Cum vede Ambasada SUA situatia cultelor din România

2007 International Religious Freedom

Released by the Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor

Constitutia contine prevederi referitoare la libertatea de religie; in general, guvernul a respectat acest drept in practica, dar unele restrictii au afectat drepturile a numeroase grupuri religioase. Unele grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina, in mod credibil, ca autoritatile guvernamentale de rang inferior le impiedica eforturile de prozelitism si se amesteca in alte activitati religioase.

In perioada inclusa in acest raport, nu au existat schimbari esentiale in ceea ce priveste respectarea libertatii de religie. Guvernul a facut, in continuare, diferenta dintre cultele recunoscute si cele nerecunoscute oficial, iar conditiile de inregistrare si recunoastere au ridicat, in continuare, probleme religiilor minoritare. In decembrie 2006, Parlamentul a adoptat o noua lege a cultelor, care a intrat in vigoare in ianuarie 2007. Numeroase organizatii neguvernamentale (ONG-uri), organizatii internationale si grupuri religioase au criticat proiectul de lege, exprimandu-si ingrijorarea ca, daca este adoptata, legea va institutionaliza discriminarea a numeroase minoritati religioase si va crea obstacole pentru multe astfel de grupuri in obtinerea recunoasterii ca religii oficiale.

Guvernul nu a retrocedat comunitatii greco-catolice proprietati trasferate de catre comunisti Biserii Ortodoxe in 1948. Biserica Greco-Catolica a fost singura religie desfiintata sub regimul comunist si ale carei biserici au fost confiscate si date altei religii, si anume Bisericii Ortodoxe. Acest lucru a condus la crearea unei situatii discriminatorii pentru Biserica Greco-Catolica, care a continuat in perioada la care face referire prezentul raport.

Guvernul a continuat sa inregistreze progrese cu privire la recunoasterea existentei Holocaustului in tara. Unele grupuri religioase minoritare au sustinut, in continuare, ca autoritatile locale au amanat emiterea autorizatiilor de constructii din motive religioase.

Au existat informatii privind abuzurile si discriminarea societatii din cauza credintei sau a practicii religioase. Au existat incidente in care Biserica Ortodoxa Romana a manifestat ostilitate fata de bisericile non-ortodoxe si a criticat prozelitismul protestantilor si al altor grupuri religioase. In general, Biserica Ortodoxa a refuzat, in continuare, sa retrocedeze Bisericii Greco-Catolice bisericile pe care le-a primit in 1948. Biserica Ortodoxa si-a folosit, adeseori, influenta pentru a pune presiune asupra grupurilor mici si a oficialilor guvernamentali spre propriul avantaj.

Guvernul Statelor Unite poarta discutii despre libertatea de religie impreuna cu Guvernul Romaniei, inclusiv la cel mai inalt nivel politic, ca parte a politicii generale de promovare a drepturilor omului. Pe parcursul anului 2006, Ambasada Statelor Unite si-a exprimat, in mod continuu, ingrijorarea fata de componentele discriminatorii ale proiectului de lege privind libertatea de religie, inclusiv consilierilor prezidentiali, parlamentarilor si Ministerului Culturii si Cultelor. De asemenea, ambasada a discutat, in continuare, cu diferiti oficiali despre esecul Guvernului in ceea ce priveste retrocedarea completa a proprietatilor religioase, inclusiv a bisericilor greco-catolice. Ambasada a sponsorizat numeroase evenimente legate de libertatea de religie, printre care conferinte cu invitati din Statele Unite si un program de comunicare activa cu diferite grupuri religioase. De asemenea, Ambasada a sprijinit semnificativ eforturile Guvernului de a recunoaste adevarata istorie a Holocaustului din Romania, incluzand aici implementarea recomandarilor raportului Comisiei Wiesel din anul 2004, pregatirea profesorilor pentru a preda istoria Holocaustului din Romania, precum si comemorarea Zilei Nationale a Holocaustului.

Sectiunea I. Demografia religioasa

Tara are o suprafata totala de aproximativ 237.500 km2 si o populatie de aproximativ 21,7 milioane de locuitori.

Potrivit recensamantului din 2002, Biserica Ortodoxa Romana (inclusiv Episcopia Ortodoxa Sarba din Timisoara) reprezenta 86,8% din populatie. Biserica Romano-Catolica a reprezentat 4,7 % din populatie, iar Biserica Greco-Catolica mai putin de 1%, desi, potrivit unei estimari recente a Bisericii Greco-Catolice, membrii sai reprezentau 3,6% din populatie. Urmatoarele grupuri religioase reprezentau mai putin de 2% din populatie: Biserica Crestina de Rit Vechi (Ortodoxa), Biserica Protestanta Reformata, Biserica Crestin Evanghelica, Biserica Evanghelica Romana, Biserica Evanghelica de Confesie Augustina, Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian, Biserica Unitariana din Romania, Biserica Baptista, Biserica lui Dumnezeu Apostolica (Biserica Penticostala), Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Armeana, Comunitatea Evreiasca, Comunitatea Musulmana, Martorii lui Iehova, Credinta Baha’I, Familia (Copiii lui Dumnezeu), Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma (Mormoni), Biserica Unificarii, Biserica Metodista, Biserica Presbiteriana, Meditatia Transcedentala, Hare Krishna si Budismul Zen. Potrivit recensamantului din 2002, numarul ateilor era de 8.524, iar 12.825 de persoane nu aveau nicio afiliere religioasa.

Majoritatea religiilor au adepti in toata tara, dar unele comunitati religioase sunt concentrate in anumite regiuni. Membrii Bisericii de Rit Vechi (lipovenii) se afla in Moldova si Dobrogea. Majoritatea musulmanilor se afla in partea de sud-est a tarii. Majoritatea greco-catolicilor este in Transilvania, dar exista greco-catolici si in Bucuresti si in regiunile Banat si Crisana. Credinciosii protestanti si catolici sunt localizati in principal in Transilvania, dar multi dintre acestia se afla si in judetul Bacau. Etnicii ucraineni ortodocsi sau greco-catolici se afla, in mare parte, in zona de nord-vest a tarii. Etnicii sarbi ortodocsi se afla, in principal, in Banat. Armenii sunt concentrati in Moldova si in sud. Membrii Bisericilor Reformate Protestante, Romano-Catolice si Unitariene din Transilvania sunt, aproape toti, de etnie maghiara.

Potrivit unui sondaj realizat in noiembrie 2006, aproximativ 40% din populatie sustinea ca participa la slujbe religioase, in mod regulat, o data sau de doua ori pe luna.

Sectiunea II. Statutul libertatii de religie

Cadrul legal/politic

Desi Constitutia garanteaza libertatea de religie, guvernul exercita o influenta considerabila asupra vietii religioase, prin legi si decrete. Conditiile de inregistrare si recunoastere impuse de guvern continua sa afecteze minoritatile religioase.

Numarul total al religiilor recunoscute oficial a fost, in continuare, scazut. Pana in decembrie 2006, au existat 18 religii recunoscute, iar Guvernul a inregistrat alte grupuri religioase ca asociatii sau fundatii, in baza unei legi a asociatiilor – statut care nu le-a garantat aceleasi drepturi ca statutul de religie recunoscuta. Din 1990, Guvernul a refuzat sa acorde statut de religie catorva grupuri religioase, inclusiv Organizatiei Credinciosilor Ortodocsi de Rit Vechi, Credintei Baha'I si Mormonilor, in principal din cauza absentei legislatiei in acest sens.

In baza noii legi a cultelor adoptate pe 27 decembrie 2007, Guvernul a implementat un sistem de recunoastere pe trei niveluri: grupuri religioase (care nu sunt entitati legale), asociatii religioase si religii. Grupurile religioase sunt grupuri de oameni care au aceeasi credinta, dar care nu primesc scutiri de impozite din partea statului. Asociatiile religioase sunt entitati legale care nu primesc finantare de la stat, care trebuie inregistrate ca atare intr-un registru al asociatiilor religioase si care sunt scutite numai de impozitele pe lacasele de cult. Grupurile nerecunoscute nu au voie sa desfasoare activitati generatoare de profit. Pentru a se inregistra, asociatiile religioase trebuie sa aiba 300 de membri si sa furnizeze datele personale ale membrilor. In baza legii asociatiilor, numarul de membri pentru inregistrarea oricarui tip de asociatie este trei. Asociatiile religioase pot primi statut de religie daca desfasoara activitati religioase continue timp de 12 ani si daca numarul de membri reprezinta 0,1% din populatia Romaniei (aproximativ 22.000 de persoane).

Noua lege a cultelor recunoaste aceleasi 18 religii: Biserica Ortodoxa Romana, Episcopia Ortodoxa Sarba din Timisoara (care a facut parte, initial, din Biserica Ortodoxa), Biserica Romano-Catolica, Biserica Greco-Catolica, Biserica Crestin Ortodoxa de Rit Vechi, Biserica Reformata (Protestanta), Biserica Crestin Evanghelica, Biserica Evanghelica Romana, Biserica Evanghelica de Confesie Augustina, Biserica Evanghelica Luterana – Sinodul Prezbiterian, Biserica Unitariana, Biserica Baptista, Biserica Penticostala, Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Armeana, Iudaismul, Islamismul si Martorii lui Iehova. Religiile recunoscute pot primi sprijin de la stat in functie de reprezentarea acestora in cadrul recensamantului; de asemenea, au dreptul de a infiinta scoli, de a preda religia in scolile publice in care au un numar mare de credinciosi, de a primi fonduri guvernamentale pentru constructia de biserici, de a plati salarii clerului din fonduri guvernamentale si de a subventiona cheltuielile locative ale clerului, de a difuza programe religioase la televiziune si radio, de a solicita licente pentru frecvente de emisie si de a beneficia de scutiri de impozite. Cele 18 religii au la dispozitie un an de la implementarea noii legi a cultelor pentru a depune documentele necesare pentru ca statutul lor oficial sa fie reconfirmat de catre stat.

