sâmbătă, 28 iulie 2007
Pilangiul Băse, astronauţii pilangii
Mirare cu gura până la urechi prin colţuri că astronauţii americani beau...! Dar noi nu-l avem pe pilangiul de Băsescu la Cotoceni, ca preşedinte? Beţivii ajung sus, s-ar zice, chiar dau ture în jurul Pământului.
A.P.
A.P.
Paranoia lui Băsescu
În "România liberă" Tom Gallager a publicat un articol interesant. Merită să-l citiţi:
Acces de grandomanie la Cotroceni?
Vestea ca Traian Basescu se proclamariseste "presedinte de nota 10+" m-a siderat. Ma intrebam ce anume l-a putut determina pe acest om sa uite, fie si pentru o clipa, ca este la fel de failibil ca noi toti.
Apoi mi-am amintit de o intrevedere avuta cu Emil Constantinescu in 2001, cu ocazia unei conferinte desfasurate la Castelul Windsor, intr-o aripa a palatului rezervata unor astfel de evenimente.
Reuniunea aborda tema moralitatii in politica, organizatorul ei fiind defunctul conservator Michael Alison, politician eminent care a militat, ani buni, pentru mentinerea influentei Bisericii Anglicane intr-o Mare Britanie moderna.
Doamna Zoe Petre a admis la un moment dat ca evenimentul le parea cam anost oaspetilor romani, drept care s-au furisat, pret de cateva ore, in afara palatului pentru a mai scapa de obositoarele indemnuri la o politica pusa eminamente in slujba binelui.
Emil Constantinescu era nerabdator sa se intoarca la Bucuresti, astfel ca nu prea avea timp de discutii cu mine. M-am conformat, fara ofuscari, solicitarii de a ma limita la un miniinterviu, mai ales ca doamna Petre avusese amabilitatea de a-mi raspunde deja la o serie intreaga de intrebari.
Mi-am ratat insa interviul din start, adresandu-i fostului presedinte naiva intrebare despre eventuale regrete avute in legatura cu vreuna din deciziile luate pe parcursul mandatului, pentru care nu ar mai opta ca atare. Vizibil enervat, Constantinescu a sarit ca ars de pe sofa si a raspuns repetativ si animat: "Je ne regrette rien!". Era, categoric, momentul sa ma retrag.
Cand vad acum ca Traian Basescu face o afirmatie de similara negare a realitatii, tind sa cred ca domnia sa este pe cale de a cadea in aceeasi "capcana Constantinescu".
Sa-si pregateasca cumva in avans schite de bilant al primului sau mandat prezidential? Daca da, atunci continutul intregii sinteze este lesne de anticipat: Calin Popescu Tariceanu, unicul vinovat pentru faptul ca nota ce-i revine merituosului presedinte este de doar 10±, nu de 500! Am fost cel putin la fel de socat constatand ca declaratia fusese facuta in fata unei audiente compuse din
tineri politicieni - carora seful statului le comunica, de fapt, ca se considera "cel mai tare din parcare".
Tinerii cu ambitii politice trebuie mai intai sa invete lectia smereniei, a atitudinii respectuoase si a comportamentului modest, precum si cea a cultivarii spiritului constant autocritic, altfel se vor comporta curand ca niste bulibasi desemnati, asteptand ca anturajul sa proclame nonstop si la unison: "Da, sefu’, sa traiti, sefu’, mata nu poti gresi!".
Mi-am mai reamintit de o reuniune desfasurata anul trecut la Ministerul de Interne, in cadrul careia functionari publici din Letonia urmau sa explice omologilor si publicului din Bucuresti modalitatile prin care letonii au reusit sa reformeze sistemul administratiei publice din tara lor.
Oaspetii s-au dovedit locutori sinceri, punctand deschis toate greselile comise pe parcursul anilor, efectele lor inerente, cat si solutiile gasite spre rectificare. Cativa oficiali romani nu si-au putut ascunde zambetele zeflemitoare - cu o asemenea atitudine autocritica, era clar ca natafletii de baltici nu urmau sa fie luati in serios.
Functionarul public roman, fie el tanar sau batran, nu admite nicicand ca este departe de perfectiune, preferand refrenul performantelor constante - sirul realizarilor sale fiind cel mult intrerupt de incompetenta altora sau de circumstante dincolo de controlul sau.
Judecand dupa reactia auditoriului, marturisirea sobra despre erorile comise parea sa echivaleze cu o internare benevola intr-un ospiciu.
Ca atare, balticii nu au reusit defel a-i impresiona pe colegii damboviteni prezenti - "mari fraieri, dom’le" -, in pofida faptului ca, cel putin in materie de accesare a fondurilor structurale europene, letonii s-au descurcat infinit mai bine - aspect datorat, fireste, reformelor desfasurate.
Unul din motivele pentru care l-am stimat, alaturi de nenumarati romani, pe actualul presedinte al tarii a fost tocmai capacitatea lui Traian Basescu de a-si admite greselile cu o admirabila franchete, nepretinzand - cel putin pana acum - ca ar fi perfectiunea intruchipata.
Dar daca va fi decis, mai nou, ca este cazul sa schimbe placa si stilul, oferind spectacole demne cel mult de Versailles-ul premergator Revolutiei Franceze, nicidecum insa de Cotrocenii secolului XXI, atunci credibilitatea i se va duce pe apa sambetei mai rapid decat i-ar putea calcula acesteia imaginarul debit, urmand ca domnia sa sa-si ia in primire locul situat pe aceeasi treapta cu Emil Constantinescu - cu sau fara un al doilea mandat.
Acces de grandomanie la Cotroceni?
Vestea ca Traian Basescu se proclamariseste "presedinte de nota 10+" m-a siderat. Ma intrebam ce anume l-a putut determina pe acest om sa uite, fie si pentru o clipa, ca este la fel de failibil ca noi toti.
Apoi mi-am amintit de o intrevedere avuta cu Emil Constantinescu in 2001, cu ocazia unei conferinte desfasurate la Castelul Windsor, intr-o aripa a palatului rezervata unor astfel de evenimente.
Reuniunea aborda tema moralitatii in politica, organizatorul ei fiind defunctul conservator Michael Alison, politician eminent care a militat, ani buni, pentru mentinerea influentei Bisericii Anglicane intr-o Mare Britanie moderna.
Doamna Zoe Petre a admis la un moment dat ca evenimentul le parea cam anost oaspetilor romani, drept care s-au furisat, pret de cateva ore, in afara palatului pentru a mai scapa de obositoarele indemnuri la o politica pusa eminamente in slujba binelui.
Emil Constantinescu era nerabdator sa se intoarca la Bucuresti, astfel ca nu prea avea timp de discutii cu mine. M-am conformat, fara ofuscari, solicitarii de a ma limita la un miniinterviu, mai ales ca doamna Petre avusese amabilitatea de a-mi raspunde deja la o serie intreaga de intrebari.
Mi-am ratat insa interviul din start, adresandu-i fostului presedinte naiva intrebare despre eventuale regrete avute in legatura cu vreuna din deciziile luate pe parcursul mandatului, pentru care nu ar mai opta ca atare. Vizibil enervat, Constantinescu a sarit ca ars de pe sofa si a raspuns repetativ si animat: "Je ne regrette rien!". Era, categoric, momentul sa ma retrag.
Cand vad acum ca Traian Basescu face o afirmatie de similara negare a realitatii, tind sa cred ca domnia sa este pe cale de a cadea in aceeasi "capcana Constantinescu".
Sa-si pregateasca cumva in avans schite de bilant al primului sau mandat prezidential? Daca da, atunci continutul intregii sinteze este lesne de anticipat: Calin Popescu Tariceanu, unicul vinovat pentru faptul ca nota ce-i revine merituosului presedinte este de doar 10±, nu de 500! Am fost cel putin la fel de socat constatand ca declaratia fusese facuta in fata unei audiente compuse din
tineri politicieni - carora seful statului le comunica, de fapt, ca se considera "cel mai tare din parcare".
Tinerii cu ambitii politice trebuie mai intai sa invete lectia smereniei, a atitudinii respectuoase si a comportamentului modest, precum si cea a cultivarii spiritului constant autocritic, altfel se vor comporta curand ca niste bulibasi desemnati, asteptand ca anturajul sa proclame nonstop si la unison: "Da, sefu’, sa traiti, sefu’, mata nu poti gresi!".
Mi-am mai reamintit de o reuniune desfasurata anul trecut la Ministerul de Interne, in cadrul careia functionari publici din Letonia urmau sa explice omologilor si publicului din Bucuresti modalitatile prin care letonii au reusit sa reformeze sistemul administratiei publice din tara lor.
Oaspetii s-au dovedit locutori sinceri, punctand deschis toate greselile comise pe parcursul anilor, efectele lor inerente, cat si solutiile gasite spre rectificare. Cativa oficiali romani nu si-au putut ascunde zambetele zeflemitoare - cu o asemenea atitudine autocritica, era clar ca natafletii de baltici nu urmau sa fie luati in serios.
Functionarul public roman, fie el tanar sau batran, nu admite nicicand ca este departe de perfectiune, preferand refrenul performantelor constante - sirul realizarilor sale fiind cel mult intrerupt de incompetenta altora sau de circumstante dincolo de controlul sau.
Judecand dupa reactia auditoriului, marturisirea sobra despre erorile comise parea sa echivaleze cu o internare benevola intr-un ospiciu.
Ca atare, balticii nu au reusit defel a-i impresiona pe colegii damboviteni prezenti - "mari fraieri, dom’le" -, in pofida faptului ca, cel putin in materie de accesare a fondurilor structurale europene, letonii s-au descurcat infinit mai bine - aspect datorat, fireste, reformelor desfasurate.
Unul din motivele pentru care l-am stimat, alaturi de nenumarati romani, pe actualul presedinte al tarii a fost tocmai capacitatea lui Traian Basescu de a-si admite greselile cu o admirabila franchete, nepretinzand - cel putin pana acum - ca ar fi perfectiunea intruchipata.
Dar daca va fi decis, mai nou, ca este cazul sa schimbe placa si stilul, oferind spectacole demne cel mult de Versailles-ul premergator Revolutiei Franceze, nicidecum insa de Cotrocenii secolului XXI, atunci credibilitatea i se va duce pe apa sambetei mai rapid decat i-ar putea calcula acesteia imaginarul debit, urmand ca domnia sa sa-si ia in primire locul situat pe aceeasi treapta cu Emil Constantinescu - cu sau fara un al doilea mandat.
vineri, 27 iulie 2007
Scrisori (autentice) ale copiilor către Dumnezeu
"Dragă Dumnezeule! Daca eşti atent duminica în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi."
"Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."
"Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare, ce l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto..."
"La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?"
"De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?"
"Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?"
"Tu chiar aşa ai proiectat girafa sau din greşeală a ieşit aşa?"
"De ce laşi oamenii sp moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?"
"Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le încurci între ele?"
"Tu ştii despre lucruri înainte să fie inventate?"
