Cu vreo trei ani în urmă, colaborarea cu politia politică a lui Milan Kundera a scandalizat amatorii de literatură. Autorul romanelor de mare succes «Insuportabila uşurătate a fiinţei» sau «Viaţa e în altă parte» a fost acuzat că, în 1950, ar fi povestit Securităţii cehe despre întâlnirea unei studente cu un pilot care dezertase din armată şi revenise clandestin în Cehoslovacia. Victima denunţului a fost arestată şi condamnată la 22 de ani de închisoare. Iubitorii operei lui Kundera au încercat să-i minimalizeze fapta, să-i caute circumstanţe atenuante, punând pe masă ca şi contraargument valoarea indiscutabilă a operei scriitorului.
Pornind de la întâmplarea cu Kundera, mă întrebam dacă vinovaţia unui scriitor este proporţională cu valoarea? Dacă ignomia omului Kundera este mai condamnabilă sau mai scuzabilă fiindcă este un mare scriitor? N-am găsit răspunsul, însă de atunci îl citesc cu inima strânsă pe Kundera. A devenit alt Kundera, ca atunci când descoperi că între picioarele iubitei crezută virgină au poposit şi vărul Georgică, şi vecinul Costică.
Aşa şi cu Ioan Groşan. Care poate să stea valoric lângă Kundera. Şi care-mi place mai mult decât Kundera. Sigur, e o treabă subiectivă, n-am veleităţi de critic literar. De pe urma turnătoriei sale la Securitate, un om a avut de suferit. N-a ajuns la puşcărie, totuşi turnătoria rămâne turnătorie.
Urmărind reacţiile în cazul Groşan, am observat felul în care au scris scriitorii şi ziariştii despre el. Le era lor jenă că sunt nevoiţi să se pronunţe despre o mizerie. De parcă erau cumva ei vinovaţi, nu autorul mizeriei. Simpatia pentru omul Groşan a îndulcit cuvintele. Într-un text justificativ, «Supt vremi», publicat în «Adevărul », Groşan a scris: «Se ştie că orice licean mai răsărit venit de la ţară are - sau cel puţin avea - o obsesie: să intre, spre bucuria părinţilor şi mândria comunităţii din care provenea, la facultate. Eu am intrat din prima, în 1973, al doilea la Filologia clujeană, secţia română principal. Am făcut parte din prima promoţie de absolvenţi de liceu care au fost luaţi în armată imediat după reuşita la facultate. Ameninţarea permanentă în acel stagiu militar termen redus era că, dacă „nu slujim patria" cum se cuvine, adio facultate! Puteam fi, după spusele ofiţerilor, trecuţi oricând la stagiu „normal", de un an şi patru luni, pierzând admiterea. Asta era şi spaima noastră continuă, că nu vom mai ajunge să fim studenţi.» Doamne iartă-mă, dar mai rar o asemenea justificare plină de parvenitism! Conta doar facultatea, nimic altceva. Dacă era neamţ, şi ar fi trăit în Germania lui Hitler, ca să nu piardă facultatea, Groşan ar fi colaborat şi cu Gestapo de spaima gurii ţăranilor din satul lui? Personal, vroiam să aud trei cuvinte de la Groşan: « Îmi pare rău ». Nu le-a rostit.
Alexandru Petria
luni, 31 ianuarie 2011
vineri, 28 ianuarie 2011
Tacerea tinerilor | CorectPolitics
Generatia celor de-o varsta cu mine a iesit in strada la sfarsitul lui decembrie 1989. Noi, decreteii. In acele zile, nu ne-am gandit daca o sa murim sau o sa traim. Il uram pe Ceausescu, nu mai suportam. Prezentul comunist tern si perspectiva unui viitor fara orizont a facut sa ne revoltam. Generatia noastra i-a venit de hac dictatorului. Daca as fi avut ocazia, l-as fi impuscat fara ezitate pe Ceausescu in acel decembrie de sperante si sange. Multe din visele de atunci s-au spulberat, n-o sa insist, sunt arhicunoscute. Ma mai consolez ca am inca libertatea cuvantului.
Continuarea aici
Tacerea tinerilor | CorectPolitics
Continuarea aici
Tacerea tinerilor | CorectPolitics
joi, 27 ianuarie 2011
Nebunul care ne-a condus. Pentru controlul psihiatric al politicienilor | CorectPolitics
Am parafrazat titlul celebrei carti „Bolnavii care ne conduc”, de Pierre Accoce si dr. Pierre Rentchnick, ca sa atrag atentia si totodata sa intru rapid in subiect. In noiembrie, anul trecut, pe Agentia de Carte am starnit vii reactii cerand controlul psihiatric al politicienilor romani.
Nebunul care ne-a condus. Pentru controlul psihiatric al politicienilor | CorectPolitics
Nebunul care ne-a condus. Pentru controlul psihiatric al politicienilor | CorectPolitics
miercuri, 26 ianuarie 2011
Poetul Adrian Suciu a scris o scrisoare deschisa catre ambasadorii Americii si Germaniei
Pe lângă că ne simţim zilnic călcaţi în picioare de politicienii români, de destule ori am avut neplăcuta ocazie să observăm că şi unii diplomaţii străini se poartă la Bucureşti ca într-un stat populat de maimuţe, nedemne de respect. Talentatul scriitor Adrian Suciu semnalează o asemenea situaţie:
„Scrisoare deschisă comandantului Secţiei 1 Poliţie Bucureşti, comisar şef de poliţie Dinu Eugen,
Excelenţei-Sale, Mark H. Gittenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti,
Excelenţei-Sale, Andreas von Mettenheim, ambasadorul Germaniei la Bucureşti.
La ora 00.30, în noaptea de 25/ 26.01.2011, un grup de indivizi beţi, ieşind din crîşma Die Deutsche Kneippe, situată pe str. Stockholm, nr. 9, tulbură liniştea publică, deşi orarul de funcţionare al crîşmei este doar pînă la ora 23.00. În momentul imediat următor, tulburarea liniştii publice este semnalată telefonic de către mine Dispeceratului Secţiei 1 Poliţie Bucureşti, care trimite un echipaj. Echipajul ajunge după aproximativ 5 minute. Se vede clar din înregistrare că repezentanţii Poliţiei sînt ţinuţi la poartă, deşi o crîşmă este un loc public şi nu un spaţiu privat. După ce reprezentanţii Poliţiei se retrag, încep să iasă din crîşmă şi clienţii, ascunşi pînă atunci, pentru ca poliţiştii să nu poată constata faptul că crîşma este încă deschisă, către ora 1 dimineaţa. Evident, reprezentanţii Poliţiei ar fi putut constata acest lucru intrînd în crîşmă, lucru pe care aveau dreptul să-l facă şi nu stînd la poartă. Prima dată iese un individ frînt de beat, se vede clar din filmare că abia se ţine pe picioare şi că porneşte maşina din 10 mişcări – oo! unde este Poliţia să-l oprească şi să-i ia carnetul de conducere??? Abia în jurul ore 1.20 ies ultimii clienţi din crîşma care avea orar de funcţionare pînă la ora 23.00!!! Între timp, oamenii s-au prins că sînt filmaţi şi se strecoară cît mai discret, precum nişte infractori, din crîşmă. Evident, toate aceste lucruri vor fi confirmate şi de camerele de supraveghere ale crîşmei dacă Poliţia va fi vreodată curioasă să vadă filmările respective.
Stimate dle. Comandant al Secţiei 1 Poliţie, Comisar Şef de Poliţie Dinu Eugen, întrucît această scenă este aproape cotidiană, vă anunţ că voi apela la serviciile Dispeceratului Secţiei 1 Politie DE FIECARE DATĂ CÎND, DUPĂ ORA 23.00, ORA DE ÎNCHIDERE A CRÎŞMEI DIE DEUTSCHE KNEIPPE, SITUATĂ PE STR. STOCKHOLM NR. 9, grupuri de cetăţeni beţi ieşind din această crîşmă vor tulbura liniştea publică. Vă anunţ că, de fiecare dată cînd voi apela numărul Dispeceratului, voi porni camera video şi voi filma întreaga scenă. Mulţumesc uneia dintre subordonatele dvs. care m-a ajutat să înţeleg că trebuie neapărat să filmez scenele acestea, spunîndu-mi că, dacă mai chem. Poliţia, voi fi amendat pentru alarmare nejustificată a organului! De-asemenea, vă rog să transmiteţi subordonaţilor dvs. faptul că au obligaţia legală să ia în considerare toate sesizările cetăţenilor privind tulburarea liniştii publice; dacă dumnealor nu pot face nimic pentru a obliga o crîşmă să respecte orarul de funcţionare, îmi folosesc măcar de probă pe filmare privind ora la care am făcut apelul, ora la care a ajuns echipajul de Poliţie şi faptul că cele reclamate de mine sînt corecte şi în ordinea cronologică menţionată! Toate scenele de acest gen, începînd de astăzi, 26 ianuarie 2011, vor fi filmate integral de către mine, începînd cu apelul la Dispeceratul dvs. şi pînă la ora la care se închide crîşma, după vizita inutilă a echipajului de Poliţie! De asemenea, vă anunţ cu multă bucurie că am ore întregi de filmări interesante, inclusiv filmări în care subordonaţii d-voastră, deşi tulburarea liniştii publice este evidentă, nu iau nici un fel de măsură şi pleacă. Voi decide cînd şi în ce împrejurări voi face publice aceste filmări.
Sigur, Domnule Comandant, înţeleg că vă este greu să luaţi măsuri pentru respectarea orarului de funcţionare al acestei crîşme frecventată mai cu seamă de diplomaţi germani şi americani. Vă rog, însă, avînd în vedere caracterul preventiv al muncii de Poliţie, să vă interesaţi la subordonaţii dvs. privind antecedentele mele. Avînd în vedere că m-am luat deja de git cu un diplomat american beat care se pişa pe un gard pentru că acela m-a numit “dirty Romanian” – “român împuţit” în traducere- şi că numai intervenţia echipajelor de securitate ale Ambasadei SUA l-a scăpat pe americanul nesimţit să fie bătut măr de românul împuţit, că d-voastră nu puteţi lua nici un fel de măsură împotriva diplomaţilor, liberi să fie nesimţiţi, cretini, bădărani, infractori, ucigaşi pe străzile României, vă anunţ că, pe strada mea, dacă Poliţia este incapabilă, o să-mi fac singur dreptate.
Excelenţele-Voastre, Mark H. Gittenstein şi Andreas von Mettenheim, avînd în vedere că foarte mulţi dintre clienţii crîşmei Die Deutsche Kneippe sînt diplomaţi americani şi germani, şi că asist, de ani de zile, la comportamente ale acestora pentru care în tările dv. ar fi reţinuţi sau arestaţi, permiteţi-mi, în calitate de cetăţean român, scriitor şi funcţionar public parlamentar, să-mi exprim indignarea faţă de calitatea umană lamentabilă a unora dintre subordonaţii dvs. aflaţi la post în România, care îşi permit să tulbure liniştea publică, să şofeze beţi şi să se manifeste nedemn. Avînd în vedere că Poliţia română este neputincioasă în a impune respectarea legii de către diplomaţi, neputind nici macar sa-i amendeze, mă declar scîrbit de faptul că unii dintre subordonaţii dvs. îşi permit, la adăpostul imunităţii diplomatice, comportamente de maidan. Cum nu am altă posibilitate de a reacţiona, vă anunţ public faptul că, începînd de astăzi, 26 ianuarie 2011, voi anunţa Poliţia de fiecare dată cînd, după ora 23.00, diplomaţi euforici şi angajaţi ai Ambasadelor dvs. vor tulbura liniştea publică pe str. Stockholm. În acelaşi timp, voi filma integral scenele respective, urmînd să vă identificaţi d-voastră subordonaţii din filmările pe care le voi posta, de fiecare dată, pe internet. Ar trebui să vă fie jenă să ne vorbiţi despre justiţie şi respectarea legii cîtă vreme unii dintre subordonaţii dvs. se comportă, în România, lipsit de orice respect faţă de legea română şi de cetăţenii României!