Legea permite comunitatilor religioase sa isi inmormanteze mortii, fara restrictii, in cimitirele altor religii, in localitatile in care acestea nu au propriul cimitir si in care nu exista cimitire comunale.

ONG-urile, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) si grupurile religioase si-au exprimat ingrijorarea ca dispozitia prin care se interzice defaimarea si ura religioase, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase, restrictioneaza libertatea de expresie si religie. Legea interzice autoritatilor publice sa ceara oamenilor sa isi specifice afilierea religioasa in relatiile acestora cu statul.

In baza legii cultelor, bugetul oferit de stat este stabilit in functie de numarul de aderenti ai fiecarei religii recunoscute in cel mai recent recensamant si de “nevoile religiilor” (dispozitie destul de ambigua). Guvernul nu a emis regulile si regulamentele de implementare a noii legi. Prin urmare, implementarea acesteia nu incepuse pana la finele perioadei de raportare. Unele grupuri minoritare, cum ar fi greco-catolicii, au sustinut ca recensamantul indica un numar mai mic de membri ai comunitatii lor, intrucat apartenenta etnica este perceputa, in general, ca fiind un factor care determina religia unei persoane ca fiind ortodoxa.

In 2005, Guvernul a amendat legea retrocedarilor, inclusiv legea 501/2002 cu privire la retrocedarea proprietatilor religioase. De asemenea, aceasta lege se refera la retrocedarea terenurilor arabile si forestiere si a altor proprietati imobiliare catre comunitatile etnice si grupurilor religioase. Amendamentele menite sa accelereze retrocedarea au clarificat si simplificat procedurile pentru retrocedarea proprietatilor, au extins amploarea acestora pentru a include terenul cladirilor demolate si au prelungit termenele de solicitare cu sase luni.

De asemenea, legea a introdus amenzi pentru oficialii care blocheaza procesul de retrocedare si a creat un fond de proprietate pentru compensarea solicitantilor cu actiuni in schimbul proprietatilor acestora (inclusiv terenuri arabile si forestiere) care nu puteau fi retrocedate in natura. Cu toate acestea, actionarii acestui fond de proprietate – cu o valoare potentiala de 5 miliarde de dolari – nu-si puteau da actiunile in schimbul banilor lichizi, intrucat fondul nu fusese listat la bursa de valori pana la finele perioadei de raportare. La finele lunii iunie 2007, Guvernul a adoptat o ordonanta care ar trebui sa permita fondului sa fie evaluat si apoi listat la bursa de valori pana la mijlocul anului 2008. De asemenea, ordonanta prevede plati in bani lichizi in locul retrocedarilor, in valoare de aproximativ 215.000 USD (500.000 RON), platibili in decursul unei perioade de doi ani. Solicitarile mai mari vor fi platite, suplimentar, prin actiuni la fondul de proprietate.

In baza legii 501/2002, modificata, cladirile folosite de institutiile publice (cum ar fi muzee, scoli si spitale) vor ramane chiriasilor pe o perioada de 3 pana la 5 ani, in functie de institutiile publice; in aceasta perioada, acestia vor plati chirie bisericilor. Majoritatea proprietatilor bisericesti se incadreaza in aceasta categorie. Totusi, aceasta lege nu abordeaza chestiunea bisericilor greco-catolice, confiscate in timpul regimului comunist din 1948 si transferate Bisericii Ortodoxe; amendamentele din 2005 prevedeau ca aceasta chestiune va fi abordata intr-o lege separata.

Un decret guvernamental din 1990 a cerut crearea unui comitet mixt ortodox si greco-catolic, la nivel national, pentru a rezolva situatia fostelor biserici greco-catolice, dar acest comitet si-a incetat activitatea efectiva in 2004.

O lege din 2005 permite Bisericii Greco-Catolice sa recurga la instantele judecatoresti ori de cate ori esueaza dialogul bilateral cu Biserica Ortodoxa privind retrocedarea bisericilor. Inainte, instantele judecatoresti refuzasera, adeseori, sa emita hotarari in cazurile referitoare la bisericile greco-catolice, din cauza decretului din 1990. Aceasta lege permite inceperea multor procese de retrocedare, dar legea in sine nu retrocedeaza proprietatile Bisericii Greco-Catolice.

O lege din 2004, amendata si ea de legea din 2005, prevede retrocedarea tuturor cladirilor care au apartinut comunitatilor etnice si au fost confiscate in perioada 6 septembrie 1940 – 22 decembrie 1989. Ca si in cazul proprietatilor religioase, cladirile folosite “in interes public” vor fi in continuare utilizate de locatarii actuali, pe o perioada de la 3 la 5 ani, in functie de utilitatea actuala a structurii. La cererea comunitatii evreiesti, legea a extins perioada de confiscare a proprietatilor pentru a include perioada 1940-1945, atunci cand guvernul pro-nazist confiscase un numar ridicat de proprietati evreiesti.

Legea nu interzice si nici nu pedepseste intrunirile pentru activitati religioase pasnice.

Nu exista nicio lege impotriva prozelitismului, iar autoritatile nu au o definitie clara a activitatilor care reprezinta prozelitism.

Guvernul permite, dar nu stabileste ca obligatorie, educatia religioasa in scolile publice. Participarea la aceste cursuri este optionala. Doar cele 18 religii recunoscute au dreptul de a tine cursuri religioase in scolile publice, dar numai daca membrii acestora reprezinta o anumite proportie in raport cu clasele respective. Legea permite instruirea potrivit credintei parintilor elevului. Constitutia si noua lege a cultelor permit stabilirea de scoli confesionale subventionate de stat.

Regulamentele Ministerului Justitiei prevad accesul nerestrictionat al religiilor recunoscute si al asociatiilor religioase la orice tip de centru de detentie, chiar daca asistenta acestora nu este solicitata in mod expres. Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) poate interzice accesul reprezentantilor unui grup religios numai daca poate furniza probe solide in sprijinul afirmatiei ca prezenta grupului religios respectiv pune in pericol securitatea centrului de detentie. De asemenea, regulamentele interzic orice amestec al conducerii penitenciarelor in programele religioase si interzic prezenta reprezentantilor conducerii la intalnirile dintre detinuti si reprezentantii oricarei culte. Distribuirea de publicatii religioase nu poate fi supusa niciunei restrictii. Reprezentantii penitenciarelor responsabili cu asistenta religioasa nu ar trebui sa fie preoti sau reprezentanti ai vreunei culte.

Religiile recunoscute au dreptul prin lege sa aiba cler militar pregatit pentru a oferi asistenta religioasa recrutilor.

Legea privind drepturile strainilor, revizuita in 2003, a introdus o viza de sedere indelungata pentru activitati religioase. Pentru acest tip de viza, sunt necesare aprobarea Ministerului Culturii si Cultelor, dovada ca solicitantii reprezinta o organizatie religioasa recunoscuta legal in tara, asigurari medicale si prezentarea cazierului judiciar. Legea prevede prelungirea vizei cu cel mult cinci ani. Exista penalitati pentru orice strain care sta fara viza, dar astfel de penalitati nu par sa aiba legatura cu activitatile religioase. Prin ridicarea pragului de calificare ca asociatii religioase de la 3 la 300 de persoane, legea cultelor din 2006 poate impiedica numerosi straini sa primeasca o viza de sedere indelungata pentru activitati religioase.

Pentru constructia de lacase de cult, sunt necesare autorizatii de constructie locale, asemanatoare celor pentru orice tip de constructie.

Noua lege a cultelor a fost criticata de grupuri ale societatii civile si de organizatii internationale precum Comisia Statelor Unite privind Securitatea si Cooperarea in Europa (Comisia Helsinki) si Comisia de la Venetia din cadrul Consiliului Europei. Guvernul nu s-a consultat cu religiile nerecunoscute in privinta proiectului de lege. Din cele 18 religii recunoscute care au fost consultate de catre Guvern, Biserica Greco-Catolica si Martorii lui Iehova au refuzat, inca de la inceput, sa sprijine proiectul de lege, in timp ce Biserica Baptista si-a retras sprijinul dupa ce amendamentele propuse de aceasta au fost excluse din text. Proiectul de lege impune un prag numeric ridicat de 0,1% din populatie – aproximativ 22.000 de persoane – pentru ca noile grupuri religioase sa fie eligibile pentru statutul de religie oficiala, un numar pe care nici chiar unele dintre religiile recunoscute nu il au. Mai mult, religiile minoritare trebuie sa astepte timp de 12 ani pentru a fi eligibile pentru statutul preferential de religie. In timpul dezbaterilor pe marginea proiectului de lege, organizatiile societatii civile au recomandat eliminarea ambelor cerinte.

