blogul unui ziarist care vă respectă şi se respectă
vineri, 14 noiembrie 2008
Masacru revoltator. Unde e omenia?
2 comentarii:
Anonim
spunea...
Alexandre, mă decedezi cu blogul tău! Greu mai intră omul! De ce crezi că n-am mai postat de la o vreme?! Îmi dă ori server error, ori nu vrea să-mi descarce pagina de comentarii! Fi-v-ar blogspotu' să vă fie! Nici emoticoane nu admite. :)
Referitor la ce ai postat, nici nu m-am uitat, bănuiesc despre ce e vorba şi deja îmi e rău. Pe bune! M-a apucat o stare de rău fizic. Şi spun iarăşi şi iarăşi: oamenii sunt animale şi animalele sunt oameni. :(
Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri “Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent.
2 comentarii:
Alexandre, mă decedezi cu blogul tău! Greu mai intră omul! De ce crezi că n-am mai postat de la o vreme?! Îmi dă ori server error, ori nu vrea să-mi descarce pagina de comentarii! Fi-v-ar blogspotu' să vă fie! Nici emoticoane nu admite. :)
Referitor la ce ai postat, nici nu m-am uitat, bănuiesc despre ce e vorba şi deja îmi e rău. Pe bune! M-a apucat o stare de rău fizic. Şi spun iarăşi şi iarăşi: oamenii sunt animale şi animalele sunt oameni. :(
Cred că ai ceva la calculatorul tău, Roxana.
M-a revoltat filmul, barbaria programatică. Oribil.
Trimiteți un comentariu