii sindicale de ramura din Ministerul Transporturilor s-a adresat, la 28 august 1998, procurorului General Mircea Criste, sesizand fapta. La nici o luna, mai exact la 25 septembrie 1998, sub semnatura Procurorului Ion Adam de la Sectia Anticoruptie, Urmarire Penala si Criminalistica (aceeasi care, in vara anului 2000, l-a cercetat pe Traian Basescu in dosarul de urmarire penala nr.167/P/1999 pentru abuz in serviciu in forma calificata) i-a raspuns petentului ca ,s-a constatat ca fapta nu este prevazuta de legea penala si, respectiv, nu exista". A fost instiintata si Ambasada Frantei la Bucuresti. Petrolierul "Arges" a ajuns in contractul Petromin - Ermis in postura de ,corp de nava". Smecheria damboviteana a galagiosului personaj, prezent, ca si acum, pe sticla televizoarelor si in paginile ziarelor, nu a ferit Romania de cererea de daune de 12 milioane de dolari la valoarea din 1982. Basescu crede - si probabil are dreptate - ca i-a dus de nas pe francezi. Nu stim cum s-a stins litigiul franco-roman. Nu stim deci daca din buzunarul amarat al contribuabilului s-au strans banii pentru stingerea litigiului. Nu ne putem insa impiedica sa ne punem niste intrebari printre care aceea daca viitorul comandant al marelui petrolier Biruinta luase toate masurile pentru ca nava care-i fusese incredintata sa nu produca dezastrul de la Rouen. Si cum se face ca superiorii sai de la flota comerciala si Departamentul Transporturilor Maritime din Minister ii vor incredinta, in octombrie 1984, comanda navei amiral a flotei romanesti de petroliere, "Biruinta". Ca doar "Arges" produsese ceva mai mult la Rouen decat aruncarea in acvatoriu a unei caldari de coji de cartofi! Noua ni se pare insa ca cel mai interesant aspect al lucrurilor este urmatorul: marinarul Basescu a jucat la cacealma. I-a aburit pe francezi, le-a impiedicat accesul oficialilor la bord si cand acestia au venit, urmele erau sterse. Dupa 1989, in dezastrul flotei romanesti s-a folosit intens practica stergerii urmelor incat s-a ajuns la situatia paradoxala in care Romania nu mai are flota - dar nici vinovati. Iar domnul Basescu a invatat din lectia de la Rouen ca se poate juca la cacealma.
Sursa: Ziua

Băsescu jurând pe Elena Udrea

Constituţia după Băsescu

TITLUL I - Principii generale

ARTICOLUL 1 – Statul Roman – in curs de rezolvare
ARTICOLUL 2 - Suveranitatea – grupurilor de interese
ARTICOLUL 3 - Teritoriul – Golden Blitz, Potcoava, Piata Universitatii, Piata Constitutiei, Cotroceni, Mihaileanu
ARTICOLUL 4 - Unitatea poporului si egalitatea între cetateni – nu este cazul
ARTICOLUL 5 – Cetatenia - sunt considerati cetateni: membrii si simpatizantii PD si PLD
ARTICOLUL 6 - Dreptul la identitate – garantat pentru membrii PD si PLD
ARTICOLUL 7 - Românii din strainatate – nu intereseaza
ARTICOLUL 8 - Pluralismul si partidele politice – PD si PLD
ARTICOLUL 10 - Relatii internationale - doar cu marele licurici
ARTICOLUL 11 - Dreptul international si dreptul intern – dreptul cui?
ARTICOLUL 12 - Simboluri nationale – Lenuta, Golden Blitz, Semintele, Berea
ARTICOLUL 13 - Limba oficiala – beep
ARTICOLUL 14 – Capitala – asta e déjà rezolvata

TITLUL II - Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I - Dispozitii comune
ARTICOLUL 15 – In constructie

CAPITOLUL II - Drepturile si libertatile fundamentale – IRELEVANT

CAPITOLUL III - Îndatoririle fundamentale
ARTICOLUL 16 - Fidelitatea fata de presedinte – Va fi exercitata indiferent de ce actiune intreprinde Presedintele
ARTICOLUL 17 - Apararea intereselor presedintelui
ARTICOLUL 18 - Contributii financiare!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ARTICOLUL 19 - Exercitarea drepturilor si a libertatilor in conformitate cu articolul 5

CAPITOLUL IV - Avocatul Poporului
ARTICOLUL 20 – Numirea directa de catre Presedinte
ARTICOLUL 21 - Exercitarea atributiilor conform cu Articolul 5
ARTICOLUL 22 - Raportul în fata Presedintelui

