duminică, 25 mai 2008
O poveste tristă cu o sportivă talentată
S-a născut pentru prima dată acum 18 ani, iar acum un an Dumnezeu i-a dăruit o a doua şansă pentru că a meritat-o. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar şi atunci când totul părea pierdut, a sperat şi a reuşit. A renăscut din propriile suferinţe.
O zi normală, antrenamentul obişnuit… nimic nu anunţa tragedia ce urma să se petreacă. Mergea cu bicicleta alături de colegii săi, aproape că mai pusese o cărămidă la baza piramidei succesului. Se întorcea de la antrenament când toţi anii de muncă, toate visele sale s-au năruit într-o clipă. Piramida succesului s-a dărâmat într-o secundă fără nicio remuşcare, fără nicio urmă de tristeţe într-o groapă imensă, aceeaşi groapă pentru care timpul s-a oprit câteva săptămâni.
”Ştiu că mergeam cu bicicleta în timpul antrenamentului, alături de colegii mei Cristina şi Cristi, când, deodată, mi-a apărut în faţă o groapă imensă pe care am încercat să o evit, dar nu am putut. Cu toţii cunoşteam existenţa acelei gropi (…). Am uitat de ea, am încercat să frânez, însă am căzut, iar din acel moment nu mai ştiu nimic din ce s-a întâmplat. Am înţeles că imediat după accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonă.” (fapt confirmat!!!)
De atunci timpul s-a oprit, parcă indiferent de consecinţele situaţiei. Drumul până la spital a fost un calvar (”mă vedeam în oglindă, plină de sânge pe faţă şi, speriată, credeam că voi muri”). Dar ceea ce a urmat întrece limitele umanului.
Sperau că odată ajunşi la instituţia pentru care viaţa e mai presus de orice, suferinţa şi durerea vor înceta să avanseze în corpul şi sufletul unei nevinovate. Dar parcă totul se împotrivea. Aştepta ca cineva să o salveze, să învârtă cheiţa norocoasă, pentru a elibera timpul. Dar nu a fost aşa. Singurul salvator a lăsat-o să lupte singură.
”Mi s-a spus că nu e medicul neurochirurg în spital. Nu e permis ca o unitate de talia celei de la Ploieşti să stea în baza unui singur medic-care e sau nu e în spital, vrea să vină sau nu de acasă-totuşi în joc e viaţa unui om.”
Până la urmă salvarea părea că va venii din partea altcuiva. Era o cursă contra cronometru, dar cine ar fi trebuit să-şi dea seama, nu a făcut-o. Minutele se scurgeau, dorinţa de a continua să lupte se pierdea printre vise. Şi nimeni nu o ajuta.
”Am fost duşi nu ştiu unde, la un medic, presupun de gardă. Nu şi-a dat silinţa cine ştie ce. Până nu i-am dat ceva… Abia atunci a trimis-o la tomografie. Dar doctorul era preocupat să ne facă educaţie pentru că fata avea un inel în buric. Ea îi tot spunea că numai aude, că începe să nu mai vadă şi plângea că, dacă închide ochii, moare.”
Se gândea dacă mai are pentru cine şi pentru ce să se zbată atâta. Indiferenţa celor din jur, celor care trebuiau să o ajute o descuraja din ce în ce mai mult. Ştia totuşi că nu e chiar singură şi că trebuie să lupte, asta dacă mai vroia să reconstruiască piramida succesului. Dar încetul cu încetul, speranţa că va reuşi se desprindea de sufletul ei provocându-i şi mai multă durere.
”Abia după ce a intrat în comă au adus o anestezistă de la Boldescu, au intubat-o şi am plecat cu salvarea la Bucureşti, unde am ajuns la 20.30. Medicii de-acolo s-au îngrozit când au văzut-o. Doctorii mi-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în patru ore de la comiterea accidentului. Or, la Ploieşti au ţinut-o până seara.” (între 11 şi 19 a fost ţinută pacienta la Spitalul Judeţean din Ploieşti)
Se părea că cedase. Nici măcar spiritul ei de învingătoare nu mai suporta durerea şi suferinţa. Însă, pe cei puternici, Dumnezeu nu-i uită niciodată. Miracolul aşteptat atâta vreme s-a îndurat să se producă. Cheiţa câştigătoare a fost întoarsă în clanţa timpului. Câte o rază de lumină apărea după uşa deschisă. Reuşise să pună prima cărămidă la piramida supravieţuirii. Acum trebuia să găsească puterea şi sprijinul pentru a continua.
