Băsescu ar da guvernul pe mâna PSD

COMUNICAT DE PRESĂ
(02 aprilie 2007)

Preşedintele României, Traian Băsescu, a trimis astăzi, 02 aprilie a.c., o scrisoare preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului.

"„În temeiul articolului 80, alineatul 2, din Constituţia României, doresc să-mi exercit funcţia de mediere între stat şi societate şi să vă transmit următorul punct de vedere.

În calitate de Preşedinte ales, am preluat voinţa de schimbare a majorităţii cetăţenilor români, considerând că programul de guvernare al Alianţei „Dreptate şi Adevăr” are cele mai bune şanse de a concretiza acest deziderat. Imediat după alegerile din 2004, am desemnat un prim-ministru a cărui sarcină a fost aceea de a construi un guvern legitim, pe temelia unei majorităţi parlamentare clare. Acel prim-ministru reprezenta Alianţa „Dreptate şi Adevăr”, participantă la alegerile din 2004. Ca formaţiune distinctă, PNL nu s-a înscris de fapt în cursa electorală şi nici nu a prezentat un candidat propriu la funcţia de prim-ministru.

La 1 aprilie 2007, fostul prim-ministru al Alianţei „Dreptate şi Adevăr” a luat decizia unilaterală de a scoate din executiv miniştrii Partidului Democrat. Prin această măsură, componenţa politică a executivului a fost radical modificată, astfel încât legitimitatea democratică a noii formule de guvernare nu mai respectă voinţa electoratului, aşa cum a fost ea exprimată cu ocazia scrutinului din 2004.

Guvernul care va fi propus spre învestitură este compus din PNL şi UDMR, două formaţiuni care deţin, în actuala configuraţie a Parlamentului României, numai 22 % din numărul total de mandate. În lipsa oricărei consultări a voinţei populare, nu se poate demonstra că majoritatea electoratului doreşte ca ţara să fie condusă în formula PNL-UDMR. Un executiv ultra-minoritar, PNL-UDMR, nu poate fi validat decât cu voturile actualei opoziţii, ceea ce va slăbi coerenţa acţiunii guvernamentale, în condiţiile în care partidele de opoziţie nu intenţionează să-şi asume o nouă majoritate parlamentară, alături de PNL şi UDMR.

Din păcate, formula propusă nu rezolvă problema majorităţii netransparente şi fluctuante pe care am semnalat-o deja în consultările cu partidele politice. Dacă Parlamentul României va învesti guvernul propus de către fostul prim-ministru al Alianţei „D.A.”, vă semnalez că există riscul unei rupturi grave între forumul legislativ şi societatea românească.

În actualul context, apreciez că buna funcţionare a sistemului democratic poate fi asigurată fie prin asumarea transparentă a unei noi majorităţi politice, fie prin întoarcerea cât mai grabnică la voinţa suveran exprimată prin votul cetăţenilor români”.

APELUL IERARHILOR ARDELENI CĂTRE CLASA POLITICĂ

Noi, ierarhii Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, întruniţi în şedinţă de lucru la 27 martie 2007, considerăm că este de datoria noastră să ne adresăm tuturor oamenilor politici din actuala legislatură, nu atât în numele Bisericii cât mai ales în acela al electoratului transilvan, din care şi noi facem parte împreună cu cei peste patru milioane de cetăţeni ortodocşi pe care-i păstorim.
Adânc întristaţi, în ultima vreme, de spectacolul pe care ni-l oferă arena noastră politică şi fiindu-ne evident că ultimul lucru la care se gândesc aleşii noştri, fie de la putere, fie din opoziţie, este tocmai poporul care i-a învestit cu mandatul de a conduce ţara, le adresăm tuturor un călduros apel de a depune toate eforturile întru depăşirea orgoliilor personale, intereselor partinice sau vendetelor acoperite şi de a găsi grabnic soluţii pentru pace şi cooperare în slujba exclusivă a binelui public.
Reamintim obligaţia morală şi legală de a nu fi folosite prezenţele, insemnele şi simbolurile religioase în scopuri politice şi de a nu invoca numele lui Dumnezeu sau al Bisericii cu uşurinţă şi iresponsabilitate. Experienţa din ultimii 17 ani a dovedit că asemenea abuzuri se întorc împotriva autorilor lor şi că electoratul ştie să sancţioneze derapajele de la morala creştină şi principiile democratice. Pe cei ce nu cunosc îi informăm că un locaş de cult nu poate fi ridicat fără binecuvântarea episcopului, aşa încât pe teritoriul Mitropoliei noastre nu se vor construi „biserici electorale”.
Ne rugăm la Dumnezeu pentru binele tuturor, reînnoim apelul la înţelepciune şi nădăjduim că poporul român nu va fi umilit în aşteptările lui.

Mitropolitul BARTOLOMEU al Clujului, Arhiepiscopul ANDREI al Alba Iuliei, Episcopul SOFRONIU al Oradiei, Bihorului şi Sălajului, Episcopul JUSTINIAN al Maramureşului şi Sătmarului, Episcopii vicari IRINEU şi VASILE, Arhiereii vicari PETRONIU şi IUSTIN

Mostre de josnicie antisemită arabă

Femeie spânzurată pentru adulter în Iran

caricaturi antiamericane şi antisemite arabe

Posibile exemplificări ale islamo-nazismului

Premierul Tăriceanu plusează prin preluarea temporară şi a funcţiei de ministru de externe. În inventarul loviturilor încasate de Băsescu s-a înscris încă una. Liderul liberal joacă ferm, în maniera pe care-o avea preşedintele în săptămânile trecute. Şi îngreţoşaţi, situaţia este de urmărit. O spusă pentru cititorii inteligenţi: ce repere istorice au devenit fundurile curvelor!
Alexandru PETRIA

Întâlnitea securiştilor

Ziarul Gândul de azi a publicat stenograma discuţiei dintre şeful PC Dan Voiculescu şi Traian Băsescu de la consultările avute la Cotroceni în 20 martie a. c.

Traian Basescu: Domnule presedinte, doamnelor si domnilor (rade), ca e o doamna! Temele de interes au fost comunicate prin adresa prin care s-a facut invitatia. M-ar interesa o viziune a dvs. asupra situatiei politice, eventuale solutii, daca este sau nu criza, pentru ca sunt abordari diferite in spectrul politic.

Dan Voiculescu: Da.

T.B.: Niste prioritati in raport cu discutiile de acum doua saptamani, daca sunt evolutii in problema modificarii legii electorale. Va rog, domn' profesor.

D.V.: Domnule presedinte, noi consideram ca Romania parcurge o criza politica si daca ne referim numai la faptul ca nu avem ministru de Externe, ca nu avem ambasadori numiti in capitale importante.

T.B.: Ambasadorii sunt la Parlament, domnule Voiculescu!

D.V.: Nu, vorbeam de criza politica, nu acuzam pe nimeni.

T.B.: Nu, va spuneam unde sunt ambasadorii (rade). Sunt trimisi la Parlament, zece ambasadori, asteapta sa fie...

D.V.: Da... Deci, noi consideram ca in Romania exista la ora actuala o criza politica si am discutat in Biroul Politic, am analizat care sunt toate aspectele, variantele posibile pentru a iesi din criza politica, pentru ca pornim de la ideea ca aceasta criza politica nu poate face bine nimanui. Chiar daca, temporar sau pe termen scurt, unii castiga, altii pierd, pe termen mediu si per total Romania pierde. Analiza noi am luat-o un pic din urma, din momentul in care solutia imorala a permis formarea Guvernului in ianuarie 2005, moment cand noi am anuntat ca intram in aceasta guvernare pentru ca suntem hotarati ca Romania sa intre in Uniunea Europeana in 2007. Si tot atunci am spus ca dupa 1 ianuarie 2007 ne vom retrage din guvern, si atunci ne-am retras din guvern. Sigur ca am tinut cont si de recomandarea dvs. facuta public, cand ati spus ca daca Partidul Conservator vrea sa creasca, trebuie sa treaca in opozitie.

T.B.: Orice partid care vrea sa creasca trebuie sa treaca in opozitie.

D.V.: Asa este, numai ca unii inteleg, unii nu. Noi am inteles si am trecut in opozitie.

T.B.: (rade) Ar mai fi unu' care stiu eu ca ar trebui sa treaca in opozitie (rade).

