Daca as fi francez, neamt, englez sau american as arbora drapelul in curtea casei. Şi nu numai de ziua nationala. As avea motive de mandrie. Dar nu sunt, din pacate. Drapelul Romaniei e o biata carpa care ma lasa rece. Flutura neputintele si lasitatile noastre prin timp.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
7 comentarii:
stirea din acest articol este ca tu stai la casa :lol:
Si-n restul sunt de acord, cand vom avea o alta demnitate , da, poate atunci il voi arbora si eu.
ce au facut nemtii si francezii mai mult??? sa fim seriosi oameni buni. De voie, de nevoie carpa asta e drapelul nostru, ca va place sau nu.
Imi pare rau ca citesc oameni care gandesc asa!
Si daca ar declara in America asa ceva stii ce s-ar intampla?? Ar fi dat probabil in judecata pentru subminarea simbolurilor nationale. Dar din pacate suntem in Romania si se permite asa ceva. Pacat.
Pacat ca nu suntem in America. Atunci as avea de ce sa fiu mandru.
Alex...in sinea ta cred ca esti mandru...doar ca s-au adunat multe dezamagiri, care au instaurat o lehamite totala...
Teodora, mi-ar place enorm sa ma mandresc cu sentimentul apartenentei la o natiune mareata, care s-a remarcat de-a lungul istoriei, insa spune tu cateva motive in cazul nostru, ca eu ma tot gandesc de ani intregi si nu gasesc. Daca ne scoatem sunetul fasaielilor patriotarde din urechi, ce ramane?
Sandule, ramanem noi! Asta ca sa-ti raspund la ceea ce spuneai mai sus. Sa nu ne dam infranti, pentru ca generatia noastra a avut norocul sa faca istorie. Buna, rea...nu mai suntem niste legume.
Ai pus punctul pe i, Simona. Da, am făcut istorie. Dar unii din generatia noastra au murit si ma apuca revolta cand ma gandesc la ei. Decembrie este o luna trista pentru mine. Saracii sunt sub glie, iar tara asta e condusa de nevertebrate. Ce putem sa le spunem mamelor lor?
Trimiteți un comentariu