Ion Iliescu a murit

Ion Iliescu a murit

Ion Iliescu stă ţeapăn pe catafalc în cripta ideologiei comuniste. De afară, privitorii compară clădirea cu un tomberon. Nu sînt însemne religioase, austeritatea umple atmosfera cu cîteva grade de răceală în plus. Familia sa spirituală este prezentă. Şi ei urmează să moară, acum cînd am intrat în Uniunea Europeană. Comisia Tismăneanu, de condamnare a crimelor comunismului, i-a pus pe acelaşi făraş. I-a găsit vinovaţi. Iar gunoiul trebuie aruncat, nu?
Pe rînd, printr-o nemaivăzută metamorfoză, faţa lui Iliescu seamănă cu a lui Ceauşescu, cu a lui Gheorghiu-Dej. Chiar cu a lui Stalin şi Lenin. O mare de vaiete parcă-şi sparge valurile pe pereţii pe care se proiectează imagini de scriitori reduşi la tăcere, de femei puse să nască planificat, ca pe bandă rulantă. De deţinuţi politici torturaţi. De preoţi cu biblii îndesate pe gît.
Mortul cu o multitudine de feţe zici că doarme. Regretele nu i-au schimonosit, iertare nu şi-au cerut. Stalin şi iertarea... Cum să-şi ceară iertare Iliescu pentru erorile comunismului, de la familiile celor ucişi în decembrie 1989, de la victimele mineriadelor, pentru că a cadorist economia hoţilor?! Sîngele de pe mîinile lui s-a uscat, dar a intrat în istorie, globulă cu globulă roşie. Sîngele, de-a valma cu responsabilul pentru vărsarea lui. Probabil ar fi implorat iertarea doar dintr-o temniţă, Iliescu...
Ion Iliescu a fost neschimbat pînă condamnarea ideologiei sale i-a vîrît ultima răsuflare înapoi pe gură. A dat din mîini, s-a apărat, a pozat ipocrit în victimă a celor de la putere.
Ion Iliescu stă ţeapăn pe catafalc în cripta ideologiei comuniste. Este mort ca şi comunist. Ca om, dă ture printre politicieni, pînă vreunul îi şterge praful de pe haine, pînza de păianjen din etuiul ochelarilor. Un mort viu. Ion Iliescu e încă parlamentar şi preşedinte de onoare al PSD, fost preşedinte al României.
Cînd îi va cîntări păcatele, Dumnezeu o să fie extrem de ocupat.
Alexandru PETRIA