D.V.: Din pacate, acolo noi nu avem nimic de spus. Eventual, dvs.

T.B.: Nici eu nu am de spus nimic acolo, domnu'...

D.V.: Ca atare, facand o analiza complexa, sigur ca am sa spun un lucru care, probabil, nu va fi primit cu mult entuziasm. Dar noi credem...

T.B.: (rade in hohote) Credeti ca a reusit cineva sa-mi produca entuziasm astazi?

D.V.: Nu stiu, dar noi ne-am gandit ca, avand in vedere situatia pe care o avem acum, structura Parlamentului, care asa a iesit ea din electorat, cunoscandu-va, atat cat putem sa va cunoastem noi pe dvs...

T.B.: Inca nu ati aflat tot.

D.V.: Tocmai. Stiind ca sub nici o forma nu va fi posibil ca respectarea vointei electoratului din alegerile trecute, respectiv Uniunea PSD+PUR, care trebuia sa formeze guvernul si dvs. ati adus atunci o alta solutie...

T.B.: Daca o vedeti ca pe o solutie...

D.V.: Poftim?

T.B.: O vedeti ca o solutie acum? PSD+PUR la guvernare?

D.V.: Domnule presedinte, noua ne e greu sa vorbim, pentru ca noi fiind solutia imorala, avem o dificultate.

T.B.: Asta nu inseamna ca sunteti solutia care nu poate vorbi, domnule profesor.

D.V.: Ne e greu sa ne pronuntam.

T.B.: Si solutiile imorale sunt solutii.

D.V.: Da, da... Noi voiam, repet, cu scuzele de rigoare...

T.B.: Nu va scuzati, ca stiu ce vreti sa spuneti. Deci, astept.

D.V.: Stiti. Si sa nu mai spun?

T.B.: Nu, spuneti, pentru ca trebuie sa ramana pentru posteritate.

D.V.: Voiam sa va propunem ca o dovada ca va iubiti tara si pentru ca Institutia Prezidentiala sa nu treaca prin acest proces cu suspendarea, cu demisia, cu referendum, cu costuri, cu toata Europa...

T.B.: ... Vreti sa candidati la Presedintie acum?

D.V.: Eu, nu, in nici un caz. Ma lasati sa termin?

T.B.: Va rog.

D.V.: Noi voiam sa va propunem sa va dati demisia.

T.B.: D'asta v-am intrebat. Vreti sa intram intr-un tur de alegeri impreuna?

D.V.: Nu, deci repet. Eu nu vorbesc acum pentru mine, eu vorbesc pentru tara, pentru Romania. Romania are nevoie de liniste. Dupa parerea dvs., s-a creat in Romania un climat de neliniste. Exista o batalie intre toate institutiile statului si solutia cea mai rapida, cea mai eficienta si cu un rezultat inclusiv in relatiile externe cu ecou foarte bun ar fi ca...

T.B.: Sa spunem asa: securistul Voiculescu a reusit sa-l convinga pe Traian Basescu sa demisioneze din functia de presedinte.

D.V.: Nu, securistul Voiculescu a reusit sa-l convinga pe securistul Basescu, pentru ca daca vreti sa intram la afirmatii fara acoperire... Dvs. stiti ca eu am fost securist?

T.B.: Nu, da stiu ca aveti un dosar.

D.V.: Da, dar dosarul e la justitie, domnule presedinte, si justitia urmeaza sa se pronunte. Vreti sa o influentati intr-un fel.

T.B.: Nu, domnu'... spun si eu!

D.V.: Dar de ce ma faceti securist?

T.B.: Pai, da... cam asa scriu si ziarele. Ce sa fac? Vorbesc si eu! Asa� Dar hai sa trecem la solutiile constructive pe care le propuneti.

D.V.: Deci, solutia constructiva pe care...

T.B.: Lamuriti-ma de ce mai faceti comisia de ancheta!

D.V.: Repet, comisia de ancheta si-a incheiat misiunea, astazi, diseara terminam raportul si maine il predam Birourilor Permanente.

T.B.: Si va e frica de Curtea Constitutionala?

D.V.: Curtea Constitutionala nu are nici un drept sa spuna Parlamentului, are rol consultativ.

T.B.: Consultativ.

D.V.: Ca atare, vreau sa evit sau va propun sa evitam intreaga procedura care Romaniei, pe ansamblu, nu i-ar face bine. E prima oara in istoria Romaniei cand avem de-a face cu o procedura de suspendare, cu un referendum pentru demitere, definitiv toata Europa si toata lumea se uita la noi, si nu cu ochi buni. Avem semnale, am avut intalniri cu multi ambasadori si cu reprezentanti ai firmelor internationale care activeaza in Romania, care si-au manifestat ingrijorarea fata de climatul politic. Sunt obligat sa vi le spun, tocmai in argumentarea nevoii de a calma rapid lucrurile. Sigur ca e un act de vointa al dvs. Nimeni nu va poate impinge la un astfel de act, dar m-ati intrebat ce solutie vedem noi.

T.B.: Am inteles asta. Credeti ca o sa reusiti dvs. sa ma bateti pe mine, pentru ca eu as candida din nou. Eu nu am nici o problema sa ma supun testului populatiei. Nu stiu daca dvs. aveti vreo problema.

D.V.: Vorbiti cu mine, personal?

T.B.:D...

D.V.: Inca o data, eu nu v-am confirmat ca vreau sa candidez la Presedintie.

T.B.:Da.

D.V.: Dvs. aveti informatii de genul asta?

T.B.: Nu, dar la cat de lipsit de ratiune actionati uneori, pot gandi si asta.

D.V.: Eu v-as ruga sa nu ma jigniti. Daca actionez lipsit de ratiune sau nu, nu este atributul dvs. sa ma catalogati pe mine...

T.B.: Dom' profesor, sunteti...

D.V.: Daca…

T.B.: Sunteti intr-o contradictie aici, pentru ca mai inainte nu ati vrut alegeri europarlamentare si, dintr-o data, vreti alegeri prezidentiale. Dar, nu va ganditi cumva ca sistemul democratic... cand se pierde o majoritate, ca un presedinte poate sa spuna ce vrea el, nu are nevoie de majoritate in Parlament, are nevoie de majoritate doar la populatie. Nu v-ati gandit cumva ca solutia, pe care vreti sa o ascundeti, este cea politic corecta, adica demisia primului ministru?

D.V.: Domnule presedinte, vreti sa ganditi in locul meu?

T.B.: Nu, va intreb.

D.V.: V-as ruga sa ma lasati sa gandesc pentru mine si, va rog eu, inca o data, nu ma mai jigniti, domnule presedinte.

T.B.: Nu, nu va jignesc.

D.V.: Pai, nu. Daca spuneti ca vorbesc fara ratiune, inseamna ca...

T.B.: Politic, pe ratiune politica asta nu rezolva majoritatea parlamentara, domnule...

D.V.:Dar nu inteleg, daca veniti din nou la alegeri si sunteti sigur ca veti castiga, care e problema?

T.B.: Pai, unde e atunci... ce va faceti cu efortul comisiei dvs.? Dar hai sa depasim, de acord cu propunerea, am preluat-o, o notam si scriem pe ea propunerea Voiculescu, singura constructiva in perioada asta.

D.V.: Noi asa vedem o rezolvare rapida a problemelor, pentru ca altfel, asa cum este acum aritmetica Parlamentului, va fi foarte greu de gasit un consens care sa fie peren, macar valabil pentru urmatorii doi ani.

T.B.: Pai, da... presedintele cate voturi are in Parlament?

D.V.: Pai, nu, dvs. chiar ma fortati dvs. acum, ca nu e vorba de voturi, e vorba de modul in care presedintele indeplineste rolul de mediator in Romania, modul in care presedintele intelege sa colaboreze cu Parlamentul, cu Guvernul. Factorul de echilibru care, nefiind factor de echilibru, ar fi mai bine sa nu fie.

T.B.: Daca ies tot eu, ce va faceti?

D.V.: Nu stiu, o sa vedem.

T.B.: Va aflati intr-o situatie dificila...

D.V.: De ce? Poate iesim iar in Parlament sau poate iesim cu voturi mai multe in Parlament, sa vedem...

T.B.: Nu, nu, daca sunt alegeri prezidentiale si eu castig din nou, Parlamentul ramane acelasi.

D.V.: Care e problema?

