Scrisoare deschisa catre preotii si credinciosii din Italia

Prea Cuvioşi şi Prea Cucernici Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,

În aceste zile, un eveniment tragic a zguduit din nou Roma şi sufletele a milioane de oameni prin moartea violentă a Giovannei, cauzată de unul din compatrioţii noştri. Putem vedea prin aceasta că atunci când patimile omului se dezlănţuie, pot distruge multe vieţi in jur. Astăzi compătimim şi noi familia care suferă împreună cu atâţia oameni ai acestei ţări care privesc şi ei consternaţi urmările violenţei umane.
Ca urmare a celor petrecute, dar şi a consecinţelor pe care acestea le-au avut asupra opiniei publice locale, precum şi asupra imaginii comunităţii româneşti din Italia, ne vedem obligaţi, creştineşte şi omeneşte, să luăm atitudine şi, mai ales, să căutăm să tragem învăţătură personală şi comunitară din cele întâmplate, pentru a contribui la împuţinarea, până la dispariţie, a unor asemenea fapte şi pentru a lucra cu timp şi fără timp la apărarea numelui bun pe care, prin muncă şi viaţă creştinească pe aceste meleaguri, nu cu puţine jertfe şi sudori, l-aţi dobândit.
Se potrivesc nouă astăzi cuvintele psalmistului: "Tuturor ... m-am făcut ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei" (Ps. 31, 11). Că iata, datorită unei fărădelegi, suferim cu toţii, arătaţi fiind cu degetul de cei care ne-au deschis porţile, uşile caselor sau chiar uşile bisericilor spre a sluji în ele...
Biserica Ortodoxă Română din Italia deplânge actele necugetate ale conaţionalului nostru şi gravele consecinţe pe care acestea le-au avut. De asemenea, ea se alătură, înălţând rugăciune de mângâiere, la suferinţa cauzată familiei victimei. Căci "dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el" (1 Cor. 12, 26), după cum ne învaţă sfântul apostol Pavel. Nu putem să nesocotim fapta compatriotului nostru, chiar dacă provine dintre minorităţile etnice, după cum nu am putea să nu suferim dacă unul dintre mădularele noastre ar fi bolnav. Totodată, ne desolidarizăm de orice gest şi atitudine care nu sunt în concordanţă cu principiile evanghelice ale iubirii aproapelui, ale cinstei şi ale adevărului, şi care vatămă în vreun fel - fizic, moral sau material - o altă persoană.
Se cade apoi să cugetăm adânc la faptul că asemenea acte denotă o conştiinţă personală care nu mai ţine cont de nici un principiu uman în general sau, cu atât mai puţin, creştinesc. Toate acestea ar trebui să ne determine să luam aminte la mijloacele pe care Biserica ni le pune la dispoziţie pentru a ne primeni şi hrăni sufletele, pentru ca asemenea tendinţe, chiar şi acolo unde există antecedente, să nu ajungă să se materializeze. Bunăoară, sufletul care se curăţeşte cu regularitate, prin Taina Sfintei Spovedanii, nu numai de cele săvârşite ci şi de cele gândite, nu va ajunge niciodată să pună în practică cugetările sau impulsurile cele rele, nici chiar atunci când este nedreptăţit. Sufletul care îşi va lua periodic "merindea" cea duhovnicească şi de viaţă făcătoare a Sfintei Împărtăşanii, nu va putea fi cu uşurinţă biruit de patimi. Mintea care se aeriseşte mereu cu citirile din Psalmi sau din Evanghelie, hrănită fiind de cuvintele cele de Dumnezeu însuflate, nu se va îndupleca şi nici se va birui de gândurile sau de îndemnurile cele viclene şi rău-voitoare. Omul care se însemnează cu semnul Sfintei Cruci înainte de orice lucrare şi care cheamă asupra lui şi asupra celor dragi - sau chiar potrivnici lui -, Numele Domnului, nu va putea umbla degrab pe căi rătăcite. Aşadar, se cuvine a lua aminte la sine şi la cei de care fiecare este răspunzător - mai ales părinţii la copii - pentru a se întări şi a se însănătoşi de bolile cele sufleteşti de care suferă sau se molipseşte tot mai uşor omul de azi.
Mai trebuie să ne reamintim, nu în ultimul rând, de BUNUL SIMŢ, de BUNA CREŞTERE şi EDUCAŢIE cu care ne-au obişnuit înaintaşii noştri, care, deşi adesea nu aveau multă educaţie şi cultură, aveau acea virtute care a dobândit faimă şi peste graniţele ţării noastre: OMENIA! Reamintindu-vă acestea, îndrăznim să credem că noi, urmaşii lor, am păstrat această moştenire, care împrospătată fiind mereu cu cele pe care ni le pune la îndemână Evanghelia lui Hristos, poate să-şi recapete cel puţin locul şi renumele pe care le-a avut.
Punându-vă la inimă aceste cuvinte, credem cu tărie că numai prin strădania fiecăruia de a fi creştin şi om de omenie oriunde s-ar afla, fie la muncă, fie pe stradă, imaginea comunităţii noastre - răvăşită prin cele ce s-au petrecut la Roma şi în multe alte părţi ale Italiei -, se poate nu numai îndrepta, dar poate deveni un adevărat model printre minorităţile din Italia şi din Europa şi pricină de mândrie - nu de îngrijorare - pentru cetăţenii italieni şi pentru autorităţile locale.
Împotriva răului trebuie să luptăm cu toţii. Numai în acest fel vom putea schimba opinia publică şi ajuta să se facă diferenţa între cei care trăiesc şi muncesc demn în Italia împreună cu familiile lor şi cei care au venit cu gânduri şi scopuri viclene şi care nu ne reprezintă în nici un fel. Fie ca Postul Crăciunului, al cărui început se apropie - 15 noiembrie - să fie un prilej de înnoire şi curăţire sufletească şi trupească, de luare aminte la cele care cu adevărat merită să fie cultivate în inimi şi în familii, pentru a putea să întâmpinăm cum se cuvine Praznicul Naşterii Domnului.
Să fim solidari în aceste zile, în rugăciunile noastre, cu familia atât de încercată a Giovannei. Să credem că solidaritatea noastră a tuturor împotriva răului pe care îl vedem în jurul nostru, poate ajuta la evitarea unor drame ca cea la care noi asistăm astăzi neputincioşi. Rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să depăşim cu folos aceste momente de încercare şi să vă dăruiască tuturor curaj în a trăi şi a mărturisi Evanghelia lui Hristos, cea care a dat adevăratele valori neamului românesc din care facem parte cu toţii.
+ Mitropolitul IOSIF
+ SILUAN, Episcop Vicar pentru Italia