Craciunul si Pastele ortodox sunt sarbatori nationale. Membrii celorlalte religii recunoscute, care sarbatoresc Pastele la o data diferita, au dreptul, prin lege, la o sarbatoare suplimentara.

O lege din 2006 pentru combaterea antisemitismului interzice organizatiile fasciste, rasiste si xenofobe si include, in definitia Holocaustului, persecutarea romilor alaturi de cea a evreilor.

Raportul Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania (Comisia Wiesel), din 2004, a facut recomandari menite sa creasca nivelul de constientizare asupra existentei Holocaustului in Romania. Printre recomandarile Comisiei Wiesel se numara: revenirea Guvernului asupra reabilitarii anterioare a criminalilor de razboi nazisti; stabilirea unei Zile Nationale de Comemorare a Holocaustului; construirea unui memorial si a unui muzeu national al Holocaustului la Bucuresti si aplicarea legislatiei prin care negarea Holocaustului constituie un delict. De asemenea, Comisia a recomandat, printre altele, includerea completa a istoriei exacte a Holocaustului in programa si manualele scolare.

Restrictii ale libertatii de religie

Din 1990, autoritatile refuza sa acorde statut de religie Organizatiei Crestinilor Ortodocsi de Rit Vechi, Miscarii Adventiste pentru Reforma, Credintei Baha'I si Mormonilor, care sunt inregistrate ca asociatii religioase. In perioada de raportare, niciun grup religios nu a incercat sa obtina statut de religie, intrucat asteptau adoptarea noii legi a cultelor. Dupa intrarea acesteia in vigoare, grupurilor religioase li s-a spus ca procedurile de inregistrare nu erau inca finalizate.

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, in 2006, comunitatile religioase au primit aproximativ 16,5 milioane USD (46.005.000 RON), direct proportional cu numarul de credinciosi, conform recensamantului din 2002, iar Biserica Ortodoxa a primit cea mai mare parte a acestei sume. Biserica Greco-Catolica s-a plans ca Guvernul a amanat acordarea fondurilor respective si ca, pana la finele anului calendaristic, Biserica nu a avut timp sa cheltuiasca fondurile in scopurile dorite. Toti banii necheltuiti se returneaza statului la finele fiecarui an calendaristic.

Unele grupuri religioase minoritare au semnalat, in continuare, faptul ca autoritatile locale s-au opus acordarii de autorizatii de constructie pentru lacase de cult din motive nejustificate.

De exemplu, Martorii lui Iehova au semnalat ca, in unele localitati, autoritatile au conditionat, in mod ilegal, acordarea autorizatiilor de constructie de acordul tuturor vecinilor din zona (de exemplu, in Sighisoara, judetul Mures). Martorii lui Iehova s-au plans ca primarul din Calarasi, judetul Calarasi, a refuzat, sub diverse pretexte, sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca din iunie 2006, prin care grupul religios putea construi un lacas de cult acolo. Biserica Greco-Catolica a semnalat cazuri similare la Sapinta (judetul Maramures) si Pesteana (judetul Valcea).

Unele grupuri religioase minoritare s-au plans de faptul ca autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat desfasurarea activitatilor religioase, chiar si atunci cand grupurilor respective li se emisesera autorizatii in acest sens. Biserica Adventista de Ziua a Saptea a semnalat dificultati in obtinerea de aprobari pentru folosirea salilor publice in vederea activitatilor religioase, in urma presiunilor facute de preotii ortodocsi, in special in zonele rurale sau in localitatile mici. In numeroase cazuri, Biserica Adventista a decis sa nu foloseasca sali publice pentru activitatile sale. Cu toate acestea, in unele cazuri, autoritatile locale nu au cedat presiunii Bisericii Ortodoxe si au actionat in conformitate cu legea, dandu-si acordul in acest sens.

Putini politicieni sustin proiecte de lege sau masuri care irita (sau nemultumesc) Biserica Ortodoxa. In general, autoritatile locale tind sa fie tolerante fata de grupurile religioase minoritare, dar au existat incidente in care acestea au fost supuse presiunii sau intimidarii de catre clerul ortodox. In unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit in mod tacit campanii sociale (unele incluzand si intimidare fizica) impotriva prozelitismului grupurilor religioase non-ortodoxe sau au avut o atitudine pasiva fata de eliminarea hartuirii (a se vedea Sectiunea III).

Martorii lui Iehova au semnalat cateva cazuri in care au fost intimidati de autoritatile locale. Pe 17 martie 2007, la Targoviste, judetul Dambovita, doi politisti, insotiti de un preot ortodox, au intrerupt activitatile religioase desfasurate de trei membri ai Martorilor lui Iehova si i-au fortat sa vina la sectia de politie, unde comandantul le-a spus ca nu puteau vorbi cu persoane de pe strada fara aprobari anterioare. Martorii lui Iehova nu au primit un raspuns la plangerea inaintata de unul dintre cei trei membri implicati in incident.

Pe 13 ianuarie 2007, doi membri ai Martorilor lui Iehova au fost opriti de primarul din Branisca, in timp ce desfasurau activitati de misionarism religios. Primarul le-a cerut sa paraseasca localitatea si le-a spus ca activitatea lor de misionariat este ilegala. Politia a declarat ca primarul va fi anchetat. Procurorul l-a anchetat pe primar, dar nu l-a pus sub acuzare.

Pe 21 septembrie 2006, politia comunitara din Timisoara, judetul Timis, a amendat un membru al Martorilor lui Iehova pentru distribuirea de brosuri religioase. Ca reactie la plangerea inaintata de Martorii lui Iehova, seful politiei comunitare din Timisoara a sustinut ca amenda este justificata deoarece Martorii lui Iehova nu aveau un contract de publicitate cu primaria, incalcand, astfel, o decizie a consiliului local. De asemenea, politia comunitara a acuzat Martorii lui Iehova de practicarea unui “prozelitism necorespunzator”. Martorii lui Iehova au facut apel in instanta, care a declarat amenda ilegala.

Pe 27 august 2006, primarul din Baia de Fier, judetul Gorj, a intrerupt doi Martori ai lui Iehova in timpul predicii. Primarul i-a agresat verbal si a instigat localnicii la acte de violenta. Pe 6 august 2006, primarul din Baia de Fier, un consilier local si seful politiei locale au cerut catorva membri ai Martorilor lui Iehova sa paraseasca Baia de Fier si i-a agresat verbal. Ca reactie la o plangere inaintata de Martorii lui Iehova, inspectoratul judetean de politie a pus incidentul pe seama Martorilor lui Iehova.

Martorii lui Iehova au semnalat faptul ca, dupa multi ani de hartuire, in perioada de raportare, membrii lor nu s-au mai confruntat cu dificultati din partea autoritatilor locale sau a Bisericii Ortodoxe din Mizil, judetul Prahova.

In Pesteana, o comunitate greco-catolica stabilita in 2005 s-a confruntat cu discriminarea si hartuirea, odata ce un grup de sateni – impreuna cu preotul ortodox – au trecut la greco-catolicism. Tensiunile au continuat in perioada de raportare, din cauza refuzului Bisericii Ortodoxe de a respecta o hotarare judecatoreasca prin care li se permitea greco-catolicilor accesul la cimitirul local si a refuzului autoritatilor de a emite o autorizatie de constructie a unei biserici greco-catolice.

Autoritatile centrale nu au raspuns plangerilor Bisericii Greco-Catolice referitoare la retrocedarea proprietatilor sau la atitudinile discriminatorii ale oficialilor locali.

Martorii lui Iehova s-au plans, in continuare, de faptul ca misionarilor lor li s-au prelungit vizele cu numai doi ani sau chiar un an, fara nicio explicatie. De asemenea, Biserica Baptista a semnalat faptul ca misionarii sai care nu aveau cetatenie americana sau europeana (UE) au primit numai viza cu durata de maximum un an. Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma s-a plans si ea de cerintele inconsistente si de taxele mari pentru obtinerea sau reinnoirea vizelor.

Desi prozelitismul nu este restrictionat prin lege, cateva grupuri religioase minoritare – atat religii recunoscute, cat si nerecunoscute – au inaintat plangeri credibile potrivit carora oficiali guvernamentali de rang inferior le-au impiedicat eforturile de prozelitism, s-au amestecat in activitatile lor religioase sau le-au supus discriminarii si in alte moduri, pe perioada inclusa in acest raport.