T.B.: Cum faceti majoritatea sau ce va faceti cu solutia facuta?

D.V.: Poate intre timp va schimbati dvs. stilul..

T.B.:Ah, nu....

D.V.: Nu vi-l schimbati?

T.B.: Nu, trebuie sa va schimbati dvs naravul.

D.V.: La ce narav va referiti, domnule presedinte?

T.B.: Nu intru in detalii.

D.V.: Cand faceti afirmatii ca eu am naravuri, spuneti care!

T.B.: Domnu' Voiculescu, v-am invitat la consultari, nu sa va dau consultatii.

D.V.: Nu, dar nu puteti sa ma jigniti.

T.B.: Dar nu v-am jignit, vorbesc de naravuri.

D.V.: Vorbesc fara ratiune, am naravuri - astea sunt jigniri, domnu' presedinte!

T.B.: Oare?

D.V.:Da, sigur! Eu asa le consider.

T.B.: Bun, eu nu le consider asa. Daca stiam ca le considerati jigniri, nu le mai spuneam.

D.V.: Bine, accept. Mai avem, daca ne permiteti...

T.B.: Toate punctele! Si chiar am timp mai mult pentru dvs!

D.V.: Mai avem doua chestiuni si aici depinde de bunavointa dvs. si de raporturile pe care dvs. le mai aveti cu parlamentarii de la anumite partide, daca mai aveti dvs. putere de a influenta, sunt doua lucruri in care dorim sa va solicitam sprijinul. Nu e in favoarea partidului, sunt doua proiecte de-ale noastre pentru care ne luptam. Imi aduc aminte cu placere ca ne-ati si sprijinit o data la unul din ele, in Senat. Unul dintre proiecte este acum la Camera. De fapt, sunt trei. E vorba de neimpozitarea profitului care se reinvesteste, care ar fi un motor de dezvoltare economica extraordinar de mare. Si am trecut prin Senat, suntem in Camera, dar nu avem voturile suficiente. Am facut un amendament. Reinvestirea inseamna in productie, in retehnologizare, nu masini, case si alte lucruri. Al doilea ar fi, intr-un fel, compensatie cu primul, un fond de 1% de solidaritate sociala, luat de la firmele care fac profit, ca !% din profitul lor sa mearga in fondul de solidaritate sociala pentru urmatorii 3 ani, pentru ca noi ii consideram ca fiind cei mai grei.

T.B.: Aveti tot sprijinul meu, pentru tot!

D.V.: Bun, colegii mei, poate, mai au ceva de zis. Domnul Andon?

Sergiu Andon: Dupa cum s-a desfasurat dialogul, sincer, sunt chiar surprins ca am stat pana la sfarsit.

T.B.: A fost chiar interesant!

Băsescu s-a adresat grupului de liberali care au mers la Cotroceni cu prilejul consultărilor cu partidele politice: “Ce, mă, acum o faceţi cu PSD-ul?”.
Făcutul cu licuricii…cu PSD-ul…; zgâlţâituri de bodegă ale discursului prezidenţial.

Doi scriitori români în ipostaze licenţioase- Creangă şi Topârceanu

Povestea Pulei
de Ion Creangă

Amu cicã era într-un sat un tãran. Si tãranul acela a iesit odatã în tarinã sã samene niste pãpusoi. Si cum semãna el, tocmai atunci s-a nimerit sã treacã pe-acolo Hristos si cu Sfântul Petrea. Hristos sã nu tace molcum si sã-si caute de drum?
- Da ce semeni acolo, om bun? întrebã el.
- Ia, niste pule semãn, rãspunse tãranul cu obrãznicie.
- Pule ai zis cã semeni, pule sã dea Dumnezeu sã se facã, zise Hristos, blagoslovind semãnãtura din treacãt cu amândouã mâinile, si apoi se tot duse în drumul sãu cu Sf. Petrea, care nu-si putea stãpâni mierarea de cuvintele ce auzise cã au esit din gura lui Hristos, pentru cã niciodatã nu mai vorbise Mântuitorul asa de buruenos.

Tãranul, dupã ce mântui de semãnat se întoarse acasã. Apoi, la vremea prãsitului a venit de a prãsit pãpusoii dupã rânduialã si iar s-a întors acasã. Dar când vine la cules, ce sã vadã? În loc de pãpusoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drãgãlete de pule, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze si mai rãsbelite!
- Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncusoara mea de toatã vara, zice tãranul, scãrpinându-se în cap si trântind cusma de pãmânt cât ce putu. Asta n-am pãtit-o de când m-a fãcut mama... 'tu-i matele aerului! - Ei, ei! Amu ce-i de fãcut? - 'Tu-i-as descântecul celui cu blagoslovenia, cã pocit a mai fost la gurã.
Si cum sedea tãranul uimit, numai iacã ce trecea pe-acolo un potâng de babã.
- Bunã-vremea, om bun, zise ea.
- Sã-mi bag genunchiul in vâjoiul cui stiu eu, mãtusã, zise tãranul îndrãcit de nãcaz...
- Dar ce, Doamne iartã-mã esti asa mãshcãrãgios, mãi omule, zise baba posomorâtã. Nu ti-i oarecum sã vorbesti asa, de fatã cu o bãtrânã ca mine?
- D-apoi cum sã mai vorbesc si eu, mãtusã, când vezi cum s-a fãcut Dumnezeu râs de muncusoara mea. Da’, la sãrãciea în care mã gãsesc, pule-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, s-apoi mai zi si dumneata dacã ai ce...
Când se uitã baba pe ogor, îsi pune mâinile în cap de ce vede... pule si iar pule, belite si rãsbelite , în toate pãrtile.
- Vai de mine si de mine, nepoate! Asta încã-i una.
- Ba dac-ar fi numai una, ce ti-ar fi, mãtusã! Dar asa sunt sute si mii de mii, în cur sã le tii!.. 'Tu-i asa si pe dincolo cã nu stiu ce sã mai fac. Îmi vine sã mã spânzur, nu altceva.
- Ia las', nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pule… De unde stii c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata?
- Norocul aista sã nu-l mai dea Dumnezeu nici dusmanilor mei, mãtusã, dar unde s-a mai auzit o chiznovãtie ca asta - sã mãnânci pule în loc de pãpusoi! Ia învatã-mã si dumneata ce sa fac? cãci pe mine nu mã mai ajunge capul.

Stã ea baba oleacã pe gânduri si apoi zice:
- Nepoate, eu te-as învãta ce sã faci ca sã te desfaci de dânsele rãpede - rãpede si sã scoti bani înzãcit si însutit decât pe pãpusoi, dar ce mi-i da?
- Ce spui, mãtusã? Învatã-mã, cã t-oiu da ce mi-i cere si un vrav de pule pe deasupra...
Când a auzit baba de pule, i-a zvâcnit inima... cãci îi curgea ochii dupã dânsele, când le vedea asa de zdravene si bârzoete...
- Apoi eaca ce sã faci, nepoate: încarcã-le în car si le du la târg cã ai sa le vânzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul sã te mãnânce, acum trebue sa las rusinea laoparte si sã te învãt cum ai sã înveti pe cumpãrãtori a le întrebuinta.
- Cã bine zici, mãtusã, ia spune-mi, rogu-te!
- Când a fi sã le vie dor de pulã, s-o shuere cum shueri oile la strunga… si atunci, numai sã-ti poatã curul... Iarã când s-ar sãtura de ea, sã zicãs ho! ho! haram nesãtios. Si atunci pe loc se moae si te descotorosesti de dânsa.
Si drept dovadã, baba îsi înfãshcã o mãtrãganã, care era mai mare, de pe un strujan, si începe s-o pue în lucrare cum se cade… Tãranul a încremenit, când a mai vãzut si asta...
- Dar de unde ai aflat mestesugul ista? mãtusã, zise el cu mierare.
- Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tãiat lemne… Nu mã mai întreba cum, si zi bogdaproshti cã t-am deschis ochii ce sã faci...