ÎN FOND, NU CER ALTCEVA DECÎT CA O CRÎŞMĂ SĂ-ŞI RESPECTE ORARUL DE FUNCŢIONARE!!! DACĂ TOATĂ AUTORITATEA STATULUI ROMÂN SE OPREŞTE ÎN FAŢA UNEI CRÎŞME, ATUNCI NU-MI RĂMÎNE DECÎT SĂ CONSIDER CU MAXIMĂ SERIOZITATE VARIANTA DE A LUA LEGEA ÎN PROPRIILE MELE MÎINI!!! CEI CARE MĂ CUNOSC ŞTIU CĂ AM ŞI RESURSELE ŞI INTELIGENŢA NECESARE! MI-E RUŞINE CĂ SÎNT CETĂŢEAN AL UNUI STAT INCAPABIL SĂ OBLIGE O CRÎŞMĂ SĂ-ŞI RESPECTE ORARUL DE FUNCŢIONARE DAR ŞI MAI RUŞINE TREBUIE SĂ LE FIE CELOR CARE AU ADUS STATUL ROMÂN ÎNTR-UN ASEMENEA HAL!!!
În treacăt fie spus, organele statului ar trebui să fie atente şi la faptul că regimul fiscal al crîşmelor este diferit după ora 23.00, dar cine mai poate fi sensibil la un subiect atît de mărunt într-o ţară în care nimeni nu mai respectă nimic iar autoritatea statului se topeşte în faţa porţii unei crîşme din Sectorul 1?(…)
Adrian Suciu”
Am oferit spaţiu pentru prezentarea acestui caz, chit că nu are importanţa cine ştie cărei malversaţiuni cu care ne potopeşte realitatea, deoarece şi din astfel de lucruri mărunte, prin acumulare, se nasc şi se alimentează resentimentele. Şi nu cred că americanii şi nemţii au nevoie de aşa ceva.
Felicitări pentru civism, Adrian Suciu!
Alexandru Petria
„Scrisoare deschisă comandantului Secţiei 1 Poliţie Bucureşti, comisar şef de poliţie Dinu Eugen,
Excelenţei-Sale, Mark H. Gittenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti,
Excelenţei-Sale, Andreas von Mettenheim, ambasadorul Germaniei la Bucureşti.
La ora 00.30, în noaptea de 25/ 26.01.2011, un grup de indivizi beţi, ieşind din crîşma Die Deutsche Kneippe, situată pe str. Stockholm, nr. 9, tulbură liniştea publică, deşi orarul de funcţionare al crîşmei este doar pînă la ora 23.00. În momentul imediat următor, tulburarea liniştii publice este semnalată telefonic de către mine Dispeceratului Secţiei 1 Poliţie Bucureşti, care trimite un echipaj. Echipajul ajunge după aproximativ 5 minute. Se vede clar din înregistrare că repezentanţii Poliţiei sînt ţinuţi la poartă, deşi o crîşmă este un loc public şi nu un spaţiu privat. După ce reprezentanţii Poliţiei se retrag, încep să iasă din crîşmă şi clienţii, ascunşi pînă atunci, pentru ca poliţiştii să nu poată constata faptul că crîşma este încă deschisă, către ora 1 dimineaţa. Evident, reprezentanţii Poliţiei ar fi putut constata acest lucru intrînd în crîşmă, lucru pe care aveau dreptul să-l facă şi nu stînd la poartă. Prima dată iese un individ frînt de beat, se vede clar din filmare că abia se ţine pe picioare şi că porneşte maşina din 10 mişcări – oo! unde este Poliţia să-l oprească şi să-i ia carnetul de conducere??? Abia în jurul ore 1.20 ies ultimii clienţi din crîşma care avea orar de funcţionare pînă la ora 23.00!!! Între timp, oamenii s-au prins că sînt filmaţi şi se strecoară cît mai discret, precum nişte infractori, din crîşmă. Evident, toate aceste lucruri vor fi confirmate şi de camerele de supraveghere ale crîşmei dacă Poliţia va fi vreodată curioasă să vadă filmările respective.
Stimate dle. Comandant al Secţiei 1 Poliţie, Comisar Şef de Poliţie Dinu Eugen, întrucît această scenă este aproape cotidiană, vă anunţ că voi apela la serviciile Dispeceratului Secţiei 1 Politie DE FIECARE DATĂ CÎND, DUPĂ ORA 23.00, ORA DE ÎNCHIDERE A CRÎŞMEI DIE DEUTSCHE KNEIPPE, SITUATĂ PE STR. STOCKHOLM NR. 9, grupuri de cetăţeni beţi ieşind din această crîşmă vor tulbura liniştea publică. Vă anunţ că, de fiecare dată cînd voi apela numărul Dispeceratului, voi porni camera video şi voi filma întreaga scenă. Mulţumesc uneia dintre subordonatele dvs. care m-a ajutat să înţeleg că trebuie neapărat să filmez scenele acestea, spunîndu-mi că, dacă mai chem. Poliţia, voi fi amendat pentru alarmare nejustificată a organului! De-asemenea, vă rog să transmiteţi subordonaţilor dvs. faptul că au obligaţia legală să ia în considerare toate sesizările cetăţenilor privind tulburarea liniştii publice; dacă dumnealor nu pot face nimic pentru a obliga o crîşmă să respecte orarul de funcţionare, îmi folosesc măcar de probă pe filmare privind ora la care am făcut apelul, ora la care a ajuns echipajul de Poliţie şi faptul că cele reclamate de mine sînt corecte şi în ordinea cronologică menţionată! Toate scenele de acest gen, începînd de astăzi, 26 ianuarie 2011, vor fi filmate integral de către mine, începînd cu apelul la Dispeceratul dvs. şi pînă la ora la care se închide crîşma, după vizita inutilă a echipajului de Poliţie! De asemenea, vă anunţ cu multă bucurie că am ore întregi de filmări interesante, inclusiv filmări în care subordonaţii d-voastră, deşi tulburarea liniştii publice este evidentă, nu iau nici un fel de măsură şi pleacă. Voi decide cînd şi în ce împrejurări voi face publice aceste filmări.
Sigur, Domnule Comandant, înţeleg că vă este greu să luaţi măsuri pentru respectarea orarului de funcţionare al acestei crîşme frecventată mai cu seamă de diplomaţi germani şi americani. Vă rog, însă, avînd în vedere caracterul preventiv al muncii de Poliţie, să vă interesaţi la subordonaţii dvs. privind antecedentele mele. Avînd în vedere că m-am luat deja de git cu un diplomat american beat care se pişa pe un gard pentru că acela m-a numit “dirty Romanian” – “român împuţit” în traducere- şi că numai intervenţia echipajelor de securitate ale Ambasadei SUA l-a scăpat pe americanul nesimţit să fie bătut măr de românul împuţit, că d-voastră nu puteţi lua nici un fel de măsură împotriva diplomaţilor, liberi să fie nesimţiţi, cretini, bădărani, infractori, ucigaşi pe străzile României, vă anunţ că, pe strada mea, dacă Poliţia este incapabilă, o să-mi fac singur dreptate.
Excelenţele-Voastre, Mark H. Gittenstein şi Andreas von Mettenheim, avînd în vedere că foarte mulţi dintre clienţii crîşmei Die Deutsche Kneippe sînt diplomaţi americani şi germani, şi că asist, de ani de zile, la comportamente ale acestora pentru care în tările dv. ar fi reţinuţi sau arestaţi, permiteţi-mi, în calitate de cetăţean român, scriitor şi funcţionar public parlamentar, să-mi exprim indignarea faţă de calitatea umană lamentabilă a unora dintre subordonaţii dvs. aflaţi la post în România, care îşi permit să tulbure liniştea publică, să şofeze beţi şi să se manifeste nedemn. Avînd în vedere că Poliţia română este neputincioasă în a impune respectarea legii de către diplomaţi, neputind nici macar sa-i amendeze, mă declar scîrbit de faptul că unii dintre subordonaţii dvs. îşi permit, la adăpostul imunităţii diplomatice, comportamente de maidan. Cum nu am altă posibilitate de a reacţiona, vă anunţ public faptul că, începînd de astăzi, 26 ianuarie 2011, voi anunţa Poliţia de fiecare dată cînd, după ora 23.00, diplomaţi euforici şi angajaţi ai Ambasadelor dvs. vor tulbura liniştea publică pe str. Stockholm. În acelaşi timp, voi filma integral scenele respective, urmînd să vă identificaţi d-voastră subordonaţii din filmările pe care le voi posta, de fiecare dată, pe internet. Ar trebui să vă fie jenă să ne vorbiţi despre justiţie şi respectarea legii cîtă vreme unii dintre subordonaţii dvs. se comportă, în România, lipsit de orice respect faţă de legea română şi de cetăţenii României!
ÎN FOND, NU CER ALTCEVA DECÎT CA O CRÎŞMĂ SĂ-ŞI RESPECTE ORARUL DE FUNCŢIONARE!!! DACĂ TOATĂ AUTORITATEA STATULUI ROMÂN SE OPREŞTE ÎN FAŢA UNEI CRÎŞME, ATUNCI NU-MI RĂMÎNE DECÎT SĂ CONSIDER CU MAXIMĂ SERIOZITATE VARIANTA DE A LUA LEGEA ÎN PROPRIILE MELE MÎINI!!! CEI CARE MĂ CUNOSC ŞTIU CĂ AM ŞI RESURSELE ŞI INTELIGENŢA NECESARE! MI-E RUŞINE CĂ SÎNT CETĂŢEAN AL UNUI STAT INCAPABIL SĂ OBLIGE O CRÎŞMĂ SĂ-ŞI RESPECTE ORARUL DE FUNCŢIONARE DAR ŞI MAI RUŞINE TREBUIE SĂ LE FIE CELOR CARE AU ADUS STATUL ROMÂN ÎNTR-UN ASEMENEA HAL!!!
În treacăt fie spus, organele statului ar trebui să fie atente şi la faptul că regimul fiscal al crîşmelor este diferit după ora 23.00, dar cine mai poate fi sensibil la un subiect atît de mărunt într-o ţară în care nimeni nu mai respectă nimic iar autoritatea statului se topeşte în faţa porţii unei crîşme din Sectorul 1?(…)
Adrian Suciu”
Am oferit spaţiu pentru prezentarea acestui caz, chit că nu are importanţa cine ştie cărei malversaţiuni cu care ne potopeşte realitatea, deoarece şi din astfel de lucruri mărunte, prin acumulare, se nasc şi se alimentează resentimentele. Şi nu cred că americanii şi nemţii au nevoie de aşa ceva.
Felicitări pentru civism, Adrian Suciu!
Alexandru Petria
marți, 25 ianuarie 2011
Dincolo de defularile zgomotoase | CorectPolitics
M-au socat ieri, ca si pe Marius Pieleanu, ofiterii care l-au salutat, cu mana la cascheta, pe Basescu. Aceiasi i-au strans si mana, in timp ce colegii lor pensionati sunt umiliti. Daca aveau onoare, chiar daca-l salutau, nu-i strangeau mana si-i aruncau si vreo doua de la obraz. Scurt, militareste. Ca un semnal. Macar din camaraderie cu cadrele militare cu pensiile diminuate ilegal. Ar fi fost impuscati? Nu. Dar lasitatea poarta si uniforma armatei. Iar armata se afla in topul increderii populatiei.
