Am fost în bârlogul lui Nistorescu

O descoperire plăcută: pe site-ul Realitatea TV, Cornel Nistorescu are un fel de blog unde-şi publică editorialele- Bârlogul lui Cornel Nistorescu. Ultima postare:

Datul cu zarul
Vineri 24 august 2007, 00:28

Când a fost întrebat despre numirea lui Mircea Geoană ca prim-ministru, Traian Băsescu a hăhăit prelung şi şi-a văzut de drumul său printre admiratori. Răspunsul preşedintelui îl caracterizează perfect. În acelaşi timp, îl pune pe Mircea Geoană într-o situaţie îndoielnică. El se vrea premier, iar cel îndrituit să-l propună îl ia peste picior ca pe un începător. Mircea Geoană s-a autopropus premier într-un mod copilăresc. În politica mare, asemenea modalităţi de ascensiune sunt chiar improprii. Pot fi întâlnite doar în scenetele umoristice. La noi, preşedintele principalului partid de opoziţie se cere singur, fără să realizeze penibilul situaţiei. Întrebarea mea este una singură: Mircea Geoană e naiv sau e la mare înghesuială? Personal aş fi înclinat să cred în cea de-a doua variantă. Mircea Geoană a avut doi ani dificili în fruntea PSD. A fost obligat să-şi consolideze puterea, luptând şi cu bătrânii, dar şi cu Adrian Năstase, fiind silit să mimeze un decont, dar, în acelaşi timp, să nu agreseze baronetul politic. L-a scos din cursă pe Dan Ion Popescu, l-a diminuat pe Sorin Oprescu, l-a pierdut şi pe Miron Mitrea şi astfel a reuşit să se înfunde mai bine în scaunul de preşedinte. În acelaşi timp, eliminarea concurenţilor nu i-a adus şi susţinere în electorat. Un partid condus de el, Corlăţeanu, Ponta, Ion Stan şi Cristian Diaconescu e mai puţin prăfuit şi îngălat ca acela dominat de activul de partid reconvertit. Dar e şi mai lipsit de audienţă. După părerea mea, nici cei tineri, oricât ar fi ei de socialişti, nu au motive să-l admire sau să-l urmeze pe Victor Ponta. E ca şi Cristi Boureanu la liberali. Un fel de scaiete, care nu se înghite decât pe sine. Mircea Geoană forţează cu a sa moţiune. Sub presiunea celor tineri, încearcă să determine o schimbare, fără să ştie unde va duce căderea Guvernului Tăriceanu. Ideea cu trecerea fotoliului de premier la PSD este lipsită de substanţă. Mircea Geoană încă nu are o alianţă pe care să se bazeze. Nu prea are cu cine s-o facă. Şi atunci nu urmează decât alegerile anticipate. Ceea ce înseamnă că toată munca de până acum a fost în zadar. În cel mai bun caz, am putea avea un Guvern de tehnocraţi, care să asigure organizarea alegerilor. Consecinţele pentru PSD şi Mircea Geoană nu vor fi obligatorii pozitive. La fel şi cu economia românească. S-ar putea ca acest dat cu zarul al PSD şi al lui Mircea Geoană să ne aducă necazuri mult mai mari decât ne-am fi aşteptat noi.
(Acest text a apărut în ziarul Ediţie Specială de joi, 23 august)