eram doi şi sala de cinematograf
ca o prefaţă ironică
un bătrân
de pe soclu
privea îngăduitor
un biet cuier
pentru anotimp- ziceam şi-ţi cuprindeam
umerii- un arhivar al neputinţei
pe sub uşi scorojite,
în absenţa reprezentaţiei,
pătrunde întunericul...
Alexandru PETRIA
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu