Demisia lui Tudor Giurgiu, preşedintele TVR

Stimate domnule Preşedinte,

Subsemnatul, Tudor Giurgiu, în calitate de Preşedinte-Director General al Societăţii Române de Televiziune, numit în conformitate cu prevederile Legii 41/1994, în baza Hotărârii Parlamentului României nr. 38/27.06.2005, vă aduc la cunoştinţă faptul că, astăzi, 4.05.2007, am înaintat Consiliului de Administraţie al SRTv demisia mea din funcţia de director general al SRTv, după împlinirea termenului de preaviz de 30 de zile prevăzut în contractul meu individual de muncă, respectiv începând cu data de 2.06.2007.
De asemenea, prin prezenta, vă comunic demisia mea din funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi de membru în Consiliul de Administraţie al SRTv, începând cu data de 2.06.2007. Pe durata termenului de preaviz îmi voi îndeplini atribuţiile prevăzute de lege şi în contractul individual de muncă încheiat între mine şi SRTv.
Principalele motive ale demisiei sunt:
1. Nu mai am motivaţie pentru a continua. Am acceptat această funcţie pentru că am crezut că pot reconstrui TVR-ul spre a ne apropia de o instituţie media credibilă care să nu mai repete greşelile din trecut. Aceasta a fost provocarea mea, să arăt că „se poate”, că TVR-ul poate performa. N-au fost la mijloc banii, nici funcţia care pentru mine nu are continuitate în viitor. Am o carieră în faţă şi alte planuri cărora mă voi dedica din acest moment. Însă, cred cu tărie că important nu e un om, ci o misiune şi un proiect de preschimbare a televiziunii publice. Sper ca, după plecarea mea, proiectele pe care le-am propus sau iniţiat să fie continuate;
2. Nu cred că mai pot garanta pe viitor independenţa editorială a TVR şi, am mai spus-o, misiunea de post public nu ştiu dacă va mai putea fi realizată atât timp cât nu există garanţia unei susţineri puternice a postului public şi dacă nu se va trece la reorganizarea televiziunii;
3. Campaniile de presă şi raportul financiar pe 2006 vin ca o minge la fileu pentru opoziţie care acum pregăteşte „exterminarea” mea; preşedintele Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, îi scria, în urmă cu puţin timp, domnului Adrian Păunescu, pe un memoriu trimis de sindicatele din TVR, „să avem în vedere colaborarea cu sindicatele”. Nu ştiu despre ce fel de colaborare e vorba, dar nu vreau să mai lucrez într-o instituţie în care sindicatele fac partizanate cu partidele politice împotriva celor pe care Parlamentul i-a desemnat prin vot să se ocupe de soarta acelei instituţii;
4. Mizerabila campanie de presă din partea unor trusturi şi presiunile la care am fost supus în ultima perioadă. Se prea poate să fi deranjat prea multe fronturi: partide, oameni din interiorul televiziunii, ziarişti care colaborau cu TVR dar care au rămas fără emisiuni, colegi din Consiliul de Administraţie, oameni apropiaţi fostelor conduceri ale TVR etc.;
5. Singurul lucru de care sunt „vinovat” este o dorinţă poate prea mare de a provoca schimbarea la faţă a TVR, pe un termen scurt, cu orice preţ. Din păcate, constat cu tristeţe că nimeni nu e interesat ca TVR să progreseze cu adevărat, să aibă resurse financiare stabile, să se schimbe. Nici politicienii, nici angajaţii din televiziune, trusturile de media concurente cu atât mai puţin. Am senzaţia că la TVR se doreşte să se pună „batista pe ţambal” şi să fie linişte, TVR să nu „deranjeze” şi să nu-şi asume mize majore.

Sper ca în acest termen de preaviz de 30 de zile, Parlamentul să voteze Raportul de activitate pe 2005, respectiv 2006, iar în cazul în care le găseşte nesatisfăcătoare să aibă timp pentru demararea procedurilor necesare numirii noului Consiliu de Administraţie şi a noului preşedinte-director general. Afirm aceste lucruri întrucât am convingerea că o perioadă prelungită de interimat ar putea genera instabilitate şi incertitudine în ceea ce priveşte percepţia şi atitudinea angajaţilor din TVR, provocând dezechilibre la nivelul întregii organizaţii, atât din punct de vedere editorial, cât şi financiar şi administrativ. În acest sens aş dori ca Parlamentul să acorde tot sprijinul pentru evitarea unei astfel de situaţii, care nu va aduce în niciun caz beneficii Televiziunii Române.