"Bunicul a spus că Tu deja erai când a fost el copil. Cât de vechi eşti?"
"Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel."
"Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine... dar te rog să nu-i
faci rău!"
"Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica."
"Cum se poate că pe vremuri atâtea minuni ai făcut şi acum nu-i nici una? Cum se poate, că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."
"Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!"
"Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu funcţionează ..."
"Pun pariu că e foarte greu să iubeşti pe toţi de pe pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge."
marți, 24 iulie 2007
luni, 23 iulie 2007
Protest la Radio Romania Actualitati- pro Doina Jalea
Scrisoare deschisă către Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, Comisiile pentru Cultură Arte Mijloace de Informare în Masă din Camera Deputaţilor şi Senatul României, Preşedinţia României,
Următorii jurnalişti de la Radio România Actualităţi dezaprobăm public presiunile şi hărţuirea profesională continuă la care este supusă Doina Jalea – Redactor Şef la Radio România Actualităţi, de către Doru Vasile Ionescu – Director Departament de Producţie Editorială din Societatea Română de Radiodifuziune, presiuni care au dus la cererea de demisie a acesteia din funcţia de Redactor Şef.
Sperăm că aceste presiuni nu au substrat politic.
Semnalăm faptul că există multe disfuncţionalităţi în SRR (constatate şi de experţi străini): lipsa unei strategii la nivelul corporaţiei, implementarea cu forţa a sistemului Radio Man în ciuda opoziţiei corpului tehnic, încercarea scoaterii din grilă a unor emisiuni de atitudine, restricţii financiare inexplicabile în condiţiile în care Radio România Actualităţi cheltuieşte doar 8% din bugetul SRR, etc.
Ne solidarizăm cu Redactorul Şef şi solicităm Consiliului de Administraţie şi Comisiilor de Specialitate analizarea publică urgentă (în prezenţa jurnaliştilor şi a corpului tehnic) a activităţii de Redactor Şef a doamnei Doina Jalea.
Semnatarii consideră că evaluarea activităţii profesionale a Doinei Jalea de către Doru Vasile Ionescu, pune implicit sub semnul întrebării munca editorială a jurnaliştilor şi a echipei tehnice de la Radio România Actualităţi, deşi audienţele au crescut, iar publicul percepe schimbarea pozitivă a radioprogramelor noastre.
Sperăm în deschiderea instituţiilor cărora ne adresăm şi ne rezervăm dreptul de a recurge şi la alte forme de protest.
Semnează:
1. PAUL GRIGORIU2. DAN CREŢA3. ALEXANDRU RUSU4. GEORGE ENACHE5. MARIN CONSTANTIN6. FLORIN HELMIS7. DANIEL RUSE8. EUGEN RUSU9. FLORIN IONESCU10. CRISTINA SÂRBU11. MIHAELA HELMIS12. DANIELA MIHAI SOARE13. MIHAELA ENACHE14. BOGDAN RĂDULESCU15. DANIEL NEGUŢ16. POMPILIUS ONOFREI17. SEPTIMIU ROMAN18. CERASELA RĂDULESCU19. DANIELA MATEI20. MARIA FILIPESCU21. SIMONA SERBANESCU22. CRISTIAN CURTE23. ROXANA DUMITRESCU24. LUMINIŢA ROMAN25. DIANA ŞIŞU26. ADRIANA TUREA27. FELICIA MOCANU28. DOINA CREŢU29. EUGENIA BUZUN30. ALLA STÂNCARU31. CĂTĂLIN CÂRNU32. MIHAELA ŞTEFAN33. COSTIN ENACHE34. ORODEL OLARU35. MARIA RADU36. MIHAI DULGHERU37. GABRIEL TRĂISTARU38. DRAGOŞ DUMITRU39. ROXANA DINU40. RAMONA ALEXANDRESCU41. BEATRICE FILIP42. MIHAELA MUREŞAN – CLUJ43. MIHAI CORNELIU SECELEAN – BRAŞOV44. OANA TIMOC – SATU MARE45. SIMONA UŢĂ – PRAHOVA46. ION VULCAN – SIBIU47. GHEORGHE ZAVELEA – IALOMIŢA ŞI CĂLĂRAŞI48. TITUS STOICHIŢOIU – GORJ49. CARMEN VULCAN – SIBIU50. MIRCEA PALLZ – ARGEŞ51. DANA LEPĂDAT – VRANCEA52. ALINA BUJANCĂ – COVASNA53. DORIN CORPADE – ALBA, HUNEDOARA
sâmbătă, 21 iulie 2007
marți, 17 iulie 2007
Cum vrea Guvernul sa mareasca pensiile
Textul scrisorii transmise ieri preşedintelui României, Traian Băsescu, cu privire la modificarea Legii pensiilor
Stimate domnule Preşedinte,
Avem onoarea ca, în legătură cu Legea de modificare şi completare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, să vă prezentăm o serie de precizări, în baza mandatului pe care l-am primit din partea domnului Prim Ministru.
După cum vă este cunoscut, începând cu 1 ianuarie 2007, România, ca stat membru al Uniunii Europene, aplică prevederile Cartei Social-Europene. Conform art. 23 din Cartă, România trebuie să respecte dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială în sensul asigurării unor resurse suficiente care să le permită o existenţă decentă.
