sâmbătă, 29 septembrie 2007

Jurnalul unui closet



1) a venit iar grasul ăla. cînd se aşează îl simt cum îi troznesc oasele. nu reuşeşte să se cace niciodată dar se biţîie de mi se desprind şuruburile din pardoseală. trage apa şi abia apoi scapă o başină. e oricum mai bine decît să te plictiseşti aşteptînd vreun constipat de fomist plin de pîine goală să se screme pentru vreo trei chiftele obosite.
2) azi a fost pe la mine şi femeia de serviciu. eu credeam că mă spală şi pe mine dar a fredonat cu mopul pe la uşă şi s-a cărăbanit la vecinul meu din dreapta. adevărul e că pînă nu atîrnă pe mine vreo diaree de aia verde nici nu se gîndeşte nenorocita să pună mîna pe cîrpă. de ziua mea mi-aş dori o perie, mai e cîte unul care o foloseşte, mai capăt şi eu luciu.
3) mă uitam la pizda nesimţitei şi nu îmi venea să cred. cădeau flocii din ea la mine în apă ca frunzele toamna din plopul de vizavi. cînd s-a scuturat ca iapa mi s-a întunecat colacul. dacă nici acum femeia aia de serviciu nu aruncă o caldare de apă pe mine mă înfund şi îi bag în pizda mamei lor de clienţi, mă mai odihnesc şi eu vreo doua zile.
4) l-am auzit pe patron că o să cheme instalatorul săptamîna viitoare pentru chiuveta aia din colţ. ăla, instalatorul adică, e om bun. are grijă de noi, chiar îmi aduc aminte cu plăcere cum mi-a schimbat colacul astă primăvară, ce mîini mari şi puternice avea, cum a strîns şuruburile alea de plastic, nici prea mult, nici prea puţin. ăla da om, păcat ca nu s-a căcat niciodată la noi aici, merita şi el, nu ca toţi nenorociţii. mi-am adus aminte de labagiul ăla care vine în fiecare miercuri. tîmpitul se chinuie să nimerească pe rezervorul meu de apă, ca pe el işi pune o poză cu angela similea, dar stropeşte tot colacul de mă refulez pe mine de rîs cînd intră următorul şi se chinuie să mă şteargă cu hîrtia de a primit-o înainte de a se aşeza şi apoi nu mai are cu ce să se şteargă la cur.
5) fă proastelor, voi nu vedeţi că lîngă mine, aici în stînga, e un coş de gunoi de plastic, ce dracu aruncaţi tampoanele ălea că mă chinui să le dau la canal de îmi sare capacul şi mă înjură ăla pe urmă toată ziua. păi noi avem responsabilităţi aici, căcaţii, alea alea, dar nu toate jegurile voastre absorbante care nu se înmoaie în apă. cu chiştoacele ne descurcăm, şi eu, şi canalizarea, dar cu tampoanele voastre muncim peste normativele la care am fost dimensionaţi. nici turcescul ăla de la subsol nu suportă aşa ceva, ăla e bulagiu şi se înfundă imediat. păi eu cîtă răbdare să mai am? bine măcar că nu prea mai veniţi cu vată.
6) mi-a fost milă de el dar altfel nu se învaţa minte. păi să te sui cu picioarele pe mine băi animalule? nu ai pic de bun simţ? cu curul, nu cu picioarele, aşa se stă pe un vas de veceu. dacă nu iţi convine că e murdar capacul emigrează băi, dar nu te caţeri tu ca să mă chinui eu să te ţin. păi nici nu te-am ţinut, am scăpat puţin din şuruburi la stînga şi ai căzut ca proasta cu freza în faianţă. hai sictir. colacul a zis că mîine crapă şi îşi dă demisia. eu ca eu, dar ăla e subţire bre, cît credeţi voi că poate să ducă?
7) azi am depus cerere de transfer. nu mai suport. au borît trei dobitoci din care doi împreună, obraz lîngă obraz. s-au şters cu tricoul unei proaste care lua muie in cabina din stînga şi mi l-au dat mie. am avut un noroc chior că n-au tras apa că mă înfundam de nici rectorul facultăţii de instalaţii nu mai avea ce să îmi facă. de atîta borîtură prin cabină nu a mai intrat nimeni şi m-am ales şi cu două găleţi de apă de la femeia de serviciu, başca că şi colacul a fost şters la viteză cu mopul. îmi doresc să schimbe patronul toată buda, să ajung demontat în spatele clădirii, să mă ia un om sărman acasă la el şi să muncesc şi eu ca tot vasul de wc, maxim o oră pe zi, nu 24 din 24. păi ce, mi-au pus ăia în fabrică alt porţelan? nu. păi atunci ce dracu caut eu într-un restaurant că nu îmi place deloc băutura. viaţa e un căcat.
8 ) chiar că azi a fost o zi de căcat. la colegul din stînga s-a spart o ţeavă şi i-au întrerupt alimentarea cu apă iar colegul din dreapta a avut uşa blocată aşa că toţi au tras azi de mine ca de singura budă EFECTIV rămasă în funcţiune. am rezistat eroic, era coadă şi toţi clienţii au plecat mulţumiţi deşi nici nu mai rămînea timp să mi se umple rezervorul cu apă. aştept de la patron o primă, poate chiar o pune pe puturoasa aia mîine să mă dea cu detergent.
9) asta e o chestie care mă deranjează. păi adică eu de ce să n-am weekend? păi ce, sîntem trei closete, măcar prin rotaţie putea să dea liber la cîte unul, în fiecare sfîrşit de săptămînă. am şi poziţia aia proastă, pe mijloc, care cum intră în toaletă la mine vine. măcar dacă era separat pentru bărbaţi şi femei. nu, nu e. şi capac peste toate, a plouat tare, canalizarea nu mai făcea faţă şi noi abia reuşeam să strecurăm cîte puţină marfă. am auzit că bulangiul ăla de veceu turcesc de la subsol a refulat vreo două ore. a împins femeia de serviciu la căcat cu mopul pîna a leşinat. aşa îi trebuie, boccia dracului, că dacă nu ne spală la timp nici nouă nu ne pasă de ea. azi cel mai interesant client a fost un student care a intrat să îsi mănînce sandvişul ferit de colegii lui. sanchi a tras apa cînd a ieşit.
10) să vă spun eu cum e. frumoase, dichisite, parfumate, tocuri, fiţe, dar eu cînd mă uit la ele tot un cur văd. azi a fost un fotomodel, s-a chinuit juma de oră să screamă un cîrnăcior, i-a sunat mobilul şi proasta s-a ridicat repede şi a întins-o fără să tragă apa. oare s-o fi spălat pe mîini? nu ştiu că eram atent la puştiul care se pişa alături, ţipa săracul de durere, deh, aşa e cînd iei prima dată şi nu te tratezi…
11) zac în ploaie. am fost demontat şi dus în curtea din spate. îmi place ploaia. se schimbă cîrciuma, avea vad bun, a cumpărat-o un şmecher care schimbă tot. pe vecinul meu din dreapta l-au scăpat pe scări şi s-a spart, ăla din stînga a fost luat de un muncitor acasă. poate mă ia şi pe mine careva sau poate ajung la moloz. mi-am facut datoria cum am putut, de o fi să mai continui pe undeva, de o fi să mă sparg în dinţii cupei de fadromă, asta mi-a fost soarta, căcăcioasă. sper să mă reîmporţelanez într-un bideu…
EPILOG LA RĂSCRUCE DE VÎNTURI: Am ajuns un fel de înger - îngerul hapciucaliu al celor ce se duc în orice cîrciumă la veceu să îşi numere banii ca să vadă dacă mai e loc de una mică… un înger pe care îl doare în pulă de voi - niciodată nu veţi avea destui bani de băutură - amărîţilor.
(Sursa:
http://nenea.wordpress.com/ )

