Dezamăgire...

Andrei Andreicut, Pimen, Iustin Marchis, IPS Teodosie... Ma uit la inaltele si cinstitele fete bisericesti care se perinda pe ecranul televizorului justificandu-si, care mai de care, lucrarea infaptuita intru Domnul... impreuna cu Securitatea. Din punctul meu de vedere, preotii sunt poate singura categorie sociala unde colaborarea cu Securitatea e de neinteles si de neiertat. Pot sa inteleg, desi nu aprob, anumite compromisuri. Pot sa inteleg, desi nu aprob, ca o tipa care a terminat dreptul cu 10 refuza sa se duca undeva la tara si de aici compromisul. Pot sa inteleg, desi nu aprob, o gramada de situatii... Biserica insa este singura institutie divino-umana din societatea omeneasca. Singurul angajament pe care il poate avea un preot este juramantul de credinta fata de Biserica. Preotul nu poate sluji decat pe Dumnezeu Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. In acest caz, nu mai e de discutat daca a facut politie politica sau nu. Simpla semnatura pusa pe un angajament, si mai ales pe unul secret, cu o institutie a statului, si mai ales cu una militarizata, ii anuleaza calitatea de preot. Angajandu-se sa nu marturiseasca nimanui aceasta legatura, el savarseste cu voie pacatul minciunii. Sufletul lui nu mai e curat ca lacrima, nu mai poate apartine lui Hristos. Cum mai poate fi numit parinte si cel mai umil popa de tara care a facut asta, darmite un episcop sau un mitropolit? Cum mai poate el sa predice credinciosilor si sa primeasca spovedaniile lor? Nu poti sa slujesti si lui Dumnezeu, si lui Mamona, spune Sfanta Scriptura. Dar oare datoria sfanta a preotilor nu era sa tina aprinsa flacara Bisericii nevazute a lui Hristos? Sa apere de brutalitatea atee grauntele de Dumnezeu din fiecare? Sa lupte pe viata si pe moarte cu Diavolul, nu sa se faca frate cu el ca sa treaca tot felul de punti? La vremuri grele, Biserica trebuie sa dea unei tari oameni pe masura. Si din pacate, preotii s-au tolanit cu multumire pe langa scaunul puterii lumesti. Le-a placut dintotdeauna sa se amestece cu conducerea statului, sa faca politica, sa se aleaga cu profit. Nu stiu daca au fost amenintati si siliti de Securitate sa colaboreze, banuiesc totusi ca au semnat pentru ca asa i-a indemnat constiinta. Nu doresc raspopiri in serie pe teritoriul Romaniei. Nu cred ca e nevoie ca preotii-turnatori sa fie huiduiti sau blestemati. Se poate insa merge cu adevarat inainte fara recunoastere si fara cainta? Poate ca nu ar fi rau daca Biserica ar avea taria sa rosteasca peste tara un "Doamne, Dumnezeul meu, iarta-ma..." si sa vina, dezbracata de vesmintele stralucitoare. (Sursa-http://ro.netlog.com/secret_bliss/blog/blogid=362370 )