Asumarea unei decizii politice precum este cea privind majorarea pensiilor este un atribut instituţional al Guvernului care, prin mecanismele democratice prevăzute în Constituţie, răspunde în faţa Parlamentului pentru deciziile sale. Această decizie a fost susţinută deja de Parlament prin adoptarea Legii de modificare şi completare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Guvernul României îşi asumă, aşa cum a făcut în permanenţă de la investire şi până în prezent, obligaţiile interne şi externe ce decurg din Programul de Guvernare aprobat de Parlament şi din calitatea de membru al Uniunii Europene. Aceste obligaţii vor fi incluse şi în construcţia bugetară a anului 2008 şi se referă la alocaţii consistente pentru domeniile prioritare: educaţie, sănătate, infrastructură, agricultură, asistenţă şi asigurări sociale precum şi plata contribuţiei României pentru bugetul comunitar şi pentru absorbţia fondurilor europene.
Garanţia îndeplinirii obligaţiilor asumate decurge în primul rând din modul în care Guvernul şi-a onorat angajamentele din Programul de Guvernare. Produsul intern brut a crescut în anul 2006 faţă de 2005 cu 18,9% în termeni nominali, respectiv 7,7% în termeni reali. Anul 2007 este prognozat cu o creştere a PIB-ului de 14% în termeni nominali, respectiv 6,5% în termeni reali. Aplicarea cotei unice a dus la creşterea spectaculoasă a încasărilor bugetare dar şi la o sporire a câştigurilor angajaţilor şi întreprinzătorilor.
Toate acestea s-au reflectat într-o creştere a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 2005 – 2007 cu peste 40%.
După cum se ştie, angajamentul din Programul de guvernare cu privire la majorarea pensiilor prevede o creştere cu 30 % în termeni reali.
Situaţia creşterii procentuale a punctului de pensie pentru perioada 2004 – 2007 se prezintă astfel:
Data Creşterea procentuală a punctului de pensie
Ian. 2005 3,0%
Ian. 2006 9,3%
Sept. 2006 5,0%
Total 2006 14,8%
Ian. 2007 16,8%
Sept. 2007 5,0%
Total 2007 22,6%
Valoarea nominală a punctului de pensie va creşte de la 286,95 RON în dec. 2004 la 416,01 în septembrie 2007 deci o creştere procentuală de 44,98 % iar în termeni reali: 26,3 %.
Situaţia pensiei medii în termeni nominali pentru perioada decembrie 2004 –decembrie 2007 se prezintă astfel:
Data Pensia medie de asigurări sociale în termeni nominali
Decembrie 2004 252 RON
Decembrie 2006 325 RON (creştere de 28% faţă de 2004)
Decembrie 2007 407 RON (creştere de 61% faţă de 2004)
după majorarea de la 1 sept. a.c)
Având în vedere dezvoltarea economică susţinută din ultimii ani, creşterea mai importantă a pensiilor aşa cum este prevăzută pentru anul 2008 se înscrie într-o logică firească a acumulărilor, deplin sustenabilă economic.
Efectele dezvoltării economice, a câştigurilor salariale şi a numărului de salariaţi vor permite, în anul 2008, o creştere a pensiilor cu 43%, faţă de nivelul actual şi, în consecinţă, creşterea punctului de pensie de la 396 lei la 568 lei, respectiv 37,5% din salariul mediu brut.
Toate aceste măsuri se vor realiza fără majorarea unor impozite sau taxe precum şi prin respectarea calendarului privind introducerea pilonului doi de pensii şi reducerea CAS.
Potrivit datelor furnizate de Comisia Naţională de Prognoză, în perioada 2009-2013 România va înregistra o creştere economică într-o medie anuală de aproape 6% pe an, iar numărul locurilor de muncă va creşte cu 400.000, ceea ce garantează majorărilor de pensii din anul 2008 un caracter sustenabil.
În ce priveşte prevederile proiectului de lege a pensiilor privind anul 2009, îndeplinirea acestora va depinde de modul în care viitorul Guvern va înţelege să-şi reasume acest obiectiv şi să-şi ordoneze priorităţile.
În concluzie, Guvernul României îşi reafirmă poziţia potrivit căreia există resursele necesare majorării pensiilor în anul 2008 cu 43% - ca o consecinţă a dezvoltării economice - precum şi condiţiile ca până în anul 2013 aceasta majorare să fie sustenabilă. În acest fel Guvernul îşi va duce la îndeplinire obiectivul central al mandatului său şi anume dezvoltarea economică şi punerea acesteia în slujba bunăstării cetăţenilor, cu deosebire în favoarea categoriilor celor mai defavorizate ale tranziţiei.
Cu deosebită consideraţie,
Varujan Vosganian
Ministrul economiei şi finanţelor
Paul Păcuraru
Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse
Stimate domnule Preşedinte,
Avem onoarea ca, în legătură cu Legea de modificare şi completare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, să vă prezentăm o serie de precizări, în baza mandatului pe care l-am primit din partea domnului Prim Ministru.
După cum vă este cunoscut, începând cu 1 ianuarie 2007, România, ca stat membru al Uniunii Europene, aplică prevederile Cartei Social-Europene. Conform art. 23 din Cartă, România trebuie să respecte dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială în sensul asigurării unor resurse suficiente care să le permită o existenţă decentă.
Asumarea unei decizii politice precum este cea privind majorarea pensiilor este un atribut instituţional al Guvernului care, prin mecanismele democratice prevăzute în Constituţie, răspunde în faţa Parlamentului pentru deciziile sale. Această decizie a fost susţinută deja de Parlament prin adoptarea Legii de modificare şi completare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Guvernul României îşi asumă, aşa cum a făcut în permanenţă de la investire şi până în prezent, obligaţiile interne şi externe ce decurg din Programul de Guvernare aprobat de Parlament şi din calitatea de membru al Uniunii Europene. Aceste obligaţii vor fi incluse şi în construcţia bugetară a anului 2008 şi se referă la alocaţii consistente pentru domeniile prioritare: educaţie, sănătate, infrastructură, agricultură, asistenţă şi asigurări sociale precum şi plata contribuţiei României pentru bugetul comunitar şi pentru absorbţia fondurilor europene.