Nu îmi pare rău de aceşti aproape 2 ani petrecuţi la TVR şi nu cred că îi voi regreta. Le mulţumesc celor din TVR care au avut încredere şi mi-au stat alături, pentru mine a fost important să ştiu că unii dintre adevăraţii profesionişti ai televiziunii mă susţin. Naşterea fiului meu m-a făcut însă să realizez că priorităţile vieţii sunt altele şi că nu merită să-mi sacrific liniştea familiei pentru un ideal pe jumătate frânt, schimbarea la faţă a Televiziunii Române şi transformarea acesteia într-o instituţie media credibilă, cât şi pentru un „război“ care deja nu mai e al meu. De asemenea, am proiecte în calitate de regizor sau producător, pe care le-am neglijat sau stopat, pentru că toată atenţia şi energia au fost îndreptate asupra misiunii pe care o aveam de îndeplinit la TVR.

Am decis că este timpul să mă întorc la lucrurile care cred că mă reprezintă cu adevărat şi care mi-au împlinit cariera, refuzând să mai continui un mandat care nu cred că mai are şanse să se împlinească potrivit aspiraţiilor iniţiale. Am regretul de a nu fi reuşit să fac tot ce mi-am propus la TVR şi, din păcate, nu cred că vreun alt succesor va reuşi până ce legea de funcţionare a SRTv nu se va modifica şi se vor limpezi astfel chestiuni esenţiale discutate pe larg în media în ultimii doi ani.


Cu deosebită consideraţie,

TUDOR GIURGIU
PREŞEDINTE-DIRECTOR GENERAL

Scrisoarea deschisă a lui Tudor Giurgiu, preşedintele TVR

Dragi colaboratori,

Reciteam aseară SMS-urile primite de la prieteni în vara lui 2005, după ce au aflat că am fost numit PDG la TVR. Georgia îmi spunea «Succes! Sper să reuşeşti să clinteşti «monstrul» fără să te schimbe, decât în bine. Curajul tău e mobilizant.». Mădălina zicea: «Să-ţi dea Dumnezeu putere să faci lucrurile după mintea ta, nu a altora, şi înţelepciune cât să poţi schimba. Poate reuşeşti. Succes şi să rămâi acelaşi ardelean serios». Bebe era mai hotărât: «Nu mai dorim ştiri cu accidente şi cu Becali, iar Andreea Marin să nu-şi mai ţuguiască atâta buzele». Şi, peste timp, acum o lună Filip a reacţionat la diversele atacuri din presă şi mi-a spus că: «S-a întâmplat ca ţinta să fie Tudor Giurgiu. Putea fi oricare altă persoană care să dorească schimbarea în esenţă a televiziunii publice şi spargerea bubelor de puroi. Îţi sunt alături nu pentru că e vorba de Tudor Giurgiu, ci pentru că e unul dintre noi care vrea să schimbe apa din acvariu.”

Lor şi multor altora aş vrea să le spun că demisia mea nu înseamnă o renunţare de la luptă sau la nişte principii. Plec pentru că nu mai întrevăd vreo posibilitate de a lucra eficient într-un climat sănătos şi de încredere. Pentru că o anume parte a spectrului politic şi-a făcut un scop în sine din a încerca să pună mâna pe televiziunea publică. Pentru că nu vreau să mă schimb şi să fac trocuri şi compromisuri. Din păcate, n-am reuşit să clintesc «monstrul» (i-am făcut poate doar o operaţie estetică) şi nici nu cred că asta se va mai putea face în viitorul apropiat fără o abordare radicală. În toamna lui 2005 am făcut un studiu care urma să analizeze cultura organizaţională a SRTv. Un angajat, nu îi ştiu numele, a fost de părere că «fără o reformă profundă, reală, nu există nici o şansă de dezvoltare. Reforma ar trebui să fie totală: desfiinţarea SRTv (urmând ca toţi angajaţii din structurile de creaţie şi, mai ales, conducere să fie concediaţi), urmată de reînfiinţarea TVR, pe baze legale noi şi eficiente din punct de vedere organizatoric.»

Nu o să reiau nici şirul succeselor, nici pe al greşelilor făcute. Vreau să spun un lucru care poate a lipsit în toată sarabanda articolelor de bilanţ despre TVR. Dacă e să se fi schimbat ceva cu-adevărat, lucrul ăsta ţine de libertatea de expresie, de totala independenţă editorială a postului public şi de un început necesar de echidistanţă şi imparţialitate. Cum spunea un amic din TVR: „Păi nu ştii cum era înainte, oamenii uită cam repede…” Sumarele ştirilor nu mai sunt vizate de „sus”, iar invitaţii nu mai sunt nici ei „aprobaţi”. Se lucrează la „liber” (încă), iar dacă au mai apărut probleme sau partizanate, ele ţin strict de inhibiţii, fanatisme sau jocuri de culise ale realizatorilor de emisiuni sau ştiri.

