sa ma bata zeii daca inteleg ceva din piesa asta..."sunt ei cu ei noi cu voi" she domn'le daca am inceput sa promovam manele in campanii am ajuns de rasul marmotelor...care apr inveleau ciocolata in staniol...acolo v-ar sta bine si voua pdl-istilor
Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În pregătire, volumul de versuri “Masochistul”. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante. După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent.
6 comentarii:
Shit! Nu vom mai scăpa de ăstia! Noua Ordine Mondială.
Alandra
Scăpăm până la urmă.
chiar misto melodia. Pacat ca inteleg romana. Daca era in suedeza sau patagoneza, nu ma deranja ;)
Sau daca stateam in iglu...
sa ma bata zeii daca inteleg ceva din piesa asta..."sunt ei cu ei noi cu voi" she domn'le daca am inceput sa promovam manele in campanii am ajuns de rasul marmotelor...care apr inveleau ciocolata in staniol...acolo v-ar sta bine si voua pdl-istilor
Să râdă marmotele...
Trimiteți un comentariu