Garanţia îndeplinirii obligaţiilor asumate decurge în primul rând din modul în care Guvernul şi-a onorat angajamentele din Programul de Guvernare. Produsul intern brut a crescut în anul 2006 faţă de 2005 cu 18,9% în termeni nominali, respectiv 7,7% în termeni reali. Anul 2007 este prognozat cu o creştere a PIB-ului de 14% în termeni nominali, respectiv 6,5% în termeni reali. Aplicarea cotei unice a dus la creşterea spectaculoasă a încasărilor bugetare dar şi la o sporire a câştigurilor angajaţilor şi întreprinzătorilor.
Toate acestea s-au reflectat într-o creştere a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 2005 – 2007 cu peste 40%.
După cum se ştie, angajamentul din Programul de guvernare cu privire la majorarea pensiilor prevede o creştere cu 30 % în termeni reali.
Situaţia creşterii procentuale a punctului de pensie pentru perioada 2004 – 2007 se prezintă astfel:
Data Creşterea procentuală a punctului de pensie
Ian. 2005 3,0%
Ian. 2006 9,3%
Sept. 2006 5,0%
Total 2006 14,8%
Ian. 2007 16,8%
Sept. 2007 5,0%
Total 2007 22,6%
Valoarea nominală a punctului de pensie va creşte de la 286,95 RON în dec. 2004 la 416,01 în septembrie 2007 deci o creştere procentuală de 44,98 % iar în termeni reali: 26,3 %.
Situaţia pensiei medii în termeni nominali pentru perioada decembrie 2004 –decembrie 2007 se prezintă astfel:
Data Pensia medie de asigurări sociale în termeni nominali
Decembrie 2004 252 RON
Decembrie 2006 325 RON (creştere de 28% faţă de 2004)
Decembrie 2007 407 RON (creştere de 61% faţă de 2004)
după majorarea de la 1 sept. a.c)
Având în vedere dezvoltarea economică susţinută din ultimii ani, creşterea mai importantă a pensiilor aşa cum este prevăzută pentru anul 2008 se înscrie într-o logică firească a acumulărilor, deplin sustenabilă economic.
Efectele dezvoltării economice, a câştigurilor salariale şi a numărului de salariaţi vor permite, în anul 2008, o creştere a pensiilor cu 43%, faţă de nivelul actual şi, în consecinţă, creşterea punctului de pensie de la 396 lei la 568 lei, respectiv 37,5% din salariul mediu brut.
Toate aceste măsuri se vor realiza fără majorarea unor impozite sau taxe precum şi prin respectarea calendarului privind introducerea pilonului doi de pensii şi reducerea CAS.
Potrivit datelor furnizate de Comisia Naţională de Prognoză, în perioada 2009-2013 România va înregistra o creştere economică într-o medie anuală de aproape 6% pe an, iar numărul locurilor de muncă va creşte cu 400.000, ceea ce garantează majorărilor de pensii din anul 2008 un caracter sustenabil.
În ce priveşte prevederile proiectului de lege a pensiilor privind anul 2009, îndeplinirea acestora va depinde de modul în care viitorul Guvern va înţelege să-şi reasume acest obiectiv şi să-şi ordoneze priorităţile.
În concluzie, Guvernul României îşi reafirmă poziţia potrivit căreia există resursele necesare majorării pensiilor în anul 2008 cu 43% - ca o consecinţă a dezvoltării economice - precum şi condiţiile ca până în anul 2013 aceasta majorare să fie sustenabilă. În acest fel Guvernul îşi va duce la îndeplinire obiectivul central al mandatului său şi anume dezvoltarea economică şi punerea acesteia în slujba bunăstării cetăţenilor, cu deosebire în favoarea categoriilor celor mai defavorizate ale tranziţiei.
Cu deosebită consideraţie,
Varujan Vosganian
Ministrul economiei şi finanţelor
Paul Păcuraru
Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse
Securitatea criminala
HotNews.ro a prezentat un asa numit „plan de masuri” al Securitatii adoptat pe 18 august 1980 impotriva angajatilor de la Europa Libera si desecretizat de SIE. Documentele demonstreaza negru pe alb un fapt notoriu, dar negat de fosii ofiteri: Securitatea organiza si coordona asasinate.Serviciul de Informatii Externe a pastrat la secret aceste documente pana acum doua luni, cand au fost declasificate. Ele fac parte din dosarul de urmarire al fostului director al Europei Libere, Noel Bernard, mort in conditii suspecte in februarie 1981, dosar completat abia acum cu inca 80 de pagini scoase de la secret.
joi, 12 iulie 2007
Documentul Vaticanului care a nemultumit crestinii
CONGREGAŢIA PENTRU DOCTRINA CREDINŢEI
Răspunsuri la unele întrebări privind anumite aspecte ale doctrinei Bisericii
Introducere
Conciliul Vatican II, prin Constituţia Dogmatică "Lumen Gentium" despre Biserică şi prin decretele "Unitatis redintegratio" despre ecumenism şi "Orientalium Ecclesiarum" despre Bisericile Răsăritene, a contribuit în mod decisiv la o reînnoire a ecleziologiei catolice. Suveranii Pontifi au contribuit de asemenea la această reînnoire oferind aprofundări şi îndrumări pentru practică: Papa Paul al VI-lea în Enciclica "Ecclesiam suam" din 1964 şi Papa Ioan Paul al II-lea în Enciclica "Ut unum sint" din 1995.