Dacă e să îmi pară rău de un singur lucru, acela e că nu am reuşit în cei aproape doi ani să stopez birocraţia din TVR, o birocraţie care ucide creativitatea (atâta câtă mai e) şi solidifică un sistem înţepenit oricum în propriile lui metehne. TVR nu va «merge» niciodată atâta timp cât preocuparea principală nu va fi «cum să facem programe mai bune», ci cum să ne acoperim de hârtii pentru ca să dăm bine pentru momentul când vine «controlul», «comisia», sau mai ştiu eu ce. O companie de media nu poate funcţiona sub aceste tipare şi legi, nici măcar o televiziune publică. TVR e condamnată, din păcate, să fie victima propriilor legi de funcţionare şi sisteme aberante în care lucrează. Şi asta până când se va găsi cineva (alt utopic) să o reinventeze.

Mi-am dorit foarte mult, poate prea mult pe durata unui an, ca TVR să se schimbe, să aibă o altă faţă, programele să ofere altceva, TVR 2 să fie o alternativă, să nu se mai ceară şpagă la angajări sau la diverse contracte şi lista poate continua. Insa, probabil că TVR-ul trebuie, în opinia multora, să nu aibă parte de o schimbare radicală şi să rămână aşa cum a fost: înţepenit în mentalitate, fond şi formă. TVR are nevoie însă de investiţii majore (multe din ele începute deja) pentru că e un post subdotat tehnic, fiind lăsat atâţia ani în paragină datorită unor interese personale, lipsa de viziune şi indiferenţă. Lipsa de motivaţie pe care o simt vine şi din faptul că în ultima perioadă am auzit doar acuze şi învinuiri, dar nimic bun despre noul TVR din ultimul an, despre filmele şi emisiunile care au început să aibă o altă faţă. Sigur că nu se poate face totul
într-un an şi opt luni, sigur că s-a cheltuit poate prea mult, dar văd că, pe de altă parte, totul poate fi „dărâmat” la comandă în timp scurt, la bunul plac al celor care au interes să vadă această „construcţie” că nu reuşeşte.

Nu am ajuns PDG venind de pe stradă sau din industria metalurgică şi sunt un om care cunoştea bine lumea filmului, a televiziunii sau a publicităţii. Spun asta pentru că, privind retrospectiv, se pare că nu e un avantaj în TVR. Deodată eşti în poziţia de a şti prea multe, eşti prea “deştept”, ai prea mulţi prieteni, foşti colegi sau colaboratori şi orice eventuală colaborare cu X sau cu Y e percepută a fi un „aranjament”. Am însă convingerea şi satisfacţia că demersul meu a fost înţeles şi susţinut de mulţi dintre profesioniştii adevăraţi din TVR, oameni cu coloană vertebrală, care şi-au imaginat că poate vom reuşi împreună să facem treabă bună şi să câştigăm un pariu ce părea imposibil. N-am reuşit, dar le respect eforturile şi le mulţumesc pentru sprijin.


Nu cred că renunţarea mea va trage TVR în jos pentru că nu cred în lideri media providenţiali. Semnalul de alarmă pe care vreau să îl trag ţine de sistem şi de nevoia de înnoire. Generaţia, stratul, mentalitatea care nu doreşte schimbarea este un sistem mult mai articulat decât îl bănuim şi el se organizează în jurul unor alianţe obiective, dar nevăzute şi profunde, bazate pe interese foarte concrete şi de anvergură.
Închei reluând un pasaj foarte actual dintr-un articol scris de Adrian Cioroianu, undeva prin toamna lui 2006. «A murit australianul Steve Irwin, băiatul acela simpatic de la TV, care avea obiceiul cu totul discutabil de a se juca cu crocodili în diverse colţuri ale lumii. Cunosc un român care face exact acelaşi gen de cascadorii – şi încă (mai) este în viaţă. Numele său este Tudor Giurgiu; el e, spuneam, încă sănătos, deşi se află, de vreun an şi ceva, într-un ţarc în care se află mulţi oameni de treabă, dar şi un număr considerabil de şerpi, şerpoaice, caimani şi crocodiluţe, plus mârtance şi cotoi având cozi impunătoare (dacă înţelegeţi ce spun!), mulţi dintre aceştia mai veninoşi decât lighioanele lui Irwin. Giurgiu e directorul Televiziunii Române publice. 3000 de perechi de ochi – ale angajaţilor săi – sunt fixate pe el. Plus o naţiune. Poate se întîmplă ca aceste rânduri să cadă în faţa cuiva din TVR – şi n-aş vrea să se supere. Nu vorbesc gratuit. Cu luni în urmă am fost membru într-o comisie parlamentară care a audiat (am mai spus-o, cred) câteva zeci de oameni, parte din ei din TVR. Ce le-a fost dat urechilor mele să audă depăşeşte închipuirea omului comun.
Totuşi, mai încape un mic sfat către şeful de azi al TVR şi către toţi urmaşii săi, câţi or mai fi în veac: reflectaţi o clipă la soarta amărâtului de australian de care tocmai vorbeam; a devenit celebru fugărindu-se cu crocodilii şi a fost omorât de coada săltată a unei pisici de mare.”
La noi, la TVR, pisicile de mare au (încă) “ochi albaştri”.

