Protestul inceput pe Facebook impotriva pretului carburantilor, in desfasurare in tara, are eficienta unei cani cu apa aruncate la radacina unui pom chinuit de seceta. Nemultumitii sunt anemici, slab organizati, parca rusinati ca protesteaza.
Despre protestul prin delegatie | CorectBusiness
marți, 18 ianuarie 2011
luni, 17 ianuarie 2011
duminică, 16 ianuarie 2011
vineri, 14 ianuarie 2011
miercuri, 12 ianuarie 2011
Curvele, inca o solutie pentru Basescu | CorectPolitics
Taxarea curvelor, ca si a vrajitoarelor, ar mai asigura din salariile celor angajati la stat de portocalii, rasplata pentru ca au lipit cu talent si lipici rezistent afise electorale sau deoarece au cotizat la campania electorala. Impozitand curvele, Basescu si-ar cumpara in continuare si sprijinul clientelei sale politice. De care va avea atata nevoie la suspendarea care bate la usa.
Curvele, inca o solutie pentru Basescu | CorectPolitics
Curvele, inca o solutie pentru Basescu | CorectPolitics
marți, 11 ianuarie 2011
Corul ipocritilor | CorectPolitics
IO despre vanzolelile cu alianta PNL-PC Corul ipocritilor | CorectPolitics
luni, 10 ianuarie 2011
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
joi, 6 ianuarie 2011
miercuri, 5 ianuarie 2011
Cuvinte dintr-o tara ocupata | CorectPolitics
România nu mai este un stat de drept. Arată cum o ştim până la lehamite, condusă de şmecheri şi curve, hidoasă, ca un loc al speranţelor abolite. Un loc sub ocupaţie, unde nişte români îşi bat joc de prezentul şi viitorul românilor, care până acum rabdă cu stoicism
Cuvinte dintr-o tara ocupata | CorectPolitics
Cuvinte dintr-o tara ocupata | CorectPolitics
luni, 3 ianuarie 2011
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
vineri, 31 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
luni, 27 decembrie 2010
Puterea imensa a disperarii
Adrian Sobaru îţi mulţumesc. Cum spunea şi Anca Florea pe Facebook, ai sărit şi pentru mine. Ai demonstrat că uneori viaţa în România nu e doar o navetă între micul-dejun şi cină, între două uşurări la WC şi două minciuni. Ai arătat că în această populaţie, constantă mai ales în trădări şi uitare de-a lungul istoriei, se poate să fii şi altfel, că uneori eroismul nu este o vorbă rostită ca să fie rostită. Şi, ceea ce cred că este mai important, ai demonstrat că disperarea este convertibilă în putere. Şi aici, şi acum, nu doar aiurea în lume. Că disperarea are o imensă putere. De care politicienii sunt tâmpiţi dacă nu ţin cont.
Aţi văzut feţele desfigurate ale unora dintre politicienii de la putere după saltul din Parlament? Dacă da, atunci aţi observat că emanau frică. O frică animalică, o frică pentru pieile proprii. Şi nu este deloc rău. Este bine că a început să le fie frică. Ştiu că nu pot tranzacţiona cu disperarea, cu oameni care nu mai au ce pierde, hotărâţi să se sacrifice.
O seamă de comentatori au spus că gestul lui Adrian Sobaru a fost regretabil. Nu, n-a fost, a fost un gest de-o mare demnitate. Alţii încearcă să acrediteze ideea că nu este în toate minţile, o minciună convenabilă puterii, mizerabilă. Sobaru este nebun cum nebun a fost şi Liviu Babeş, şi Călin Nemeş, cum nebuni au fost şi cei care au ieşit pe străzi în decembrie 1989.
Numai că oameni ca Adrian Sobaru sunt puţini la noi. Apoi, unii îşi pun întrebarea dacă această populaţie ar merita sacrificiul lor. Şi pe drept cuvânt. Câţi dintre milioanele de locuitori ai României ştiu de Babeş şi Nemeş, şi câţi îl regretă pe Ceauşescu şi susţin că nu au avut de suferit în perioada comunistă? Pocitaniile din Parlament au ajuns unde sunt după ce au fost votate uninominal, şi de români, nu de patagonezi.
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/12/puterea-imensa-a-disperarii/
Aţi văzut feţele desfigurate ale unora dintre politicienii de la putere după saltul din Parlament? Dacă da, atunci aţi observat că emanau frică. O frică animalică, o frică pentru pieile proprii. Şi nu este deloc rău. Este bine că a început să le fie frică. Ştiu că nu pot tranzacţiona cu disperarea, cu oameni care nu mai au ce pierde, hotărâţi să se sacrifice.
O seamă de comentatori au spus că gestul lui Adrian Sobaru a fost regretabil. Nu, n-a fost, a fost un gest de-o mare demnitate. Alţii încearcă să acrediteze ideea că nu este în toate minţile, o minciună convenabilă puterii, mizerabilă. Sobaru este nebun cum nebun a fost şi Liviu Babeş, şi Călin Nemeş, cum nebuni au fost şi cei care au ieşit pe străzi în decembrie 1989.
Numai că oameni ca Adrian Sobaru sunt puţini la noi. Apoi, unii îşi pun întrebarea dacă această populaţie ar merita sacrificiul lor. Şi pe drept cuvânt. Câţi dintre milioanele de locuitori ai României ştiu de Babeş şi Nemeş, şi câţi îl regretă pe Ceauşescu şi susţin că nu au avut de suferit în perioada comunistă? Pocitaniile din Parlament au ajuns unde sunt după ce au fost votate uninominal, şi de români, nu de patagonezi.
Continuarea aici http://www.agentiadecarte.ro/2010/12/puterea-imensa-a-disperarii/
vineri, 17 decembrie 2010
joi, 16 decembrie 2010
Vladimir Tismaneanu s-a impiedicat in gramatica
Din articolul Despre nostalgia comunismului, peronism si spaima de libertate, publicat pe Contributors.ro azi:
„Peronismul nu este un feno¬men exclusiv argentinian. Rui¬nele leniniste pe care le întâlnim în plan moral, social, economic în România şi în celelalte state post-comuniste sunt toc¬mai solul pe care îl utilizează aceste mişcări populiste. Principalul lor inamic este statul de drept. Populismul etnocentric promovează un tip de colectivism primordialist care torpilează în¬crederea în sine a individului şi îl invită săşi dizolve subiectivitatea în magma amorfă a ade¬ziunilor de grup. Pe acest fond prosperă politicile radicale, formulele pretins magice, care ar rezolva instanta¬neu problemele dificile ale unei atât de exasperante tranziţii. Nu cred că peronismul în versiunea sa revoluţionar-aventuristă este un pericol imediat, dar mi-e teamă de ceea ce aş numi peronismul soft.”
marți, 14 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
