Imediat dupa "revolutie", un om, care a fost mare inainte de '89 si mare si dupa, ne-a spus ca noi, romanii, am fost vanduti ca niste vite in targ. Nu l-am crezut, si chiar eram indignati. Dar au trecut anii care, din pacate, i-au dat dreptate acelui om. Ceea ce credeam noi ca e destin, era doar o fisa din biroul "Planificare" a celor ce conduc lumea.
Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri “Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent.
7 comentarii:
Din pacate nu am stiut ce sa facem cu ceea ce ni s-a dat atunci...
Imediat dupa "revolutie", un om, care a fost mare inainte de '89 si mare si dupa, ne-a spus ca noi, romanii, am fost vanduti ca niste vite in targ. Nu l-am crezut, si chiar eram indignati. Dar au trecut anii care, din pacate, i-au dat dreptate acelui om. Ceea ce credeam noi ca e destin, era doar o fisa din biroul "Planificare" a celor ce conduc lumea.
Mi s-a facut un dor de Piata Universitatii,de spiritul ei!
Si de punctul 8 mi-e dor!
Am o tristeţe grea în suflet...
Asa momente nu mai apucam noi! Poate pruncii nostri, daca vor mai avea un miez de constiinta romaneasca, si nu "europeana".
Nu pot sa uit noaptea de 22-23, cand am ocupat impreuna cu cativa prieteni Primaria Dej si in 23 am scos primul numar al unei gazete locale libere.
aş vrea să nu-mi mai amintesc zilele acelea niciodată.
Trimiteți un comentariu