Tudor GIURGIU

CURTEA CONSTITUTIONALA A DECIS- TRAIAN BASESCU POATE FI DEMIS CU JUMATATE PLUS UNUL DIN VOTURILE PARTICIPANTILOR LA REFERENDUM

COMUNICAT DE PRESĂ
În şedinţa din data de 3 mai 2007, Curtea Constituţională a luat în dezbatere sesizarea formulată de un număr de 50 de deputaţi, în temeiul art.146 lit.a) din Constituţie, cu privire la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Legea a fost adoptată de Parlament sub forma unui articol unic, care prevede:
"Articolul 10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.84 din 24 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art.10. - Prin derogare de la art.5 alin.(2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum.»"
În urma deliberării, Curtea a constatat, cu majoritate de voturi, că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională.
Decizia este definitivă şi general obligatorie, se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
BIROUL DE PRESĂ AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

Mitropolitul Bartolomeu îşi bagă nasul în politică

Apelul Ierarilor din Mitropolia Clujului către Curtea Constituţională

SINODUL MITROPOLITAN

APEL CĂTRE CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În Declaraţia publică din 27 martie 2007 ne-am exprimat profunda tristeţe pe care ne-o inspiră spectacolul de pe arena politică a României şi am lansat un călduros APEL către întreaga noastră clasă conducătoare să caute şi să găsească soluţii pentru depăşirea impasurilor temperamentale şi restaurarea lucidităţii responsabile. Am făcut-o mai ales în numele celor peste patru milioane de cetăţeni pe care-i păstorim, preoţi şi mireni, cei care împreună cu noi alcătuiesc electoratul din opt judeţe transilvane. Nu am nutrit însă şi iluzia că aleşii poporului, prinşi în crâncene lupte fratricide, mai au timp să se gândească şi la cei care i-au ales, şi cu atât mai puţin la Dumnezeu.

Din nefericire, temerile s’au adeverit, iar păstoriţii noştri ne trimit tot mai numeroase semnale că e timpul să intervenim din nou. O facem, dar fără să le şi promitem că vom părăsi echidistanţa politică, aşa cum suntem îndemnaţi în disperare de cauză, pentru faptul că ea este o hotărâre a Sfântului Sinod care se cere respectată în primul rând de membrii acestuia.

În ultima vreme statul român a intrat într’o criză fără precedent, prin suspendarea preşedintelui. Nu e căderea noastră să ne pronunţăm asupra constituţionalităţii şi legalităţii acestor demersuri. Putem înţelege că parlamentul a fost desemnat de popor prin alegeri libere şi că avea autoritatea să-l suspende pe preşedinte (chiar cu ignorarea avizului negativ al Curţii Constituţionale), că hotărârea lui trebuie să fie validată sau invalidată de un referendum şi că, în această problemă, opţiunea electoratului reprezintă instanţa supremă. Toate acestea ţin de legalitate.

Iată însă că parlamentul a adoptat o lege prin care îşi conferă dreptul de a decide a-posteriori, adică după ce poporul se va pronunţa prin referendum, care va fi soarta preşedintelui suspendat. Or, aceasta înseamnă abandonarea principiilor democratice ale statului de drept şi revenirea la practica bunului plac, specifică regimurilor totalitare. Aici nu mai poate fi vorba de legalitate sau ilegalitate, ci de imoralitate politică.

În faţa unui astfel de fenomen, păstorii spirituali ai poporului au obligaţia – cu atât mai mult în condiţii de libertate – de a se face auziţi în viaţa publică a cetăţii, după modelele biblice ale unui Ilie Tesviteanul, Ioan Botezătorul sau Iisus Nazarineanul, cei care au preconizat şi instituit vocaţia profetică a Bisericii. Ca urmare, e datoria noastră morală de a lua atitudine şi de a-i adresa Curţii Constituţionale îndemnul de a-şi asuma, ferm şi fără echivoc, competenţa supremă de a identifica pârghiile constituţionale care să facă posibilă soluţionarea morală a actualei crize politice.

SINODUL MITROPOLIEI CLUJULUI,
ALBEI, CRIŞANEI ŞI MARAMUREŞULUI

Mitropolitul Bartolomeu al Clujului, Arhiepiscopul Andrei al Alba Iuliei, Episcopii Sofroniu al Oradiei şi Justininan al Maramureşului, Episcopii vicari Irineu, Vasile, Petroniu şi Iustin.