Tãranului atâta i-a trebuit. Da babei ce-i fãgãduise, apoi se duce acasã, îsi pune scoartele la car si-l înfundã bine, înjugã boii, se întoarce la ogor încarcã un car zdravãn de pule - si la târg, bãete, cu dânsele la vânzare.
- Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene si tari pentru jupânese mari...
O cucoanã vãduvã, auzind asa vorbe din gura tãranului, trimite o slujnicã sã-l cheme la dânsa ca sã-i dea un colb...
Slujnica se duce si cheamã pe tãran. Si cum vine tãranul, cucoana îl si ia la trei parale, zicând:
- Dar bine, mãi tãrane, ce porcãrii spui pe lângã cerdacul meu, cã te mãnâncã mama dracului! Acus te pun la scarã si-ti trag o bãtae, de te-or duce cu cerga acasã... Înteles-ai?
- Apoi, da’, milostivã cucoanã, zise tãranul scãrpinându-se în cap. Sã ierte cinstita fata dumneavoastrã, ce sa facem? Ia niste pule ni-a dat Dumnezeu si le-am adus si noi la târg, sã vedem, ne-om pute prinde ceva parale pe dânsele, cã ne mãnâncã si pe noi o multime de angãrii si de nevoi de tot felul...
- Mãi, tãrane, esti nebun, ori cum esti, de vorbesti pleve de fatã cu mine?
- Ba fereascã Dumnezeu, cinstitã cucoanã, vorbesc vorbe sãnãtoase, sãracul de mine! Iacã sã vã aduc una ca s-o vedeti, dacã nu mã credeti..."Tu-i-as praznicul cui le-a plãmãdit, cã m-a fãcut sã intru în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea dacã-ar fi de partea femeeascã, le-as tine pentru mine, dar asa..."
Si odatã se duce la car si alege un stiulete de puloiu, care era mai mare, si cu dânsa deadreptul în casã la cucoanã.
- Iacã, cucoanã, sagã-ti pare dumitale asta? acum pe ce s-a dus munculita mea de toata vara? S-apoi dumneata mã mai înghii si cu bãtae, cã pesemne nu-s eu destul de bãtut de Dumnezeu! "Tu-i-as patruzecile cui stiu eu sã-i fut, cã au început a mã lua lumea de nebun..."
Cucoana vedea acum cã tãranul are dreptate, si se face a se uita într-o parte, dar tot trãgea cu coada ochiului si la cinstita pulã din când în când.
- Batã-te focul sã te bata, mãi tãrane, cã ticãlos mai esti!… S-apoi cum s-ar face ca s-o poatã cineva întrebuinta, când ar vre? Nu-i vorbã, cã mie una nu-mi face trebuintã. Dar tare mã mier si eu de asa comedie!
- Cum sã se face, cucoanã! Sã ierte cinstita fatã a dumneavoastrã ia, când vine cuiva pofta de dânsa, o shueri de câteva ori, cum shueram noi oile la shtrungã, s-apoi atunci, tine-te la frecus - cât ce-i pute, cã las' dacã m-a da de rusine. Iarã când te-i multimi si-i vrea sa te lese de frecus, sã strigi la dânsas ho! ho! Haram nesãtios!
Si atunci îndatã numai ce-o vezi cã se trage înapoi frumos, ca serpele la lapte dulce… Si pe urmã, de câte ori ti se scoalã... tot asa sã faci. Si dacã nu te-i multãmi, atunci sã mã blastemi pe mine.
- Batã-te pustiea sa te batã, mojic mãscãrãgios, c-al dracului mai esti, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de masa... Ia iesi oleacã afarã din odae, s-apoi te-oiu chema eu acus, cã avem oleacã treabã.

Tãranul tace molcum si ese. Iarã cucoana, drept cercare, începe a suera nãtãrânga, si atunci cinstita pulã face zbârc! în pizda cucoanei! Vorba ceea: gãina bãtrânã nu se spãrie de pula groasã.
Sedea, sãrmana, cum sede mielul la tâta oaei, pânã ce se saturã de supt. Cucoana era de cele mai tartose!

Strâmtã-n pizdã, tare-n sele,
Crascã pula din mãsele,
Cã-i cam iute la otele!

În sfârsit dupã ce s-a sãturat cucoana bine, apoi zice încetisor: ho! ho! haram nesãtios! pula atunci pe loc s-a muiet si foflenchiu! cade jos... Cucoana îndatã o rãdicã cu mare sfintenie si o pupã drept în bot... Apoi strigã pe tãran în casã si luându-l cam pe departe, zice:
- Si cam cum s-a întâmplat de ai tu blãstãmãtii de-aiste, mãi tãrane?
- Cum sã se-ntâmple, cucoanã? Ia mai astã primãvarã, sãmãnând pãpusoi în tarinã, a adus dracul - cã mai bine n-oiu zice - doi oameni pe acolo. Si unul din ei m-a întrebat ce semãn? Eu nu-mi stãpânesc gura? M-a împins pãcatul sã rãspund în ciudã cã pule semãn, sã iertati dumneavoastrã! Si atunci el pocit la gurã sau naiba îl mai stie cum a fost, a blagoslovit cu amândouã mânile spre ogorul meu din treacãt, zicânds "Pule sã dea Dumnezeu sã se facã". Si cum vedeti dumneavoastrã, pule s-au fãcut, fãrã stirea lui Dumnezeu. Si pula mea si trei bani, s-o cãrutã de jidani, sã ierte cinstita fata dumneavoastrã.
- Dar bine le mai zici pe nume, manca-lea-ai pe ceea lume!
- Apoi, da, cucoana, dac-asa le cheamã, cum hastã pulã sa le mai zicem?
- Mãi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos si cu Sfântul Petru? Cã numai ei sunt asa fãcãtori de minuni...
- D-apoi, da, cucoanã, mai stiu eu cine sã fi fost? Dumnezeu ori dracul, sã-i bag in pchizda mâne-sa, cã mai bine nu le-oiu zice, sã ierte cinstita fata dumneavoastrã, cã stiu ca mi-a fãcut-o bunã...
- Dacã-i asa cum spui tu, mãi tãrane, apoi eu cred ca tot Hristos a fost. Si de-aceea, hai sã-ti cumpãr si eu una, spre aducere aminte de anul când s-au fãcut pe ogoarã de cele care spui tu... cã dupã mine aista-i semn de belsug.
- Pule, vrei sã zici, cucoanã.
- De-acelea, mânca-le-ai sã le mãnânci, cã mult le mai porti prin gurã.
- Apoi da, dac-asa ni-i deprinsã gura, ce sã facem? Iertati si dumneavoastrã! Dar si dac-a fi dupã vorba dumitale, cucoanã, apoi mult stau eu si mã mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el altã treaba decât numai se-apuce de fãcut pule pe ogoarele oamenilor! Doamne, iartã-mã, dar pulos trebuie sã mai fie si Dumnezeu acela, de-i plac asa de mult pulele! Însã mai stii pãcatul? Oiu face si eu ca dumneata, cucoanã. Poate a vrut Dumnezeu sã se cace cu bani în punga mea, cã de mult sade pustie - frantã de para n-am la sufletul meu.
- Ei, ce zici, cucoanã, iei-ti una ori ba? - cã mã prea întârziu cu iarmarocul.
- Apoi ce mi-i cere tu pe scârnãvia asta, zise cucoana, facându-se cã i-i greatã oarecum... Vorba ceea: dee-mi-o Dumnezeu, dar nu-mi trebueste.
- Apoi ce sã-ti cer, cinstitã cucoanã! Ca sã nu ne sbatem, mi-i da cinci sute de lei în capãt si pace bunã.
- Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar stii cã esti de duh, mãi tãrane!
- Apoi, da, cucoanã, mult mi-au asudat si mie coaele, pân-am prãsit atât amar de pule, si le-am adus în halul ista, cum le vezi… si dacã de la una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la tãrance de-a noastre ti-ai gãsit sa mã pricopsesc? Cã ele ar voi sã le dai cate-o teshtea de pule de-o para si câte-un vraf pe deasupra... Asa-i la noi la tãrani, bãga-mi-as, Doamne iartã-mã, sã-mi bag! Sã iertati de vorba ceea proastã!
- Mãi, tãrane, dar trei sute de lei nu ti-i deajuns?
- Nici o letcae mai putin, cucoanã.
- Patru sute, mãi.
- Nu se poate, cucoanã.
- Nici 450?
- Ba nici 499 de lei si 39 parale. Nu te mai pune si dumneata, cucoanã, pentru 50 de lei. Fã-mi încaltea o saftea sã nu mai stea c-ai sã ai bunãtate de pulã, de mi-I pomeni, si mi-i îndrepta si la alte cucoane de-a dumneavoastrã.
- Hai, na-ti 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva sã te obrãznicesti sã spui cuiva cã mi-ai vândut mascarale de-aiestea, c-apoi al tãu e dracul. Înteles-ai?
- A... da! cucoanã, d-apoi eu grija asta o am, pãcatele mele?

