Sa intzeleg ca acel cur magnifique de femeie este chiar al lui Simone de Beauvoir?
Waw. Nu credeam ca scriitoarele pot sa starneasca patima caineasca a gonadelor dintre picioare.
Imi amintesc de Toti oamenii sunt muritori. Unul din romanele care mi-au zaticnit tineretzea adolescentina si bezmetica. Insa altceva sa moara pisica egzistentziala daca am mai citit de ea. Stiu ca avea un al doilea sex in buzunar. Dar in poza asta nu il vad. Daca sta cu curul la poza. Nerecunoscatoarea...
Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri “Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent.
6 comentarii:
Ma bucur ca ti-a placut. Uite, domne, era chiar femeie, din toate punctele de vedere.
eh, unul dintre posturile lui excelente :) de altfel, nu singurul şi, din fericire, nu din puţinele :)
O comunistă proastă şi talentată, care l-a tâmpit pe Sartre chiar mai mult decât era.
Cu o asemenea parteneră, cum să nu ajungă el la concluzia că l'enfer c'est les autres?! :)
Subscriu, Roxana.
Sa intzeleg ca acel cur magnifique de femeie este chiar al lui Simone de Beauvoir?
Waw. Nu credeam ca scriitoarele pot sa starneasca patima caineasca a gonadelor dintre picioare.
Imi amintesc de Toti oamenii sunt muritori. Unul din romanele care mi-au zaticnit tineretzea adolescentina si bezmetica. Insa altceva sa moara pisica egzistentziala daca am mai citit de ea. Stiu ca avea un al doilea sex in buzunar. Dar in poza asta nu il vad. Daca sta cu curul la poza. Nerecunoscatoarea...
:)
Să înţelegi... Odată a fost şi femeie.
Trimiteți un comentariu