Necunoscute

„Traian Băsescu e un deşeu politic toxic care trebuie fie incinerat fie reciclat”. Citatul este din Mircea Geoană. "Prostănacul" lui Iliescu trage cu sete.

Delirul mesianic, la un pas

“Mai aveam puţin şi îl suspectam de delir mesianic când s-a comparat cu Sfântul Gheorghe, care se luptă cu nu se ştie ce balaur, moguli, oligarhi, mafie. Mă aşteptam să dea numele măcar unui singur mafiot, grup de interese, dar nu poate să facă lucrul acesta, pentru că ar însemna să îşi dezvăluie propria clientelă politică”- Ludovic Orban despre Traian Băsescu.

Retro

Comandantul jucător

Pe vremea cand era sef pe vapor, Traian Basescu a fost suspectat ca ar fi vinovat de incendierea mai multor nave in portul Rouen de pe Sena. In iarna 1981/1982, in marele port Rouen de pe Sena maritima a avut loc un dezastru: incendierea mai multor nave, sinistrul soldandu-se cu imense pagube materiale. Autoritatile portuare au suspectat o nava romaneasca, "Arges", aflata sub operatiuni de descarcare a unui produs deosebit de primejdios, foarte inflamabil, denumit "nafta". Comandantul vasului romanesc era o persoana care va face o cariera meteorica pe cerul politicii postdecembriste romanesti, Traian Basescu.
Actualul presedinte suspendat al Romaniei era la primul sau voiaj in calitate de comandant de nava. Istet si pe "faza", prima sa grija a fost sa impiedice accesul autoritatilor franceze la bord exact atata timp cat sa se modifice "ceva" la instalatii, astfel incat oficialii sa nu poata dovedi vinovatia vaporului romanesc. A ramas, insa, in Justitie, un litigiu de 12 milioane de dolari. Pe vremea aceea nu exista presa libera si nici ziaristi gaozari care sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala. Episodul ar fi ramas pe vecie necunoscut marelui public daca insusi protagonistul sau principal nu l-ar fi evocat la emisiunea "Starea de veghe - in spatele usilor inchise" a postului Prima TV (23/24 iunie 1998, incepand cu ora 23,30). Subiectul: relatiile cu Securitatea. Reproducem pasajele esentiale de pe banda pe care a fost inregistrata emisiunea.

Vina nedemonstrata

"...Noi eram sub controlul organelor de Securitate toti, de la ospatar pana la comandant, prin aceea ca anual primeam un aviz de navigatie ... Spre exemplu, sunt cateva episoade foarte interesante, as spune ... care au facut obiectul de interes al organelor de Securitate din Romania in mod cert. Spre exemplu, cand eram comandant pe "Arges", la 3 luni de cand imi obtinusem brevetul de comandant. Am luat foc in portul Rouen, nu numai eu, 38 de nave au fost in incendiul din Rouen in Franta. Nava suspectata ca a generat poluarea, care a facut ca tot bazinul portului Rouen si Sena sa fie tot o flacara pe o intindere de trei km, a fost nava mea, pentru ca era nava cea mai mare din zona si descarcam nafta in dana rafinariei "Sholfrancaise". (n.r. - aici este posibil ca in textul tiparit sa se fi strecurat o eroare de transcriere a benzii, iar numele corect al rafinariei sa fi fost "Shellfrancaise", ceea ce, in fond, nu schimba esential datele problemei). Am stat acolo 28 de zile in ancheta. Legislatia franceza functiona corect. Adica nu trebuia sa dovedesc eu ca nu s-a produs poluarea de la mine, ci autoritatile franceze trebuiau sa dovedeasca ca s-a produs poluarea de la mine. In cele 28 de zile m-am prezentat si la tribunal, am fost si in ancheta organelor de Justitie franceze si, dupa 28 de zile, instanta s-a pronuntat ca nu poate fi probata vina navei "Arges". Am plecat, dar au ramas un litigiu, o acuzatie la adresa navei de circa 12 milioane de dolari, o cerere de daune ... A fost un litigiu, am explicat organelor de Securitate ce s-a intamplat cu noi acolo si acum pot sa o spun public, nu mai e nici un secret, am schimbat ceva in instalatie inainte sa permitem accesul autoritatilor franceze la bord, ceea ce a facut imposibila demonstratia, demonstrarea vinei noastre ... Acasa nu puteam sa nu-i spun care a fost realitatea macar armatorului, armatorul nu puteam sa mi-l mint, iar in echipaj erau destui care stiu ce s-a intamplat", a relatat ex-comandantul Basescu.