”Mi s-a spus că am stat trei săptămâni în comă, dar eu nu-i amintesc nimic.”
Văzând că a trecut peste cel mai greu obstacol, credea că totul va fi din ce în ce mai uşor de acum. Dar nu a fost aşa. Vestea că nu va mai putea face sport cel puţin pentru o vreme sau chiar niciodată aproape că a sfărâmat orice piramidă.
Însă ştia că d-abia a renăscut şi va trebui să ia totul de la început, de la zero. A reînvăţat să meargă, a reînvăţat să vorbească, a reînvăţat să mănânce. Şi a reuşit. Pas cu pas, zi de zi, doar dorinţa şi siguranţa că va izbuti să învingă orice barieră au ajutat-o. Doar că acestea nu sunt mereu suficiente.
Personajul principal al poveştii este Oana Anesia Opincariu, din Ploieşti. S-a născut pe 14.09.1989 şi este legitimată la CS Petrolul Ploieşti. Practică patinaj viteză, un sport care la în ţara noastă nu este deloc dezvoltat, dar în ciuda acestui fapt ea a obţinut la juniori, dar şi la seniori, rezultate excepţionale, având 99 de medalii obţinute la concursuri. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză, juniori(Alkmaar, Olanda), a câştigat două medalii, aur la proba de 3000 m şi argint la 1500 m. După ce a făcut pasul decisiv, trecând la senioare, performanţele Oanei nu au încetat să apară, dovedindu-se marea speranţă a patinajului viteză. Campionatele Europene de seniori, desfăşurate în Italia, românca a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general, având cea mai bună evoluţie în proba de 3000m, unde s-a clasat pe poziţia a 16-a, devansând-o şi pe Daniela Dumitru, o patinatoare mult mai experimentată şi totodată a stabilit un nou record naţional. Tot în 2007, a primit şi o bursă de pregătire în străinătate de la forurile europene. Se pregătea intens pentru Campionatele Mondiale din China, însă în luna iunie a suferit un grav accident.
În timpul unui antrenament, Oana a căzut de pe bicicletă şi s-a lovit la cap. încercând să ocolească o groapă din asfalt. A fost diagnosticată cu hematom subdural fronto-temporal şi traumatism cranio-cerebral. Din cauza îngrijirilor de proastă calitate de la Ploieşti, starea de sănătate s-a agravat simţitor. A fost trimisă la Bucureşti, unde a stat internată 4 luni, dintre care 3 săptămâni în comă, timp în care a suferit o intervenţie chirurgicală. După ce a început să-şi revină, ea a fost nevoită să înveţe totul de la început, neputând vorbi, mânca sau merge. În prezent, Oana urmează programe de recuperare în ţară, însă pentru a-şi reveni complet, este nevoită să plece în Austria pentru a se trata şi pentru a-şi îndeplini visul de a merge din nou pe patine. Costurile deplasării şi internării într-o clinică din Viena sunt foarte mari, ajungând la 12000 euro/lună. Părinţii ei au făcut tot ce au putut până acum pentru a o ajuta şi a-şi vedea fata din nou fericită, însă acum nu mai au posibilităţile financiare pentru a o susţine aşa cum trebuie.
Toţi cei care cred în Oana şi doresc să o ajute să-şi îndeplinească visul sunt rugaţi să depună bani în conturile:
Titular: Opincariu Anesia Oana
Banca: BRD
RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000
EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000
(Sursa: http://mara1306.wordpress.com/ )
sâmbătă, 24 mai 2008
O samavolnicie a Bisericii Ortodoxe
"La adresa de mai jos gasiti poze facute pe durata mai multor ani acestei biserici romanesti din Ungheni, simbol al rezistentei romanesti in Transilvania, pe care BOR o demoleaza cu samavolnicie.Biserica Ortodoxa Romana a inceput demolarea bisericii greco-catolice din Ungheni Mures
Ce n-au facut ungurii, nemtii, hortystii, rusii, comunistii iata ca acum desavarseste Biserica Ortodoxa Romana: stergerea dovezilor arhitectonice din Ardeal care dovedesc continuitatea romanilor in zona si lupta acestora pentru pastrarea identitatii nationale. Istoria va judeca Biserica Ortodoxa Romana pentru aceste crime impotriva romanilor!