Dincolo de defularile zgomotoase | CorectPolitics
Dincolo de defularile zgomotoase | CorectPolitics
luni, 24 ianuarie 2011
Cat de indignati sunt romanii? | CorectPolitics
Pot fi arestati Boc si ceilalti implicati in nerespectarea hotararilor judecatoresti? Da, dar numai dupa ce-o sa fie maturati de la putere, incepand cu Basescu. Nu stiu insa cat de indigati sunt romanii. Fiindca revolta in absenta indignarii seamana cu un autoturism fara roti, pe butuci.
Cat de indignati sunt romanii? | CorectPolitics
Cat de indignati sunt romanii? | CorectPolitics
duminică, 23 ianuarie 2011
Dusmanii din fruntea tarii | CorectPolitics
Am ajuns intr-un punct fara intoarcere, in care neimplicarea devine sinonima cu complicitatea. Cu alegerea dintre democratie si dictatura. Nu mai e timp de discutat despre doctrine, despre planuri pentru un viitor indepartat. Politicienii responsabili si intelectualii care nu se coboara sa miroasa ciorapii murdari ai Puterii pentru o sinecura nu mai au cum sa stea deoparte.
Dusmanii din fruntea tarii | CorectPolitics
Dusmanii din fruntea tarii | CorectPolitics
vineri, 21 ianuarie 2011
Adeverinta de la Dumnezeu pentru Prunariu Dumitru
Către Guvernul României
-În atenţia domnului premier Emil Boc
Redactez aceast act cu întârziere, întârziere pe care vă rog să mi-o iertaţi. Nu este drept să sufere cineva din cauza mea.
Am fost cam ocupat în ultima perioadă. Au fost inundaţii în Australia şi Brazilia, o revoluţie în Tunisia, ziariştii unguri sunt supuşi la presiuni, criza a lovit aproape tot pământul, şi am mai avut şi altele de rezolvat, în alte părţi, unde mintea oamenilor nu are de ce şi cum să se amestece. Nu am fost atent că aţi fost interesat de recalcularea pensiilor.
Domnule prim-ministru Emil Boc, cred că am greşit, dar altădată n-o să se mai întâmple. Promit. Înţeleg că vă place rigoarea şi nu vreau să vă dezamăgesc în nici un caz. Dar nu este corect ca un om să tragă ponoase din pricina mea. Nu. Ce exemplu o să fiu de acum înainte, dacă nu am grijă de toţi oamenii? Iar omul la care vreau să mă refer este Prunariu Dumitru, singurul cosmonaut al ţării pe care o conduceţi. Înţeleg că numitul Prunariu a pierdut 70% din pensie, fiindcă nu i s-a luat în considerare perioada petrecută în spaţiu şi cea de pregătire, anterioară, de la sol, de trei ani, din URSS.
Prin prezenta, doresc să remediez situaţia şi să vă certific tardiv, mă scuzaţi, am încredere că o să rezolvaţi problema, că ofiţerul Prunariu Dumitru a zburat în spaţiu cu misiunea Soiuz 40, din cadrul programului spaţial „Intercosmos”, și a petrecut în imponderabilitate 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Prin adeverinţa de acum certific munca din zilele petrecute în spaţiu care-i lipsesc pentru pensie. Pentru restul perioadei, a celei de pregătire, vă sugerez să luaţi legătura cu instituţiile moştenitoare ale desfiinţatei URSS.
Vă mărturisesc că n-am avut asemenea probleme cu astronauţii americani, nici chiar cu cosmonauţii ruşi. Este prima dată când sunt nevoit să scriu o adeverinţă, de aici şi inevitabilele stângăcii şi comentarii. De aceea nici nu scriu pe un formular tipizat, nu am nici ştampilă.
Data Semnătura
21 ianuarie, 2011 Dumnezeu
Alexandru Petria
-În atenţia domnului premier Emil Boc
Redactez aceast act cu întârziere, întârziere pe care vă rog să mi-o iertaţi. Nu este drept să sufere cineva din cauza mea.
Am fost cam ocupat în ultima perioadă. Au fost inundaţii în Australia şi Brazilia, o revoluţie în Tunisia, ziariştii unguri sunt supuşi la presiuni, criza a lovit aproape tot pământul, şi am mai avut şi altele de rezolvat, în alte părţi, unde mintea oamenilor nu are de ce şi cum să se amestece. Nu am fost atent că aţi fost interesat de recalcularea pensiilor.
Domnule prim-ministru Emil Boc, cred că am greşit, dar altădată n-o să se mai întâmple. Promit. Înţeleg că vă place rigoarea şi nu vreau să vă dezamăgesc în nici un caz. Dar nu este corect ca un om să tragă ponoase din pricina mea. Nu. Ce exemplu o să fiu de acum înainte, dacă nu am grijă de toţi oamenii? Iar omul la care vreau să mă refer este Prunariu Dumitru, singurul cosmonaut al ţării pe care o conduceţi. Înţeleg că numitul Prunariu a pierdut 70% din pensie, fiindcă nu i s-a luat în considerare perioada petrecută în spaţiu şi cea de pregătire, anterioară, de la sol, de trei ani, din URSS.
Prin prezenta, doresc să remediez situaţia şi să vă certific tardiv, mă scuzaţi, am încredere că o să rezolvaţi problema, că ofiţerul Prunariu Dumitru a zburat în spaţiu cu misiunea Soiuz 40, din cadrul programului spaţial „Intercosmos”, și a petrecut în imponderabilitate 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Prin adeverinţa de acum certific munca din zilele petrecute în spaţiu care-i lipsesc pentru pensie. Pentru restul perioadei, a celei de pregătire, vă sugerez să luaţi legătura cu instituţiile moştenitoare ale desfiinţatei URSS.
Vă mărturisesc că n-am avut asemenea probleme cu astronauţii americani, nici chiar cu cosmonauţii ruşi. Este prima dată când sunt nevoit să scriu o adeverinţă, de aici şi inevitabilele stângăcii şi comentarii. De aceea nici nu scriu pe un formular tipizat, nu am nici ştampilă.
Data Semnătura
21 ianuarie, 2011 Dumnezeu
Alexandru Petria
joi, 20 ianuarie 2011
Azi in Cluj, maine in toata tara…? O premiera in presa romaneasca | CorectPolitics
Presa mioritica este dezbinata si invidia este un cancer care ii roade credibilitatea. La fel ca si concurenta oarba. Sigur, de actuala stare profita politicienii. Cand am lansat pe CorectNews apelul pentru sprijinirea colegilor maghiari cenzurati de guvernul lui Viktor Orban, reactiile celor din bransa au fost anemice, desi Sorin Rosca Stanescu atragea atentia ca putem ajunge si noi ca si ungurii daca nu suntem atenti si cu reactii rapide. Nu prea intalnesti ziaristi care sa laude ori macar sa relateze despre faptele iesite din comun ale colegilor. Este rusinos si trist.
Pe fondul protestului impotriva benzinarilor, cativa de gazetari din Cluj, in frunte cu Sabin Gherman si Liviu Alexa, au pus in practica o idee vehiculata intens pe internet. Dupa un sondaj postat pe siturile ziarelor citynews.ro, Mesagerul de Cluj si Servus Cluj, 4.151 de cititori au hotarat topul companiilor care sa fie ocolite de clienti, pentru ca in final sa fie obligate sa scada pretul produselor de la pompa: Locul 1. OMV 42.30%; Locul 2. Petrom 27.49%; Locul 3. Mol 16.65%; Locul 4. Rompetrol 9.23%; Locul 5. Lukoil 3.35% si Locul 6. Agip 0.99%.
Continuarea aici
Azi in Cluj, maine in toata tara…? O premiera in presa romaneasca | CorectPolitics
Pe fondul protestului impotriva benzinarilor, cativa de gazetari din Cluj, in frunte cu Sabin Gherman si Liviu Alexa, au pus in practica o idee vehiculata intens pe internet. Dupa un sondaj postat pe siturile ziarelor citynews.ro, Mesagerul de Cluj si Servus Cluj, 4.151 de cititori au hotarat topul companiilor care sa fie ocolite de clienti, pentru ca in final sa fie obligate sa scada pretul produselor de la pompa: Locul 1. OMV 42.30%; Locul 2. Petrom 27.49%; Locul 3. Mol 16.65%; Locul 4. Rompetrol 9.23%; Locul 5. Lukoil 3.35% si Locul 6. Agip 0.99%.
Continuarea aici
Azi in Cluj, maine in toata tara…? O premiera in presa romaneasca | CorectPolitics
miercuri, 19 ianuarie 2011
Calin Nemes si Cristian Paturca | CorectPolitics
Pletosii care au fost condamnati sa supravietuiasca gloantelor glorioasei armate romane din 21 decembrie sunt condamnati din nou la nepasarea voastra dispretuitoare. Disperati, s-au adunat in centrele marilor orase si-au incercat de atatea ori sa va vorbeasca.
Sau sa va cante. Sau sa va aplaude cand ii injurati. Sau sa se aseze in genunchi cand ii atacati alaturi de mineri si scutieri. Nu i-ati iertat ca au supravietuit.
Calin Nemes si Cristian Paturca | CorectPolitics
Sau sa va cante. Sau sa va aplaude cand ii injurati. Sau sa se aseze in genunchi cand ii atacati alaturi de mineri si scutieri. Nu i-ati iertat ca au supravietuit.
Calin Nemes si Cristian Paturca | CorectPolitics
marți, 18 ianuarie 2011
Despre protestul prin delegatie | CorectBusiness
Protestul inceput pe Facebook impotriva pretului carburantilor, in desfasurare in tara, are eficienta unei cani cu apa aruncate la radacina unui pom chinuit de seceta. Nemultumitii sunt anemici, slab organizati, parca rusinati ca protesteaza.
Despre protestul prin delegatie | CorectBusiness
Despre protestul prin delegatie | CorectBusiness
luni, 17 ianuarie 2011
duminică, 16 ianuarie 2011
vineri, 14 ianuarie 2011
miercuri, 12 ianuarie 2011
Curvele, inca o solutie pentru Basescu | CorectPolitics
Taxarea curvelor, ca si a vrajitoarelor, ar mai asigura din salariile celor angajati la stat de portocalii, rasplata pentru ca au lipit cu talent si lipici rezistent afise electorale sau deoarece au cotizat la campania electorala. Impozitand curvele, Basescu si-ar cumpara in continuare si sprijinul clientelei sale politice. De care va avea atata nevoie la suspendarea care bate la usa.
Curvele, inca o solutie pentru Basescu | CorectPolitics
Curvele, inca o solutie pentru Basescu | CorectPolitics
marți, 11 ianuarie 2011
Corul ipocritilor | CorectPolitics
IO despre vanzolelile cu alianta PNL-PC Corul ipocritilor | CorectPolitics
luni, 10 ianuarie 2011
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
joi, 6 ianuarie 2011
miercuri, 5 ianuarie 2011
Cuvinte dintr-o tara ocupata | CorectPolitics
România nu mai este un stat de drept. Arată cum o ştim până la lehamite, condusă de şmecheri şi curve, hidoasă, ca un loc al speranţelor abolite. Un loc sub ocupaţie, unde nişte români îşi bat joc de prezentul şi viitorul românilor, care până acum rabdă cu stoicism
Cuvinte dintr-o tara ocupata | CorectPolitics
Cuvinte dintr-o tara ocupata | CorectPolitics
luni, 3 ianuarie 2011
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
vineri, 31 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
luni, 27 decembrie 2010
Puterea imensa a disperarii
Adrian Sobaru îţi mulţumesc. Cum spunea şi Anca Florea pe Facebook, ai sărit şi pentru mine. Ai demonstrat că uneori viaţa în România nu e doar o navetă între micul-dejun şi cină, între două uşurări la WC şi două minciuni. Ai arătat că în această populaţie, constantă mai ales în trădări şi uitare de-a lungul istoriei, se poate să fii şi altfel, că uneori eroismul nu este o vorbă rostită ca să fie rostită. Şi, ceea ce cred că este mai important, ai demonstrat că disperarea este convertibilă în putere. Şi aici, şi acum, nu doar aiurea în lume. Că disperarea are o imensă putere. De care politicienii sunt tâmpiţi dacă nu ţin cont.