Datoria ulterioară a teologilor de a explica cu mai mare claritate diferitele aspecte ale ecleziologiei a condus la înflorirea unei ample literaturi pe această temă. Tematica s-a revelat, de fapt, extrem de rodnică, dar uneori a avut nevoie şi de clarificări prin intermediul unor definiri şi corecturi precise, precum Declaraţia "Mysterium Ecclesiae" din 1973, Scrisoarea adresată Episcopilor Bisericii Catolice "Communionis notio" din 1992 şi Declaraţia "Dominus Iesus" din 2000, toate publicate de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei.
Amploarea subiectului şi noutatea multor teme implicate continuă să provoace reflecţia teologică. Între multele noi contribuţii din domeniu unele nu sunt lipsite de interpretări eronate care la rândul lor suscită confuzie şi îndoieli. Mai multe astfel de interpretări au fost supuse atenţiei Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Dată fiind universalitatea doctrinei catolice privind Bisericii, Congregaţia doreşte să răspundă la aceste probleme clarificând semnificaţia autentică a unor expresii ecleziologice folosite în Magisteriu, care în dezbaterea teologică riscă să fie greşit înţelese.
Răspunsurile la întrebări
Prima întrebare: Conciliul Vatican II a schimbat doctrina catolică privind Biserica?
Răspuns: Conciliul Vatican II nu a schimbat şi nici nu a intenţionat să schimbe această doctrină, ci mai degrabă a dezvoltat-o, a aprofundat-o şi a explicat-o deplin.
Tocmai acest lucru l-a afirmat Papa Ioan al XXIII-lea la începutul Conciliului. Papa Paul al VI-lea a repetat acelaşi lucru şi l-a comentat în actul de promulgare a Constituţiei "Lumen Gentium": "Un comentariu mai bun nu se poate face decât spunând că această promulgare nu schimbă cu adevărat nimic din doctrina tradiţională. Ceea ce a dorit Cristos, dorim şi noi. Ceea ce era, rămâne în continuare. Ceea ce Biserica a învăţat timp de secole, învăţăm şi noi. În termeni simpli, ceea ce era trăit, acum este exprimat; ceea ce era incert, este acum clarificat; ceea ce era meditat, discutat, uneori în controversă, este acum pus împreună într-o formulare clară" (Papa Paul al VI-lea, Alocuţiunea din 21 noiembrie 1964; AAS 56 [1964] 1009-1010 - traducere în L'Osservatore Romano, 22 noiembrie 1964,3). Episcopii au exprimat în repetate rânduri şi au împlinit această intenţie.
A doua întrebare: Care este semnificaţia afirmaţiei potrivit căreia Biserica lui Cristos subzistă în Biserica Catolică?
Răspuns: Cristos "a constituit pe pământ" o singură Biserică şi a instituit-o ca şi "comunitate vizibilă şi spirituală", care de la începuturile sale şi de-a lungul secolelor a existat şi va exista mereu, şi numai în ea se găsesc toate elementele instituite de Cristos însuşi. "Aceasta este Biserica unică a lui Cristos pe care o mărturisim în crez una, sfântă, catolică şi apostolică. [...] Această Biserică, orânduită şi organizată în această lume ca societate, subzistă în Biserica Catolică, cârmuită de urmaşul lui Petru şi de episcopii în comuniune cu el" (CVII LG 8).
În Constituţia Dogmatică "Lumen Gentium", la nr. 8, subzistenţa înseamnă această durabilă continuitate istorică şi permanenţa tuturor elementelor instituite de Cristos în Biserica Catolică, în care se găseşte în mod concret Biserica lui Cristos pe acest pământ.
Este posibil, potrivit doctrinei catolice, să se afirme corect că Biserica lui Cristos este prezentă şi lucrătoare în Bisericile şi Comunităţile ecleziale care nu sunt încă în deplină comuniune cu Biserica Catolică, graţie elementelor de sfinţire şi de adevăr prezente în ele. Cu toate acestea, cuvântul "subzistă" poate fi atribuit numai Bisericii Catolice, tocmai pentru că se referă tocmai la caracteristica unităţii pe care o mărturisim în simbolurile credinţei (Cred... Biserica "una"); şi această Biserică "una" subzistă în Biserica Catolică (LG 8).
A treia întrebare: De ce este folosită expresia "subzistă în" şi nu cuvântul simplu "este"?
Răspuns: Folosirea acestei expresii, care indică deplina identitate a Bisericii lui Cristos cu Biserica Catolică, nu schimbă doctrina privind Biserica. Mai degrabă, vine din şi exprimă mai clar faptul că există în afara structurii ei "numeroase elemente de sfinţire şi de adevăr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolică" (LG 8).
"Prin urmare, aceste Biserici şi comunităţile despărţite, deşi socotim că suferă de carenţe, nu sunt nicidecum lipsite de semnificaţie şi de valoare în misterul mântuirii. Duhul lui Cristos nu refuză să le folosească drept mijloace de mântuire, a căror valoare derivă din însăşi plinătatea harului şi a adevărului care a fost încredinţată Bisericii Catolice" (CVII, Decretul "Unitatis Redintegratio" 3).
A patra întrebare: De ce Conciliul Vatican II foloseşte termenul de "Biserici" cu referire la Bisericile răsăritene separate de deplina comuniune cu Biserica Catolică?