Pr. Chris Terhes
Purtator de cuvant al Memorandumului
catre Statul Roman al credinciosilor greco-catolici din Romania si din intreaga lume
www.greco-catolica.org/memorandum "
Altceva, din ciclul avem nesimtiti si in sutana:
Judecatoria Craiova a acceptat ieri infiintarea primului sindicat al preotilor din Romania. "Pastorul cel Bun" are deja 35 de membri, dintre care 31 sunt preoti si 4 mireni. Cei care au initiat treaba au cam atata treaba pe bune cu Dumnezeu ca si homo cu femeile.
vineri, 23 mai 2008
Atentie la un nou virus de pe net!
ATENTIE
Important!!!
informatia vine de la Microsoft si Norton.
Va rog transmiteti-o la orice persoana ce are acces la Internet.Daca
primiti un e-mail cu o prezentare de Power Point aparent inofensiva
intitulata
Viata este frumoasa.pps’
Nu deschide acest fisier de nici un fel ci sterge-l imediat.
Daca-l deschideti va aparea acest mesaj:
"Acum este prea tirziu, viata ta nu mai este frumoasa"
Imediat vei pierde tot ce ai in calculator,iar persoana care ti-l
trimite va avea acces la numele tau,e-mailul tau si la parola ta.
Este vorba despre un virus nou care a inceput sa circule
Trebuie sa facem tot posibilul sa-l oprim!!!
Programele Antivirus nu sunt apte sa-l distruga.
Virusul a fost creat de un haker care se autonumeste ‘’stapinul
vietii" .El vrea sa distruga calculatoarele particulare si este camuflat cu o extensie .pps.
joi, 22 mai 2008
O tiganca se rusineaza cu romanii, Mioara Miclescu
Conform Hotnews: Miercuri a avut loc in capitala Italiei, la Primaria Romei, conferinta pe tema "Pactul social intre tigani si Institutii". Intrunirea a fost organizata de Opera Nomadi, cea mai mare Asociatie de tigani din Italia, infiintata in 1966. Au participat: Laura Boldrini, purtator de cuvant al Inaltului Comisariat ONU pentru Refugiati, reprezentanti ai Parlamentului italian si ai primariei Romei, lideri ai tiganilor proveniti din diverse tari, care locuiesc in Italia. Din partea comunitatii romanesti au participat si au luat cuvantul: consulul Romaniei la Roma, Cosmin Dumitrescu, Giancarlo Germani, presedinte al Partidului Romanilor din Italia, Mioara Miclescu, reprezentanta a tiganilor romani care traiesc in Italia.(...)Mioara Miclescu, tiganca din Craiova emigrata in Italia, este presedinta unei cooperative mestesugaresti care se ocupa de calcat. Ea a spus ca "tiganii sunt foarte rau priviti in Italia, iar uneori e si vina romanilor delincventi. Ne-am saturat sa mergem in metrou sa auzim: uite tiganca, atentie la tigani. Azi noi ne rusinam cateodata de faptele rele ale romanilor. Daca am venit aici, e pentru ca am vrut sa asiguram un viitor copiilor nostri. Noi, rromii, vrem sa lucram, de aceea am si infiintat cooperativa."
Daca prostia ar durea la CNA...
O intrebare electorala
miercuri, 21 mai 2008
Oprescu va castiga cu 54%, in turul doi
marți, 20 mai 2008
Flegma lui Gheorghe, un caricaturist in puscarie, contemplarea propriului buric
Prin difuzarea informaţiilor despre Europa, zic, parcă ne aflăm pe alt continent, îngropaţi în contemplarea propriului buric. De demult aveam de gând să "comit” ceva despre temă, dar mi-a sărit muştarul cu asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/05/arestat-pentru-satirizarea-musulmanilor.html, despre care presa mioritică n-a dat nimic-nimicuţ. Rahat.
UPDATE: Anca a propus formularea CHILOTIZAREA PRESEI. Rezonabilă.



![Validate my RSS feed [Valid RSS]](valid-rss.png)