Aţi văzut feţele desfigurate ale unora dintre politicienii de la putere după saltul din Parlament? Dacă da, atunci aţi observat că emanau frică. O frică animalică, o frică pentru pieile proprii. Şi nu este deloc rău. Este bine că a început să le fie frică. Ştiu că nu pot tranzacţiona cu disperarea, cu oameni care nu mai au ce pierde, hotărâţi să se sacrifice.
O seamă de comentatori au spus că gestul lui Adrian Sobaru a fost regretabil. Nu, n-a fost, a fost un gest de-o mare demnitate. Alţii încearcă să acrediteze ideea că nu este în toate minţile, o minciună convenabilă puterii, mizerabilă. Sobaru este nebun cum nebun a fost şi Liviu Babeş, şi Călin Nemeş, cum nebuni au fost şi cei care au ieşit pe străzi în decembrie 1989.
Numai că oameni ca Adrian Sobaru sunt puţini la noi. Apoi, unii îşi pun întrebarea dacă această populaţie ar merita sacrificiul lor. Şi pe drept cuvânt. Câţi dintre milioanele de locuitori ai României ştiu de Babeş şi Nemeş, şi câţi îl regretă pe Ceauşescu şi susţin că nu au avut de suferit în perioada comunistă? Pocitaniile din Parlament au ajuns unde sunt după ce au fost votate uninominal, şi de români, nu de patagonezi.
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/12/puterea-imensa-a-disperarii/
Aţi văzut feţele desfigurate ale unora dintre politicienii de la putere după saltul din Parlament? Dacă da, atunci aţi observat că emanau frică. O frică animalică, o frică pentru pieile proprii. Şi nu este deloc rău. Este bine că a început să le fie frică. Ştiu că nu pot tranzacţiona cu disperarea, cu oameni care nu mai au ce pierde, hotărâţi să se sacrifice.
O seamă de comentatori au spus că gestul lui Adrian Sobaru a fost regretabil. Nu, n-a fost, a fost un gest de-o mare demnitate. Alţii încearcă să acrediteze ideea că nu este în toate minţile, o minciună convenabilă puterii, mizerabilă. Sobaru este nebun cum nebun a fost şi Liviu Babeş, şi Călin Nemeş, cum nebuni au fost şi cei care au ieşit pe străzi în decembrie 1989.
Numai că oameni ca Adrian Sobaru sunt puţini la noi. Apoi, unii îşi pun întrebarea dacă această populaţie ar merita sacrificiul lor. Şi pe drept cuvânt. Câţi dintre milioanele de locuitori ai României ştiu de Babeş şi Nemeş, şi câţi îl regretă pe Ceauşescu şi susţin că nu au avut de suferit în perioada comunistă? Pocitaniile din Parlament au ajuns unde sunt după ce au fost votate uninominal, şi de români, nu de patagonezi.
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/12/puterea-imensa-a-disperarii/
vineri, 17 decembrie 2010
joi, 16 decembrie 2010
Vladimir Tismaneanu s-a impiedicat in gramatica
Din articolul Despre nostalgia comunismului, peronism si spaima de libertate, publicat pe Contributors.ro azi:
„Peronismul nu este un feno¬men exclusiv argentinian. Rui¬nele leniniste pe care le întâlnim în plan moral, social, economic în România şi în celelalte state post-comuniste sunt toc¬mai solul pe care îl utilizează aceste mişcări populiste. Principalul lor inamic este statul de drept. Populismul etnocentric promovează un tip de colectivism primordialist care torpilează în¬crederea în sine a individului şi îl invită săşi dizolve subiectivitatea în magma amorfă a ade¬ziunilor de grup. Pe acest fond prosperă politicile radicale, formulele pretins magice, care ar rezolva instanta¬neu problemele dificile ale unei atât de exasperante tranziţii. Nu cred că peronismul în versiunea sa revoluţionar-aventuristă este un pericol imediat, dar mi-e teamă de ceea ce aş numi peronismul soft.”
marți, 14 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
marți, 7 decembrie 2010
Uniunea Scriitorilor este în pericol!
Uniunea Scriitorilor este pe cale să-şi piardă sediul, Casa Monteroru de pe Calea Victoriei, proprietate a Primăriei Municipiului Bucureşti şi dată în folosinţă scriitorilor, care este revendicată de Ioana Angelescu şi Nora-Geta Angelescu Monteoru.
După informaţiile pe care le-am primit, Uniunea Scriitorilor mai poate să rămână în Clădirea Monteoru până în martie 2011, şi asta doar fiindcă este interzisă prin lege evacuarea chiriaşilor pe timp de iarnă.
Conform prezentării organizaţiei, „Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.). S.S.R. a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire pînă în martie 1949. Ultimul preşedinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici. Primele încercări de a crea organizaţii de scriitori în România datează după unele surse din 1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociaţia literară Română din 1848 dar aceasta nu funcţionează. O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română şi ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile ştiinţei, culturii şi artei. Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 şi a fost pusă în funcţiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăţi i-a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi ca vicepreşedinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul preşedinte, Emil Gârleanu a obţinut recunoaşterea SSR ca "Persoană morală". A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial SSR a funcţionat în refugiu la Iaşi. În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu ales an de an timp de şapte ani consecutiv. A fost în opinia istoricilor literari cea mai fastă perioadă a SSR. După 1944 s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri, epurări etc. Conferinţa de fuziune între S.S.R. şi societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înfiinţarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior "din R.S.R.", devenită U.S.R. în 1990.”
Situaţia este intolerabilă pentru orice om responsabil, care se gândeşte nu numai la prezent, ci are în vedere perspectivele viitorului. Uniunea Scriitorilor merită un sediu deosebit, care să cinstească contribuţia ei la dezvoltarea spiritualităţii României.
După opinia mea, chestiunea fiind, fără nici o exagerare, de importanţă naţională, se impune implicarea preşedintelui României, Traian Băsescu, şi a premierului Emil Boc în găsirea cât mai grabnică a unei soluţii mulţumitoare.
Ar fi pervers să ne amintim de cultură doar în campania electorală sau când moare câte un scriitor cunoscut. Fără un sediu adecvat, Uniunea Scriitorilor este într-un pericol mortal.
Cornel Itu, deputat PSD
Declaratie politica sustinuta azi in Parlament
sâmbătă, 4 decembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
vineri, 26 noiembrie 2010
Gabriel Liiceanu jigneste ziariştii
"Între ziariştii din România, care şi ei ar trebui să fie moralişti, aproape că nu mai există, cu două-trei excepţii, oameni care să meargă pe un sistem de valori clar. Şi pe care să-l apere, indiferent de jobul lor, de perspectiva meseriei lor, de patronajul politic şi aşa mai departe", a declarat Gabriel Liiceanu la recenta dezbatere "Repere intelectuale ale dreptei româneşti".
Personal, mă simt jignit de afirmaţia lui, cum trebuie să se simtă mulţi colegi. Oricum, necontestându-i nici un moment valoarea operei, nu dau doi bani pe consideraţiile sale. Omul Liiceanu n-are umbra operei sale, fiind un oportunist guraliv şi cu pretenţii.
Şeful de la Humanitas n-are decenţa să tacă măcar acum când a mărturisit că a greşit cu "fiinţa extraordinară" de la Cotroceni, după ce i-a tuieşit de cap pe destui intelectuali să-l voteze pe Băsescu şi a doua oară.
Despre Liiceanu am mai scris http://www.rasunetul.ro/m-am-saturat-de-aspiratoarele-de-scame-marca-liiceanu
duminică, 21 noiembrie 2010
“Femeia matură este o veritabilă şcoală” . Un interviu cu mine pe Agentia de Carte
“După dispariţia cenzurii şi a pudibonderiei fals- proletare, adică după 1989/ 1990, „s-a dat drumul” la sex: în viaţa reală, pe ecranele televizoarelor şi în literatură. Întrebarea care s-a pus încă de atunci şi s-a tot repetat ulterior a fost: mai este aceasta literatură artistică, ori simplă manufactură pornografică? Citind excelenta proză a lui Alexandru Petria, veţi vedea diferenţa.”, a scris Daniel Cristea-Enache pe coperta a patra a volumului “Zilele mele cu Renata” de Alexandru Petria, Editura Tritonic. Andra Rotaru a dialogat cu autorul, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, pentru a afla şi punctul de vedere al lui Alexandru Petria despre relaţia literaturii cu sexualitatea.
Volumul “Zilele mele cu Renata”, Editura Tritonic, 2010, se deschide cu o scenă la limita dintre două lumi: cea a inocenţei şi cea a gesturilor oamenilor adulţi. Aţi ales drept cadru un spital, pentru încărcătura lui simbolică, sau pentru că ficţiunea se transformă într-o mască a propriei biografii?
Aş putea să afirm că am ales cadrul futingului din spital, în care personajul principal, Marius Opran, îşi pierde virginitatea, pe criterii de simbolistică, precum ai spus, şi n-ar fi incorect, cum n-ar fi total eronat nici dacă aş susţine că am început astfel deoarece microromanul trebuia să aibă un început, şi aşa s-a nimerit, că aşa mi-a venit să scriu, oricum paginile parcă le-am aşternut după dictare, cu ţigara sudată de colţul gurii şi cu o cutie de energizant mereu alături. Nu-l suspecta de prea multă inteligentă pe autor, pentru că este un tembel. Ca alţi scriitori valoroşi, care sunt tembeli în interpretarea lucrărilor proprii, stângaci, împiedicaţi. Doar stupizii defilează alături de certitudini, au răspunsurile pregătite, sunt siguri pe ei. Crede-mă, s-ar putea să-l cunosc binişor. Ba, aş putea să-ţi mărturisesc că am făcut nu o dată sex într-un spital şi că a fost OK. De trei ori OK. Treaba le-o recomand şi altora. E legat microromanul “Zilele mele cu Renata” la rezervorul pe care se vede cu litere boldate BIOGRAFIA LUI PETRIA? Ei, nu recunosc nimic, nici supus la cazne. Să lăsăm cititorii să se bucure de această necunoscută. La urma urmei, care imagine este mai excitantă- a unei femei complet goale sau a uneia care nu şi-a scos ciorapii de mătase încă? Votez pentru a doua imagine. Cu ambele mâini.
Continuarea aici
http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/%E2%80%9Cfemeia-matura-este-o-veritabila-scoala%E2%80%9D/
luni, 15 noiembrie 2010
Rânduri pentru intelectualii neanesteziaţi
Traian Băsescu trebuie controlat psihiatric. Emil Boc trebuie controlat psihiatric. În locul lui Băsescu sau Boc puteam să zic X sau Y, nu vreau să personalizez problema; sunt doar vremelnici deţinători de funcţii.