TITLUL III - Autoritatile publice

CAPITOLUL I – Parlamentul – Desfintat pentru incalcarea articolului 5

CAPITOLUL II - Presedintele României
ARTICOLUL 23 - Rolul Presedintelui – Conducerea tarii si aparearea intereselor patronate de grupurile oligarhice
ARTICOLUL 24 - Numirea Presedintelui
ARTICOLUL 25 - Validarea mandatului si depunerea juramântului – jur sa apar interesele personale, fara sa ma abat de la incalcarea legilor statului
ARTICOLUL 26 - Durata mandatului (nelimitata)
ARTICOLUL 27 – Imunitati- disponibile indiferent de cate vapoare avea flota sau cate grade alcoolul baut
ARTICOLUL 28 - Mesaje – oricand, oriunde, oricum si pe orice tema
ARTICOLUL 29 – Vezi CAPITOLUL I
ARTICOLUL 30 - Referendumul - oricand, oriunde, oricum si pe orice tema, si fara posibilitatea suspendarii lui Basescu
ARTICOLUL 31 - Atributii în domeniul politicii externe – Nu este necesar
ARTICOLUL 32 - Atributii în domeniul apararii – Supreme
ARTICOLUL 33 - Masuri exceptionale – Non-Stop
ARTICOLUL 34 - Alte atributii – Presedintele poate renunta la orice atributie care nu ii convine
ARTICOLUL 35 - Suspendarea din functie – la cinci minute dupa
ARTICOLUL 36 - Punerea sub acuzare - NICIODATA
ARTICOLUL 37 - Vacanta functiei – Cand vrea Presedintele
ARTICOLUL 38 - Interimatul functiei – nu este necesar
ARTICOLUL 39 - Raspunderea presedintelui interimar – vezi articolul 27
ARTICOLUL 40 - Actele Presedintelui – Vezi Articolul 12 + biletele, rezolutii, note de birou, dosare CNSAS+SIE+SRI
ARTICOLUL 41 - Indemnizatia si celelalte drepturi – FARA NUMAR!!!!!!

CAPITOLUL III - Guvernul – Inlocuit de Presedinte

ARTICOLUL 42 – Vezi Capitolul II

CAPITOLUL IV - Raporturile Parlamentului cu Guvernul – Structuri inexistente - IRELEVANT

CAPITOLUL V - Administratia publica

SECTIUNEA 1 - Administratia publica centrala de specialitate

ARTICOLUL 43 - Structura – Membrii PD+patroni+Grupuri de Interese
ARTICOLUL 44 – Înfiintarea – Odata cu Numirea Presedintelui
ARTICOLUL 45 - Fortele armate – In IRAQ!
ARTICOLUL 46 - Consiliul Suprem de Aparare a Tarii - Presedintele

SECTIUNEA a 2-a - Administratia publica locala

ARTICOLUL 47 - Principii de baza – Apararea intereselor oligarhilor de pe langa autoritatea Presedintelui
ARTICOLUL 48 - Autoritati comunale si orasenesti – In Constructie
ARTICOLUL 49 - Consiliul judetean – Membrii PD
ARTICOLUL 50 – Prefectul – Simpatizant PD

CAPITOLUL VI - Autoritatea judecatoreasca – Vezi articolul 5

SECTIUNEA 1 - Instantele judecatoresti
ARTICOLUL 51 - Înfaptuirea justitiei – cu consultatea Presedintelui
ARTICOLUL 52 - Statutul judecatorilor – este determinat de Presedinte
ARTICOLUL 53 - Instantele judecatoresti – subordonate Presedintelui

SECTIUNEA a 2-a - Ministerul Public
ARTICOLUL 54 - Rolul Ministerului Public – De aparare a intereselor Presedintelui
ARTICOLUL 55 - Statutul procurorilor - Trepadusi ai Presedintelui

SECTIUNEA a 3-a - Consiliul Superior al Magistraturii – Structura de FORMA
ARTICOLUL 56 - Rolul si structura – Vezi Articolul 5
ARTICOLUL 57 - Atributii – Vezi Articolul 5

TITLUL IV - Economia si finantele publice

ARTICOLUL 58– Economia – Patronata de Grupurile de Interese
ARTICOLUL 59– Economia – Patronata de Grupurile de Interese
ARTICOLUL 60 - Sistemul financiar – Patronat de Grupurile de Interese
ARTICOLUL 61 - Bugetul public national – Stabilit de catre Grupurile de Interese
ARTICOLUL 62 - Impozite, taxe si alte contributii – Scoateti BANII!!!! Se varsa in contul personal si in conturile conxe ale prietenilor Presedintelui.

TITLUL V - Curtea Constitutionala

ARTICOLUL 63– Structura – Numita de Presedinte
ARTICOLUL 64 - Conditii pentru numire – sa fie santajabili, sa aiba dosare la CNSAS, sa aiba dosare penale sau orice altceva ce poate fi folosit in procesul de decizie
ARTICOLUL 65– Incompatibilitati – Dupa placul Presedintelui
ARTICOLUL 66 - Independenta si inamovibilitatea – Intreaba Presedintele
ARTICOLUL 67 - Deciziile Curtii Constitutionale – vezi articolul 5

TITLUL VI - Revizuirea Constitutiei

ARTICOLUL 68– Fara relevanta pentru Presedinte.

