Ciorapii de redacţie

“Ce fel de jurnalişti sunt aceştia, care sunt bruscaţi, umiliţi şi înjuraţi fără să răspundă? Din ce medii vin, de ce pot trece peste aşa ceva? Cât de greu e să întrebi “cum îţi permiţi, domnule Becali?” Ce rişti? O altă înjurătură? O palmă? Orice ar fi, e mai bine decât să taci - sau chiar să-ţi ceri iertare, cum face fata căreia i se dă peste mână. Mă mai miră şi cât de blegi pot fi “acreditaţii” pe la diferite instituţii. Văd în transmisiunile tv cum vine câte un purtător de cuvânt, se sprijină de pupitru, rosteşte trei fraze şi pleacă. Purtători de cuvânt? Cu o pereche de întrebări documentate i-ai trimite de-a berbeleacul la loc în fundul ministerului. De ce nu dau un mail sau un fax dacă tot nu acceptă întrebări? Ce, cred că i-e dor cuiva de mufele lor?", a scris Vlad Petreanu aici http://www.petreanu.ro/2008/11/stative-de-presa/?cp=1#comments

Părerea mea:
Sunt proşti. Acceptă să fie trataţi de sus. N-au demnitate. În anii 90, când eram ziarist în Bucureşti, era greu de imaginat să se întâmple asemenea scene. Eram şi solidari, dar probabil că ştiam cum să aşezăm problemele, ce întrebări să punem, ce replici să dăm oficialităţilor mai impertinente.
P.S. Aştept să văd un ziarist, când o să fie umilit, să-l bage la mă-sa în p. pe Băsescu, de exemplu, dacă el este cel cu ieşirea în decor. Golanilor trebuie să le răspunzi pe limba lor. Te face găozar, îl faci găozar.
P.S. 1 Petreanu îi numeşte pe ziariştii care se lasă umiliţi stative de presă. Eu prefer ciorapi de redacţie.