Presedintele joaca tot la cacealma

Episodul de pe Sena maritima mi-a revenit in memorie cand am vazut ca fostul comandant-jucator, ajuns dupa un sfert de secol, presedinte-jucator, joaca tot la cacealma. Ma refer desigur la circul numit "Demisia in 5 minute". Nu ma intereseaza onoarea personajului, se pare ca nici pe el nu-l intereseaza. Esential pentru mine, in calitate de cetatean roman, este sa fiu condus de un presedinte serios, echilibrat, corect, caruia nici macar sa nu-i treaca prin cap obstructionarea justitiei, indiferent ca e romana sau franceza, sau de oriunde ar fi, nici sa nu-i treaca prin cap. Personal nu am nevoie nici de presedinte care sa-si dea ouale la numarat, nici de presedinte jucator. Doar de PRESEDINTE ADEVARAT! (Alexandru MIHALCEA)

Ce se fac a nu pricepe smecherii de Dambovita

Debutul lui Traian Basescu in functia de comandant s-a facut sub "botezul focului". Intrucat era teritoriu romanesc, incendiul de la bordul navei si consecintele acestuia cadeau si sub incidenta legii romane, in care sens liderul unei federatii sindicale de ramura din Ministerul Transporturilor s-a adresat, la 28 august 1998, procurorului General Mircea Criste, sesizand fapta. La nici o luna, mai exact la 25 septembrie 1998, sub semnatura Procurorului Ion Adam de la Sectia Anticoruptie, Urmarire Penala si Criminalistica (aceeasi care, in vara anului 2000, l-a cercetat pe Traian Basescu in dosarul de urmarire penala nr.167/P/1999 pentru abuz in serviciu in forma calificata) i-a raspuns petentului ca ,s-a constatat ca fapta nu este prevazuta de legea penala si, respectiv, nu exista". A fost instiintata si Ambasada Frantei la Bucuresti. Petrolierul "Arges" a ajuns in contractul Petromin - Ermis in postura de ,corp de nava". Smecheria damboviteana a galagiosului personaj, prezent, ca si acum, pe sticla televizoarelor si in paginile ziarelor, nu a ferit Romania de cererea de daune de 12 milioane de dolari la valoarea din 1982. Basescu crede - si probabil are dreptate - ca i-a dus de nas pe francezi. Nu stim cum s-a stins litigiul franco-roman. Nu stim deci daca din buzunarul amarat al contribuabilului s-au strans banii pentru stingerea litigiului. Nu ne putem insa impiedica sa ne punem niste intrebari printre care aceea daca viitorul comandant al marelui petrolier Biruinta luase toate masurile pentru ca nava care-i fusese incredintata sa nu produca dezastrul de la Rouen. Si cum se face ca superiorii sai de la flota comerciala si Departamentul Transporturilor Maritime din Minister ii vor incredinta, in octombrie 1984, comanda navei amiral a flotei romanesti de petroliere, "Biruinta". Ca doar "Arges" produsese ceva mai mult la Rouen decat aruncarea in acvatoriu a unei caldari de coji de cartofi! Noua ni se pare insa ca cel mai interesant aspect al lucrurilor este urmatorul: marinarul Basescu a jucat la cacealma. I-a aburit pe francezi, le-a impiedicat accesul oficialilor la bord si cand acestia au venit, urmele erau sterse. Dupa 1989, in dezastrul flotei romanesti s-a folosit intens practica stergerii urmelor incat s-a ajuns la situatia paradoxala in care Romania nu mai are flota - dar nici vinovati. Iar domnul Basescu a invatat din lectia de la Rouen ca se poate juca la cacealma.
Sursa: Ziua

Băsescu jurând pe Elena Udrea

Constituţia după Băsescu

TITLUL I - Principii generale

ARTICOLUL 1 – Statul Roman – in curs de rezolvare
ARTICOLUL 2 - Suveranitatea – grupurilor de interese
ARTICOLUL 3 - Teritoriul – Golden Blitz, Potcoava, Piata Universitatii, Piata Constitutiei, Cotroceni, Mihaileanu
ARTICOLUL 4 - Unitatea poporului si egalitatea între cetateni – nu este cazul
ARTICOLUL 5 – Cetatenia - sunt considerati cetateni: membrii si simpatizantii PD si PLD
ARTICOLUL 6 - Dreptul la identitate – garantat pentru membrii PD si PLD
ARTICOLUL 7 - Românii din strainatate – nu intereseaza
ARTICOLUL 8 - Pluralismul si partidele politice – PD si PLD
ARTICOLUL 10 - Relatii internationale - doar cu marele licurici
ARTICOLUL 11 - Dreptul international si dreptul intern – dreptul cui?
ARTICOLUL 12 - Simboluri nationale – Lenuta, Golden Blitz, Semintele, Berea
ARTICOLUL 13 - Limba oficiala – beep
ARTICOLUL 14 – Capitala – asta e déjà rezolvata

TITLUL II - Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I - Dispozitii comune
ARTICOLUL 15 – In constructie