Într-o ţară care merge precum căruţa pusă înaintea boilor, unde suferinţa s-a adâncit până la insuportabilitate, unde nu există categorie socială mulţumită cât de cât şi doar moartea a scăpat, până acum, de foamea unora de-a pune impozite, dar nu-i timpul pierdut, ideile creţe şi surprinzătoare apar când nu te aştepţi, n-ai cum să nu te întrebi care sunt cauzele situaţiei în care s-a ajuns. De multe ori guvernanţii seamănă cu pasagerii de la clasa I-a de pe Titanic, care dansau când vaporul începea să se scufunde, neştiind ce-i aşteaptă. Şi cu căpitanul Titanicului, care n-a conştientizat iniţial amploarea dezastrului. Oare este deplasat să compari România cu Titanicul la această oră, deşi alăturarea este mai exactă decât originală? Nu cred. Din păcate, pe Titanicul României suntem şi noi, nu numai ei. Însă ei decid, iar noi stăm închişi, tot ca pe Titanic, în compartimentele de clasa a II-a şi a III-a ca să nu le conturbăm distracţia indecentă. Şi apa va ajunge prima dată la noi. A pune toate neajunsurile pe seama crizei şi a guvernărilor anterioare este o imensă şi ticăloasă manipulare.
Discuţii despre necesitatea controlului psihiatric în cazul politicienilor am mai întâlnit pe net, dar argumentele erau de pe calapodul „ba pe-a mă-tii”, într-o bolboroseală isterizată, partizană politic, fără bătaie pe termen lung, redusă stric la persoanele care au acum vizibilitate publică. Fiind mai delicată la o abordare rapidă, puţini intelectuali s-au încumetat s-o analizeze. Acest text se vrea o mănuşă aruncată celor care n-au obosit încă să gândească, anesteziaţi de conformism şi îmbrăcaţi, din pricini pecuniare, în toboşari de partid.
Continuarea aici
Într-o ţară care merge precum căruţa pusă înaintea boilor, unde suferinţa s-a adâncit până la insuportabilitate, unde nu există categorie socială mulţumită cât de cât şi doar moartea a scăpat, până acum, de foamea unora de-a pune impozite, dar nu-i timpul pierdut, ideile creţe şi surprinzătoare apar când nu te aştepţi, n-ai cum să nu te întrebi care sunt cauzele situaţiei în care s-a ajuns. De multe ori guvernanţii seamănă cu pasagerii de la clasa I-a de pe Titanic, care dansau când vaporul începea să se scufunde, neştiind ce-i aşteaptă. Şi cu căpitanul Titanicului, care n-a conştientizat iniţial amploarea dezastrului. Oare este deplasat să compari România cu Titanicul la această oră, deşi alăturarea este mai exactă decât originală? Nu cred. Din păcate, pe Titanicul României suntem şi noi, nu numai ei. Însă ei decid, iar noi stăm închişi, tot ca pe Titanic, în compartimentele de clasa a II-a şi a III-a ca să nu le conturbăm distracţia indecentă. Şi apa va ajunge prima dată la noi. A pune toate neajunsurile pe seama crizei şi a guvernărilor anterioare este o imensă şi ticăloasă manipulare.
Discuţii despre necesitatea controlului psihiatric în cazul politicienilor am mai întâlnit pe net, dar argumentele erau de pe calapodul „ba pe-a mă-tii”, într-o bolboroseală isterizată, partizană politic, fără bătaie pe termen lung, redusă stric la persoanele care au acum vizibilitate publică. Fiind mai delicată la o abordare rapidă, puţini intelectuali s-au încumetat s-o analizeze. Acest text se vrea o mănuşă aruncată celor care n-au obosit încă să gândească, anesteziaţi de conformism şi îmbrăcaţi, din pricini pecuniare, în toboşari de partid.
Continuarea aici
http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/randuri-pentru-intelectualii-neanesteziati/
luni, 8 noiembrie 2010
Vladimir Tismăneanu sau eclipsarea umanităţii
Vă amintiţi de Bubulina din „Zorba grecul”, de personajul din film dacă nu din romanul lui Nikos Kazantzakis? De secvenţa în care bătrâna curvă moare întinsă pe pat şi camera îi este jefuită de un cârd de femei ca nişte corbi. Nerespectarea intimităţii cu moartea a Bubulinei, şocantă, mi-a fost readusă la suprafaţa memoriei de citirea articolului „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Păunescu” de pe Contributors.ro, scris de Vladimir Tismăneanu.
Deoarece textul a fost publicat chiar în ziua morţii poetului, în 5 noiembrie, redactat la repezeală, după cum se observă din anumite greşeli, m-a oripilat. Tismăneanu parcă s-a repezit să fure din lucrurile Bubulinei, a ţinut febril să fie pe fază, în faţă, cu ochii rotiţi hulpav, dând din coate, ca să nu piardă ocazia. Dacă nu mă înşel, jefuitoarele cotoroanţe ale lui Kazantzakis au invidiat-o pe Bubulina pentru mărunţişurile ei şi au urât-o pentru numărul amanţilor. Jefuind-o când tocmai a murit, au crezut că astfel se răzbună pe ea şi-o pedepsesc fiindcă a fost altfel, ieşită din norme, dedulcită la un lux inaccesibil lor. Ce a socotit Tismăneanu când şi-a publicat textul, n-am decât să bănuiesc. Probabil că şi-a imaginat că procedează corect, punând rapid pe masă tot adevărul, ca să stopeze tămâierea deşănţată şi isterică a răposatului pe considerente emoţionale şi de rating. Însă, având dreptate în toate afirmaţiile, a decartat adevărul într-un moment total nepotrivit, avid să atragă atenţia.
Nu sunt deloc un adept al concepţiei să vorbeşti doar de bine despre morţi. Este o ipocrizie. Dar Tismăneanu nu păţea nimic dacă aştepta ca Păunescu să fie măcar îngropat. N-avea nimic de dezvăluit ce nu suporta o amânare de măcar trei zile, în fond a adunat la un loc nişte lucruri ştiute.
N-am fost un iubitor al poetului, ca om l-am considerat întotdeauna un porc, cum s-a autocaracterizat într-un vechi interviu televizat realizat de Mihai Tatulici, iar ca politician mi-a trezit repulsie nu o dată. Dacă se aplica punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, Păunescu n-avea ce să caute în politică. Şi ar fi fost igienic. Totuşi, citind „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Păunescu”, conceput când corpul omului nu s-a răcit încă bine, n-am putut totuşi să nu mă întreb dacă Tismăneanu este un om raţional sau un monstru. Fiindcă a procedat odios. Cu umanitatea eclipsată.
Dumnezeu să-l ierte pe Adrian Păunescu!
Alexandru Petria
Text care va aparea pe Agentia de Carte
Deoarece textul a fost publicat chiar în ziua morţii poetului, în 5 noiembrie, redactat la repezeală, după cum se observă din anumite greşeli, m-a oripilat. Tismăneanu parcă s-a repezit să fure din lucrurile Bubulinei, a ţinut febril să fie pe fază, în faţă, cu ochii rotiţi hulpav, dând din coate, ca să nu piardă ocazia. Dacă nu mă înşel, jefuitoarele cotoroanţe ale lui Kazantzakis au invidiat-o pe Bubulina pentru mărunţişurile ei şi au urât-o pentru numărul amanţilor. Jefuind-o când tocmai a murit, au crezut că astfel se răzbună pe ea şi-o pedepsesc fiindcă a fost altfel, ieşită din norme, dedulcită la un lux inaccesibil lor. Ce a socotit Tismăneanu când şi-a publicat textul, n-am decât să bănuiesc. Probabil că şi-a imaginat că procedează corect, punând rapid pe masă tot adevărul, ca să stopeze tămâierea deşănţată şi isterică a răposatului pe considerente emoţionale şi de rating. Însă, având dreptate în toate afirmaţiile, a decartat adevărul într-un moment total nepotrivit, avid să atragă atenţia.
Nu sunt deloc un adept al concepţiei să vorbeşti doar de bine despre morţi. Este o ipocrizie. Dar Tismăneanu nu păţea nimic dacă aştepta ca Păunescu să fie măcar îngropat. N-avea nimic de dezvăluit ce nu suporta o amânare de măcar trei zile, în fond a adunat la un loc nişte lucruri ştiute.
N-am fost un iubitor al poetului, ca om l-am considerat întotdeauna un porc, cum s-a autocaracterizat într-un vechi interviu televizat realizat de Mihai Tatulici, iar ca politician mi-a trezit repulsie nu o dată. Dacă se aplica punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, Păunescu n-avea ce să caute în politică. Şi ar fi fost igienic. Totuşi, citind „Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian Păunescu”, conceput când corpul omului nu s-a răcit încă bine, n-am putut totuşi să nu mă întreb dacă Tismăneanu este un om raţional sau un monstru. Fiindcă a procedat odios. Cu umanitatea eclipsată.
Dumnezeu să-l ierte pe Adrian Păunescu!
Alexandru Petria
Text care va aparea pe Agentia de Carte
marți, 2 noiembrie 2010
Intelectualii n-au scuza prostiei
Ce este mai trist decât să mori văzând că idealurile din tinereţe ţi s-au risipit? Că viaţa ta nu valorează nici cât un prezervativ folosit, năpădită de umilinţe, de-o ratare indusă. Că oamenii care te-au aruncat în puşcării pentru că erai ţărănist sau liberal, şi-l iubeai pe Regele Mihai, prosperă. Că pământul pe care ţi l-au confiscat, altădată cu porumb pe el ca o perie imensă, stă nelucrat şi plin de gunoaie. Că în fosta ta casă se lăfăie un activist de partid şi tu îţi întinzi pensia într-un demisol igrasios ori într-un bloc prin ale cărui îmbinări intră vântul. Că propriul tău nepot, de 12 ani, nu crede că, pe vremea războiului, cartelele cu alimente erau mai consistente, îndoctrinat de profesori la şcoală. Că, deşi ai bani, nu ai de unde să-i cumperi o ciocolată aceluiaşi nepot. Sau o banană. Sau o portocală. Că te-ai săturat să înjuri ascultând în fiecare seară „Europa Liberă”, încălzit parcă şi fizic de lămpile pâlpâitoare ale radioului.
Că îţi ştergi pe furiş lacrimile, câteodată, emoţionat de vocile de la radio, care ţi-au devenit membrii ai familiei. Că ţi le ştergi cu dosul palmei ca să nu ţi le observe nepotul, nepotul care nu trebuie să creadă că are un bunic slab de înger, doar ai luptat în război şi ai un şanţ în pulpa dreaptă de 25 de cm, lăsat de glontele unui partizan din pădurile aproape neumblate ale Rusiei. Că nu ţi-ai pierdut piciorul doar pentru că rusul nu mai avea cartuşe în armă şi că l-ai împuşcat din teamă, privindu-l în ochi. Că n-ai vrut să-l ucizi pe feciorul acela blond, cu faţă neagră de funingine, cu ochiul drept albastru şi stângul căprui. Că ochii aceia îi vezi în fiecare noapte. Că nepotul ştie povestea şi n-o crede, o consideră o secvenţă dintr-un film. Că de anii de puşcărie politică nu i-ai spus nepotului, este prea necopt şi ar fi dedus că ai fost un nelegiuit. Că doar el învaţă că orânduirea comunistă este una a dreptăţii şi adevărului, izvorul fericirii omenirii. Că doar şi tu i-ai repetat că trebuie să-şi asculte şi să-şi respecte părinţii şi profesorii; pe cei mai în vârstă, în general.
La acestea m-am gândit după ce am aprins candele, de Luminaţie, în 1 noiembrie, cum e obiceiul în Ardeal, la mormântul bunicului, mort înainte de 1989. La 42 de ani, revăd imaginea puştiului de 12 ani care am fost, zăpăcit între vorbele profesorilor şi ale bunicului. Nu pot să uit că bunicul a murit neîmpăcat, convins că comuniştii vor dăinui cât eternitatea. Aşa a murit bunicul meu, ca şi bunicul ori bunica ta probabil, cititorule, însinguraţi în tristeţea lor.