Unele grupuri religioase minoritare recunoscute au sustinut ca scolile publice au refuzat sa organizeze cursuri de religie pentru cultele respective. Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Greco-Catolica, Biserica Baptista si Martorii lui Iehova au semnalat, in continuare, astfel de cazuri. Potrivit acestor grupuri religioase minoritare, inspectorii de religie locali sunt, in multe cazuri, preoti ortodocsi, care neaga, in mod constant, acreditarea profesorilor de alte religii. Potrivit semnalarilor greco-catolice si baptiste, unele autoritati scolare sau directori de scoli au interzis accesul in scolile lor profesorilor acestor religii. Inspectoratul Scolar Judetean Dolj a impiedicat, sub diferite pretexte, un preot baptist sa predea ore de religie in satul Carcea, in anul scolar 2006-2007, in ciuda unui numar de 19 elevi care a solicitat ore de religie baptista. Grupurile religioase minoritare, inclusiv Biserica Greco-Catolica si Biserica Baptista, au afirmat, in mod credibil, ca autoritatile au facut presiuni asupra copiilor de alta religie sa participe la ore de religie ortodoxa. Se pare ca orele de religie ortodoxa au fost programate intentionat in jurul pranzului, in unele scoli, pentru ca toti elevii sa fie obligati sa participe. De asemenea, Biserica Baptista a semnalat faptul ca unii directori de scoli au refuzat sa organizeze ore de religie baptista chiar si in zonele in care exista un numar mare de baptisti. Biserica Baptista a semnalat unele cazuri in care conducerea scolii a incercat sa faca presiuni asupra elevilor baptisti sa-si schimbe religia. Biserica Adventista de Ziua a Saptea s-a plans, in continuare, de faptul ca, din anul 2002, Inspectoratul Scolar Judetean Cluj a eliminat din programa scolara doua din cele trei ore de religie adventista solicitate, desi existau suficienti elevi pentru trei ore.

Mai mult, Biserica Baptista a semnalat, in continuare, faptul ca, la unele festivitati organizate de scoli publice, toti elevii trebuiau sa participe la slujbe religioase ortodoxe.

Acelasi lucru a fost semnalat si in cazul armatei.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea s-a plans ca autoritatile au invitat numai Biserica Ortodoxa la sarbatoririle cu ocazia Zilei Nationale. Mai mult, autoritatile au permis numai Bisericii Ortodoxe sa aiba un rol activ in cadrul ceremoniilor de deschidere a scolilor, dar si cu alte ocazii.

In noiembrie 2006, ca reactie la o plangere a unei organizatii neguvernamentale cu sediul in Buzau, CNCD i-a cerut Ministerului Educatiei sa elimine simbolurile religioase din scoli, cu exceptia salilor in care se predau ore de religie. Decizia a generat reactii vehemente din partea Bisericii Ortodoxe. In decembrie 2006, Ministerul Educatiei a decis ca parintii, comunitatile locale si conducerea scolilor sunt cele care trebuie sa hotarasca cu privire la prezenta sau absenta icoanelor din salile de clasa. Dezbaterea a continuat, iar pana la finele perioadei de raportare nu fusese luata nicio masura in acest sens.

Cateva ONG-uri si grupuri religioase minoritare s-au plans cu privire la un manual de religie ortodoxa, publicat in iulie 2006 de Ministerul Educatiei, sub coordonarea Secretariatului de Stat pentru Culte. Manualul descria aparitia Bisericii Greco-Catolice, in secolul al XVIII-lea, ca rezultat al “prozelitismului catolic”, iar Martorii lui Iehova, Credinta Baha'I si Mormonii ca secte care “reprezinta o adevarata amenintare la adresa societatii”. Un capitol din carte afirma ca sectele practica prozelitismul prin mijloace cum ar fi spalarea creierelor, mita, santaj si exploatarea saracilor.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea s-a plans, in continuare, de faptul ca unele universitati au refuzat sa schimbe data examenelor pentru studentii adventisti, atunci cand acestea erau programate in zilele de sambata. Elevii adventisti nu au putut participa la olimpiadele scolare deoarece acestea erau organizate in zilele de sambata.

Potrivit grupurilor religioase minoritare, clerul militar este alcatuit numai din preoti ortodocsi, cu exceptia unui reprezentant al Bisericii Catolice si a unui reprezentant al Aliantei Evanghelice.

Presa a semnalat faptul ca, in septembrie 2005, primaria Bucuresti a aprobat, in mod ilegal, constructia unei cladiri langa Catedrala Romano-Catolica Sf. Iosif, care poate pune in pericol fundatia catedralei. In noiembrie 2006, o comisie senatoriala de ancheta a indemnat Guvernul sa opreasca constructia cladirii. In ciuda protestelor la nivel national si international – inclusiv manifestatii de strada si mesaje din partea Vaticanului, a Parlamentului European si a altor foruri – precum si a plangerilor din partea Bisericii Romano-Catolice, constructia a continuat. Biserica Romano-Catolica s-a plans ca instantele judecatoresti au transferat de doua ori, in mod deliberat, procesul deschis impotriva companiei de constructie, pentru a amana luarea unei decizii in acest caz. Cazul era in derulare la finele perioadei de raportare.

Unele ONG-uri si grupuri religioase au semnalat faptul ca, in unele judete, cum ar fi Suceava, Salaj, Mures, Maramures si Hunedoara, cererile de emitere a cartii nationale de identitate au inclus, in continuare, o cerinta potential discriminatorie cu privire la afilierea religioasa, in ciuda unei decizii guvernamentale din 2006 care elimina aceasta cerinta. Credinta Baha'I a indicat faptul ca un membru al acestei religii a fost sfatuit de functionarii de la serviciul de evidenta a populatiei sa scrie “ortodox” in spatiul rezervat afilierii religioase.

Unele grupuri religioase s-au plans de faptul ca CNA (Consiliul National al Audiovizualului) a ingreunat achizitionarea licentelor de frecventa radio. Grupurile religioase minoritare s-au plans de lipsa prevederilor pentru a garanta accesul liber al grupurilor religioase la mijloacele mass-media detinute de stat.

In numeroase cazuri, minoritatile religioase nu au reusit sa reintre in posesia proprietatilor confiscate in timpul regimului comunist. Numeroase proprietati retrocedate cultelor au gazduit birouri guvernamentale, scoli, spitale sau institutii culturale care trebuiau sa se mute, iar procesele intentate si protestele posesorilor actuali au amanat retrocedarea proprietarilor de drept. Desi s-au inregistrat unele progrese in timpul perioadei la care face referire prezentul raport, ritmul retrocedarilor a fost extrem de lent, iar majoritatea cazurilor de retrocedare a proprietatilor religioase a ramas nesolutionata. In numeroase cazuri, autoritatile locale au refuzat sa predea proprietati retrocedate de care erau interesate autoritatile judetene sau cele locale si au atacat in instanta deciziile Comisiei Speciale pentru Retrocedari, sectiunea din cadrul Autoritatii Nationale pentru Retrocedarea Proprietatilor care raspunde de retrocedarea proprietatilor religioase si etnice. Au existat numeroase plangeri conform carora autoritatile locale au amanat incontinuu furnizarea de informatii catre Comisia Speciala pentru Retrocedari privind proprietatile revendicate, obstructionand astfel procesul de retrocedare, in ciuda amenzilor prevazute de noua legislatie din 2005 pentru astfel de intarzieri. Cu toate acestea, Autoritatea Nationala pentru Retrocedarea Proprietatilor a semnalat faptul ca, dupa adoptarea legii din 2005, autoritatile locale au furnizat informatii mai rapid.

Biserica Greco-Catolica s-a plans ca Comisia Speciala pentru Retrocedari a amanat eliberarea deciziilor de restituire dupa aprobarea in principiu a acestora. Au existat numeroase plangeri conform carora Fondul Proprietatea – care ar trebui sa ofere compensatii in actiuni – nu a fost inca listat la bursa de valori, iar acest lucru nu se va intampla inainte de 2008.

Comisia Speciala pentru Retrocedari si-a inceput activitatea in 2003, iar pana la finele perioadei de raportare retrocedase 1.105 de cladiri dintr-un total de 14.716 de solicitari. Alte 664 de cazuri au fost fie refuzate, fie solutionate pe alte cai, iar 76 de cazuri fusesera aprobate pentru a primi compensatii.

Din 2003, Comisia Speciala pentru Retrocedari a retrocedat numai 103 din cele 6.723 de proprietati – altele decat biserici – solicitate de Biserica Greco-Catolica in baza legii retrocedarilor si a decis sa acorde compensantii in alte opt cazuri. De asemenea, Biserica a primit 60-65 din 80 de proprietati retrocedate prin decret guvernamental in 1992, dar majoritatea numai pe hartie. Un exemplu in acest sens il reprezinta trei scoli din Cluj. Biserica Greco-Catolica a acuzat primaria Bucuresti de blocarea retrocedarii uneia dintre cele 80 de proprietati.

Guvernul a evitat, in continuare, adoptarea legislatiei referitoare la retrocedarea bisericilor greco-catolice de catre Biserica Ortodoxa, primite de la statul comunist in 1948. Biserica Greco-Catolica a obtinut de la Biserica Ortodoxa – fie prin negocieri, fie in instanta – mai putin de 200 dintre cele 2.600 de biserici si manastiri detinute in 1948. Retrocedarea bisericilor existente a fost importanta, din punct de vedere financiar, pentru ambele culte, deoarece localnicii se duceau la biserica indiferent ca aceasta era greco-catolica sau ortodoxa. Prin urmare, miza era reprezentata de numarul membrilor si de proportia corespunzatoare din bugetul de stat pentru grupurile religioase.

Instantele judecatoresti au amanat audierile in numeroase procese intentate de Biserica Greco-Catolica, iar procesele au fost adeseori blocate de recursurile constante ale Bisericii Ortodoxe. In unele procese referitoare la proprietatile bisericii, instantele au cerut Bisericii Greco-Catolice sa furnizeze numarul de credinciosi din localitatile respective, desi nu exista nicio prevedere legala in acest sens. Un astfel de exemplu este reprezentat de un caz din judetul Arad, in care Bisericii Greco-Catolice i s-a cerut numarul de credinciosi din localitatea Simand, atunci cand aceasta a solicitat o biserica.