TITLUL VII - Dispozitii finale si tranzitorii – BLA BLA….

(de pe http://basescitutia.infinites.net)

Doina Cornea în România Liberă de azi- de citit

"Acum, consider ca intelectualii ar trebui sa se straduiasca cumva sa impace Presedintia si Guvernul. Atat premierul, cat si presedintele suspendat sunt oameni care si-au indeplinit, in mare, obligatiile fata de exigentele momentului, mai mult nu se putea face, nici la Guvern, nici la Presedintie. Rolul intelectualilor ar fi astazi sa-i avertizeze, sa-i monitorizeze pe presedinte in primul rand, cat si pe domnul Calin Popescu Tariceanu, care acum a schimbat tactica, si nu este cea mai buna. Din pacate, domnul Traian Basescu a pornit acest conflict, orice am zice, de doi ani nu cauta decat o stare conflictuala, si rolul intelectualilor ar fi sa-l faca sa inteleaga ca tara are nevoie de el (altul mai bun deocamdata nu este). In ceea ce-l priveste pe domnul Tariceanu, el s-a ferit sa raspunda la atacuri timp de doi ani, concentrandu-se in primul rand asupra problemelor integrarii, pana acum vreo doua luni, cand si-a schimbat tactica. Totusi, domnul Vasile Blaga a declarat, in emisiunea domnului Robert Turcescu, ca premierul a fost bun si ca Guvernul a fost eficient sub conducerea sa, desi declaratia a fost facuta dupa ce PD-ul a fost inlaturat de la guvernare. Şi domnul Traian Basescu ar fi putut fi un presedinte bun, chiar foarte bun, daca ar fi trecut peste scaderile dansului de ambitie, peste setea de putere si dorinta de a se amesteca in domenii care ii depaseau atributiile. Sunt niste defecte pe care va trebui sa si le invinga in speranta ca va reveni la Cotroceni. Balaurul despre care vorbea multimilor in Piata Constitutiei, caruia trebuie sa i se reteze capul, nu trebuie gasit numai in ceilalti – parlamentari, petrolisti, moguli –, ci si in noi insine. Il asigur pe domnul Traian Basescu ca si domnia sa isi are balaurul lui interior, care nu-i da pace..."

Atitudine civică

Eu am hotărât să nu merg la Referendum. Prin neprezentare înţeleg să sancţionez întreaga clasa politică.

În câteva zile, Traian Băsescu a reuşit, pentru capitalizarea sa politică, să se folosească de numele a doi Sfinţi- Pahomie şi Gheorghe....

"Mineriada" pro-Băsescu

Organizarea unui asemenea miting precum cel de azi din Bucureşti seamănă cu mineriadele regimului Iliescu...Oricât încearcă liderii PD s-o nege, numai orbii nu-şi dau seama că ei au organizat acţiunea. Sunt parlamentarii cum sunt, roşi de păcate, dar au procedat democratic, în cadrul reglementărilor Constituţiei.
Alexandru PETRIA

Băsescu, un pericol pentru democraţie

Sunt parlamentarii hoţi, dobitoci, mârşavi, însă Băsescu este un pericol pentru democraţie...Lozincile auzite în ultimele zile, din zona fanilor fostului marinar şi securist, despre dizolvarea Parlamentului vorbesc de la sine. Este trist ce se petrece. Şi faptul că mulţi intelectuali parcă au luat-o razna, apasă pedala îngrijorării... Prea repede s-a uitat ce a însemnat conducătorul unic pentru România, Ceauşescu-în speţă...
Alexandru PETRIA

Băsescu, un şantajist mincinos

Mugur Isărescu- candidatul la Cotroceni al alianţei anti-Băsescu?

Un proiect de lege pentru a i se interzice lui Băsescu să mai candideze

Jelitori isterici ai lui Băsescu


Basescu, presedinte! (de Traian Ungureanu)

“Contrarevolutia a avut loc. Si a esuat. Ce nu inteleg parlamentarii, fii ai listelor aruncate de la centru peste alegatori, e ca nu il pot suspenda pe presedintele Basescu.
Mai intii, pentru ca ura moseste acte de vandalism, nu indreptari intelepte. Iar dezbaterea parlamentara asupra adevarului despre presedinte a adunat la un loc tot ce are mai urit si mai josnic Romania: o limba incarcata de bube („Sintem alesi directi!“ - a tipat, vinat, Crin Antonescu), insulte, bascalie, aluzii groase si rinjete vulgare.
Sarbatoarea mahalagismului nu trebuia sa aiba loc in Parlament. A avut loc acolo, pentru ca Parlamentul e in arest. Parlamentul e controlat de corpul de garda al oligarhiei. Echipa care face de serviciu cu fata la credite si cu spatele la popor. Parlamentarii au umilit si au desfigurat numele bun al institutiei in care au fost trimisi la munca grea, nu la dezmat.
Pe perete, deasupra tribunei Parlamentului, nu se mai vede stema de stat a Romaniei, ci o inscriptie huliganica, mutata cu mascari cu tot, dintr-o latrina de gara. Si, pentru asta vreti respect? Il veti primi, curind, la urne.(…)”
Cotidianul, 20 apr 2007