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/intelectualii-n-au-scuza-prostiei/
Că îţi ştergi pe furiş lacrimile, câteodată, emoţionat de vocile de la radio, care ţi-au devenit membrii ai familiei. Că ţi le ştergi cu dosul palmei ca să nu ţi le observe nepotul, nepotul care nu trebuie să creadă că are un bunic slab de înger, doar ai luptat în război şi ai un şanţ în pulpa dreaptă de 25 de cm, lăsat de glontele unui partizan din pădurile aproape neumblate ale Rusiei. Că nu ţi-ai pierdut piciorul doar pentru că rusul nu mai avea cartuşe în armă şi că l-ai împuşcat din teamă, privindu-l în ochi. Că n-ai vrut să-l ucizi pe feciorul acela blond, cu faţă neagră de funingine, cu ochiul drept albastru şi stângul căprui. Că ochii aceia îi vezi în fiecare noapte. Că nepotul ştie povestea şi n-o crede, o consideră o secvenţă dintr-un film. Că de anii de puşcărie politică nu i-ai spus nepotului, este prea necopt şi ar fi dedus că ai fost un nelegiuit. Că doar el învaţă că orânduirea comunistă este una a dreptăţii şi adevărului, izvorul fericirii omenirii. Că doar şi tu i-ai repetat că trebuie să-şi asculte şi să-şi respecte părinţii şi profesorii; pe cei mai în vârstă, în general.
La acestea m-am gândit după ce am aprins candele, de Luminaţie, în 1 noiembrie, cum e obiceiul în Ardeal, la mormântul bunicului, mort înainte de 1989. La 42 de ani, revăd imaginea puştiului de 12 ani care am fost, zăpăcit între vorbele profesorilor şi ale bunicului. Nu pot să uit că bunicul a murit neîmpăcat, convins că comuniştii vor dăinui cât eternitatea. Aşa a murit bunicul meu, ca şi bunicul ori bunica ta probabil, cititorule, însinguraţi în tristeţea lor.
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/intelectualii-n-au-scuza-prostiei/
luni, 25 octombrie 2010
Dezvaluire in premiera mondiala- Stieg Larsson, autorul trilogiei “Millennium”, a furat de la italianul Alberto Ongaro?
Scriitorul şi jurnalistul Alexandru Petria a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text care ar putea aduce o nouă perspectivă asupra operei lui Alberto Ongaro(foto 1) care, în opinia sa, a fost pastişat de către scriitorul şi fostul ziarist suedez “incomod” Stieg Larsson(foto 2). Larsson, decedat la 50 de ani, a devenit peste noapte un fenomen de amploare mondială, cu vânzări de 40 de milioane de exemplare. Întrebările pe care şi le pune Petria, “A citit Stieg Larsson “Umbra locuită” a lui Ongaro?”, şi răspunsurile pe care şi le dă “Avea cum. Avea ocazia. Dacă, da (ceea ce nu mai avem cum să aflăm, suedezul a dus în mormânt răspunsul), atunci l-a furat pe Ongaro.”, pot deveni o sursă de cercetare şi de confruntare viitoare a operelor celor doi autori valoroşi, precum şi o dispută internaţională a acestui caz. Redăm, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, textul dezvăluire semnat de Alexandru Petria:
Continuarea aici
http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/adevar-sau-provocare-%e2%80%9estieg-larsson-autorul-trilogiei-%e2%80%9cmillennium%e2%80%9d-a-furat-de-la-italianul-alberto-ongaro%e2%80%9d/comment-page-1/#comment-2143
Continuarea aici
http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/adevar-sau-provocare-%e2%80%9estieg-larsson-autorul-trilogiei-%e2%80%9cmillennium%e2%80%9d-a-furat-de-la-italianul-alberto-ongaro%e2%80%9d/comment-page-1/#comment-2143
miercuri, 13 octombrie 2010
joi, 7 octombrie 2010
Dialog public Goma-Liiceanu
Paul Goma este un bombănitor cusurgiu, nici din cale afară de talentat. Adrian Marino a fost un laş, a lăsat în urmă, prin memoriile sale, o bombă cu ceas; de ce se războieşte cu lumea după moarte? Nicolae Breban, da, e mare, totuși ameţit de un orgoliu imens, şi scrie kilometric, de parcă are o fabrică de hârtie. Petru Popescu a fugit în America unde a făcut o căruţă de bani, ba a smotocit-o şi pe Zoia Ceauşescu înainte de-a pleca, parșivul, n-o fi evreu?, dă-l în mă-sa că-i comercial. Herta Müller este cinică, lasă-mă şi cu Nobelul!, o scorpie pirpirie şi afurisită, care ne-a spus în Ateneu, auzi ce lipsă de delicatețe, că am fost nişte “căcaţi” laşi în perioada dictaturii, că am acceptat să fim trataţi ca nişte “căcaţi”. Ia să le dăm câte un şut când avem ocazia, prea au pretenţii, se cred buricul pământului. Să-şi vadă de treburile lor, să ne slăbească, n-avem nevoie de lecţii, noi am rezistat prin cultură, suntem apreciaţi, chiar şi citiţi, după ’89 am construit instituţii, ne-am sacrificat propria operă şi sănătatea pentru cultura română. Aţi auzit şi răsauzit acestea şi probabil că v-aţi săturat. Nu? Eu, da.
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/mi-ar-placea-un-dialog-public-goma-liiceanu/
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/10/mi-ar-placea-un-dialog-public-goma-liiceanu/
joi, 30 septembrie 2010
miercuri, 29 septembrie 2010
Ghise, o rusine pentru PNL. Crin, cand il dai afara din partid?
Acest tembelache nu este la prima nazbatie referitoare la ziaristi. A fost si propunerea lui legislativa cu proportionalitatea stirile bune si rele. Acum mintea lui odihnita a lepadat ce-i aici
http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7863348-ghise-propune-organism-pentru-supravegherea-sanctionarea-presei-examene-psihologice-amenzi-pana-excluderea-din-profesie-pentru-delictul-presa.htm
Crin, cand il excluzi pe tip din PNL?
http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7863348-ghise-propune-organism-pentru-supravegherea-sanctionarea-presei-examene-psihologice-amenzi-pana-excluderea-din-profesie-pentru-delictul-presa.htm
Crin, cand il excluzi pe tip din PNL?
sâmbătă, 18 septembrie 2010
luni, 13 septembrie 2010
Libertatea presei este în pericol. Declaratie politica a deputatului Cornel Itu. Sunt de acord cu ea 100%!
Declaratia urmeaza sa fie citita maine in Parlament. Acesta este textul>
Libertatea presei este în pericol
Politicienii de la putere urăsc ziariştii. Cum urăsc şi oamenii cu casele distruse de inundaţii care-şi spun păsurile, cum urăsc profesorii care-şi cer drepturile, cum urăsc pensionarii care n-au acceptat să li se reducă pensiile. Politicienii de la putere au ajuns să-şi urască propriul popor, popor ce nu mai acceptă minciuna, batjocura şi crasa lor incompetenţă. Iar ziariştii, cu minusurile şi plusurile lor, ca toţi oamenii, sunt ce-i ce scriu despre starea de spirit existentă, despre calvarul prin care trece România sub conducerea lui Traian Băsescu şi a camarilei sale. Ceea ce nu convine şi exasperează. Ceea ce produce prăbuşirea în sondaje a acestor oameni pricepuţi doar în nepricepere, încolţiţi de teama apropiatului lor sfârşit politic. Care este inevitabil.
Asemuirea ziariştilor cu teroriştii, ca un risc pentru siguranţa naţională, într-un document al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a fost primul semn de netăgăduit, nedrept, revoltător şi stupid, al urii faţă de presă. A urmat istoria cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, umilitoare a creatorilor, printre care se numără şi gazetarii, ce a născut un imens scandal- despre care am vorbit în declaraţia mea politică anterioară, când m-am solidarizat cu aceşti oameni de valoare-, nestins încă, fiindcă bâjbâielile de ultimă oră ale guvernului nu au reparat încă răul generat. Nu amintesc ieşirile bruşte în peisaj ale câte unui potentat, zbârlelile câte unuia cu nervii slăbiţi la presă, acestea sunt insuliţe pe marea de ură a guvernanţilor faţă de presă, pe care ar dori-o obedientă şi controlată, poate asemenea celei din Estul nu prea îndepărtat. Controlul asupra presei a devenit o obsesie a guvernanţilor, simptomatică pentru teama lor în fond, pentru dorinţa lor arzătoare de-a ascunde ce nu le convine.
Ca politician, nu ai cum să nu fi omeneşte nemulţumit de ce scrie câteodată vreunul despre tine. Dar trebuie să accepţi situaţia, face parte din regula jocului, nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi. Şi să încerci să tragi o concluzie, dacă textul nu este vădit rău-intenţionat, ca să vezi dacă ai greşit. Însă, când aproape toţi te critică, atunci ai o problemă. Ca în povestea cu insul căruia îi zice şi al treilea apropiat că este beat şi el se hotărăşte, în final, să meargă să se culce. Aşa-i şi cu actuala putere, numai că liderii ei nu recunosc că ar trebui să meargă să se culce, să se eclipseze.
Ca politician, fără să mă tem că greşesc folosind cuvinte mari, am convingerea că trebuie să încerc să veghez şi asupra libertăţii presei, presă confruntată şi aşa cu grele probleme economice, care-i fac extrem de dificilă activitatea, pentru că românii au murit în decembrie 1989 şi pentru libertatea cuvântului, nu numai pentru căldură în case şi alimente. Din această cauză, proiectul de lege depus la Parlament de un grup de parlamentari în frunte cu Silviu Prigoană, de trecere a presei scrise sub controlul Consiliului Naţional al Audiovizualului, care să emită licenţe publicaţiilor, şi să le retragă, la o adică, atunci când ziariştii nu ascultă comenzile politice, a fost pentru mine picătura care a revărsat paharul.
Libertatea presei este într-un serios pericol. Fac apel la toţi oamenii responsabili din Parlament să nu mai tolereze această stare de lucruri.
Cornel Itu,
Deputat PSD
Libertatea presei este în pericol
Politicienii de la putere urăsc ziariştii. Cum urăsc şi oamenii cu casele distruse de inundaţii care-şi spun păsurile, cum urăsc profesorii care-şi cer drepturile, cum urăsc pensionarii care n-au acceptat să li se reducă pensiile. Politicienii de la putere au ajuns să-şi urască propriul popor, popor ce nu mai acceptă minciuna, batjocura şi crasa lor incompetenţă. Iar ziariştii, cu minusurile şi plusurile lor, ca toţi oamenii, sunt ce-i ce scriu despre starea de spirit existentă, despre calvarul prin care trece România sub conducerea lui Traian Băsescu şi a camarilei sale. Ceea ce nu convine şi exasperează. Ceea ce produce prăbuşirea în sondaje a acestor oameni pricepuţi doar în nepricepere, încolţiţi de teama apropiatului lor sfârşit politic. Care este inevitabil.