CAPITOLUL II - Drepturile si libertatile fundamentale – IRELEVANT

CAPITOLUL III - Îndatoririle fundamentale
ARTICOLUL 16 - Fidelitatea fata de presedinte – Va fi exercitata indiferent de ce actiune intreprinde Presedintele
ARTICOLUL 17 - Apararea intereselor presedintelui
ARTICOLUL 18 - Contributii financiare!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
ARTICOLUL 19 - Exercitarea drepturilor si a libertatilor in conformitate cu articolul 5

CAPITOLUL IV - Avocatul Poporului
ARTICOLUL 20 – Numirea directa de catre Presedinte
ARTICOLUL 21 - Exercitarea atributiilor conform cu Articolul 5
ARTICOLUL 22 - Raportul în fata Presedintelui

TITLUL III - Autoritatile publice

CAPITOLUL I – Parlamentul – Desfintat pentru incalcarea articolului 5

CAPITOLUL II - Presedintele României
ARTICOLUL 23 - Rolul Presedintelui – Conducerea tarii si aparearea intereselor patronate de grupurile oligarhice
ARTICOLUL 24 - Numirea Presedintelui
ARTICOLUL 25 - Validarea mandatului si depunerea juramântului – jur sa apar interesele personale, fara sa ma abat de la incalcarea legilor statului
ARTICOLUL 26 - Durata mandatului (nelimitata)
ARTICOLUL 27 – Imunitati- disponibile indiferent de cate vapoare avea flota sau cate grade alcoolul baut
ARTICOLUL 28 - Mesaje – oricand, oriunde, oricum si pe orice tema
ARTICOLUL 29 – Vezi CAPITOLUL I
ARTICOLUL 30 - Referendumul - oricand, oriunde, oricum si pe orice tema, si fara posibilitatea suspendarii lui Basescu
ARTICOLUL 31 - Atributii în domeniul politicii externe – Nu este necesar
ARTICOLUL 32 - Atributii în domeniul apararii – Supreme
ARTICOLUL 33 - Masuri exceptionale – Non-Stop
ARTICOLUL 34 - Alte atributii – Presedintele poate renunta la orice atributie care nu ii convine
ARTICOLUL 35 - Suspendarea din functie – la cinci minute dupa
ARTICOLUL 36 - Punerea sub acuzare - NICIODATA
ARTICOLUL 37 - Vacanta functiei – Cand vrea Presedintele
ARTICOLUL 38 - Interimatul functiei – nu este necesar
ARTICOLUL 39 - Raspunderea presedintelui interimar – vezi articolul 27
ARTICOLUL 40 - Actele Presedintelui – Vezi Articolul 12 + biletele, rezolutii, note de birou, dosare CNSAS+SIE+SRI
ARTICOLUL 41 - Indemnizatia si celelalte drepturi – FARA NUMAR!!!!!!

CAPITOLUL III - Guvernul – Inlocuit de Presedinte

ARTICOLUL 42 – Vezi Capitolul II

CAPITOLUL IV - Raporturile Parlamentului cu Guvernul – Structuri inexistente - IRELEVANT

CAPITOLUL V - Administratia publica

SECTIUNEA 1 - Administratia publica centrala de specialitate

ARTICOLUL 43 - Structura – Membrii PD+patroni+Grupuri de Interese
ARTICOLUL 44 – Înfiintarea – Odata cu Numirea Presedintelui
ARTICOLUL 45 - Fortele armate – In IRAQ!
ARTICOLUL 46 - Consiliul Suprem de Aparare a Tarii - Presedintele

SECTIUNEA a 2-a - Administratia publica locala

ARTICOLUL 47 - Principii de baza – Apararea intereselor oligarhilor de pe langa autoritatea Presedintelui
ARTICOLUL 48 - Autoritati comunale si orasenesti – In Constructie
ARTICOLUL 49 - Consiliul judetean – Membrii PD
ARTICOLUL 50 – Prefectul – Simpatizant PD

CAPITOLUL VI - Autoritatea judecatoreasca – Vezi articolul 5

SECTIUNEA 1 - Instantele judecatoresti
ARTICOLUL 51 - Înfaptuirea justitiei – cu consultatea Presedintelui
ARTICOLUL 52 - Statutul judecatorilor – este determinat de Presedinte
ARTICOLUL 53 - Instantele judecatoresti – subordonate Presedintelui

SECTIUNEA a 2-a - Ministerul Public
ARTICOLUL 54 - Rolul Ministerului Public – De aparare a intereselor Presedintelui
ARTICOLUL 55 - Statutul procurorilor - Trepadusi ai Presedintelui

SECTIUNEA a 3-a - Consiliul Superior al Magistraturii – Structura de FORMA
ARTICOLUL 56 - Rolul si structura – Vezi Articolul 5
ARTICOLUL 57 - Atributii – Vezi Articolul 5

TITLUL IV - Economia si finantele publice

ARTICOLUL 58– Economia – Patronata de Grupurile de Interese
ARTICOLUL 59– Economia – Patronata de Grupurile de Interese
ARTICOLUL 60 - Sistemul financiar – Patronat de Grupurile de Interese
ARTICOLUL 61 - Bugetul public national – Stabilit de catre Grupurile de Interese
ARTICOLUL 62 - Impozite, taxe si alte contributii – Scoateti BANII!!!! Se varsa in contul personal si in conturile conxe ale prietenilor Presedintelui.