În sfârsit, cucoana dã 500 de lei, îsi ie pula - si tãranului pe ici i-i drumul, se duce-n treaba lui sã vândã cum a puté si pe celelalte pule. Dar pule de-ar avé, despre asta nu se mai plânge el acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se întreabã.

Dar ce mai atâta vorbã. Cum s-a dus tãranul, cucoana cea pashnitã si spãshitã face o cutie de argint poleitã cu aur, împodoleshte sfânta pulã în bumbac, stropit cu arome, o asazã sh-o încue în cutie ca pe un odor nepretuit, ia cheea la sine, si când îi venea haghitele se aseza gospodãreste pe treabã, îsi astâmpãra pofta, si ca mai ba sã-i duca dorul, sau sã umble pe apucate, ca pânã atunci. Se închipuluise biata cucoanã câte se poate de bine pentru bãtrânete.

Amu, într-una din zile, iaca ce vine popa de pe mosia cucoanei s-o roagã de toti Dumnezeii sã-i boteze un copil. Cucoana, ca sã nu strice hatârul popei, pune caii la cãrutã si se duce cu dânsul în sat sã-i boteze. Si dupã ce-i boteazã copilul, rãmâne la popa la masã în acea zi. Si la masã luã si cucoana mai mult un pãhãrut douã de vin, cum îi treaba oamenilor: ba ia poftim luati-l mãcar pânã la brâul preotesei, ba, atâta rãu sa fie! Pe cucoanã o ia vinul de cap, si pe loc îi si vine pofta de pulã… Ei! Ei! ce-i de fãcut? Da cucoana sã se ducã acasã, popa si cu preoteasa n-o lasã.
- Ai sã mâi la noi în astã noapte, cumãtritã, ziserã ei, cã doar nu-ti plâng copiii acasã.
În sfârsit, cucoana scãpãrã de dor de pulã...
- Cumãtre pãrinte, zise ea de la o vreme, dacã nu mã lãsati sã mã duc, tine cheea asta, si fã bine sfintia ta de te du acasã la mine, deschide lãdoiul de lângã patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint si mi-o adã-ncoace, cã-mi trebuie ceva dintr-însa: chitibusuri de-a noastre, stii, cum îi treaba femeilor...
Popa, chitind cã-s niste daruri pentru preuteasa, pe datã si porneste cãlare.
Si ajungând pe la ameazã, în mijlocul verii, si da inima din popa de caldurã. Când pe la mijlocul drumului, trecând prin marginea unei pãduri, sta la umbra unui copac pletos sã se rãcoreascã oleacã. Si cum sta de se rãcorea, îi dã dracul în gând sã umble în cutie si sã vadã ce-i acolo? Suceste el cutiea, o învârteste si nu stiu cum face c-o deschide. Si când se uitã înãuntru, ce sã vadã? Vede coscogemite mascara, învelitã în bumbac stropit cu aromate... Atunci popa cuprins de mierare, începe a suera. Si cum se mira el suerând, pula face zmârc! în curul popei... Popa atunci începe a rãcni si zice: Doamne, izbãveste-mã de vrãjmas! Nu lãsa pre robul tãu de batjocora diavolului! Cã tie unuia am slujit si afarã de tine pre altul nu stiu. Dar toate erau în zadar. În sfârsit, dacã vede popa si vede ca nu mai este scãpare, scoate bârnetul de la izmene si cu un capãt îl leagã de copac, iar cu celalalt capãt de bârnet, leagã pula cum poate, si unde nu începe popa a se smuci si a cotigi în toate pãrtile, cum se smucesc boii la tânjalã, când trag ceva din greu, dar nu era chip… Se roagã el popa, rãcneste el popa, cârneste el, popa, dar nu-i nãdejde de scãpare, c-o dat peste pulã mare.

În sfârsit oleacã de nu era sã iasã sufletul din popa; când noroc de la Dumnezeu, eaca o vacã, pe care o pãlise strechia, cât pe ce erea sa dee peste dânsul sã-l zdrobeascã. Atunci popa, de spaimã, începe a striga desnãdãjduits ho! ho! haram, mânca-te-ar lupchii sã te mãnânce! Vaca dã în lãturi si atunci numai eaca si pula ese din curul popei!... Si când se vede popa scãpat, o si croieste la fugã prin pãdure ca un nebun, lasând si cal si cutie si bârnet si preuteasã si cucoanã si tot, si se va mai duce în toatã lumea. Si dus a rãmas si pânã în ziulica de astãzi.


Balada pizdei
De George Topârceanu


Motto:
Pizda-i blana de samur
Asezata linga cur,
Ce serveste drept caciula
Pentru prea cinstita pula.

Prolog:
Unii spun de nu ma-nsel
Ca pizdele sunt la fel.
Asta însa-i o prostie
Neadmisa-n futarie,
Fiindca pe acest pamînt,
Fel de fel de pizde sunt..
Si nu-ncape amagire,
Ca-i mare deosebire.
Poti confuzia s-o faci,
Doar ca toate-s între craci,
Dar ca floci si adâncime,
Lindic, miros si grasime,
Buze, totu-i diferit,
Si le-mpart pân' la sfârsit
Ultimele teorii,
În trei mari categorii :

Categoria I:
Pizda cea de fata mare,
Dulce roza ca o floare.
Pizda de sublima soarta,
Care-nvie pula moarta.
Bulbucata, dragalasa,
Rumena ca o cireasa,
Cu lindicul ca o fraga,
Sa-l tot lingi o noapte-ntreaga.
Asta-i pizda cea aleasa,
Este-a pulelor mireasa.
Rumenele buzisoare,
Parca-s niste aripioare
Ce se strâng si se desfac,
Când dezmiarda al pulii cap,
Buna pururea de-mpins,
De sarutat si de lins.

Categoria II:
Pizda de dama-ngrijita,
E ca un muzeu gatita.
Cu lindicul mare, ros,
Parca-i creasta de cocos,
Cu tinuta martiala
Cerând pulii socoteala.
Pizda cu semete buze
Care nu admite scuze.
Te suge ca pe un cornet,
Strânge pula ca-n corset,
Iar cumva de-i mai solida,
Ti-o transforma în omida.
Asta pizda futi cu drag,
Are coturi, are prag,
Are tot ce-i trebuieste
Celui care o cordeste.
Futaiul e delicios,
Si prin fata si prin dos
Te slobozi de-ti iesi din fire,
Si te-ai fute în nestire.

Categoria III:
Mai exista între craci,
Pizda-n care sa te caci.
Mare, larga si latoasa,
Muratura puturoasa,
Cu-n lindic mot de curcan.
Sta de straja barosan
Între buzele-i rânjite
Ce se freaca flescaite.
Nu simti nici o gâdileala,
Futi, dar fara socoteala
Nu mai stii cum sa te-asezi,
Nu mai poti sa încetezi,
În zadar cauti strîmtoare,
Ca-ti mai vine si putoare
Si de buze si de cur,
De se-nvîrte casa-n jur
Si te-apuca ameteala,
De se curma slobozeala
Si scârbit de asa futai,
Pula-ti vine sa ti-o tai.

Oamenii din spatele cortinei lui Tăriceanu

“Evenimentul zilei” a publicat un articol de netrecut cu vederea despre consilierii americani angajaţi de PNL. În el, poate, este de aflat cauza metamorfozei peste noapte a lui Tăriceanu, care şi-a lepădat pielea de încasator stoic de scatoalce de la Băsescu. http://www.evz.ro/article.php?artid=296911

Şeful SIE a demisionat după ce l-a luat gura pe dinainte

Ziarul “Adevărul” de azi a publicat stenograma audierii în Parlament a lui Claudiu Săftoiu, directorul Serviciului de Informaţii Externe. În textul , Săftoiu susţine că SIE desfăşoară acţivităţi pe raza României, inclusiv interceptări telefonice– îndatoriri ce ţin doar de SRI. O altă eroare a lui Claudiu Săftoiu, se spune în “Adevărul”, a fost de-a afirma că SIE face interceptări în baza unui mandat emis de procurorul general – iar legea stabileşte că judecătorul emite mandat pentru ascultarea telefonului unei persoane.
Redăm stenograma:

“Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule preşedinte, daţi-mi voie să-l salut pe domnul director al SIE, totodată, să-l contrazic deschis. Îmi pare rău că şedinţa este secretă, deoarece, la nivelul comisiei noastre, noi nu adunăm probe pentru suspendarea preşedintelui României, domnul Traian Băsescu.