2 comentarii:

Anonim spunea...

Este musai să dau şi eu o poezie semnată Gheorghe Florescu:

Visul WC-ului de visuri
Aprilie 2006

Se făcea că toţi oamenii
Se adunau în jurul meu
Ca la un spectacol comic,
Spărgând cu nonşalanţă seminţe
Şi comentând cu glas stins
Ultimele cote ale hranei spirituale.

Liniştea este însă aparentă.
Zidul sonic se sparge
În miliarde de gâfâieli pofticioase
Şi freamăt de mâini întinse
Spre capul meu.
Toţi îmi vor o parte din personalitate
Îşi introduc mâinile soioase
De ulei de motor
Şi le retrag numaidecât
Pline de visuri.
Pe alocuri vezi prelingându-se
Picături de materie cenuşie.

În capul meu se reinstaurează liniştea,
O linişte la fel de aparentă
Ca cea de dinaintea torturii.
Este o linişte nefirească
A nepăsării
Căci mâinile hulpave
Scotocesc in continuare
După ultimele fărâme de visuri.

Când totul s-a terminat,
Văd o toaletă imensă
În care se înghesuie
Miliarde de burţi pline.
Mă strecor aproape fără voia mea
Şi arunc o privire în vasul de WC.
Constat cu surprindere că în el
Colcăie tot ce numeam odată
„Vis al meu”.
Îmi este greu să le recunosc,
Sunt sfâşiate de acizii gastrici.

Nu încerc nici o părere de rău,
Mintea îmi este perfect liniştită.
Mă preocupă doar igiena,
Trag deci cu grăbire apa.


Pentru mai multe poezii Gheorghe Florescu, există un link pe blogul meu

Realitatea lui Petria spunea...

O.K.