Răspuns: Conciliul a dorit să adopte folosirea tradiţională a termenului: "Întrucât aceste Biserici, deşi despărţite, au sacramente adevărate şi, mai ales, în puterea succesiunii apostolice, au Preoţia şi Euharistia, prin care rămân foarte strâns unite cu noi" (UR 15), merită titlul de "Biserici particulare locale" (UR 14), şi sunt numite Biserici surori ale Bisericilor catolice particulare (UR 14; Ioan Paul al II-lea, Ut unum sint, 56).
"Astfel, prin celebrarea Euharistiei Domnului în fiecare dintre aceste Biserici se zideşte şi creşte Biserica lui Dumnezeu" (UR 15,1). Însă, deoarece comuniunea cu Biserica Catolică, al cărei cap vizibil este Episcopul Romei şi Succesorul lui Petru, nu este un atribut extern oarecare al Bisericii particulare, ci unul din principiile sale constitutive interne, acestor venerabile comunităţi creştine le lipseşte ceva în condiţia lor de Biserici particulare.
Pe de altă parte, din cauza diviziunii între creştini, universalitatea, care este proprie Bisericii cârmuite de Succesorul lui Petru şi de episcopii în comuniune cu el, nu este pe deplin realizată în istorie (Communionis notio, 17).
A cincia întrebare: De ce textele Conciliului şi ale Magisteriului succesiv nu folosesc titlul de "Biserică" cu referire la acele Comunităţi creştine născute din Reforma din secolul al XVI-lea?
Răspuns: Potrivit doctrinei catolice, aceste Comunităţi nu se bucură de succesiunea apostolică în sacramentul Ordinului, şi de aceea sunt lipsite de un element constitutiv al Bisericii. Aceste Comunităţile ecleziale care, în special din cauza absenţei preoţiei sacramentale, nu au păstrat substanţa genuină şi integrală a Misterului euharistic, nu pot, potrivit doctrinei catolice, să fie numite "Biserici" în sens propriu (Dominus Iesus, 17).
Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea, în audienţa acordată Cardinalului prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a aprobat şi confirmat aceste Răspunsuri, adoptate în Sesiunea plenară a Congregaţiei, şi a dispus publicarea lor.
Roma, de la sediul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, 29 iunie 2007, în Solemnitatea Ss. Apostoli Petru şi Paul.
Semnează Cardinalul William Joseph Levada şi Arhiepiscopul Angelo Amato S.D.B.
--------------------------------------------------------------------------------
După traducerea Radio Vatican(catholica.ro)
Răspunsuri la unele întrebări privind anumite aspecte ale doctrinei Bisericii
Introducere
Conciliul Vatican II, prin Constituţia Dogmatică "Lumen Gentium" despre Biserică şi prin decretele "Unitatis redintegratio" despre ecumenism şi "Orientalium Ecclesiarum" despre Bisericile Răsăritene, a contribuit în mod decisiv la o reînnoire a ecleziologiei catolice. Suveranii Pontifi au contribuit de asemenea la această reînnoire oferind aprofundări şi îndrumări pentru practică: Papa Paul al VI-lea în Enciclica "Ecclesiam suam" din 1964 şi Papa Ioan Paul al II-lea în Enciclica "Ut unum sint" din 1995.
Datoria ulterioară a teologilor de a explica cu mai mare claritate diferitele aspecte ale ecleziologiei a condus la înflorirea unei ample literaturi pe această temă. Tematica s-a revelat, de fapt, extrem de rodnică, dar uneori a avut nevoie şi de clarificări prin intermediul unor definiri şi corecturi precise, precum Declaraţia "Mysterium Ecclesiae" din 1973, Scrisoarea adresată Episcopilor Bisericii Catolice "Communionis notio" din 1992 şi Declaraţia "Dominus Iesus" din 2000, toate publicate de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei.
Amploarea subiectului şi noutatea multor teme implicate continuă să provoace reflecţia teologică. Între multele noi contribuţii din domeniu unele nu sunt lipsite de interpretări eronate care la rândul lor suscită confuzie şi îndoieli. Mai multe astfel de interpretări au fost supuse atenţiei Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. Dată fiind universalitatea doctrinei catolice privind Bisericii, Congregaţia doreşte să răspundă la aceste probleme clarificând semnificaţia autentică a unor expresii ecleziologice folosite în Magisteriu, care în dezbaterea teologică riscă să fie greşit înţelese.
Răspunsurile la întrebări
Prima întrebare: Conciliul Vatican II a schimbat doctrina catolică privind Biserica?
Răspuns: Conciliul Vatican II nu a schimbat şi nici nu a intenţionat să schimbe această doctrină, ci mai degrabă a dezvoltat-o, a aprofundat-o şi a explicat-o deplin.
Tocmai acest lucru l-a afirmat Papa Ioan al XXIII-lea la începutul Conciliului. Papa Paul al VI-lea a repetat acelaşi lucru şi l-a comentat în actul de promulgare a Constituţiei "Lumen Gentium": "Un comentariu mai bun nu se poate face decât spunând că această promulgare nu schimbă cu adevărat nimic din doctrina tradiţională. Ceea ce a dorit Cristos, dorim şi noi. Ceea ce era, rămâne în continuare. Ceea ce Biserica a învăţat timp de secole, învăţăm şi noi. În termeni simpli, ceea ce era trăit, acum este exprimat; ceea ce era incert, este acum clarificat; ceea ce era meditat, discutat, uneori în controversă, este acum pus împreună într-o formulare clară" (Papa Paul al VI-lea, Alocuţiunea din 21 noiembrie 1964; AAS 56 [1964] 1009-1010 - traducere în L'Osservatore Romano, 22 noiembrie 1964,3). Episcopii au exprimat în repetate rânduri şi au împlinit această intenţie.