Biserici istorice maghiare, atat romano-catolice, cat si protestante (reformate, evanghelice si unitariene) au primit un numar redus de proprietati de la guvern. Aproximativ 80% din cladirile confiscate bisericilor maghiare sunt folosite in interes public. Din cele aproximativ 3.000 de cladiri, doar 33 au fost retrocedate prin decrete guvernamentale. Bisericile maghiare nu au putut intra in posesia tuturor bisericilor confiscate, din cauza proceselor si a opozitiei locatarilor actuali. In cazul Bibliotecii Batthyanaeum, Biserica Romano-Catolica nu a reusit sa obtina retrocedarea cladirii, in ciuda unei hotarari judecatoresti favorabile din 2003. Biserica a depus o plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) in 2003, iar la finele perioadei de raportare nu fusese luata nicio decizie in acest caz. Discutiile dintre Biserica Romano-Catolica si Comisia Speciala pentru Retrocedari – care au inceput in 2006 – nu au reusit sa identifice potentiale solutii pentru retrocedarea cladirii. Retrocedarea completa a palatului episcopal romano-catolic din Oradea a fost, in continuare, blocata de transferul lent al bunurilor muzeului in noua locatie, proces planificat sa se incheie in 2008.

Din 2003, Comisia Speciala pentru Retrocedari a retrocedat, in principiu, 599 din aproximativ 2.700 de cladiri solicitate.

Pana la finele lunii iulie 2007, numarul total al cazurilor “solutionate”, incepand din 2003, a fost de 1.759, iar numarul cazurilor de retrocedare a fost 1.105. 76 de cazuri fusesera aprobate pentru compensatii in cazul bisericilor maghiare, 195 de cladiri fiind retrocedate in perioada la care face referire prezentul raport. Cu toate acestea, bisericile maghiare nu au intrat in posesia fizica a multora dintre aceste proprietati.

Biserica Unitariana a castigat procese separate pentru trei cladiri si a intrat in posesia partiala a doua dintre ele. Primarul municipiului Cluj a amanat semnarea documentelor pentru cea de-a treia cladire, sub diverse pretexte.

Biserica Reformata din Oradea a depus plangeri la autoritatile locale cu privire la alocarea unui teren de sport unei parohii ortodoxe locale, din anul 2004. Terenul de joaca a fost inchis imediat de catre parohia ortodoxa. Biserica a sustinut ca acesta apartinea de drept unui liceu reformat local. In ciuda protestelor repetate ale Bisericii Reformate, cazul a ramas nesolutionat la finele perioadei la care face referire prezentul raport.

In anii 1990, Guvernul a decretat retrocedarea a 42 de cladiri comunitatii evreiesti, dintre care 36 au intrat partial sau total in posesia acesteia. In numeroase cazuri, retrocedarea a fost intarziata de procesele de pe rol. Comunitatea a putut revendica terenuri doar in Iasi, unde a primit 18 loturi de teren. Cu toate acestea, 18 solicitari de terenuri ale comunitatii evreiesti au ramas nesolutionate la Iasi, inclusiv un teren pe care prefectul l-a impartit si distribuit altor persoane. In acest caz, comisia judeteana pentru retrocedari a decis sa acorde alte terenuri drept compensatie pentru cel vandut, dar decizia a fost atacata in instanta de catre Agentia Nationala a Domeniilor Publice. In perioada de raportare, Comisia Speciala pentru Retrocedari a procesat 202 din cele 2.000 de cazuri si a aprobat 66 de cazuri pentru compensatii. Utilizatorii unui numar de 10 cladiri au atacat deciziile de retrocedare in instanta, iar trei dintre acestea au fost anulate. Celelalte sapte procese se aflau in derulare.

O alta problema legata de retrocedare o constituie, adeseori, refuzul locatarului de a retroceda proprietatea sau de a plati chirie pentru ocuparea ei. In astfel de cazuri, proprietarul nominal poate fi, in continuare, raspunzator de plata impozitelor pe proprietate.

Biserica Greco-Catolica s-a plans de faptul ca, in numeroase regiuni in care solicitase retrocedarea unor terenuri arabile si forestiere, autoritatile locale – la cererea Bisericii Ortodoxe – s-au opus retrocedarii direct sau au propus ca retrocedarea proprietatilor pentru toate cultele sa fie direct proportionala cu numarul de credinciosi (Biserica Ortodoxa avand cea mai mare parte a credinciosilor din tara). De asemenea, Biserica Greco-Catolica a indicat faptul ca primaria Bucuresti s-a opus retrocedarii unui teren de 40.000 m2 din Bucuresti.

Pe 13 martie 2007, un tribunal din Suceava a decis in favoarea retrocedarii a 166.813 ha din 192,000 ha de terenuri forestiere solicitate de Fondul Bisericii Ortodoxe din Bucovina. Reprezentantul statului – Compania Nationala pentru Paduri – a facut recurs, iar cazul se afla in derulare.

In Certeze, judetul Satu Mare, in urma presiunilor preotilor ortodocsi, autoritatile locale au refuzat, in continuare – sub diferite pretexte – sa retrocedeze un teren Bisericii Greco-Catolice pentru constructia unei biserici. In aprilie 2007, Biserica Greco-Catolica a depus o plangere la prefectura; la finele perioadei de raportare, se astepta luarea unei decizii in acest caz. Cazuri similare au avut loc la Baisoara si Feleacu, judetul Cluj.

Pe 27 martie 2007, in cazul unei plangeri depuse de o organizatie neguvernamentala din Targu Mures, instanta a decis ca autoritatile locale din Chiheru de Jos, judetul Mures, au discriminat Biserica Greco-Catolica privind retrocedarea unui teren arabil. Biserica Ortodoxa a primit 90 ha de teren arabil care apartinuse Bisericii Greco-Catolice, iar autoritatile au oferit numai compensatii acesteia din urma. CNCD a mustrat autoritatile locale pentru aceasta decizie. Cazuri similare in care Biserica Ortodoxa a primit terenuri care apartinusera anterior Bisericii Greco-Catolice au mai fost la Belotint, Gurba si Cherelus (judetul Arad).

Potrivit comunitatii musulmane locale, dupa solicitari repetate, autoritatile municipale din Bucuresti au aprobat, in anul 2006, alocarea unui teren – insuficient ca marime – pentru crearea unui cimitir musulman. Comunitatea inca nu primise terenul in perioada de raportare si s-a confruntat, in continuare, cu probleme in ceea ce priveste inmormantarea membrilor sai.

Nu au existat informatii referitoare la prizonieri sau detinuti religiosi.

Convertirea religioasa fortata

Nu au existat informatii privind convertirea religioasa fortata, inclusiv a unor cetateni americani minori care sa fi fost rapiti sau scosi ilegal din Statele Unite, sau privind refuzul de a permite unor astfel de cetateni sa se intoarca in Statele Unite.


Antisemitism

Actele antisemite, inclusiv vandalism impotriva lacasurilor evreiesti au existat, in continuare, in perioada la care se refera prezentul raport. Presa extremist-nationalista a continuat sa publice articole antisemite. Unele grupuri au organizat evenimente publice sau au facut declaratii pe teme antisemite. Potrivit MCA Romania, autoritatile au avut tendinta sa minimalizeze semnificatia unor astfel de incidente, explicatia fiind, de obicei, aceea ca incidentele sunt actiuni ale unor copii, betivi sau persoane cu probleme mintale.

In perioada la care face referire prezentul raport, a existat o serie de acte de vandalism impotriva proprietatilor evreiesti. Pe 11 februarie 2007, 4 minori au vandalizat 22 de morminte dintr-un cimitir evreiesc din Bucuresti, cauzand pagube in valoare de aproximativ 3.700 USD (9.200 RON). Politia a propus procuraturii sa nu puna minorii sub acuzare. Un grup de minori a vandalizat un vechi cimitir evreiesc in Tulcea, pe 12 ianuarie 2007, iar procuratura a decis din nou sa nu ii puna sub acuzare. Pe 1 ianuarie 2007, Centrul pentru Studierea Istoriei Evreilor din Romania a fost vandalizat, iar Federatia Comunitatilor Evreiesti a depus o plangere la politie. In septembrie 2006, o persoana in varsta de 19 ani a fost arestata in timp ce picta svastici pe cateva cladiri din Buzau. Persoana respectiva mai fusese implicata in alte trei cazuri, care au inclus postarea de mesaje rasiste pe internet si pictarea de simboluri naziste pe o sinagoga. In decembrie 2006, procuratura din Suceava a inceput punerea sub acuzare a doi tineri acuzati de diseminarea de simboluri fasciste, rasiste si xenofobe, pictate pe doua cladiri si cimitire in noiembrie 2005. In fiecare an, in perioadele de raportare respective, au fost semnalate aproximativ 12 incidente antisemite de distrugere si vandalism – de la pictarea de svastici pe cladiri pana la profanarea mormintelor si cimitirelor, vandalizarea sinagogilor si, intr-un caz, distrugerea unei Torah. In unele cazuri, politia i-a identificat pe autori.

