Nu ai stat niciodată să te gândeşti de două ori înainte să ceri anumite cadouri de ziua ta sau pur şi simplu de sărbători? Ceva mă face sa mă gândesc că răspunsul e "nu", deoarece nici eu nu am făcut-o. Până am cunoscut nişte adolescenţi care au privit altfel lucrurile. Şi-au imaginat cum ar fi să trăiască o zi ca şi cei care sunt total lipsiţi de aceste privilegii sau care nu se pot bucura de ele şi au realizat că nu ar rezista foarte usor. Mai apoi şi-au dat seama că dacă situaţia s-ar inversa probabil că aceştia nu ar profita din plin, cum facem noi zi de zi, ci ar cere doar strictul necesar. Încearcă şi tu în puţinul timp liber, fă ca şi cei din actuala clasă a VIII-a D de la Grigore Silaşi din Beclean! Maturizează-ţi această parte! Şi pentru că lor nu le-a plăcut ce şi-au închipuit, au încercat să îmbunătăţească puţin lucrurile, ca de Crăciun o parte din copiii cu dizabilităţi să primească mici cadouri, de care să se poată bucura împreună, în acelaşi timp învăţând unul de la celălalt. Pentru a strânge banii necesari, au fost ajutaţi de elevii din clasa a VII-a B, care s-au implicat doar din acest an, confecţionând împreună felicitări ale căror valoare era sursa lor de sponsorizare. Iar ca totul să iasă perfect, au apelat la diriginţi şi psihologul şcolii care au ajutat la organizarea acestui "proiect". Deşi pare incredibil, au reuşit! Fac asta de câţiva ani şi şi-au propus să îi înveţe pe cei din grupa de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Inclusivă, cei cărora le-au fost destinate cadourile, să facă felicitări. Un act de caritate venind din partea unor adolescenţi greu găseşti. De aceea mi-au atras atenţia. Eu, cel puţin, nu aş fi avut ideea şi nici ambiţia să încep o astfel de acţiune.
După toate astea, te mai poţi gândi ce vrei de ziua ta? Sau te face să te întrebi unde îţi este acel suflet bun cu care te tot mândreşti? Şi cum poţi să dovedeşti existenţa lui?
Bianca PETRIA, 14 ani
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, numărul februarie-martie)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Frumos, Alexandru. Un copil matur. Si mult prea profund.
Poate seamănă cu tatăl ei.
felicitari si pentru articol si pentru fetita ta.m-a impresionat,astia sint copiii de care avem nevoie in tara asta! nota 10********
revin,comparati asta cu filmuletul in care apare baseasca mica!(via copolovici)!
Merci Anca.
Trimiteți un comentariu