Direcţia Naţională Anticorupţie. Ghid de orientare pentru cetăţeni


1. Prezentarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie

2. Organizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie

2.1. Structura centrală

2.2. Structura teritorială

3. Competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie

4. Sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie

4.1. Plângere

4.2. Denunţ

4.3. Model de plângere sau denunţ

5. Clauza de nepedepsire

6. Posibilităţi de sesizare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie

7. Circuitul diverselor tipuri de sesizări

8. Drepturile şi obligaţiile persoanelor implicate în procesul penal

9. Drepturile şi obligaţiile organelor de urmărire penală

10. Modul de soluţionare a cauzelor penale

11. Căi de atac împotriva soluţiilor date de procuror

Model de plângere împotriva măsurilor, actelor şi soluţiilor procurorului

1. Prezentarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie
Direcţia Naţională Anticorupţie este organizată ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi este specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie, potrivit legii.

Are sediul în municipiul Bucureşti, strada Ştirbei Vodă, numărul 79-81, sectorul 1, cod poştal 010106, şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializaţi în combaterea infracţiunilor de corupţie.

Direcţia Naţională Anticorupţie a fost înfiinţată, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie, la data de 1 septembrie 2002, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, ca structură specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie, fiind condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute între Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public, conform legii.

Direcţia Naţională Anticorupţie îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic şi este independentă în raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia.
2. Organizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Direcţia Naţională Anticorupţie este condusă de un procuror şef direcţie, ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi direcţie.

Direcţia Naţională Anticorupţie are o structură centrală şi o structură teritorială.

2.1. Structura centrală este constituită, printre altele, din următoarele secţii, care sunt conduse de procurori şefi secţie, ajutaţi de procurori şefi adjuncţi secţie:

* Secţia de combatere a corupţiei
* Secţia de combaterea a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie
* Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari
* Secţia judiciară penală

2.2. Structura teritorială se compune din 15 servicii teritoriale şi 3 birouri teritoriale, după cum urmează:

* Serviciul teritorial Alba Iulia (cu sediul în municipiul Alba Iulia, Piaţa Iuliu Maniu, nr.24, judeţul Alba, tel./fax: 0258.811.308)
* Serviciul teritorial Bacău
(Bacău, str.Ştefan cel Mare, nr.4, judeţul Bacău, tel./fax: 0234.520.312)
* Serviciul teritorial Braşov
(Braşov, str. col. Ion Buzoianu, nr.63, judeţul Braşov, tel.: 0268.471.914, fax: 0268.475.244)
* Serviciul teritorial Bucureşti
(Bucureşti, str.Ştirbei-Vodă, nr.79-81, sector 1, tel./fax 021.313.01.28)
* Biroul teritorial Slobozia
(Slobozia, str.Al.Odobescu, nr.57, judeţul Ialomiţa, tel./fax: 0243.23.23.20)
* Serviciul teritorial Cluj
(Cluj-Napoca, Calea Dorobanţilor, nr.8-10, judeţul Cluj, tel.:0264.450.815, fax: 0264.450.816)
* Serviciul teritorial Constanţa
(Constanţa, str.Mircea, nr.108, judeţul Constanţa, tel./fax: 0241.672.277)
* Serviciul teritorial Craiova
(Craiova, str.Mihai Viteazu, nr.20, judeţul Dolj, tel./fax: 0251.419.931)
* Biroul teritorial Târgu Jiu
(Tg. Jiu, str.Geneva, nr.11, judeţul Gorj, tel./fax 0253.223.555)
* Serviciul teritorial Galaţi
(Galaţi, str.Basarabiei, nr.47, judeţul Galaţi, tel. 0236.411.340, fax: 0236.492.940)
* Serviciul teritorial Iaşi
(Iaşi, str.Nicolae Gane, nr.22, judeţul Iaşi, tel.: 0232.272.226, fax: 0232.272.234)
* Serviciul teritorial Oradea
(Oradea, str.Louis Pasteur, nr.1, judeţul Bihor, tel. 0259.479.110, fax 0259.479.112)
* Biroul teritorial Satu Mare
(Satu Mare, Bd.Sănătăţii, bl.K1, judeţul Satu Mare, tel. 0261.759.780)
* Serviciul teritorial Piteşti
(Piteşti, Bd.Nicolae Bălcescu, bl.S 5 Mezanin, judeţul Argeş, tel. 0248.28.90.91, fax 0248.28.90.93)
* Serviciul teritorial Ploieşti
(Ploieşti, str.Gheorghe Grigore Cantacuzino, nr.257, judeţul Ploieşti, tel./fax 0244.582.512)
* Serviciul teritorial Suceava
(Suceava, str.Petru Rareş nr.15, judeţul Suceava, tel./fax 0230.522.812)
* Serviciul teritorial Târgu Mureş
(Tg. Mureş, str.Tineretului, nr.2 A, judeţul Mureş, tel./fax 0265.267.851)
* Serviciul teritorial Timişoara
(Timişoara, str.Eugeniu de Savoya, nr.2, judeţul Timiş, tel. 0256.221.422, fax 0256.224.421)

3. Competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Structura centrală a Direcţiei Naţionale Anticorupţie are aceeaşi competenţă materială şi după calitatea persoanei ca şi structurile teritoriale ale acesteia.

Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală în cauze de corupţie, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele două condiţii:

a) cel puţin una dintre infracţiunile sesizate este prevăzută în Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume:

* Infracţiuni de corupţie
o luare de mită
o dare de mită
o primirea de foloase necuvenite
o trafic de influenţă ş.a.
* Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie
o stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei tranzacţii comerciale;
o stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând autorităţii publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
o acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare;
o neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante;
o utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate;
o efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite;
o încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite;
o folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă este săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite;
o folosirea influenţei sau a autorităţii de către persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite ş.a.
* Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie (numai dacă au fost săvârşite în legătură cu infracţiunile mai sus-menţionate):
o tăinuirea bunurilor;
o favorizarea infractorului;
o asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni ;
o falsul şi uzul de fals;
o abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi;
o şantajul;
o infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr.656/2002;
o contrabanda;
o infracţiunile prevăzute în Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale;
o infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale;
o traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor;
o infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr.658/2001;
o infracţiunea prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism.
* Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:
o folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor;
o schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor;
o folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor ş.a.

b) dacă este îndeplinită cel puţin una dintre cele patru situaţii mai jos menţionate:

* valoarea obiectului infracţiunii de corupţie (valoarea mitei, a foloaselor necuvenite) depăşeşte echivalentul în lei a 10.000 euro;
* cuantumul prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii depăşeşte echivalentul în lei a 200.000 euro;
* prin săvârşirea infracţiunilor de corupţie s-a produs o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei
o autorităţi publice
o instituţii publice
o persoane juridice
* infracţiunile au fost comise de către:
o deputaţi;
o senatori;
o membri ai Guvernului;
o secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora;
o consilieri ai miniştrilor;
o judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale;
o ceilalţi judecători şi procurori;
o membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
o preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia;
o Avocatul Poporului şi adjuncţii săi;
o consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale;
o consilierii de stat ai primului ministru;
o membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi;
o guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României;
o preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei;
o ofiţeri, amirali, generali şi mareşali;
o ofiţeri de poliţie;
o preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene;
o primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti;
o primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti;
o primarii şi viceprimarii municipiilor;
o consilierii judeţeni;
o prefecţii şi subprefecţii;
o conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora;
o avocaţii;
o comisarii Gărzii Financiare;
o personalul vamal;
o persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare;
o persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr.78/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
o lichidatorii judiciari;
o executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile enumerate mai sus, sesizarea trebuie adresată celorlalte parchete, deoarece Direcţia Naţională Anticorupţie nu are competenţa de a o soluţiona.

Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene sunt de competenţa exclusivă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

4. Sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie

În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus, Direcţia Naţională Anticorupţie poate fi sesizată prin următoarele două modalităţi:

4.1. Plângere (în situaţia în care reclamantului i-au fost vătămate drepturile în urma săvârşirii unor infracţiuni de corupţie)

* Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul, care trebuie să fie special (respectiv, să fie autentificat la un notar public), se depune împreună cu plângerea.
* Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ, ori de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.
* Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal.
* Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. Pentru a putea fi luată în considerare, plângerea trebuie să cuprindă obligatoriu:
* Numele şi prenumele
* Datele de identificare (adresă, CNP)
* Indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut
* Descrierea faptei care formează obiectul plângerii
* Indicarea mijloacelor de probă
* Data şi semnătura

4.2. Denunţ (dacă reclamantul are cunoştinţă despre săvârşirea unor fapte de corupţie)

Denunţului îi sunt aplicabile aceleaşi cerinţe ca şi plângerii (a se vedea subpunctul 4.1.).

4.3. Model de plângere sau denunţ
Domnule Procuror Şef Direcţie (Domnule Procuror Şef),
Subsemnatul(a) ..................., domiciliat(ă) în (localitatea) ......., strada .........., nr. ........, bl. .........., sc. ........., et. ......., ap. ......., judeţ (sector) ....., cod poştal ....., titular al cărţii de identitate seria ......, nr. ......., CNP ......,

în temeiul art. 222 (respectiv, art.223) din Codul procedură penală, formulez prezenta(ul)
PLÂNGERE (DENUNŢ)

împotriva numitului(ei)* .......................... domiciliat(ă) în (localitatea) .........., strada ........, nr. ..........., bl. ......., sc. ........., et. ......, ap. ........, judeţ (sector) ......., cod poştal ........, titular al cărţii de identitate seria ......., nr. ......., CNP .........,

pentru faptul că
Se descriu faptele

Dovada săvârşirii infracţiunilor o fac cu următoarele mijloace de probă:

Se prezintă mijloacele de probă
Data Semnătura

*Se vor completa datele, dacă sunt cunoscute de către cel ce face denunţul sau plângerea.

5. Clauza de nepedepsire

Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, în acest caz (art.255 alin.3 şi 5 din Codul penal).

6. Posibilităţi de sesizare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a diversificat modalităţile de primire a sesizărilor din partea cetăţenilor, astfel că, în prezent, această activitate se realizează prin:

* poştă, la adresele menţionate la punctele 1 şi 2.2.
* fax: 004(021)314.19.11
* e-mail: anticoruptie@pna.ro
* telefonul anticorupţiei 004(021)312.73.99, care funcţionează permanent, începând cu luna octombrie 2003. Prin acest telefon, Direcţia Naţională Anticorupţie poate fi sesizată direct cu privire la săvârşirea unor fapte de corupţie, respectându-se îndrumările transmise prin intermediul robotului telefonic.
Mesajele primite sunt stocate în memoria unui computer, fiind ulterior analizate la nivelul Serviciului de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul din cadrul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Ulterior, se transmit secţiilor competente numai acele mesaje care respectă conţinutul unei plângeri (a se vedea pct.4) şi numai dacă aspectele sesizate privesc infracţiuni de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie (a se vedea pct.3).
* depunerea sesizărilor se poate realiza, odată cu primirea în audienţă de către procurorul desemnat în acest scop, zilnic, de luni până vineri, între orele 10.00-15.00, sau, la cerere, de către cadrele de conducere.

7. Circuitul diverselor tipuri de sesizări

Indiferent de modalitatea prin care sesizarea ajunge la Direcţia Naţională Anticorupţie, aceasta este înregistrată de

* Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul (dacă este primită la sediul structurii centrale), în Registrul de intrare-ieşire a corespondenţei şi apoi este transmisă compartimentului de grefă al secţiei competente (Ulterior, sesizarea este repartizată unui procuror, spre soluţionare.) sau de
* Compartimentul de grefă al serviciului teritorial (dacă este primită la sediul unei structuri teritoriale). Ulterior, sesizarea este repartizată unui procuror, spre soluţionare.

8. Drepturile şi obligaţiile persoanelor implicate în procesul penal

Drepturi:

* Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător, în tot cursul procesului penal;
* Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală. Acesta poate formula cereri şi depune memorii (conform art.173 din Codul de procedură penală);
* În cursul procesului penal, părţile pot propune probe şi pot cere administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă. Admiterea sau respingerea cererii se face motivat (conform art.67 din Codul de procedură penală);
* Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime (conform art.278 din Codul de procedură penală).

Obligaţii:

* Plângerea sau denunţul trebuie să facă referire la fapte reale, deoarece învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
* Persoana chemată ca martor este obligată să se înfăţişeze la locul, ziua şi ora arătate în citaţie şi are datoria să declare tot ce ştie cu privire la faptele cauzei (conform art.83 din Codul de procedură penală).

9. Drepturile şi obligaţiile organelor de urmărire penală

Acestea au dreptul să:

* aducă în faţa organului de urmărire penală, pe baza unui mandat de aducere, persoana care, fiind anterior citată, nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară. Persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât pe durata strict necesară pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă a acestora. Persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar (conform art. 183 din Codul de procedură penală).

Ele sunt obligate să:

* efectueze urmărirea penală numai potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege (conform art.2 din Codul de procedură penală);
* strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia (conform art.3 şi art.202 din Codul de procedură penală);
* adune probele atât în favoarea, cât şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului (conform art.202 din Codul de procedură penală);
* garanteze dreptul la apărare pentru toate părţile (persoanele) implicate în procesul penal (conform art.6 din Codul de procedură penală);
* asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege (conform art.6 din Codul de procedură penală);
* dispună asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanţă sau rezoluţie motivată (conform art.203 din Codul de procedură penală);
* nu întrebuinţeze violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obţine probe (conform art.68 din Codul de procedură penală);
* cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, precum şi persoana responsabilă civilmente (conform art.76 din Codul de procedură penală);
* rezolve plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată (conform art.277 din Codul de procedură penală).

10. Modul de soluţionare a cauzelor penale

În cauzele penale pot fi date următoarele soluţii:

* trimiterea în judecată a inculpatului (dacă procurorul constată că urmărirea penală este completă şi că sunt probe concludente, din care rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat şi că acesta răspunde penal);
* clasarea cauzei (când nu există învinuit în cauză);
* scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, dacă se constată că:
* fapta nu există;
* fapta nu este prevăzută de legea penală;
* fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;
* fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;
* faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii;
* există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;
* încetarea urmăririi penale, dacă există învinuit sau inculpat, dar se constată că:
* lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
* a intervenit amnistia sau prescripţia ori decesul făptuitorului;
* a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;
* există autoritate de lucru judecat.
* suspendarea urmăririi penale (în cazul în care se constată printr-o expertiză medico-legală că învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte la procesul penal);
* neînceperea urmăririi penale (dacă din cuprinsul actului de sesizare sau a actelor premergătoare, efectuate după primirea plângerii sau denunţului, rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a acţiunii penale prevăzute la art.10 din Codul de procedură penală, cu excepţia celui de la lit.b1).

11. Căi de atac împotriva soluţiilor date de procuror

Împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la înştiinţarea persoanelor interesate.

Plângerea va fi rezolvată de procurorul ierarhic superior celui care a dat soluţia, în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia. Modul în care a fost rezolvată plângerea se comunică, de îndată, persoanei care a făcut-o.

Dacă plângerea a fost respinsă, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Model de plângere împotriva măsurilor, actelor şi soluţiilor procurorului
Domnule Procuror Şef Direcţie (Domnule Procuror Şef),
Subsemnatul(a) ........................., domiciliat(ă) în (localitatea) ............, strada .........., nr. ........., bl. ......., sc. ......., et. ......, ap. ......., judeţ (sector) ........., cod poştal ......, titular al cărţii de identitate seria ........., nr. ......., CNP ..........., având calitatea de inculpat (parte vătămată, parte civilă, expert etc), în dosarul penal nr. ......../........, mă plâng împotriva măsurii sau actului de urmărire penală prin care
Se arată care este măsura, actul, soluţia atacată Prin luarea măsurii respective mi s-a adus o vătămare a intereselor mele legitime, pentru că Se arată motivele pentru care se contestă măsura, actul, soluţia atacată
De aceea, în temeiul art.275 (sau, după caz, art.278) din Codul de procedură penală, vă rog să desfiinţaţi măsura sau actul atacat (etc.) şi să dispuneţi măsurile legale. Dovada vătămării intereselor mele legitime prin măsura (actul, soluţia) luată o fac cu următoarele mijloace de probă:
Se prezintă mijloacele de probă
Data Semnătura