Frica de Basescu (de Sabina Fati)

“Mircea Geoana vorbeste ca si cum ar fi la putere, iar Calin Popescu Tariceanu ii da lectii de moralitate presedintelui Basescu, sfatuindu-i pe romani sa priveasca inainte, sa uite de criza politica in care se zbate tara de patru luni si sa se bucure de linistea pregatita de noua alianta PNL-PSD in colaborare cu ineditul tandem PRM-UDMR.
Tariceanu si Geoana se coordoneaza, isi fac complimente peste fileu, programeaza viitorul romanilor in discursuri comune si gandesc scenarii de eliminare definitiva din politica a presedintelui Basescu. Noii aliati lucreaza insa in semiclandestinitate: pregatesc arme albe, documente compromitatoare si poate chiar spectacole cu iz ucrainean.
Mircea Geoana vorbeste despre sindromul Kiev ca odinioara colegul sau de partid Ioan Rus despre disolutia institutiilor statului in judetele Harghita-Covasna, desi nu existau nici un fel de motive de neliniste nici atunci, nici acum. Liderii PSD au la indemana expertiza suficienta pentru a inventa evenimente acolo unde nu exista, desi vremea diversiunilor a trecut de mult pentru Romania.
Tot Mircea Geoana a inaugurat sezonul documentelor sustrase din birourile Serviciului Roman de Informatii care pot fi folosite impotriva presedintelui, in vreme ce parlamentarii si senatorii PSD-PNL cauta solutii prin care sa-i interzica lui Traian Basescu o noua candidatura.
Liberalii, social-democratii, conservatorii si extremistii sunt in criza de timp si de idei: nu au lideri populari si credibili care sa-l poata concura cu sanse pe Traian Basescu intr-un scrutin prezidential si nu au solutii democratice pentru a se bate de la egal la egal cu el.(…)”
România Liberă, 20 aprilie


Militienii antiprezidentiali (de Alina Mungiu Pippidi)

“Mai era nevoie de avizul Curtii Constitutionale pentru a sti ca Traian Basescu nu este dictatorul si autocratul demascat de diversi oameni ridicoli pe varii canale de televiziune? Daca era, nu folosea oare politia si armata cat au fost in parohia democrata si ne dadea un decret ca tinem alegeri anticipate cand vrea el si nu se mai straduia atata sa le provoace prin demascari mediatice ale primului ministru? Basescu o avea defecte, si cred ca multa lume le vede, i-a dezamagit pe multi dupa 2005, dar dictator nu este si nu a fost. Iar majoritatea noastra antiprezidentiala a procedat ca un militian care vede trecand o masina si il opreste pe sofer sub banuiala ca e beat.
Incepe procedura de suspendare a carnetului, dar intre timp vin rezultatele de la analiza cum ca alcoolul din sange este sub limita legala. Nu conteaza, spune vigilenta noastra clasa politica, noi tot ii luam carnetul, pentru ca nu ne place culoarea masinii, pentru ca ne-a jignit altadata, pentru ca era in masina cu alta femeie decat nevasta lui si asa mai departe.
Se poate, dar nu putem eluda faptul fundamental ca militianul nu are temei legal sa ii ia carnetul decat daca alcoolemia este peste limita legala. si nu e.
Dar militienii nostri politici, asa liberi la gura cand e vorba de a-i acuza pe altii de autoritarism, nu au realmente nici o idee despre ce e un stat de drept. Altfel nu ar spune chiar la televizor unii, ca dl vicepremier Marko Bela, ca s-a simtit jignit de presedinte si ca atare ar putea vota suspendarea.
A-l suspenda pe seful statului pentru orice altceva decat acele fapte grave de la articolul 95, paragraful 1, intre timp detaliate clar de Curtea Constitutionala, este pur si simplu un abuz. L-am auzit si pe dl Geoana spunand ca am putea fi reprezentati in strainatate mai bine decat de Basescu sau pe Cozmin Gusa spunand ca ar fi oricand un presedinte mai competent decat Traian Basescu.(…)
România Liberă, 20 aprilie

Pilangiului Băsescu îi ia scaunul ca interimar la Cotroceni pilangiul Văcăroiu. Să mai zică unii că nu mai există un Dumnezeu al beţivilor.

Prin suspendarea sa, Băsescu a primit ce-a căutat cu lumânarea...

Văcăroiu dă ture...După un beţiv, vine altul. Adevărată continuitate.