Motiv pentru care, dacă sunt convins că există extrem de multe documente cu caracter secret, din perioada răpirii ziariştilor, există date, atitudini şi informaţii publice din acea perioadă, mai ales în perioada în care Omar Hayssam a fost trimis în judecată, şi pe care domnul director ar trebui să le cunoască în detaliu. Pentru că ele au făcut deliciul presei în momentul în care serviciile de informaţii au fost puse la zid.

De aceea, dacă-mi permiteţi o întrebare.

În situaţia în care SIE – după ce a fost pus în libertate şi după ce a fost ajutat să plece din România - l-a monitorizat, există informaţii pe care le puteţi prezenta comisiei privind sprijinul primit la plecarea din ţară?

Domnul Claudiu Săftoiu:

După ştiinţa mea, SIE nu a fost implicat, în niciun fel, în ieşirea din ţară a lui Omar Hayssam.

Domnul Dan Voiculescu:

Domnul senator Şerban Nicolae. Vă rog, domnule senator.

Domnul Şerban Nicolae:

Vă mulţumesc. Şi eu am de făcut aceeaşi precizare. Nu mai reiau pe larg, dar nu suntem o comisie abilitată să strângă probe pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu.

Există o afirmaţie publică a şefului statului care a relatat că i-a prevenit pe unii membri ai guvernului că, din informaţiile primite de la servicii, aceştia au convorbiri telefonice cu persoanele ale căror convorbiri sunt interceptate ca urmare a unor anchete penale, o persoană fiind arestată.

Ştiţi cumva dacă şi SIE era între acele servicii menţionate de preşedinte?

Şi dacă cumva SIE efectuează asemenea interceptări de convorbiri telefonice pe teritoriul României ale unor cetăţeni români sau străini?

Domnul Claudiu Săftoiu:

După cum ştiţi, potrivit legii, SIE are atribuţii în ceea ce priveşte securitatea naţională a României şi monitorizarea operaţiunilor concertate din afara ţării. Pe teritoriul României, aceste atribuţiuni se fac într-o strictă cooperare şi colaborare cu SRI.

În ceea ce priveşte această declaraţie, pot să spun că, în toată perioada anului trecut, după ştiinţa mea, încă o dată, interceptările pe care SIE le-a solicitat au fost făcute cu acordul expres al procurorului general al României şi nu au avut tangenţă, ca rezultate, cu demnitari români.

De asemenea, pot spune - şi declar! – că SIE nu a iniţiat niciodată interceptări telefonice ale cetăţenilor români, demnitari în funcţie!

„Aveţi tehnică proprie de interceptare? Da!"

În legătură cu afacerea ALRO Slatina şi cu afacerea de energie.

Am înţeles că dumneavoastră nu monitorizaţi cetăţenii români, motiv pentru care nu voi formula o întrebare legată de demnitarii români.

Printre alte persoane care sunt vizate şi care se găsesc, în prezent, într-o anchetă penală, demnitarii români au căzut pe tehnica solicitată de dumneavoastră sau pe informările transmise preşedintelui României?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Mai precis, în ce cazuri anume, domnule senator?

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

În cazuri de încălcare a legii. Că bănuiesc că nu-i urmăriţi pe toţi, ci numai pe cei despre care aveţi informaţii că au pătruns în câmpul infracţional. Iar atunci când vorbim de trădare, de infracţiuni extrem de grave, bănuiesc că doar la acestea vă referiţi dumneavoastră.

Domnul Claudiu Săftoiu:

Nu. Nu există cazuri în care demnitari români au căzut "pe tehnică", cum vă exprimaţi dumneavoastră profesionist.

Domnul Mihai Tudose:

Domnule director, o sinteză personală a ultimelor întrebări. Faceţi interpretări având ca subiecţi persoane cetăţeni străini care acţionează pe teritoriul României.

Aveţi tehnică proprie de interceptare?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Da.

Vă mulţumesc.

Domnul Claudiu Săftoiu:

Aş dori să fiu foarte explicit, dacă se poate. Această tehnică de interceptare care are, întâi de toate, rolul de a crea o protecţie contrainformativă în propriul sistem şi, mai apoi, rolul de a pune sub urmărire şi monitorizare, cu acordul Parchetului General, persoanele bănuite şi suspectate de acţiuni infracţionale pe teritoriul României. Aceasta reprezintă un instrument cu care SIE nu se joacă!

Şi, în acest sens, nicio interceptare solicitată organelor în drept nu se face decât aşa.

Domnul Adrian George Scutaru:

În primul rând, bună ziua, domnule director.

Puteţi să-mi spuneţi, în cazul interceptărilor, care este procedura legală la care apelează SIE pentru realizarea acestor interceptări, prin tehnică proprie?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Se face o solicitare scrisă la procurorul general al României.

Domnul Adrian George Scutaru:

Şi în baza mandatului eliberat de procurorul general SIE realizează interceptările prin tehnică proprie, nu?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Da.

Domnul Adrian George Scutaru:

Atunci cum se explică, domnule director, că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, autoritatea unică de interceptare este SRI, care este un fel de "prestator de servicii" care realizează aceste interceptări, în baza solicitărilor pe care le primeşte de la toate serviciile, celelalte instituţii care au nevoie de informaţii pe baza interceptărilor cu mandatele asigurate?

Nu vi se pare că este totuşi o contradicţie cu cadrul legal în vigoare?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Nu mi se pare. Atâta vreme cât SIE cere unei autorităţi, unei instanţe, altele decât ea însăşi, autorizarea şi mandatul de interceptare, este în perfectă legalitate. Faptul că alte autorităţi informative dispun de aceste posibilităţi de interceptare, atâta vreme cât, pentru aceste tipuri de interceptări de care am vorbit până acum, se cere expres, obligatoriu şi întotdeauna mandatul procurorului general, eu, unul, nu văd nicio incongruenţă.

Despre cum foloseşte SIE „tehnica proprie"

Domnul Adrian George Scutaru:

Dacă sunteţi amabil, domnule director, aceste interceptări se realizează în baza planului stabilit în cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii, în discuţiile din CSAT, pentru cazuri mai speciale?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Da. Acolo unde există categoria "Riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale", pe cazurile specifice care apar.

Domnul Adrian George Scutaru:

Şi în alte situaţii… Deci, aşa cum SIE, pe baza mandatului, folosind tehnica proprie, aveţi cunoştinţă dacă şi alte instituţii din sistemul naţional de siguranţă naţională folosesc acelaşi procedeu ca şi dumneavoastră?

Deci, interceptează cu tehnica din dotare, în baza mandatului obţinut de procurori?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Probabil că da. Eu vorbesc de SIE.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Vă salut şi vă respect, domnule director. Întrebarea mea este destul de simplă şi sper să nu pară brutală. Oricum, ea prezumă un răspuns simplu.

De când sunteţi dumneavoastră în fruntea serviciului, acesta a demarat o operaţiune de monitorizare, să-i spunem – nu ştiu exact termenul tehnic – în condiţii legale, fireşte, dar la solicitarea sau sugestia – oficială sau neoficială – a preşedintelui României?

Domnul Claudiu Săftoiu:

Nu. Nu a făcut astfel de lucruri.

Vă mulţumesc. Eu mărturisesc că sunt într-o oarecare confuzie. Aţi spus, la începutul audierii, că SIE identifică pericole la adresa siguranţei naţionale a României, care ar putea proveni din exterior. Aşa cum arată şi numele, este un serviciu de informaţii externe.

După aceea, aţi făcut afirmaţia că serviciul efectuează interceptări de convorbiri telefonice sau de altă natură… de comunicaţii… pe teritoriul României ale unor cetăţeni.

Domnul Claudiu Săftoiu:

Ale unor cetăţeni străini care vin în România.

În situaţia în care SIE a efectuat interceptări ale unor cetăţeni străini, pe teritoriul României, în cadrul atribuţiilor legale de activitate de serviciu, datele legate de cetăţenii români cu care aceştia intrau în contact ajungeau la preşedintele României, domnul Traian Băsescu? De când sunteţi dumneavoastră director.

Domnul Claudiu Săftoiu:

Aceste date referitoare la astfel de persoane ajung acolo unde este nevoie, nu numai la preşedintele României. Ajung la ministerele cărora le livrăm – dacă vreţi – note şi informaţii. Nu obligatoriu la preşedintele României. La guvern, la premier…

Domnul Şerban Nicolae:

Domnule director, eu vă spuneam în felul următor. Dumneavoastră urmăriţi pe X şi, în cadrul convorbirilor pe care le are X, daţi şi de Y.

Domnul Şerban Nicolae:

Care nu e cetăţean străin şi care nu face obiectul operaţiunii desfăşurate de SIE.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

L-aş ruga pe domnul director să ne răspundă dacă în urma interceptării convorbirilor telefonice – am înţeles că faţă de preşedintele României, dar şi faţă de alţi demnitari, bănuiesc că primul-ministru, miniştri, exact ce aţi spus, nu transmiteau transcriptul convorbirilor telefonice – către Parchetul General sau către alte instituţii de anchetă era transmis, practic, transcriptul convorbirilor telefonice realizate de cetăţeni români şi, eventual, cetăţeni străini? Implicaţi în fapte infracţionale grave, eu nu mă refer la alţii.

Domnul Claudiu Săftoiu:

Vă spun, cu toată sinceritatea, că nu ştiu în detaliu acest tip de metodologie.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu vă supăraţi. Mai devreme aţi spus că nu le trimiteaţi preşedintelui şi aţi spus că în momentul în care obţineaţi de la Parchetul General o aprobare, bineînţeles că după aceea nu aveaţi cum să valorificaţi altfel. Pentru că dacă urmăriţi un infractor, bănuiesc că îl urmăriţi nu să-l şantajaţi, ci să-l băgaţi în puşcărie.

Să-l trageţi la răspundere penală.

Tragerea la răspundere penală nu o face altcineva în afara Parchetului General.

Domnul Claudiu Săftoiu:

La cererea procurorului de caz, aceste interceptări erau puse la dispoziţia procurorului.

Domnul Dan Voiculescu:

Domnule director, vă mulţumesc foarte mult. Vă dorim o zi bună!”

Sunt profund scârbit de clasa politică românească. După hapul amar al CDR, hapul deşănţat al alianţei a pus capac. În afară de alegerile locale, dacă lucrurile au o evoluţie similară cu ceea ce ne agresează prezentul, m-am decis să nu mai votez.
A.P.

"Apel catre Parlamentul Romaniei si Parlamentul Uniunii Europene"

(scrisoare deschisa initiata de Sorin Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice)

Adresam aceasta scrisoare cu ocazia aniversarii a 17 ani de la Proclamatia de la Timisoara - adevarata carta a revolutiei anticomuniste din Romania.

Preluind concluziile Raportului elaborat de Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, in ziua de 18 decembrie 2006, presedintele tarii a condamnat oficial regimul comunist, declarindu-l nelegitim si criminal. Aceasta condamnare a fost facuta si in spiritul Rezolutiei nr. 1481 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006.

Romania a fost primul dintre fostele state comuniste in care crimele regimului comunist au fost condamnate in baza unui asemenea raport. Consideram ca, indiferent de criticile ce pot fi aduse Raportului, nici un roman de buna credinta nu poate contesta justetea unei asemenea condamnari. Cu toate acestea, impotriva evidentei acestor crime, la data de 18 decembrie 2006, s-a incercat tocmai in Parlamentul Romaniei impiedicarea condamnarii crimelor comunismului. Reamintim ca, in vreme ce in toate celelalte tari comuniste din Europa caderea comunismului s-a produs fara inregistrarea de victime, in Romania prabusirea dictaturii comuniste s-a soldat cu peste 1.100 de morti si peste 3.300 de raniti. Printre cei cercetati de Justitie ca responsabili ai acestui masacru se afla personalitati publice si politice, unele prezente chiar in Parlamentul Romaniei.

Tentativa de impiedicare a condamnarii oficiale a crimelor comunismului, incercata la 17 ani de la caderea oficiala a acestuia, confirma faptul ca flagelul comunist nu a fost invins decit partial in decembrie 1989.

Avind in vedere ca actuala criza politica din Romania a fost declansata imediat dupa condamnarea oficiala a crimelor comunismului, consideram ca aceasta criza reprezinta o incercare de a bloca urmarile firesti ale condamnarii oficiale.

Condamnarea crimelor regimului comunist va fi deplina doar atunci cind recomandarile Raportului vor deveni o realitate de care Romania are atit de multa nevoie. Parlamentul are datoria morala de a face posibila aceasta realitate.

În acest sens, solicitam Parlamentului Romaniei urmatoarele:

1. Adoptarea, cit mai curind posibil, a tuturor legilor care se impun conform concluziilor Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania - raport declarat document al statului roman. Publicarea urgenta de catre Parlamentului Romaniei a unui calendar cu datele-limita la care vor fi adoptate respectivele legi. Stabilirea prioritatilor in adoptarea acestor legi de comun acord cu reprezentantii societatii civile si ai opiniei publice.

2. “Avind in vedere criminalitatea si nelegitimitatea regimului comunist, se impune adoptarea urgenta a legii lustratiei” (citat din Raport, pag. 636). Mentionam ca aceasta lege reprezinta, in esenta, punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Legea lustratiei a fost initiata in Parlament inca din 1994, respectiv din 1997, de catre deputatii PNTCD Constantin Ticu Dumitrescu si George Serban. Datorita initiativei PNL, legea lustratiei a fost adoptata anul trecut de Senat, fiind insa total blocata, de aproape un an, in Camera Deputatilor.

3. Conform concluziilor Raportului (pag.633), solicitam sprijinul moral al Parlamentului pentru finalizarea cercetarilor Justitiei referitoare la masacrul din decembrie 1989 si la fratricidul din iunie 1990. Cercetarile au fost incepute acum 17 ani tocmai de diferite comisii ale Parlamentului, concluziile acestora fiind neclare. Cercetarile prin Justitie au fost incepute abia in 1999, fiind suspendate in timpul guvernarii Iliescu-PSD (2000-2004), blocindu-se astfel pentru inca patru ani aflarea adevarului. Cercetarileau fost reluate in decembrie 2004. Invocam, de asemenea, concluziile Raportului elaborat de Comisia prezidentiala (pag. 633) care se refera la “necesitatea de a analiza in mod riguros, stiintific, evenimentele din decembrie 1989 si postdecembriste, direct legate de regimul comunist, inclusiv prin finalizarea in regim de urgenta a cercetarilor incepute prin justitie”. În noiembrie 2006, d-l general-magistrat Dan Voinea a precizat ca se apropie de finalizarea dosarului “Iunie 1990” intr-un viitor extrem de apropiat. Domnia sa a precizat ca in acest dosar sunt invinuite si vor fi trimise in judecata 34 de personalitati politice si publice, pentru infractiuni foarte grave, pasibile de pedepse cuprinse intre 15 ani si inchisoare pe viata. Potrivit celor afirmate de dl Voinea, in cazul dosarului “Decembrie 1989” numarul invinuitilor va fi semnificativ mai mare. Consideram ca parlamentarii cercetati de Justitie in calitate de invinuiti ar trebui sa se autosuspende din Parlament pina la probarea nevinovatiei lor.

4. Conform concluziilor Raportului (pag.633), solicitam sprijinul moral al Parlamentului pentru inceperea cercetarii prin Justitie a urmatoarelor evenimente: reprimarea revoltelor muncitoresti din Valea Jiului (1977) si din Brasov (1987); evenimentele de la Tirgu-Mures din martie 1990 (mentionam ca cercetarile au fost incepute in 1990 de o comisie parlamentara). Este necesara de asemenea redeschiderea dosarelor „mineriadelor” din 1991 si 1999. Conform concluziilor raportului, “acestea au fost diversiuni si manifestari tipic comuniste”. Subliniem faptul ca cercetarea prin Justitie a evenimentelor mentionate in acest apel a fost ceruta de cele mai prestigioase organizatii civice non-guvernamentale in cadrul Apelului pentru Romania din 14 iunie 2005, apel adresat principalelor autoritati ale statului, inclusiv Parlamentului.

5. Solicitam partidelor parlamentare care pina in prezent au respins condamnarea oficiala din 18 decembrie 2006, sa-si reconsidere pozitia si sa sprijine prin demersuri lipsite de orice echivoc condamnarea crimelor dictaturii comuniste. Conform concluziilor Raportului trebuie interzise “tentativele de apologie a regimului comunist. (…) A nega crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a le nega pe cele ale fascismului” (citat din Raport, pag. 636). Consideram revoltatoare atitudinea unor parlamentari care apara, implicit sau explicit, regimul comunist care s-a facut vinovat de crime imprescriptibile impotriva umanitatii.

Avind in vedere ca Uniunea Europeana are nevoie de o Romanie vindecata de urmarile crimelor dictaturii comuniste, solicitam sprijinul moral al Parlamentului Uniunii Europene pentru solutionarea cererilor noastre."

Într-o nota a apelului se precizeaza ca a fost predat la Registratura Senatului, cu nr. inregistrare 499/15.03.2007, in atentia D-lui Nicoale Vacaroiu – presedintele Senatului, precum si la Registratura Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei, cu nr. inregistrare 1240/15.03.2007, in atentia D-lui Bogdan Olteanu - presedintele Camerei Deputatilor. Conform legii, destinatarii trebuie sa raspunda in cel mult 30 de zile, sustine nota. De asemenea, scrisoarea a fost trimisa prin posta D-lui Hans-Gert Poettering, presedintele Parlamentului European.

Cele opt ONG-uri semnatare sunt Alianta Civica, presedinte - Christian Mititelu; Societatea Timisoara, presedinte - Florian Mihalcea; Asociatia 21 decembrie 1989, presedinte - Teodor Maries; Blocul National al Revolutionarilor - decembrie 1989 (131 de organizatii de revolutionari), presedinte - George Costin; Federatia sindicala "Solidaritatea - Virgil Sahleanu" a metalurgistilor din Romania, presedinte - Gheorghe Tiber (peste 10.000 membri); Confederatia Nationala Sindicala "Cartel Alfa" (peste un milion de membri), presedinte - Bogdan Iuliu Hossu; Liga Pro-Europa, co-presedinte - Smaranda Enache; Solidaritatea Universitara, presedinte - prof.univ.dr.Octavian Duliu si alte personalitati ale societatii romanesti, printre care Doina Cornea, Alexandru Zub, Ana Blandiana, Mircea Cartarescu, Horia Roman Patapievici, Ion Caramitru, Vladimir Tismaneanu, Stere Gulea, Lucia Hossu Longin, Romulus Rusan, Serban Radulescu Zoner, Liviu Antonesei, Dorin Tudoran, Tom Gallagher, Mircea Mihaies, Marilena Rotaru, Cezar Ivanescu, Radu Paraschivescu.

Proiectul noului Cod Penal pus în discuţie publică de Monica Macovei, ministrul Justiţiei

CODUL PENAL AL ROMÂNIEI


PARTEA GENERALĂ


TITLUL I LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE

CAPITOLUL 1 PRINCIPII GENERALE

Art. 1 Legalitatea incriminării
(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.
(2) Nici o persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârşită.

Art. 2 Legalitatea sancţiunilor de drept penal
(1) Legea penală prevede pedepsele care se pot aplica şi măsurile educative care se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă care se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.

CAPITOLUL 2 APLICAREA LEGII PENALE

Secţiunea 1 Aplicarea legii penale în timp

Art. 3 Activitatea legii penale
Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

Art. 4 Aplicarea legii penale de dezincriminare
Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Art. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei
(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una

Dăm securişti Europei

Securilă Mircea Coşea s-a gândit să dea “un plus de valoare” grupului Identitate, Tradiţie, Suveranitate din Parlamentul European, oprindu-şi troşcoleta politică la extremiştii europeni, ăia de le place să ne numească ţigani. Vezi bine, Coşea s-a simţit marginalizat în PNL. Ar fi vrut securistul să fie pupat pe frunte, după ce a minţit că nu a colaborat cu Securitatea…! O căzătură care a comis un fals în declaraţii, curvă cu ifose de virgină…
După înhăitarea lui C.V.Tudor cu indivizii de care am pomenit, fapt ce a făcut posibilă naşterea în P.E. a grupului Identitate, Tradiţie, Suveranitate, Coşea parcă vine să demonstreze că suntem o binecuvântare politică pentru Europa. Pe invers.
Alexandru Petria

La TVR1, despre legalizarea prostituţiei

Aseară, la “Între bine şi rău”, emisiune moderată de caţavencul Liviu Mihaiu pe TVR1, s-a dezbătut problema legalizării prostituţiei. Miniştrii Blaga, Macovei şi doctorul politician Sorin Oprescu au fost pro. Contra s-a situat cu stridenţă George Pruteanu, rizibil de patetic, obtuz. De nu ipocrit. El a repetat cu insistenţă că, în cazul legalizării prostituţiei, statul s-ar transforma în patronul bordelurilor. Pe drumul acestei gândiri, statul este patronul firmelor care operează în România, ceea ce este o prostie inacceptabilă din partea unuia care are pretenţii de intelectual.
Impozitarea afacerii, după unele estimări, ar canaliza vreo 500 de milioane de euro la buget.
Alexandru PETRIA

Primăvară e în toate

Domnul şi mitocanul

Premierul Tăriceanu l-a călcat pe picioare pe Băsescu amânând data alegerilor europene printr-o hotărâre de guvern. Semn că nu mai acceptă să încaseze cu stoicism lovituri.
Dacă proceda astfel din capul locului, procentul din sondaje al PNL avea şansa să urmeze traiectoria săgeţii din sigla partidului. Aşa…
Cu domnii tratezi domneşte, iar mitocanilor le retezi vârful nasului. Dacă nu te tentează lipirea de apelativul Moliceanu.
Alexandru PETRIA

Ceva este putred

Azi, “Ziua” a publicat iar un articol în care este acuzat de plagiat Gabriel Liiceanu. Dacă a “ciupit” din alţii, să-i fie ruşine. Pînă acum, polemica este la un nivel mocirlos, patetic pavlovian, îndeosebi la fanii directorului de la “Humanitas”. O aplecare meticuloasă asupra textelor infierate ar despărti apele. O aplecare cu sânge rece, chirurgicală.
A.P.

Să mai şi râdem...

Un banc cu Mahomed

Un musulman habotnic moare şi ajunge în rai. Este extrem de surescitat- o viaţă întreagă aşteptase să-l întâlnească pe Mahomed!... La poarta raiului dă peste un tip cu barbă. Plin de emoţie şi înfrigurare, omul nostru îl întreabă: "Mahomed?" "Nu, fiul meu, eu sunt Sf. Petru. Mahomed e mai sus" îi răspunse bărbosu', arătând către o scară care duce spre un nor superior. Habotnicul începe să urce cu greu scara. În fine, întâlneşte un alt individ cu barbă şi i se adresează plin de speranţă: "Mahomed?" "Nu, eu sunt Moise. Mahomed e mai sus." Habotnicul urcă sprinten mai departe, în ciuda urcuşului abrupt, plin de euforia revelării faptului că reprezentantul evreilor se află la un nivel inferior faţă de Profet... Ajunge la următorul nor şi-l întreabă respectuos (dar plin de subînţelesuri) pe bărbosul întâlnit în cale: "Mahomed?" "Nu, eu sunt Hristos. Mahomed e mai sus..." În ciuda efortului depus, faţa i se luminează- dându-şi seama că tocmai are dovada clară a superiorităţii islamului faţă de creştinism... Habotnicul se târăşte mai departe, cu ultimele puteri, şi ajunge la ultimul nor, adresându-i-se individului (tot cu barbă, dar mult mai impunător) din faţa sa: "Mahomed?" "Nu, fiule, eu sunt Dumnezeu! Dar tu arăţi cam extenuat, doreşti o cafea?". "Dacă se poate, vă mulţumesc din suflet." Trăgându-şi un pic sufletu', habotnicul continuă: "Sincer să fiu, trecând peste faptul că m-aşteptam să vă prezentaţi drept Allah, n-aş fi putut bănui vreodată că n-o să-l întâlnesc pe Mahomed aici...". Dumnezeu îl linişti imediat, spunându-i: "Dar Mahomed este aici, chiar la acelaşi nivel cu mine!...", după care se-ntoarse bătând scurt din palme: "Mahomed - două cafele!"