In ianuarie 2007, Federatia Comunitatilor Evreiesti si o organizatie neguvernamentala evreiasca au depus o plangere penala impotriva unui profesor care a negat, in mod constant, existenta Holocaustului in Romania, prin mijloacele mass-media si prin cartile sale. Legionarii (cunoscuti si sub numele de Garda de Fier – grup extremist nationalist, pro-nazist care a existat in Romania in perioada interbelica) a continuat republicarea cartilor instigatoare din perioada interbelica. Din cand in cand, autoritatile au anchetat si pus sub acuzare infractorii, dar toate cazurile au fost finalizate prin achitare.

In perioada de raportare, au fost exprimate opinii si atitudini antisemite in timpul unor talk- show-uri difuzate de posturi de televiziune private, care nu au reactionat la plangerile inaintate de organizatiile evreiesti.

In perioada de raportare anterioara, politia si procuratura au anchetat doi profesori pentru publicarea de articole antisemite sau care negau Holocaustul. Una dintre anchete a fost desfiintata, iar cealalta se derula in instanta. De asemenea, autoritatile au inceput urmarirea penala impotriva unui tanar de 17 ani pentru crearea unui website antisemit care incita la violenta impotriva a doi adolescenti membri ai comunitatii evreiesti din acel oras; se astepta inca o decizie in acest caz.

Organizatiile extremiste au organizat, din cand in cand, evenimente de amploare pe teme antisemite. In noiembrie 2006, Uniunea Vatra Romaneasca – organizatie neguvernmentala nationalista – a sponsorizat un simpozion pentru a discuta, printre altele, despre “Holocaustul din Romania” ca expresie a “anti-romanismului institutionalizat”. Organizatia Noua Dreapta a sponsorizat, in continuare, marsuri anuale, urmate de slujbe religioase in amintirea lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Miscarii Legionare. Noua Dreapta a promovat, in continuare, idealurile Garzii de Fier in mass-media si pe Internet. Partidul Noua Generatie – care a crescut in mod semnificativ in sondaje – si-a pastrat sloganul din 2004, folosit de Miscarea Legionara, antisemita, in anii 1930.

In perioada de raportare, liderul partidului extremist nationalist Romania Mare (PRM), Corneliu Vadim Tudor, a continuat sa faca declaratii si sa scrie articole care contineau atacuri antisemite grave. Intr-un discurs din 23 martie 2007, Tudor a negat existenta oricaror activitati de Holocaust in Romania.

In martie 2007, Federatia Comunitatilor Evreiesti a emis o declaratie prin care si-a exprimat tristetea si surprinderea cu privire la o decizie din decembrie 2006 a Curtii de Apel Bucuresti, care il exonera partial pe Maresalul Antonescu si pe altii condamnati pentru crime de razboi. Antonescu a fost raspunzator de atrocitatile de amploare impotriva evreilor romani in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

In raportul sau anual publicat in aprilie 2007, Centrul Simon Wiesenthal a inclus Romania in categoria statelor care acorda atentie insuficienta sau care nu au reusit in eforturile de anchetare a criminalilor de razboi nazisti.

Imbunatatiri si evolutii in domeniul respectarii libertatii de religie

Majoritatea politicienilor a continuat sa critice antisemitismul, rasismul si xenofobia in mod public si a criticat incercarile de negare a existentei Holocaustului in Romania. Guvernul a inregistrat, in continuare, progrese semnificative in ceea ce priveste recunoasterea si predarea adevaratei istorii a Holocaustului din Romania.

Guvernul a continuat sa inregistreze progrese in eforturile de a extinde educatia din scolile publice cu privire la adevarata istorie a Holocaustului din Romania. Printre acestea s-au numarat includerea Holocaustului in orele obligatorii de istorie pentru clasa a 7-a ca dimensiune a celui de-al doilea razboi mondial, ca un capitol separat in cursul de istorie pentru clasa a 9-a, ca parte legata de cel de-al doilea razboi mondial pentru clasa a 10-a, ca tema specifica pentru clasa a 11-a si in cadrul capitolului despre minoritatile nationale in programa pentru clasa a 12-a. De asemenea, exista un curs optional pe tema “Istoriei Evreilor si Holocaustului” pentru clasa a 12-a. Guvernul a pregatit, in continuare, profesori din Bacau, Cluj, Bucuresti, Iasi si Craiova pentru a preda despre Holocaust. Mai mult, profesorii au fost pregatiti prin programe oferite in comun de Ministerul Educatiei si Institutul Yad Vashem, iar altii s-au deplasat la Paris si la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, D.C. Ministerul Eucatiei a elaborat un website care a inclus un ghid pentru a ajuta profesorii din intreaga tara care predau cursuri despre Holocaust. De asemenea, Ministerul a publicat si a distribuit in scoli 15.000 de exemplare ale ghidului, a distribuit carti si materiale suplimentare pentru a ajuta la predarea Holocaustului si a continuat sa sponsorizeze seminarii nationale si internationale pe tema Holocaustului si a predarii istoriei acestuia, precum si concursuri nationale cu privire la Holocaust.

In ianuarie 2007, oficiali guvernamentali si parlamentari au participat la comemorarea pogromului din 1941 de la Bucuresti. In conformitate cu recomandarile Comisiei Wiesel, Guvernul a continuat sa marcheze Ziua Nationala de Comemorare a Holocaustului, in octombrie 2006, prin evenimente organizate in mai multe orase. La aceste evenimente – organizate in special in scolile locale – au participat oficiali si demnitari cheie, inclusiv Presedintele, Primul Ministru si Ministrul Afacerilor Externe. Presedintele a asezat piatra de temelie a unui memorial al Holocaustului ce urmeaza a fi construit in Bucuresti. In discursul sau, Presedintele a declarat ca romanii inca nu au remuscari pentru rolul avut de Romania in exterminarea a 380.000 de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Pe 6 iunie 2007, Guvernul a alocat aproximativ 170.000 USD (400.000 RON) pentru reabilitarea a 14 sinagogi pana la finele anului.

Pe 24 mai 2007, Presedintele a semnat un decret prin care a retras medalia Steaua Romaniei liderului PRM Corneliu Vadim Tudor, cunoscut pentru numeroasele sale comentarii xenofobe si antisemite.

Secretariatul de Stat pentru Culte s-a intalnit, in mod regulat, cu reprezentanti ai grupurilor religioase si a participat la intalniri ale organismelor de conducere ale unor grupuri religioase. Potrivit Secretariatului de Stat pentru Culte, Guvernul si-a continuat eforturile de mediere si eliminare a tensiunilor dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Greco-Catolica, in unele localitati. Dupa adoptarea noii legi a cultelor, Secretariatul de Stat a initiat intalniri la nivel central si local cu religiile recunoscute si cu asociatiile religioase pentru a discuta despre implementarea legii.

De asemenea, Secretariatul a organizat simpozioane nationale si internationale, precum si intalniri interconfesionale in Bucuresti, Iasi, Timisoara si Constanta, in perioada septembrie – decembrie 2006.

Noua lege a cultelor permite cultelor sa inmormanteze – fara nicio restrictie – credinciosii acestora in cimitire ale altor religii, in localitati in care acestea nu au propriul cimitir sau in care nu exista cimitire comunale.

Unele grupuri religioase, printre care Martorii lui Iehova si Biserica Adventista de Ziua a Saptea, au semnalat faptul ca, dupa adoptarea noilor regulamente referitoare la activitatea religioasa in penitenciare, accesul grupurilor religioase la centrele de detentie s-a imbunatatit in mod semnificativ.

In perioada de raportare, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a indicat faptul ca un numar mare de universitati si Ministerul Justitiei au avut reactii pozitive la cererea studentilor adventisti de a nu programa examene in zilele de sambata, iar institutiile de stat si autoritatile locale au devenit din ce in ce mai cooperante cu grupurile religioase minoritare recunoscute cu privire la proiectele sociale ale acestora.

Martorii lui Iehova au observat imbunatatiri la nivelul comportamentului politiei si al instantelor judecatoresti.

De asemenea, Biserica Baptista a mentionat toleranta din ce in ce mai mare a autoritatilor cu privire la grupurile religioase minoritare.

Sectiunea III. Abuzurile si discriminarea societii

In perioada la care se refera prezentul raport, au existat informatii cu privire la abuzurile si discriminarea societatii din cauza credintei sau practicii religioase.

Biserica Ortodoxa exercita o influenta substantiala, prin rolul sau dominant in randul unei mari parti a populatiei si a guvernantilor, iar la evenimentele de stat participa, aproape in exclusivitate, lideri religiosi ortodocsi. Numerosi lideri ortodocsi au avut aparitii publice alaturi de personalitati politice proeminente, iar mesajele religioase contineau, adeseori, promisiuni sau scopuri politice, precum si sprijin pentru anumite pozitii politice.

Adeseori, autoritatile Bisericii Ortodoxe au fost intolerante fata de alte grupuri religioase si au criticat, in mod repetat, “prozelitismul agresiv” al protestantilor, neo-protestantilor si al altor grupuri religioase, pe care Biserica le-a descris in mod repetat drept “secte”. In unele cazuri, acest lucru a condus la conflicte fizice si verbale.

Grupurile religioase minoritare au sustinut ca unii membri ai clerului ortodox au provocat incidente izolate de intimidare organizata, le-au impiedicat eforturile de prozelitism si s-au amestecat in activitatile lor religoase. De asemenea, presa a semnalat cateva cazuri in care membrii cultelor minoritare au fost impiedicati sa isi practice religia, iar autoritatile politienesti locale nu i-au protejat.