O asemănare dintre popi şi fotbalişti

"Si preoţii, la fel ca fotbaliştii, intră în joc cu un veşmânt, ceea ce înseamnă că sunt multe asemănări între noi." P.F. Teoctist

Trucaj...?

Peste umăr

Cornel Udrea- 60

În jocul nervos al degetelor pe butoanelor telecomenzii, în după-amiaza celei mai scurte duminici din an (căreia artificial i s-a tăiat a douăzeci şi patra oră, din raţiuni economice), privirile mi s-au oprit pe genericul emisiunii moderate de Mihai Tatulici la Realitatea Tv: „Televiziunea publică, a cui e?”. Printre invitaţi i-am recunoscut pe Tudor Giurgiu, preşedintele TVR, pe Ralu Filip şi Cristina Trepcea de la temutul CNA, dar şi pe senatorul George Pruteanu, profesorul care mai an ne învăţa, pe alt canal tv, să vorbim şi să scriem corect, tunând şi fulgerând împotriva anglicizării limbii române şi lovind violent în analfabetismul ori în semidoctismul nostru. Un punct important al dezbaterii îl constituia relaţia public – televiziune. Mai exact, ce anume oferă televiziunea publică consumatorului în schimbul banilor ce ni se iau cu japca, fără a fi consultaţi şi pe noi, contribuabilii. Aşa cum era de aşteptat, s-a subliniat faptul că în România televiziunea constituie principalul formator de opinie. Şi că ea are rolul primordial în a ne ridica nouă, oamenii obişnuiţi, nivelul de cultură. Subscriu. Deşi nu pricep nici în ruptul capului cum de nici onor moderatorul, nici stimabilii invitaţi n-au sesizat virgula – ce trona ca o împărăteasă călare pe şapte perne – dintre subiectul şi predicatul din titlul afişat de-a lungul întregii emisiuni pe ecran...
Astfel, gândul mi-a zburat la cultura adevărată, la munca de creaţie, la arta reală, nededată la talk-show-uri şi emisiuni în direct. La cei pentru care cultura nu este un act de ostentaţie, cu care epatează înaintea celor mulţi, ci parte a însăşi fiinţei lor.
Dacă până la Revoluţie scriitorii, actorii, muzicienii etc. din ţară se împărţeau în bucureşteni şi provinciali, astăzi, din păcate, clasificarea lor ţine de rating: eşti invitat în direct la o emisiune sau alta (nu neapărat culturală!) – exişti; nu eşti răsfăţatul principalelor canale – nu exişti. Însă, în ciuda impactului pe care televiziunea îl are, prezenţa „pe sticlă” nu are nimic de-a face nici cu valoarea artistului, nici cu munca de creaţie.
Un OM care a slujit cultura naţională de-a lungul întregii sale vieţi şi, cu toate acestea, a rămas insuficient cunoscut, este scriitorul clujean Cornel Udrea. Încă dintr-un timp când televiziunea română avea în radio un concurent redutabil, Cornel Udrea s-a îngrijit ca duminicile noastre să fie dacă nu mai vesele, măcar puţin mai senine. Ar fi greu să amintim aici măcar o parte a zecilor de cărţi al căror autor este ori titlurile spectacolelor de radio ori televiziune pe care le-a semnat, deşi, repet, mass-media nu l-a ridicat nici la rangul de guru, nici la cel de port-drapel al unei generaţii sau de deschizător de drumuri (ca pe atâţia alţii, care, cu chiu, cu vai, au scris câteva cărticele puternic susţinute cu fonduri de la Ministerul Culturii ori măcar de la comisiile de cultură judeţene)...
În 27 martie scriitorul clujean împlineşte „o frumoasă vârstă“. Motiv de sărbătoare nu doar pentru el, ci pentru întreaga cultură românească.
Aniversarea celor 60 de rodnici ani Cornel Udrea a transformat-o într-un real eveniment cultural. În 24 martie, scriitorul şi-a adunat „rezervaţia cu prieteni” pentru a oferi un adevărat regal.
Festivităţile au început la Studioul Regional de Radio Cluj cu reprezentaţia piesei semnate de Cornel Udrea, „Românie dragă, Elveţia mea”, având în distribuţie patru tinere talentate actriţe ale Naţionalului târg-mureşan, în regia lui Cristian Ioan.
Apoi, la Complexul Hotelier „Napoca" a avut loc lansarea a nu mai puţin de opt cărţi semnate de domnia sa, apărute la patru edituri clujene: Destăinuirile fazanului Rudolf (ed. a II-a), Domnişoara Aviara, Măgarul Troian – trei antologii de proză umoristică românească –, Fericiţi în interes de serviciu (teatru în limbile maghiară, germană, engleză, franceză, suedeză), Umbra verbului a fi (versuri), Ilfov şi Petrov (teatru), Rasputineria (teatru), Dincolo, pe malu-acesta (roman).
„Noutăţilor editoriale la... pachet”, ca să folosim expresia autorului de pe invitaţie, i s-au asociat două expoziţii: una de afişe de teatru, cărţi publicate, CD-uri şi DVD-uri semnate Cornel Udrea, printre care au fost presărate o parte dintre trofeele şi diplomele ce i-au fost acordate de-a lungul celor aproape patru decenii de rodnică trudă ca slujitor al culturii româneşti. Cea de-a doua expoziţie, „Un alt limbaj de lemn”, a adus în atenţie sculptura ambientală realizată de Ioan Udrea.
Masa festivă care a urmat a adus în faţa publicului artişti ce nu mai au de mult nevoie de nici o recomandare, precum: Florin Piersic, Alexandru Jula, Dumitru Fărcaş (în postura de interpret vocal şi admirabil recitator al unei creaţii patriotice semnate de poetul ardelean Ioan Alexandru), Ioan Bocşa, dar şi Aurel Moldoveanu – veniţi din toate colţurile ţările spre a fi alături de clujeni la marea lor sărbătoare.
Şi iar îmi fuge gândul aiurea! Fără să vreau, îmi trece prin cap că locul ar fi colcăit deopotrivă de reporterii televiziunilor cu acoperire naţională şi de cei ai posturilor tv de garsonieră, dacă protagonistul ar fi fost vreun fotbalist celebru ori măcar un bruneţel manelist cât de cât cunoscut. Că asta e „cultura“ din care vor televiziunile româneşti să se împărtăşească masele... Păcat!
Voichiţa Pălăcean-Vereş