Asemuirea ziariştilor cu teroriştii, ca un risc pentru siguranţa naţională, într-un document al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a fost primul semn de netăgăduit, nedrept, revoltător şi stupid, al urii faţă de presă. A urmat istoria cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, umilitoare a creatorilor, printre care se numără şi gazetarii, ce a născut un imens scandal- despre care am vorbit în declaraţia mea politică anterioară, când m-am solidarizat cu aceşti oameni de valoare-, nestins încă, fiindcă bâjbâielile de ultimă oră ale guvernului nu au reparat încă răul generat. Nu amintesc ieşirile bruşte în peisaj ale câte unui potentat, zbârlelile câte unuia cu nervii slăbiţi la presă, acestea sunt insuliţe pe marea de ură a guvernanţilor faţă de presă, pe care ar dori-o obedientă şi controlată, poate asemenea celei din Estul nu prea îndepărtat. Controlul asupra presei a devenit o obsesie a guvernanţilor, simptomatică pentru teama lor în fond, pentru dorinţa lor arzătoare de-a ascunde ce nu le convine.
Ca politician, nu ai cum să nu fi omeneşte nemulţumit de ce scrie câteodată vreunul despre tine. Dar trebuie să accepţi situaţia, face parte din regula jocului, nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi. Şi să încerci să tragi o concluzie, dacă textul nu este vădit rău-intenţionat, ca să vezi dacă ai greşit. Însă, când aproape toţi te critică, atunci ai o problemă. Ca în povestea cu insul căruia îi zice şi al treilea apropiat că este beat şi el se hotărăşte, în final, să meargă să se culce. Aşa-i şi cu actuala putere, numai că liderii ei nu recunosc că ar trebui să meargă să se culce, să se eclipseze.
Ca politician, fără să mă tem că greşesc folosind cuvinte mari, am convingerea că trebuie să încerc să veghez şi asupra libertăţii presei, presă confruntată şi aşa cu grele probleme economice, care-i fac extrem de dificilă activitatea, pentru că românii au murit în decembrie 1989 şi pentru libertatea cuvântului, nu numai pentru căldură în case şi alimente. Din această cauză, proiectul de lege depus la Parlament de un grup de parlamentari în frunte cu Silviu Prigoană, de trecere a presei scrise sub controlul Consiliului Naţional al Audiovizualului, care să emită licenţe publicaţiilor, şi să le retragă, la o adică, atunci când ziariştii nu ascultă comenzile politice, a fost pentru mine picătura care a revărsat paharul.
Libertatea presei este într-un serios pericol. Fac apel la toţi oamenii responsabili din Parlament să nu mai tolereze această stare de lucruri.
Cornel Itu,
Deputat PSD
miercuri, 8 septembrie 2010
Ma bucur pentru Ioan T. Morar
Ioan T. Morar este un scriitor bun. Deși nu mi-a plăcut niciodată poziția lui pro-Băsescu, mă bucur pentru funcția pe care a primit-o.
Amanunte http://www.nordestfm.ro/index.php?act=news_categ&cid=8&nid=9683
Amanunte http://www.nordestfm.ro/index.php?act=news_categ&cid=8&nid=9683
marți, 7 septembrie 2010
luni, 6 septembrie 2010
Un politician sprijina greva fiscala a creatorilor
În această după-amiază deputatul Cornel Itu o să susțină în parlament ce-i mai jos:
Declaraţie politică
Susţin greva fiscală a creatorilor
Elita intelectuală a României este batjocorită de către Guvernul Boc. Nefiind în stare să sprijine cum ar trebui cultura, guvernanţii au găsit modalităţi de-a încurca şi mai mult lucrurile, care au ca rezultat sărăcirea creatorilor.
Un grup masiv de scriitori, actori, pictori şi jurnalişti de mare valoare a adresat nu demult o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu, Avocatului Poporului- Ioan Muraru şi preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, intitulată- “Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”. O redau aici:
”Impunerea CAS şi CASS pe drepturile de autor şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20% ne obligă pe noi, semnatarii acestei SCRISORI DE PROTEST, creatori şi deţinători de drepturi de autor, să protestăm cu fermitate şi să cerem Guvernului României, Preşedinţiei şi Curţii Constituţionale să corijeze o decizie care îi va face pe cei mai mulţi dintre deţinătorii de drepturi de autor să trăiască la limita de jos a subzistenţei. Atragem atenţia decidenţilor din Executivul României că vom folosi, până la rezolvarea cererii noastre, toate formele legale de protest, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
Nu avem de ce să fim impozitaţi de două sau chiar de trei ori în plus pentru creaţia noastră. Pe lângă impozitul de 16% pe veniturile din drepturile de autor, cât lua statul fiecărui creator până acum!, se vor adăga noi impozite sociale şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20%. Se vor impozita astfel 80% din orice contract pe drepturi de autor şi 75% din contractele pentru operele monumentale.
Guvernul României nu trebuie să pună noi biruri sociale pe creaţie pentru că astfel îi aduce pe mulţi creatori într-o situaţie de faliment social, economic şi financiar şi îi va determina pe foarte mulţi dintre aceşti creatori să părăsească România. Rezultatele acestor drepturi de autor nu sunt produse de serie, sunt produse unicat!, chiar şi atunci când un jurnalist ori un scriitor scrie un text critic la adresa guvernării sau a clasei politice. Creaţia fiecăruia dintre noi nu e mediată nici de Fisc, nici de cei de la putere, ci numai şi numai de o Instanţă superioară tuturora dintre noi. Operele noastre culturale, artistice, ştiinţifice şi info-educaţionale sunt unicat, taxate numai de talent, stil şi educaţie. Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?
În al doisprezecelea ceas, puteţi opri exodul de creiere din România şi sărăcirea celor care apără prin operele lor unice identitatea culturală şi spirituală a României!
Aţi putea face un pas înapoi pentru a face toţi un pas inainte!”
Această scrisoare deschisă, până acum, după ştiinţa mea, n-a primit un răspuns rezonabil. De aceea, semnatarii ei, au declarat că vor trece, în semn de protest, la grevă fiscală începând cu 1 septembrie până la abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, care a provocat această stare de lucruri.
Personal, susţin greva fiscală a creatorilor. Oamenii de cultură trebuie preţuiţi şi stimulaţi, nu batjocoriţi, umiliţi şi spoliaţi. Prin nesupunerea lor civică atrag atenţia asupra injustiţiei.
Fac apel la colegii mei parlamentari, din toate partidele, ca să abrogăm Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010. Această reglementare ruşinoasă e cazul să fie îndepărtată. Aici nu este vorba de opţiuni politice, ci de respect pentru cultura română.
Cornel Itu,
Deputat PSD,
Vice-liderul grupului PSD și PC pe Ardeal din Camera Deputaţilor
vineri, 3 septembrie 2010
vineri, 27 august 2010
joi, 26 august 2010
Pro greva fiscala!
O treaba care sa le dea peste nas guvernantilor http://www.agentiadecarte.ro/2010/08/greva-fiscala-pentru-eliminarea-suprataxarii-drepturilor-de-autor/comment-page-1/#comment-1261
Asa ceva ar merita sa fie extins in toate domeniile, si la nivelul firmelor, ca sa scapam de nemernicii care ne conduc.
Asa ceva ar merita sa fie extins in toate domeniile, si la nivelul firmelor, ca sa scapam de nemernicii care ne conduc.
joi, 12 august 2010
Va simtiti genial? Atunci sunteti cautat
E o chestie serioasa. Se refera la scriitori. Amanunte aici http://alexandrupetria.wordpress.com/2010/08/12/se-cauta-scriitori-geniali/
vineri, 6 august 2010
Petria in Playboy
Am apărut în Playboy. Nu, nu e o glumă. Vedeți în numărul din luna august. Hai să dau amănunte- criticul Dan-Silviu Boerescu a alcătuit un TOP 10 al cărților care i-au plăcut în ultima perioadă. A așezat romanul Zilele mele cu Renata pe locul 7.
marți, 3 august 2010
sâmbătă, 31 iulie 2010
Chestii, socoteli... Cu Ioska si Chinezu
Titlul postării este el zgubilitic, dar realitatea este nasoală... Amănunte http://chinezu.eu/2010/07/31/incepe-sa-semene-blogul-meu-cu-un-ziar/
joi, 29 iulie 2010
Hai sa impozitam si popimea! Subscriu la aceasta scrisoare deschisa
Scrisoare deschisa adresata
Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu
Presedintelui Senatului, domnul Mircea Geoana
Presedintelui Camerei Deputatilor, doamna Roberta Anastase
Primului Ministru al Romaniei, domnul Emil Boc
Ministrului Finantelor Publice, domnul Sebastian Vladescu
Liderului grupului parlamentar al PDL din Camera Deputatilor, domnul Mircea Toader
Liderului grupului parlamentar al PSD-PC din Camera Deputatilor, domnul Viorel Hrebenciuc
Liderului grupului parlamentar al PNL din Camera Deputatilor, domnul Calin Popescu-Tariceanu
Liderului grupului parlamentar al UDMR din Camera Deputatilor, domnul Olosz Gergely
Liderului grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor, domnul Varujan Pambuccian
Liderului grupului parlamentar al PDL din Senat, domnul Traian Igaş
Liderului grupului parlamentar al PSD-PC din Senat, domnul Ion Toma
Liderului grupului parlamentar al PNL din Senat, domnul Puiu Haşotti
Liderului grupului parlamentar al UDMR din Senat, domnul Fekete-Szabó András-Levente
Liderul grupului parlamentar mixt din Senat, domnul Liviu Campanu
Stimata doamna/Stimate domn,
In aceasta perioada, institutiile statului cauta solutii viabile pentru depasirea crizei finaciare. Masurile de austeritate afecteaza intreaga Romanie, totusi cultele continua sa beneficieze de exceptii fiscale importante si nejustificate. Va propunem adoptarea unor masuri ce vor contribui semnificativ la depasirea crizei finaciare actuale: taxarea cultelor si restrictionarea finantarii lor de catre stat.
In momentul de fata, cultele ofera multe tipuri de servicii, toate scutite de taxe si impozite, in timp ce serviciile medicale au fost drastic diferentiate, introducandu-se plata pentru consultatiile medicale care depasesc planul lunar al medicilor de familie. Serviciile oferite de culte sunt numeroase si diverse, depasind cu mult oficierea regulata a slujbei: se oficiaza botezuri, nunti, inmormantari, pomeniri, binecuvantari, rugaciuni speciale etc., pentru care se percep sume diverse, nefiscalizate. Pe langa acestea, cultele detin monopolul comertului cu obiecte de cult si au activitati economice, cum ar fi cele legate de turismul ecumenic, din care obtin castiguri importante, pe care statul roman ar trebui sa le impoziteze, asa cum procedeaza in cazul castigurilor similare ale firmelor private.
Pentru ca masura sa fie eficienta, serviciile oferite de culte ar trebui sa fie inregistrate corect. Adesea, clericii si personalul auxiliar utilizat de culte nu ofera chitante pentru sumele incasate in urma serviciilor prestate sau ofera chitante doar pentru o parte din suma, banii ajungand astfel in economia subterana. Monitorizarea acestor practici si taxarea acestor venituri ar imbunatati situatia bugetului national.
O alta masura este aceea legata de taxarea imobiliara. Cultele detin un numar mare de cladiri si terenuri, care nu sunt impozitate in vreun fel, fara a se face distinctia intre cladirile destinate oficierii cultului si cele cu alte destinatie, care ar trebui, de drept, impozitate pe aceleasi principii aplicate proprietatilor cu destinatii similare – chioscuri comerciale, pensiuni, locuinte ale personalului. In fapt, nu exista reglementari clare legate de nevoile de practica de cult ale comunitatilor carora li se adreseaza acestea. Cultele achizitioneaza adesea terenuri si construiesc imobile, decizia in acest sens nefiind limitata in vreun fel, desi de multe ori sunt implicate fonduri publice. Asa s-a ajuns ca in ultimii 15 ani, numai pentru cultul ortodox sa se construiasca o biserica la fiecare doua zile, Romania depasind astfel media de o biserica la mia de locuitori: exista peste 18.300 de lacase de cult crestin ortodox inregistrate oficial, dar numai 11.000 de cabinete ale medicilor de familie. O restrictionare a subventiilor si a donatiilor oferite de institutiile publice si companiile de stat, pe baza unor reglementari clare, combinata cu taxarea proprietatilor imobiliare ce depasesc limitele legiferate sau sunt folosite in activitati economice ar duce la normalizarea situatiei si ar contribui la imbunatatirea bugetului national.