CNCD – stabilit pentru a combate discriminarea sub orice forma (inclusiv pe motive religioase) – a primit sase plangeri de discriminare din motive religioase, in perioada 1 iulie 2006 – 30 iunie 2007.

Martorii lui Iehova au continuat sa sustina ca au existat abuzuri verbale si fizice, mai ales din partea unor preoti ortodocsi, si indiferenta din partea unor reprezentanti ai politiei. In unele cazuri, au existat informatii conform carora preotii au avut sprijinul autoritatilor locale si al politiei.

Numeroase plangeri de agresiune fizica au ramas nesolutionate, iar, de cele mai multe ori, agresorii nu au fost pedepsiti.

Pe 14 aprilie 2007, in Barlad, judetul Vaslui, un preot ortodox si dascalul sau au agresat fizic si verbal doua femei Martori ai lui Iehova, in prezenta unui minor; agresorii le-au bagat pe cele doua femei si pe minor in masina, le-au lovit si le-au amenintat cu moartea. In cele din urma, preotul si dascalul le-au dus pe cele doua femei Martori ai lui Iehova la politie. Martorii lui Iehova s-au plans ca astfel de cazuri s-au repetat succesiv in Valea Mare, judetul Arges, in lunile iulie si august 2006, unde un preot ortodox, insotit de un grup de sateni, a agresat fizic si verbal un grup de Martori ai lui Iehova. Martorii lui Iehova au depus o plangere la politie, iar raspunsul ca fost ca acest caz face obiectul unei anchete. De asemenea, primarul si alte persoane de la primarie au amenintat si agresat verbat Martori ai lui Iehova. In iulie 2006, un preot ortodox i-a oprit pe Martorii lui Iehova din activitatea de misionariat si i-a insultat.

Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma s-a plans de hartuire si discriminare repetate, inclusiv la locul de munca. Printre acestea s-au numarat si incidente in care membrii au fost amenintati cu pierderea locului de munca sau au fost hartuiti de catre colegi din cauza afilierii lor religioase. De asemenea, au existat incidente in care copiii au fost fortati de profesori, la scoala, sa-si declare credinta, fiind hartuiti. Potrivit bisericii, misionarii ei au fost, in mod repetat si constant, victimele hartuirii si ale violentei din partea actorilor sociali, in special preoti ortodocsi, dar si altii. Uneori, politia a arestat agresorii si i-a acuzat de aceste abuzuri, iar in unele cazuri instantele judecatoresti i-au amendat.

In perioada la care face referire prezentul raport, Biserica Baptista a semnalat faptul ca doua persoane agresive au intrerupt, in mod repetat, activitatea religioasa a comunitatii baptiste in Botiz, judetul Satu Mare, si ca politia a declarat ca nu poate face nimic.

Au existat cateva cazuri in care preotii au confiscat publicatii religioase ale Martorilor lui Iehova. Pe 8 noiembrie 2006, la Ulmeni, judetul Calarasi, preotii ortodocsi au confiscat materiale, iar pe 4 noiembrie 2006, la Capalnita, judetul Harghita, un preot romano-catolic a facut acelasi lucru. Pe 29 iulie 2006, Martorii lui Iehova care predicau in satul Namaesti au fost insultati de un preot ortodox. Pe 13 iulie 2006, un preot ortodox a confiscat brosuri religioase de la un grup de Martori ai lui Iehova din Tecuci, judetul Galati. Se pare ca preotul i-a agresat fizic si verbal. Dupa ce Martorii lui Iehova au depus o plangere, una dintre persoanele implicate in incident a fost chemata la sectie, unde un agent i-a spus ca unii sateni – aparent deranjati de activitatile religioase ale Martorilor lui Iehova – se plansesera in acest sens. Politia nu a raspuns la plangerile depuse de Martorii lui Iehova in aceste cazuri.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea a semnalat incidente similare cu preoti ortodocsi din cateva localitati. In Pitesti, judetul Arges, Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din Zilele din Urma avea probleme de cativa ani cu un preot ortodox care a distrus, in mod repetat, ecusoanele cu nume si brosurile religioase ale misionarilor. In Viseu, judetul Maramures, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a inchiriat o sala publica pentru activitati religioase in perioada 3-17 martie 2007. Un preot ortodox a scris o scrisoare primarului, in care isi exprima indignarea ca acesta si-a dat acordul pentru inchirierea salii de catre adventisti, pentru “prozelitism religios”. Atat primarul, cat si directorul salii respective au raspuns ca actiunea Bisericii Adventiste respecta Constitutia si noua lege a cultelor, care garanteaza libertatea de religie.

Religiile minoritare s-au plans, in mod credibil, de atitudinea intoleranta a unor profesori de religie ortodoxa care, in unele cazuri, au descris bisericile non-ortodoxe ca fiind “secte”, reprezentand un pericol pentru cei care ar fi tentati sa li se alature; in unele cazuri, elevii au fost incitati sa batjocoreasca simbolurile religioase.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea, Biserica Greco-Catolica, Biserica Baptista si Credinta Baha'i s-au plans de faptul ca preotii ortodocsi au permis inmormantarea credinciosilor non-ortodocsi in cimitirele confesionale sau chiar publice (considerate, adeseori, drept confesionale de catre preotii ortodocsi din zonele rurale) numai cand erau indeplinite anumite conditii; acestia au permis inmormantarea numai in parti izolate ale cimitirului sau daca nu se organizau slujbe religioase non-ortodoxe. In perioada la care face referire prezentul raport, Biserica Adventista a semnalat astfel de incidente la Filipestii de Padure si Stejaru, judetul Neamt, si Scobinti, judetul Iasi. In Scobinti, un credincios adventist a fost inmormantat, in cele din urma, in conformitate cu ritul ortodox, dupa repetate incercari ale Bisericii Adventiste de a-l inmormanta prin slujbe adventiste. Aceste incidente au avut loc in anul 2007, dupa adoptarea noii legi a cultelor, care permite grupurilor religioase sa aiba acces la cimitirele altor biserici. Pentru a evita astfel de conflicte, Biserica Adventista a decis sa isi reinnoiasca cererile depuse la primarii pentru alocarea de terenuri, in numeroase localitati in care existau congregatii semnificative.

De asemenea, Biserica Baptista a indicat faptul ca incercarile de a primi terenuri pentru cimitire in unele localitati au esuat. De asemenea, preotii ortodocsi a refuzat accesul Greco-catolicilor la numeroase cimitire din peste 20 de localitati, printre care Pecica, judetul Arad, Desesti, judetul Maramures, Ungheni, judetul Mures, Salva, judetul Bistrita- Nasaud. Potrivit rapoartelor Bisericii Baptiste, in decembrie 2006, persoane neidentificate au profanat patru morminte neo-protestante din Targu Neamt, judetul Neamt.

Relatiile dintre Biserica Greco-Catolica si Episcopia Ortodoxa a Timisoarei au fost, in continuare, amiabile si cooperante. De asemenea, Episcopia Ortodoxa a Caransebesului a avut, in continuare, dialoguri pozitive similare cu Biserica Greco-Catolica.

Cu toate acestea, in majoritatea cazurilor, liderii ortodocsi s-au opus si au amanat retrocedarea proprietatilor Bisericii Greco-Catolice. Biserica Greco-Catolica a eparhiei din Lugoj s-a plans ca Episcopia Ortodoxa a Aradului, Ienopole si Halmagiu – care folosea peste 90 de biserici greco-catolice, a refuzat retrocedarea acestora, precum si organizarea de slujbe religioase alternative. La finele perioadei la care se face referire in prezentul raport, Episcopia Ortodoxa nu retrocedase greco-catolicilor nicio biserica.

In ciuda promisiunii Patriarhului Ortodox de a retroceda o catedrala importanta din Gherla, judetul Cluj, Biserica Greco-Catolica nu o primise pana la finele perioadei de raportare. O biserica greco-catolica din Bucuresti – subiectul unui caz care astepta organizarea de audieri la CEDO – a fost retrocedata, in cele din urma, de catre Biserica Ortodoxa, in decembrie 2006. Biserica ar fi trebuit sa fie retrocedata Bisericii Greco-Catolice in urma cu 16 ani, dar Biserica Ortodoxa a facut recurs incontinuu la decizia judecatoreasca, amanand astfel procesul de retrocedare.

In ciuda dorintei declarate de dialog, Biserica Ortodoxa a demolat biserici greco-catolice – unele dintre acestea fiind declarate monumente istorice – din cel putin 10 localitati, dintre care jumatate se aflau in judetul Cluj. Autoritatile nu au reactionat la plangerile Bisericii Greco-Catolice referitoare la demolarea ilegala a unei biserici greco-catolice din Taga, judetul Cluj, in luna mai 2006. O alta biserica, din Ungheni, judetul Mures, a fost demolata ilegal, acolo unde Biserica Ortodoxa a continuat constructia unei noi biserici in jurul celei greco-catolice. La fel, folosind o tactica adeseori repetata a constructiei de ziduri noi in jurul zidurilor exterioare ale vechii biserici, Biserica Ortodoxa a demolat o biserica greco-catolica din secolul al XVIII-lea din Badon, judetul Salaj, pe 5 aprilie 2007.