Gaură financiară mare la TVR

TVR a depus la Parlament Raportul de activitate pe 2006

Televiziunea Română a depus la Parlament vineri, 13 aprilie 2007, Raportul de activitate pe anul 2006, după ce acesta a fost aprobat de Consiliul de Administraţie (CA) în şedinţa din 12 aprilie 2007, cu majoritate de voturi. Conform datelor financiare, Televiziunea Română a avut, în 2006, o cifră de afaceri netă de 498.176.053 lei, venituri de 504.937.147 lei şi cheltuieli de 522.075.024 lei. TVR a înregistrat în 2006 un rezultat contabil brut de minus 17.137.877 lei şi un profit financiar de 1.755.034 lei, rezultat din diferenţa dintre veniturile financiare şi cheltuielile financiare.

Veniturile din exploatare au fost de 502.036.523 lei, restul de 2.900.624 lei fiind venituri financiare. Taxa tv a adus Televiziunii Române 60% din totalul veniturilor din exploatare, încasările din publicitate au reprezentat 15%, iar alocaţiile de la bugetul statului, 23% din veniturile din exploatare. Alte venituri din exploatare - copiere casete, închirieri circuite transmisii, chirii, penalizări, alocaţii de la bugetele locale - au adus 2% din veniturile din exploatare ale Televiziunii Române.

În ceea ce priveşte cheltuielile, 1.145.590 lei au reprezentat cheltuieli financiare, iar cheltuielile de exploatare au fost de 520.929.434 lei. Acestea din urmă includ cheltuielile cu personalul, în valoare de 175.975.987 lei, adică 33,8% din cheltuielile de exploatare, cheltuielile privind prestaţiile externe, de 231.482.959 lei (44,4% din totalul cheltuielilor de exploatare), impozite şi taxe, în valoare de 60.143.364 lei (11,5% din totalul cheltuielilor de exploatare). La capitolul Concluzii, Raportul de activitate menţionează că, în cursul anului trecut, TVR a avut cheltuieli noi şi semnificative faţă de anul 2005, cum ar fi: plăţile totale către organismele de gestiune colective (14.269.337 lei faţă de 4.051.063 lei, în 2005), contribuţiile pentru constituirea fondului cinematografic, către CNC, în valoare de 11.533.794 lei, precum şi cheltuielile nedeductibile cu TVA-ul (aferentă activităţii de televiziune), în valoare de 47.217.324 lei, reprezentând de asemenea o cheltuială suplimentară faţă de 2005 pentru SRTv.

De asemenea, conform raportului de gestiune, TVR înregistra, la data de 31 decembrie 2006, creanţe în valoare de 35.555.765 lei şi datorii curente de 46.936.195 lei, alcătuite din datorii comerciale, datorii către personal, datorii faţă de bugetul de stat şi faţă de alţi creditori, toate acestea având scadenţe după data de 1 ianuarie 2007. Datoriile comerciale au fost achitate conform termenelor contractuale, iar obligaţiile către salariaţi şi către bugetul statului au fost onorate la termenele legale.

În raport se mai menţionează că, în 2006, TVR şi-a îndeplinit în mai mare măsură decât în anii precedenţi misiunea de serviciu public şi s-a apropiat mai mult ca niciodată de respectarea principiilor de echidistanţă, imparţialitate şi obiectivitate. Programele au fost prioritatea numărul unu pentru TVR, astfel încât s-au derulat proiecte importante precum TVR 50, Mari Români, Eurovision Junior, repoziţionarea cu succes a TVR 2 şi s-au lansat emisiuni şi formate noi.