TITLUL V - Curtea Constitutionala

ARTICOLUL 63– Structura – Numita de Presedinte
ARTICOLUL 64 - Conditii pentru numire – sa fie santajabili, sa aiba dosare la CNSAS, sa aiba dosare penale sau orice altceva ce poate fi folosit in procesul de decizie
ARTICOLUL 65– Incompatibilitati – Dupa placul Presedintelui
ARTICOLUL 66 - Independenta si inamovibilitatea – Intreaba Presedintele
ARTICOLUL 67 - Deciziile Curtii Constitutionale – vezi articolul 5

TITLUL VI - Revizuirea Constitutiei

ARTICOLUL 68– Fara relevanta pentru Presedinte.

TITLUL VII - Dispozitii finale si tranzitorii – BLA BLA….

(de pe http://basescitutia.infinites.net)

Doina Cornea în România Liberă de azi- de citit

"Acum, consider ca intelectualii ar trebui sa se straduiasca cumva sa impace Presedintia si Guvernul. Atat premierul, cat si presedintele suspendat sunt oameni care si-au indeplinit, in mare, obligatiile fata de exigentele momentului, mai mult nu se putea face, nici la Guvern, nici la Presedintie. Rolul intelectualilor ar fi astazi sa-i avertizeze, sa-i monitorizeze pe presedinte in primul rand, cat si pe domnul Calin Popescu Tariceanu, care acum a schimbat tactica, si nu este cea mai buna. Din pacate, domnul Traian Basescu a pornit acest conflict, orice am zice, de doi ani nu cauta decat o stare conflictuala, si rolul intelectualilor ar fi sa-l faca sa inteleaga ca tara are nevoie de el (altul mai bun deocamdata nu este). In ceea ce-l priveste pe domnul Tariceanu, el s-a ferit sa raspunda la atacuri timp de doi ani, concentrandu-se in primul rand asupra problemelor integrarii, pana acum vreo doua luni, cand si-a schimbat tactica. Totusi, domnul Vasile Blaga a declarat, in emisiunea domnului Robert Turcescu, ca premierul a fost bun si ca Guvernul a fost eficient sub conducerea sa, desi declaratia a fost facuta dupa ce PD-ul a fost inlaturat de la guvernare. Şi domnul Traian Basescu ar fi putut fi un presedinte bun, chiar foarte bun, daca ar fi trecut peste scaderile dansului de ambitie, peste setea de putere si dorinta de a se amesteca in domenii care ii depaseau atributiile. Sunt niste defecte pe care va trebui sa si le invinga in speranta ca va reveni la Cotroceni. Balaurul despre care vorbea multimilor in Piata Constitutiei, caruia trebuie sa i se reteze capul, nu trebuie gasit numai in ceilalti – parlamentari, petrolisti, moguli –, ci si in noi insine. Il asigur pe domnul Traian Basescu ca si domnia sa isi are balaurul lui interior, care nu-i da pace..."

Atitudine civică

Eu am hotărât să nu merg la Referendum. Prin neprezentare înţeleg să sancţionez întreaga clasa politică.

În câteva zile, Traian Băsescu a reuşit, pentru capitalizarea sa politică, să se folosească de numele a doi Sfinţi- Pahomie şi Gheorghe....

"Mineriada" pro-Băsescu

Organizarea unui asemenea miting precum cel de azi din Bucureşti seamănă cu mineriadele regimului Iliescu...Oricât încearcă liderii PD s-o nege, numai orbii nu-şi dau seama că ei au organizat acţiunea. Sunt parlamentarii cum sunt, roşi de păcate, dar au procedat democratic, în cadrul reglementărilor Constituţiei.
Alexandru PETRIA

Băsescu, un pericol pentru democraţie

Sunt parlamentarii hoţi, dobitoci, mârşavi, însă Băsescu este un pericol pentru democraţie...Lozincile auzite în ultimele zile, din zona fanilor fostului marinar şi securist, despre dizolvarea Parlamentului vorbesc de la sine. Este trist ce se petrece. Şi faptul că mulţi intelectuali parcă au luat-o razna, apasă pedala îngrijorării... Prea repede s-a uitat ce a însemnat conducătorul unic pentru România, Ceauşescu-în speţă...
Alexandru PETRIA

Băsescu, un şantajist mincinos