La Nicula, judetul Cluj, Biserica Ortodoxa a continuat constructia in apropierea celebrei Manastiri Greco-Catolice de la Nicula, in ciuda unei hotarari judecatoresti prin care se oprea constructia. Nu fusese inca luata nicio decizie in cazul unui proces foarte lent referitor la proprietatea bisericii. Cazuri asemanatoare au avut loc la Orastie, judetul Hunedoara, si Iara, judetul Cluj, unde Biserica Ortodoxa a inceput constructia de cladiri in apropierea bisericilor greco-catolice, aparent cu intentia de a o demola pe aceasta din urma ulterior. De-a lungul anilor, Biserica Ortodoxa a respins, in mod repetat, cererile greco-catolice de alternare a slujbelor religioase in peste 230 de localitati.

Tensiunile indelungate dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Greco-Catolica au persistat in numeroase localitati in care numeroase congregatii ortodoxe au trecut la greco-catolicism. Un exemplu in acest sens este cel din Stei, judetul Hunedoara, unde Biserica Ortodoxa a negat, in continuare, accesul greco-catolicilor la fosta lor biserica. De asemenea, Biserica Greco-Catolica nu a putut intra in posesia casei parohiale retrocedate in anul 2004, din cauza faptului ca Biserica Ortodoxa a facut recurs la hotararea judecatoreasca care era in favoarea greco-catolicilor. Alte astfel de exemple au avut loc la Valea de Jos, judetul Bihor, si la Chet, judetul Bihor. Biserica Greco-Catolica i-a cerut Secretariatului de Stat pentru Culte, in numeroase cazuri, sa intermedieze dialogul cu Biserica Ortodoxa cu privire la organizarea de slujbe religioase alternative in biserici, dar Secretariatul de Stat nu a facut acest lucru.

Reprezentanti ai grupurilor religioase minoritare s-au plans, in mod credibil, de faptul ca preotii ortodocsi sunt cei care acorda cea mai mare parte a asistentei religioase in tara, in mare parte deoarece Biserica Ortodoxa interzice grupurilor religioase minoritare sa acorde asistenta umanitara si religioasa in spitale, orfelinate si adaposturi pentru batrani. Activitatile de caritate ale altor culte in orfelinate si adaposturi au fost, adeseori, interpretate gresit ca fiind prozelitism. In numeroase cazuri, grupurile religioase minoritare s-au vazut obligate sa infiinteze asociatii non-religioase pentru a avea acces la institutiile publice pentru desfasurarea de activitati caritabile.

Dat fiind ca dialogul dintre Biserica Greco-Catolica si Biserica Ortodoxa s-a intrerupt in 2004, disputele dintre credinciosii celor doua biserici cu privire la dreptul de proprietate al bisericilor au crescut in intensitate. In numeroase cazuri, comunitatile greco-catolice au decis sa construiasca noi biserici din cauza lipsei de progres in ceea ce priveste retrocedarea proprietatilor acestora, fie prin dialog cu Biserica Ortodoxa, fie prin justitie; cu toate acestea, eforturile lor au fost impiedicate de Biserica Ortodoxa, uneori cu sprijinul autoritatilor locale. Tensiunile au continuat sa existe si in localitati unde Biserica Ortodoxa a refuzat sa puna in aplicare hotarari judecatoresti privind retrocedarea bisericilor greco-catolicilor, cum ar fi la Bogdan Voda, judetul Maramures, Valenii de Munte, judetul Bihor, Lupsa, judetul Alba si in localitati in care Biserica Greco-Catolica a initiat procese de retrocedare, cum ar fi la Prunis, judetul Cluj, Simand, judetul Arad, Camarzana, judetul Satu Mare, si Viile Satu Mare, judetul Satu Mare. Pe 28 mai 2007, la Valenii de Munte, judetul Bihor, aproximativ 30 de preoti ortodocsi si 80 de credinciosi au impiedicat punerea in aplicare a hotararii judecatoresti finale privind retrocedarea unei biserici greco-catolicilor.

In aceasta perioada de raportare, Biserica Ortodoxa si-a intensificat presiunea asupra parlamentarilor pentru a sprijini un proiect de lege care prevede retrocedarea terenurilor si a altor proprietati direct proportional cu numarul de credinciosi, care, de fapt, ar legitimiza – intr-o mare masura – decizia comunistilor de a transfera proprietatilor greco-catolicilor catre Biserica Ortodoxa.

In majoritatea localitatilor unde existau doua biserici (din care una apartinuse Bisericii Greco-Catolice) si numai un singur preot ortodox, preotii fac, adeseori, unul din urmatoarele trei lucruri: organizeaza slujbe alternativ intre cele doua locatii, tin inchisa biserica ortodoxa si organizeaza slujbe religioase in fostele biserici greco-catolice sau stabilesc o a doua parohie ortodoxa in localitate. Mai mult, peste 20 de foste biserici greco-catolice au ramas inchise.

In Dumbraveni, judetul Sibiu, Biserica Ortodoxa a refuzat, in continuare, sa puna in aplicare o hotarare judecatoreasca anterioara care prevedea utilizarea in comun a unei biserici locale, impreuna cu Biserica Greco-Catolica. Desi Biserica Ortodoxa a promis sa returneze biserica greco-catolica dupa incheierea lucrarilor de constructie a unei noi biserici ortodoxe, odata lucrarile incheiate a refuzat sa faca acest lucru.

O comunitate de ceangai romano-catolici – grup etnic care vorbeste un dialect unguresc – s-a plans, in continuare, de faptul ca nu a putut tine slujbe religioase in limba materna din cauza opozitiei exprimate de Episcopia Romano-Catolica a Iasiului, care coopereaza indeaproape cu Biserica Ortodoxa, in ciuda unei hotarari a CNCD din 2005, prin care interzicerea slujbelor religioase in limba materna este o incalcare a libertatii de religie.

Sectiunea IV. Politica Guvernului Statelor Unite

Guvernul Statelor Unite a discutat pe marginea libertatii de religie cu Guvernul Romaniei, inclusiv la niveluri superioare. De asemenea, Guvernul Statelor Unite a promovat, in mod activ, libertatea religioasa. Ambasada mentine, de asemenea, un contact strans cu un numar semnificativ de grupuri religioase din tara, inclusiv cu credinta islamica si numeroase religii minoritare. Ambasadorul si alti reprezentanti ai ambasadei s-au intalnit, in mod constant, cu lideri religiosi si oficiali guvernamentali care lucreaza in domeniu, atat in Bucuresti, cat si in alte orase.

In perioada de referinta, reprezentantii ambasadei si alti oficiali guvernamentali americani au discutat cu oficialii romani de diferite ranguri despre importanta recunoasterii oficiale complete a existentei Holocaustului in Romania, a imbunatatirii educatiei despre Holocaust in cadrul programei scolare si a implementarii recomandarilor Comisiei Wiesel. Ambasada a sprijinit vizita unor delegatii care s-au concentrat pe probleme referitoare la Holocaust, realizate de membri ai Comisiei Wiesel si ai Comisiei Statelor Unite pentru Fundatia de Conservare a Patrimoniului American in Strainatate. Personalul Ambasadei si oficialii americani care au vizitat Romania au discutat, in mod repetat, despre Holocaustul din Romania impreuna cu membrii nationali si internationali ai Comisiei Wiesel si au sprijinit activitatea comisiei. Printre alte manifestari, Ambasadorul si alti oficiali guvernamentali au participat la comemorarea Zilei Nationale a Holocaustului din Romania, in octombrie 2006.

De asemenea, ambasada a sprijinit activitatile Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite. In mai 2007, Ambasada a co-sponsorizat o conferinta de patru zile pe tema rasismului, antisemitismului si xenofobiei organizata la Bacau cu diferite organizatii nonguvernamentale si o masa rotunda pe tema chestiunilor nesolutionate legate de Holocaust, impreuna cu Institutul “Elie Wiesel” pentru Studierea Holocaustului din Romania.

In mai multe ocazii, Ambasadorul si alti oficiali ai Ambasadei Statelor Unite si-au exprimat, in cadrul unor discutii cu oficiali guvernamentali, inclusiv Presedintele, Primul Ministru si Ministrul Culturii si Cultelor, ingrijorarea fata de ritmul lent al procesului de restituire a proprietatilor bisericesti, in special a bisericilor greco-catolice. Membrii Biroului din Cluj al Ambasadei s-au intalnit cu reprezentanti ai bisericilor Reformata, Evanghelica, Greco-Catolica, ai Comunitatii Evreiesti si cu reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe din Cluj si Oradea si au discutat despre retrocedarea proprietatilor religioase. Oficiali americani au continuat sa faca lobby in cercurile guvernamentale pentru rezolvarea corecta a problemelor de retrocedare a proprietatilor, inclusiv proprietati religioase si comunale, precum si pentru un tratament nediscriminatoriu pentru toate grupurile religioase.

In 2006, oficiali ai ambasadei si alti oficiali guvernamentali americani si-au exprimat, in continuare, ingrijorarea si au incurajat revizuirea proiectului de lege sustinut de catre guvern referitor la culte, care includea numeroase elemente care restrang libertatea de religie. Ambasada a discutat cu privire la aceasta chestiune cu oficiali guvernamentali de diferite ranguri, inclusiv parlamentari, consilieri prezidentiali si Ministrul Culturii si Cultelor.