hahaha!:))))))))))))))))))))))0 petria ta,asta da subiect! io ma gindesc cum sa traiesc(bine,dupa indemnul cuiva)! fara multa suferinta,asta-i raspunsul!
dragule, zic si io ca Anca: fara prea multa suferinta. in liniste. si sa nu cumva sa devin o povara pentru ai din jur....ca asta-i cea mai mare nasoleala.
Nu, nu mi-am imaginat. :))) Dar stai ca o fac acum, ca eu de obicei sunt o tipa destul de programata: In balansoar, pe terasa, in casa de la munte, in timp ce tricotez sosete pe care nu le va purta nimeni, ascultand in casti o balada rock, c-o pisica in poala...
Fumandu-mi cea mai buna pipa de atunci, cu tutunul preferat la batranete, undeva pierdut de lume. Eventual in cerebelul muntilor. Daca mor acasa e prea mare deranjul. Sper un infarct curat si clar.
io n-am să mor. dăloc. niciodată. o să bântui peste blogguri, lăsând câte un bit, pe ici, pe colo, pe unde-o să apuc. şi o să mă cheme noum (vocale discret alungite la pronunţie).
Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri “Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent.
8 comentarii:
bineeeeeeeeeeeee, ca de trait traiesc cum pot :)
hahaha!:))))))))))))))))))))))0
petria ta,asta da subiect!
io ma gindesc cum sa traiesc(bine,dupa indemnul cuiva)!
fara multa suferinta,asta-i raspunsul!
http://www.trilulilu.ro/proktoses/47c9efedfa5c73
dragule, zic si io ca Anca: fara prea multa suferinta.
in liniste.
si sa nu cumva sa devin o povara pentru ai din jur....ca asta-i cea mai mare nasoleala.
Nu, nu mi-am imaginat. :)))
Dar stai ca o fac acum, ca eu de obicei sunt o tipa destul de programata: In balansoar, pe terasa, in casa de la munte, in timp ce tricotez sosete pe care nu le va purta nimeni, ascultand in casti o balada rock, c-o pisica in poala...
In somn. La volan.
Fumandu-mi cea mai buna pipa de atunci, cu tutunul preferat la batranete, undeva pierdut de lume. Eventual in cerebelul muntilor. Daca mor acasa e prea mare deranjul. Sper un infarct curat si clar.
io n-am să mor. dăloc. niciodată. o să bântui peste blogguri, lăsând câte un bit, pe ici, pe colo, pe unde-o să apuc.
şi o să mă cheme noum (vocale discret alungite la pronunţie).
Trimiteți un comentariu