Audienţele TVR 1 din 2006 au fost comparabile cu cele din 2005, în condiţiile în care audienţa pe total televiziuni, la nivel naţional, a scăzut, conform datelor furnizate de TNS-AGB şi prelucrate de Direcţia de Marketing a TVR. Astfel, TVR 1 şi-a menţinut poziţia de lider la nivel naţional, pe toată ziua, cu un rating mediu pe toată ziua de 2,8% şi o cotă de piaţă de 16,7%, fiind urmat de Pro TV (2,6% audienţă şi 15,6% cotă de piaţă) şi de Antena 1 (2,3% audienţă şi 13,5% cotă de piaţă). În ceea ce priveşte postul TVR 2, repoziţionarea acestuia a atras o uşoară scădere de audienţă, însă a dus la îmbunătăţirea structurii de public – tineri activi, din mediul urban, cu studii superioare. De exemplu, în luna mai 2006 comparativ cu aceeaşi lună a anului 2005, a crescut numărul telespectatorilor cu vârste cuprinse între 25-34 de ani (cu 31,1%), iar numărul telespectatorilor cu venituri mari a fost cu 30,6% mai mare. În 2006, TVR 2 s-a aflat pe locul al cincilea, la nivel naţional, pe toată ziua, cu 0,9% rating şi 5,3% cotă de piaţă. TVR Cultural şi-a consolidat poziţia pe piaţă, implicându-se activ în evenimente culturale majore, naţionale şi internaţionale: Eurovision Young Musicians, Festivalul George Enescu, Festivalul Internaţional de Jazz Sibiu 2006 etc. Canalul TVR Internaţional şi-a menţinut poziţia de lider al posturilor româneşti care emit în străinătate, prin îmbunătăţirea ofertei de programe şi a acoperirii.

Totodată, raportat la anii 2004 şi 2005, în 2006, profilul demografic al audienţei staţiilor publice s-a îmbunătăţit substanţial. Mai ales la nivel urban, audienţa TVR a înregistrat reale progrese, deşi în 2004-2005 publicul activ prefera cu precădere staţiile private. La TVR 1, dacă în 2005 faţă de 2004 audienţa în rândul publicului urban cu vârste între 18-29 ani a scăzut cu 18%, în 2006 faţă de 2005, a crescut cu 20%. La nivel naţional, în 2005 faţă de 2004, audienţa în rândul publicului cu vârste între 40 – 49 de ani a scăzut cu 1 %, în timp ce în 2006 faţă de 2005 a crescut cu 11%.

„Toate reuşitele în ceea ce priveşte programele presupun investiţii mari, pe care orice televiziune publică are datoria să le facă. Pe de altă parte, însă, principala sursă de finanţare, taxa tv, are acelaşi nivel, preţurile cresc constant şi apar noi categorii de cheltuieli”, a declarat preşedintele-director general al TVR, Tudor Giurgiu. „Spun încă o dată că situaţia financiară TVR nu este în niciun caz disperată, aşa cum au încercat unii să o prezinte, pierderile sunt nesemnificative în comparaţie cu alte televiziuni publice europene aflate de ani de zile pe pierdere, cum ar fi televiziunile din Spania, Portugalia, Franţa, Finlanda sau Norvegia. Este o situaţie care obligă conducerea televiziunii publice la o răspundere şi mai mare în luarea deciziilor manageriale”, a concluzionat Tudor Giurgiu.

Conform Legii 41/1994 republicată, Televiziunea Română depune un raport anual, împreună cu contul de execuţie bugetară, până la data de 15 aprilie a anului următor. După ce primeşte avizul comisiilor de cultură, artă şi mijloace de informare în masă, raportul de activitate este supus dezbaterii şi aprobării celor două Camere reunite.

Raportul de activitate al TVR pe anul 2006 va fi disponibil şi pe site-ul www.tvr.ro, la secţiunea Organizaţie – Raport de activitate.

Pentru plăcerea ochilor

Salutări

Frumoase de altădată

Periculos, scandalos

Cică Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei pritoceşte un proiect de lege prin care amprenta oricărei convorbiri telefonice efectuate de pe un telefon mobil să fie păstrată un an de zile. Încă un risc al intruziunilor arbitrare în viaţa oamenilor…
Alexandru PETRIA

