O să relatez un amănunt la care mulţi nu s-au gândit, legat de un act, şi care mă obsedează încă din copilărie, când i-am auzit pe bunici şi pe vecinii mai în vârstă vorbind cu mânie despre acesta.
Este vorba de o linie din interiorul buletinului de identitate, care era trasă în dreptul rubricii valabil până la… În loc de anul expirării valabilităţii, la oamenii trecuţi de 60 de ani apărea această linie (acum nu se mai pune).
Au ajuns şi părinţii mei la această vârstă şi s-au dus la Beclean după buletin. Erau interesaţi mai mult de felul cum au “ieşit” în poza de pe înscris şi
au uitat de linie.
Cu două săptămâni înainte, atunci când se făceau fotografii pentru acest act, se îmbrăcau cu ce aveau mai frumos, se spălau proaspăt, chiar dacă dimineaţa s-au mai spălat odată, se uitau în ogindă şi, până la termenul eliberării actului, zilnic îşi tot spuneau unul altuia:”să nu uităm să merem după buletin” .
Deci au plecat la Beclean. Când au venit acasă, erau negri de supăraţi. Am crezut că au păţit ceva. Nici n-am apucat să-i întreb, că mi-au arătat liniile de pe buletine, iar mama, mai superstiţioasă, mi-a zis cu mânie: “Amu ce mai urmează? Nu moartea? Vezi ce scurtă îi linia?” Iar tata, pornit: “Batăr dacă scriau un an, oricare, şi anul 3000, dar nu să tragă acea linie.” “Taci din gură, că a ta este mai lungă, tu trăieşti mai mult decât mine”, i-a replicat mama. Apoi a venit rândul vecinilor şi prietenilor cu linia, şi tot comentarii şi înjurături la adresa celor din capul cărora a ieşit ideea.
Un moment din viaţă, un moment al amintirii.
Aurelia VLASIN
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu