Obsedat de morţi

În ultimile două numere a gazetei am publicat un articol intitulat “Plagiator al prietenului care s-a sinucis?” Este vorba de Nicolae Avram din Beclean, pe care îl bănuiesc că l-a plagiat pe prietenul său, poetul Aurel Onişor, publicându-i poemele în manuscris pe care i le-a lăsat înainte de-a se sinucide, în două cărţi- “Cântece de sinucigaş” şi “Elegii pentru diavol”.
După primul număr, nici după al doilea nu am primit vreun un drept la replică pe acest subiect.
Tot în acest articol mai spuneam că în ziarul lui Avram, “Jurnalul de Someş”, frecvent, pe nişte texte a apărut semnătura poetei chiliene, care a murit, Gabriela Mistral. Alteori Gabriel Mistral. E ca şi cum, într-o ţară oarecare, s-ar tipări articole într-o gazetă semnate Mihai Eminescu. Este o bătaie de joc. Public alăturat despre Gabriela Mistral; cei ce nu ştiu, să-şi formeze o părere. Totodată, anunţ că voi înştiinţa ambasada Republicii Chile de la Bucureşti despre această faptă josnică.
Oare chiar atâta îl obsedează morţii pe Avram?
Aurelia VLASIN

Folosindu-l abuziv,

De numele cui îşi bate joc “Jurnalul de Someş”

Gabriela Mistral
După Wikipedia, enciclopedia liberă: Gabriela Mistral (n.7 aprilie 1889, Vicuña, - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.

Motivaţia Juriului Nobel
"pentru poezia ei, care, inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane".

Viaţa în afara literaturii

Lucila se naşte într-o familie foarte săracă în orăşelul Vicuña, petrecându-şi copilăria la ţară (tatăl ei şi-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) şi absolvind tot aici şcoala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcţionează ca învăţătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite şcoli elementare şi licee din Chile.
În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învăţământului din Mexic. În acelaşi an călătoreşte în SUA. După 1926 ocupă diferite funcţii care o ţin departe de patrie: reprezentantă a ţării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Naţiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).
Bolnavă de cancer si celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957. În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.

Viaţa literară

Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câştigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalităţile literaturii sud-americane, printre care şi Ruben Dario. Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frederic Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, îşi intitulează prmul volum de versuri Sonetele morţii.

Principalele opere

* "Sonetele morţii" ("Sonetos de la muerte", 1914)
* "Dezolare" ("Desolacion", 1922)
* "Duioşie" ("Ternura", 1924)
* "Limba lui Marti" ("La langua de Marti", 1934)
* "Mesaj către Pablo Neruda" ("Recado sobre Pablo Neruda", 1936)
* "Aşchie" ("Tala", 1938)
* "Cramă" ("Lagar", 1954)


P.S, tot Aurelia Vlasin: Am primit recent încă un text de-a lui Aurel Onişor, scris dintr-o suflare chiar înaintea siniciderii. Sigur, nefinisat… Fac iar un apel către cei ce mai deţin eventual poeme de-ale lui Onişor să ne contacteze. Vrem să le publicăm.

1.
Viaţă moarte viaţă…
gând alb plîngînd în spini
nimic ascuns
BUNĂTATE, dar DREPTATE
vine EL
Moartea horcăie
viaţa ţîşneşte spre galaxii
morţii sînt neîmpăcaţi şi mulţi
EL vine
2.
precum soarele chinuie mulţimile
cad în genunchi şi VĂD
războiul surîde pe pace de metal
pîinea şi cuţitul se caută
moartea vine ca o mireasă ruşinoasă
şi pe patul altora ne privim
hai vino
fură-mă blînd
într-o biserică
dar fură-mă, eu am vrut să fiu cinstit
te vreau mireasa mea răpindu-mă
sufletul în mîinile Lui Isus îmi dau sincer
nunta ar putea fi oricînd
tu eşti deja mireasă
ruşinoasă
răpeşte-mă cînd nu doare
Isuse
pe patul altora ne privim
hotărăşte TU
LUMINA VIEŢII
În Numele Tău vreau nunta
răpeşte-mă cînd nu doare
şi frica TE SLĂVEŞTE!
AMIN!
Aurel ONIŞOR