Cadou

Premierul şi preşedintele se duelează în comunicate

13.04.2007


COMUNICAT DE PRESĂ


Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu l-a asigurat astăzi pe Franco Frattini vicepreşedintele Comisiei Europene, Comisar european pentru spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, că noua echipă guvernamentală va îndeplini angajamentele asumate în faţa partenerilor europeni. Premierul Tăriceanu a subliniat că Guvernul va urmări „fără nici o abatere obiectivele asumate în privinţa luptei împotriva corupţiei”.
„Domeniul justiţiei şi reformele în justiţie se află atât în atenţia Guvernului pe care îl conduc, cât şi a Comisiei Europene. L-am asigurat pe comisarul Franco Frattini că, după instalarea noului guvern, acţiunile pe care le-am convenit împreună cu Comisia Europeană vor fi duse la bun sfârşit, aşa cum s-a întâmplat cu tot ceea ce am convenit cu Comisia Europeană în perioada 2005-2006”, a afirmat primul-ministru după întâlnirea cu comisarul european desfăşurată astăzi la Zagreb.
Premierul Tăriceanu a adăugat că a avut o discuţie cu comisarul european despre relaţia României cu Uniunea Europeană.
Şeful Executivului a menţionat că la sfârşitului anului trecut a fost stabilit un mecanism de cooperare şi verificare între România şi Comisia Europeană, care să monitorizeze şi să evalueze progresele pe care ţara noastră le face în continuare în domeniul justiţiei.
Primul-ministru a arătat că săptămâna viitoare va avea loc la Luxemburg reuniunea ministerială la nivelul miniştrilor de justiţie şi interne. Miniştrii de justiţie, respectiv de interne, Tudor Chiuariu şi Cristian David, se vor întâlni cu comisarul european Franco Frattini pentru a-i prezenta în detaliu obiectivele pe care le vor avea în perioada următoare, în cadrul angajamentelor pe care România şi le-a luat în raport cu Comisia Europeană, a precizat premierul Tăriceanu.
Şeful Executivului a arătat că a primit asigurări din partea comisarului european că relaţia bună de cooperare, de înţelegere, de parteneriat, care a existat şi până acum între Comisia Europeană şi Guvernul României, va funcţiona în continuare. „Am primit asigurări că relaţia de parteneriat va continua să funcţioneze şi că noii miniştri se vor bucura de toată încrederea firească pe care o merită o ţară parteneră în cadrul UE”, a precizat premierul Tăriceanu.
Primul-ministru a spus că a discutat cu comisarul Franco Frattini şi despre situaţia politică din România.


Biroul de presă
COMUNICAT DE PRESA
(13 aprilie 2007) Administraţia Prezidenţială constată cu o reală îngrijorare tendinţa evidentă a primului ministru Călin Popescu Tăriceanu de a exporta tensiunea politică internă în a cărei generare a avut un important rol personal.
Administraţia Prezidenţială consideră că încercarea premierului de discreditare a preşedintelui României, în contextul unei întâlniri, la Zagreb, cu domnul Franco Frattini, vicepreşedinte al Comisiei Europene, comisar pentru justiţie, securitate şi libertate este o probă de iresponsabilitate politică.

Administraţia Prezidenţială apreciază că acest gest iresponsabil este unic în istoria postdecembristă a României şi provoacă prejudicii nemeritate ţării.

În ultima perioadă, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că a renunţat la lupta politică internă şi s-a dedicat în exclusivitate binelui public. Îi reamintim acestuia doar câteva din recentele decizii contrare interesului public: amânarea nejustificată a datei pentru alegerile euro-parlamentare, ruperea alianţei politice în numele căreia a putut prelua funcţia pe care o deţine în prezent şi construirea netransparentă a unei noi majorităţi.
Departamentul de Comunicare Publica
13 Aprilie 2007

Traian Băsescu, Ion Iliescu şi Corneliu Coposu

Îmi place Traian Băsescu precum sarea pe rană, dar recunosc că are un instinct politic fantastic. Prin anunţarea intenţiei de-a demisiona dacă este suspendat de Parlament a procedat magistral. Cât este el de ros de păcate, ştie să se orienteze salutar în situaţiile limită şi are capacitatea rară de-a coagula pasional masele în jurul său. În istoria recentă doar Ion Iliescu şi regretatul Corneliu Coposu au mai reuşit asta. Bineînţeles, fiecare pe drumul său.
Alexandru PETRIA

Basescu demisioneaza daca e suspendat (interviu în Cotidianul) SENZAŢIONAL

“Exista vreo sansa de impacare cu premierul Calin Popescu Tariceanu?

Cred ca sintem exponentii a doua tendinte diametral opuse. Ziaristii s-au obisnuit sa vada lucrurile ca o disputa intre Palate, ca o disputa intre persoane. Atunci cind s-au produs razgindirea si abandonarea ideii de alegeri anticipate, eu am inteles precis ca reprezentam viziuni politice diferite. Eu, in relatia cu Guvernul, cu premierul, imi doream modernizarea rapida a statului; iar de cealalta parte mi-a aparut un premier care era dependent de influenta oligarhilor. In aceasta ecuatie, nu are cum sa existe impacare.”
- vezi http://www.cotidianul.ro/index.php?id=10211&art=27195&cHash=7a224b022o