Terorist la intalnirea NATO

Prietena mi-a spus să fiu atent.
Mă roagă să nu mă îndepărtez de casă.
Bucureştiul este şi nu este el.
Pe suratele alea mari, care lasă în urmă dungi pe cer şi vânt, le văd mai rar. Poate se odihnesc în cuiburile lor gigantice. Au obosit să-i tot care pe oameni în burţi, poate. Poate clocesc. Oare nici puii n-o să le aibă pene? Cu ale mele mă mândresc.
A fost iar până în centru şi a adus veşti, în sfârşit. Oameni mascaţi sunt pe toate clădirile, cu puşti cu lunetă. Este convinsă că oamenii nu lasă păsările mari să zboare. Zice de întâlnirea NATO, de bombe, de măsuri de securitate, de terorişti. A citit ziarele. Că şi unii guguştiuci citesc ziarele, la un chioşc. Este alfabetizată. Eu nu. Cică de mâine nici noi n-avem voie să zburăm. Ca şi suratele care duc aschimodiile pe două picioare din aeroport în aeroport. Nu clocesc, deci.
Dacă ne ridicăm pe cer, riscăm. Este strict interzis. Oamenii o să tragă fără lungă tocmeală. Filează şi ţânţarii. Chiar curcubeul este suspect. Caută florile de polen explozibil.
Cum să-l anunţ pe vărul Cicirip, că nici el n-o are în ochi şi cioc cu literele? Este obişnuit să vagabondeze, pe unde nici nu te gândeşti. Nu se lasă, de dimineaţa până seara. L-or crede terorist. Precis, Doamne. Un groaznic guguştiuc terorist.
Alexandru PETRIA