Aceleasi reglementari trebuie sa se aplice si necesarului de personal, care, totodata, trebuie sa se supuna unor masuri nediscriminatorii fata de alti salariati bugetari. In timp ce recent s-au facut reduceri importante de personal in administratia de stat si se discuta public despre impozitarea oricaror tipuri de venituri, inclusiv a venitului minim garantat si a ajutorului de somaj, personalul cultelor nu a fost afectat in vreun fel, ba chiar urmeaza sa beneficieze de mariri salariale.
Acum, cand ne confruntam cu efectele crizei economice, dramuirea banilor publici destinati cultelor, combinata cu impozitarea corecta a serviciilor oferite de acestea si a proprietatilor detinute, pot aduce fonduri importante la bugetul de stat, atat de necesare pentru iesirea din criza. Data fiind importanta acestor fonduri, solicitam includerea acestor propuneri in dezbaterile publice lansate pe marginea modificarii Codului fiscal.
Cu consideratie,
Atila Nyerges, presedinte
Asociatia Secular-Umanista din Romania
Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu
Presedintelui Senatului, domnul Mircea Geoana
Presedintelui Camerei Deputatilor, doamna Roberta Anastase
Primului Ministru al Romaniei, domnul Emil Boc
Ministrului Finantelor Publice, domnul Sebastian Vladescu
Liderului grupului parlamentar al PDL din Camera Deputatilor, domnul Mircea Toader
Liderului grupului parlamentar al PSD-PC din Camera Deputatilor, domnul Viorel Hrebenciuc
Liderului grupului parlamentar al PNL din Camera Deputatilor, domnul Calin Popescu-Tariceanu
Liderului grupului parlamentar al UDMR din Camera Deputatilor, domnul Olosz Gergely
Liderului grupului parlamentar al minoritatilor nationale din Camera Deputatilor, domnul Varujan Pambuccian
Liderului grupului parlamentar al PDL din Senat, domnul Traian Igaş
Liderului grupului parlamentar al PSD-PC din Senat, domnul Ion Toma
Liderului grupului parlamentar al PNL din Senat, domnul Puiu Haşotti
Liderului grupului parlamentar al UDMR din Senat, domnul Fekete-Szabó András-Levente
Liderul grupului parlamentar mixt din Senat, domnul Liviu Campanu
Stimata doamna/Stimate domn,
In aceasta perioada, institutiile statului cauta solutii viabile pentru depasirea crizei finaciare. Masurile de austeritate afecteaza intreaga Romanie, totusi cultele continua sa beneficieze de exceptii fiscale importante si nejustificate. Va propunem adoptarea unor masuri ce vor contribui semnificativ la depasirea crizei finaciare actuale: taxarea cultelor si restrictionarea finantarii lor de catre stat.
In momentul de fata, cultele ofera multe tipuri de servicii, toate scutite de taxe si impozite, in timp ce serviciile medicale au fost drastic diferentiate, introducandu-se plata pentru consultatiile medicale care depasesc planul lunar al medicilor de familie. Serviciile oferite de culte sunt numeroase si diverse, depasind cu mult oficierea regulata a slujbei: se oficiaza botezuri, nunti, inmormantari, pomeniri, binecuvantari, rugaciuni speciale etc., pentru care se percep sume diverse, nefiscalizate. Pe langa acestea, cultele detin monopolul comertului cu obiecte de cult si au activitati economice, cum ar fi cele legate de turismul ecumenic, din care obtin castiguri importante, pe care statul roman ar trebui sa le impoziteze, asa cum procedeaza in cazul castigurilor similare ale firmelor private.
Pentru ca masura sa fie eficienta, serviciile oferite de culte ar trebui sa fie inregistrate corect. Adesea, clericii si personalul auxiliar utilizat de culte nu ofera chitante pentru sumele incasate in urma serviciilor prestate sau ofera chitante doar pentru o parte din suma, banii ajungand astfel in economia subterana. Monitorizarea acestor practici si taxarea acestor venituri ar imbunatati situatia bugetului national.
O alta masura este aceea legata de taxarea imobiliara. Cultele detin un numar mare de cladiri si terenuri, care nu sunt impozitate in vreun fel, fara a se face distinctia intre cladirile destinate oficierii cultului si cele cu alte destinatie, care ar trebui, de drept, impozitate pe aceleasi principii aplicate proprietatilor cu destinatii similare – chioscuri comerciale, pensiuni, locuinte ale personalului. In fapt, nu exista reglementari clare legate de nevoile de practica de cult ale comunitatilor carora li se adreseaza acestea. Cultele achizitioneaza adesea terenuri si construiesc imobile, decizia in acest sens nefiind limitata in vreun fel, desi de multe ori sunt implicate fonduri publice. Asa s-a ajuns ca in ultimii 15 ani, numai pentru cultul ortodox sa se construiasca o biserica la fiecare doua zile, Romania depasind astfel media de o biserica la mia de locuitori: exista peste 18.300 de lacase de cult crestin ortodox inregistrate oficial, dar numai 11.000 de cabinete ale medicilor de familie. O restrictionare a subventiilor si a donatiilor oferite de institutiile publice si companiile de stat, pe baza unor reglementari clare, combinata cu taxarea proprietatilor imobiliare ce depasesc limitele legiferate sau sunt folosite in activitati economice ar duce la normalizarea situatiei si ar contribui la imbunatatirea bugetului national.
Aceleasi reglementari trebuie sa se aplice si necesarului de personal, care, totodata, trebuie sa se supuna unor masuri nediscriminatorii fata de alti salariati bugetari. In timp ce recent s-au facut reduceri importante de personal in administratia de stat si se discuta public despre impozitarea oricaror tipuri de venituri, inclusiv a venitului minim garantat si a ajutorului de somaj, personalul cultelor nu a fost afectat in vreun fel, ba chiar urmeaza sa beneficieze de mariri salariale.
Acum, cand ne confruntam cu efectele crizei economice, dramuirea banilor publici destinati cultelor, combinata cu impozitarea corecta a serviciilor oferite de acestea si a proprietatilor detinute, pot aduce fonduri importante la bugetul de stat, atat de necesare pentru iesirea din criza. Data fiind importanta acestor fonduri, solicitam includerea acestor propuneri in dezbaterile publice lansate pe marginea modificarii Codului fiscal.
Cu consideratie,
Atila Nyerges, presedinte
Asociatia Secular-Umanista din Romania
luni, 26 iulie 2010
Leonard Oprea, un scriitor roman arestat fiindca si-a batut nevasta
S-a intamplat in SUA... Amanunte aici http://www.bzi.ro/un-scriitor-roman-judecat-pentru-si-a-batut-sotia-123880
vineri, 16 iulie 2010
Apel umanitar pentru un baietel din Ocna Dej
Am primit un apel, pe care-l popularizez:
De luni, 19.07.2010, biroul parlamentar al deputatului Cornel Itu va incepe o campanie de strangere de fonduri pt un baietel cu probleme care are nevoie de niste analize si tratament in strainatate.
Pe mama baietelului bolnav o cheama Giurgean Alina Veonica, tel 0767069600, locuieste in Ocna Dej pe str. Veveritei nr.17.
Baietelul are 1 an si 10 luni, este incadrat in gradul de handicap grav, conforn hotararii cons jud nr. 121/e din 20.01.2010
Diagnosticul baietelului este tetrapareza flasco-spastica, retard pshic usor, hepatita de etiologie neprecizata, hemangiom plan palpebral drept, macropenie cu priapism, infectie latenta cu CMV.
Ar avea nevoie de 5000 de euro pt refacere in Ucraina sau Ungaria. Alti copii cu acelasi diagnostic care au avut posibilitati sa faca investigatii si tratament in alta tara au facut deja progrese remarcabile, insa micutul de care va vorbesc se stinge ca o lumanare. parintii lui nu au posibilitati materiale, doar tatal lucreaza.
Eu am si copii dupa documentele care atesta boala baietelului.
daca doriti sa il ajutam puteti dona bani in urmatoarele conturi:
RO 63 BTRL 052 012 01 W 36188 XX in lei
sau
RO 38 BTRL 052 042 01 W 36188 XX in euro
conturile sunt deschise la banca transilvania sucursala dej pe numele mamei : Giurgean Alina Veronica.
Orice suma, cat de mica ar fi, este un pas spre viata pentru micutul baietel. Va rog sa dati mai departe la toti cei care credeti ca il pot ajuta
o zi frumoasa in continuare,
geta danciu
0767862694
0745946737
De luni, 19.07.2010, biroul parlamentar al deputatului Cornel Itu va incepe o campanie de strangere de fonduri pt un baietel cu probleme care are nevoie de niste analize si tratament in strainatate.
Pe mama baietelului bolnav o cheama Giurgean Alina Veonica, tel 0767069600, locuieste in Ocna Dej pe str. Veveritei nr.17.
Baietelul are 1 an si 10 luni, este incadrat in gradul de handicap grav, conforn hotararii cons jud nr. 121/e din 20.01.2010
Diagnosticul baietelului este tetrapareza flasco-spastica, retard pshic usor, hepatita de etiologie neprecizata, hemangiom plan palpebral drept, macropenie cu priapism, infectie latenta cu CMV.
Ar avea nevoie de 5000 de euro pt refacere in Ucraina sau Ungaria. Alti copii cu acelasi diagnostic care au avut posibilitati sa faca investigatii si tratament in alta tara au facut deja progrese remarcabile, insa micutul de care va vorbesc se stinge ca o lumanare. parintii lui nu au posibilitati materiale, doar tatal lucreaza.
Eu am si copii dupa documentele care atesta boala baietelului.
daca doriti sa il ajutam puteti dona bani in urmatoarele conturi:
RO 63 BTRL 052 012 01 W 36188 XX in lei
sau
RO 38 BTRL 052 042 01 W 36188 XX in euro
conturile sunt deschise la banca transilvania sucursala dej pe numele mamei : Giurgean Alina Veronica.
Orice suma, cat de mica ar fi, este un pas spre viata pentru micutul baietel. Va rog sa dati mai departe la toti cei care credeti ca il pot ajuta
o zi frumoasa in continuare,
geta danciu
0767862694
0745946737
miercuri, 14 iulie 2010
miercuri, 7 iulie 2010
vineri, 25 iunie 2010
Basescu, nu meriti nici dispret!
Basescu chiar se ineaca in propria ticalosie cu treaba de la CSAT. Amanunte aici http://www.jurnalul.ro/stire-special/ziaristii-romani-la-fel-de-periculosi-ca-si-teroristii-547687.html
Eu nu pot sa zic nici ca-l dispretuiesc, fiindca l-as onora prea mult...
Cineva a venit cu o idee pe net http://despre-media.blogspot.com/2010/06/blogurile-care-atenteaza-la-siguranta.html
Ce adunatura de dezaxati...
Hai de ne aresteaza, bai caricatura!
Eu nu pot sa zic nici ca-l dispretuiesc, fiindca l-as onora prea mult...
Cineva a venit cu o idee pe net http://despre-media.blogspot.com/2010/06/blogurile-care-atenteaza-la-siguranta.html
Ce adunatura de dezaxati...
Hai de ne aresteaza, bai caricatura!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