A doua întrebare: Care este semnificaţia afirmaţiei potrivit căreia Biserica lui Cristos subzistă în Biserica Catolică?
Răspuns: Cristos "a constituit pe pământ" o singură Biserică şi a instituit-o ca şi "comunitate vizibilă şi spirituală", care de la începuturile sale şi de-a lungul secolelor a existat şi va exista mereu, şi numai în ea se găsesc toate elementele instituite de Cristos însuşi. "Aceasta este Biserica unică a lui Cristos pe care o mărturisim în crez una, sfântă, catolică şi apostolică. [...] Această Biserică, orânduită şi organizată în această lume ca societate, subzistă în Biserica Catolică, cârmuită de urmaşul lui Petru şi de episcopii în comuniune cu el" (CVII LG 8).
În Constituţia Dogmatică "Lumen Gentium", la nr. 8, subzistenţa înseamnă această durabilă continuitate istorică şi permanenţa tuturor elementelor instituite de Cristos în Biserica Catolică, în care se găseşte în mod concret Biserica lui Cristos pe acest pământ.
Este posibil, potrivit doctrinei catolice, să se afirme corect că Biserica lui Cristos este prezentă şi lucrătoare în Bisericile şi Comunităţile ecleziale care nu sunt încă în deplină comuniune cu Biserica Catolică, graţie elementelor de sfinţire şi de adevăr prezente în ele. Cu toate acestea, cuvântul "subzistă" poate fi atribuit numai Bisericii Catolice, tocmai pentru că se referă tocmai la caracteristica unităţii pe care o mărturisim în simbolurile credinţei (Cred... Biserica "una"); şi această Biserică "una" subzistă în Biserica Catolică (LG 8).
A treia întrebare: De ce este folosită expresia "subzistă în" şi nu cuvântul simplu "este"?
Răspuns: Folosirea acestei expresii, care indică deplina identitate a Bisericii lui Cristos cu Biserica Catolică, nu schimbă doctrina privind Biserica. Mai degrabă, vine din şi exprimă mai clar faptul că există în afara structurii ei "numeroase elemente de sfinţire şi de adevăr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolică" (LG 8).
"Prin urmare, aceste Biserici şi comunităţile despărţite, deşi socotim că suferă de carenţe, nu sunt nicidecum lipsite de semnificaţie şi de valoare în misterul mântuirii. Duhul lui Cristos nu refuză să le folosească drept mijloace de mântuire, a căror valoare derivă din însăşi plinătatea harului şi a adevărului care a fost încredinţată Bisericii Catolice" (CVII, Decretul "Unitatis Redintegratio" 3).
A patra întrebare: De ce Conciliul Vatican II foloseşte termenul de "Biserici" cu referire la Bisericile răsăritene separate de deplina comuniune cu Biserica Catolică?
Răspuns: Conciliul a dorit să adopte folosirea tradiţională a termenului: "Întrucât aceste Biserici, deşi despărţite, au sacramente adevărate şi, mai ales, în puterea succesiunii apostolice, au Preoţia şi Euharistia, prin care rămân foarte strâns unite cu noi" (UR 15), merită titlul de "Biserici particulare locale" (UR 14), şi sunt numite Biserici surori ale Bisericilor catolice particulare (UR 14; Ioan Paul al II-lea, Ut unum sint, 56).
"Astfel, prin celebrarea Euharistiei Domnului în fiecare dintre aceste Biserici se zideşte şi creşte Biserica lui Dumnezeu" (UR 15,1). Însă, deoarece comuniunea cu Biserica Catolică, al cărei cap vizibil este Episcopul Romei şi Succesorul lui Petru, nu este un atribut extern oarecare al Bisericii particulare, ci unul din principiile sale constitutive interne, acestor venerabile comunităţi creştine le lipseşte ceva în condiţia lor de Biserici particulare.
Pe de altă parte, din cauza diviziunii între creştini, universalitatea, care este proprie Bisericii cârmuite de Succesorul lui Petru şi de episcopii în comuniune cu el, nu este pe deplin realizată în istorie (Communionis notio, 17).
A cincia întrebare: De ce textele Conciliului şi ale Magisteriului succesiv nu folosesc titlul de "Biserică" cu referire la acele Comunităţi creştine născute din Reforma din secolul al XVI-lea?
Răspuns: Potrivit doctrinei catolice, aceste Comunităţi nu se bucură de succesiunea apostolică în sacramentul Ordinului, şi de aceea sunt lipsite de un element constitutiv al Bisericii. Aceste Comunităţile ecleziale care, în special din cauza absenţei preoţiei sacramentale, nu au păstrat substanţa genuină şi integrală a Misterului euharistic, nu pot, potrivit doctrinei catolice, să fie numite "Biserici" în sens propriu (Dominus Iesus, 17).
Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea, în audienţa acordată Cardinalului prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a aprobat şi confirmat aceste Răspunsuri, adoptate în Sesiunea plenară a Congregaţiei, şi a dispus publicarea lor.
Roma, de la sediul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, 29 iunie 2007, în Solemnitatea Ss. Apostoli Petru şi Paul.
Semnează Cardinalul William Joseph Levada şi Arhiepiscopul Angelo Amato S.D.B.
--------------------------------------------------------------------------------
După traducerea Radio Vatican(catholica.ro)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
