Manifest împotriva becalizării României

Manifest împotriva becalizării României - Partea I

„Manifestul împotriva becalizării României” are un Preambul şi 5 secţiuni care vor fi, succesiv, date publicităţii în zilele următoare pe site-ul www.tualegi.eu . Datorită programului extrem de aglomerat, partea a doua a manifestului va fi postată în cursul zilei de miercuri 28 februarie.

Preambul
I. Domnului Gigi Becali
II. Celor care simpatizează cu dl. Becali şi care i-ar acorda votul
III. Partidelor politice din România
IV. Celor care sunt îngrijoraţi de ascensiunea lui Gigi Becali
V. Partidului Popular European

Preambul.
Ţinând cont că transformările sociale prin care a trecut România în ultimii 17 ani au dus la schimbări majore de atitudine şi mentalitate,
Dar că valorile culturale, morale, economice, civice şi politice care au construit civilizaţia europeană modernă sunt încă precar şi superficial asumate în România, atât datorită influenţei dictaturii comuniste, ostilă acestora, cât şi datorită efectelor nefaste ale unei prelungite şi haotice tranziţii postcomuniste,
Că, în societatea românească, tind a se impune mai degrabă nonvalorile, vulgaritatea, neo-extremismul politic, corupţia, fundamentalismul religios şi autoritarismul, cu consecinţe nefaste asupra mentalităţilor şi reflexelor de comportament ale multora dintre cetăţenii acestei ţări
Şi că evoluţia spre o societate civilizată depinde de un efort amplu de afirmare şi promovare în educaţie şi în dezbaterile publice a valorilor societăţii deschise şi a valorilor culturale autentice,
Consider că trebuie luată atitudine publică faţă de aşa numita „becalizare a României”, fenomen cu efecte vizibil negative asupra societăţii româneşti şi cu risc major de compromitere gravă a procesului de democratizare a ţării.

Rândurile de mai jos reprezintă o astfel de luare de poziţie care nu are însă pretenţia de a epuiza tema, ci dorinţa de a iniţia şi contribui la o dezbatere, sper, amplă asupra genului de reacţie potrivită, într-o democraţie modernă, faţă de o ameninţare precum cea reprezentată de becalizare. Nu am prezentat o definiţie explicită a becalizării, dar ce anume înţeleg prin aceasta va reieşi, sper, suficient de clar din paginile care urmează.

I. Domnului Gigi Becali.

Se prea poate să vedeţi în mine un duşman sau să presupuneţi că sunt plătit de cineva care vă vrea răul. Vă veţi închipui poate că sunt într-o presupusă tabără a celor care „ar dori să distrugă România şi tradiţiile ei”. Sau mă veţi ignora. Dacă însă veţi reflecta şi veţi face efortul să priviţi lucrurile, măcar pentru câteva minute, şi din perspectiva pe care o prezint în acest text, poate că veţi avea ceva de câştigat. Intenţia mea este să vă critic, e adevărat, dar într-un fel care vă poate ajuta să evoluaţi şi care să îndepărteze România de pericolul pe care îl reprezentaţi.
Domnule Gigi Becali, acolo unde mulţi vă acuză, ba de incultură, ba de un nivel scăzut de inteligenţă, şi vă dispreţuiesc pentru asta, eu remarc dorinţa dumneavoastră de a vă instrui chiar şi la această vârstă. Faptul că aţi dorit să aflaţi câte ceva despre filosofie de la domnul Dan Pavel denotă o intenţie de a înţelege mai bine lumea în care trăim.
Felul în care vă manifestaţi public lasă impresia că aţi avut o copilărie şi o adolescenţă cu numeroase privaţiuni, în care condiţiile de trai au fost aspre, o perioadă în care aţi cunoscut violenţa şi duritatea vieţii, în care nu aţi avut acces la o educaţie temeinică. O copilărie şi o adolescenţă în care aţi deprins însă modalităţi de supravieţuire, căi de afirmare personală şi de depăşire a dificultăţilor şi pericolelor. Foarte mult din stilul dumneavoastră de acum se datorează acestor ani duri ai copilăriei şi adolescenţei. Pe acel puşti care aţi fost cândva aş vrea să îl îmbrăţişez şi să să îi spun că lumea nu este doar a celor puternici şi violenţi, a celor lipsiţi de scrupule, a celor şmecheri, a celor care imediat ridică ameninţător glasul, a celor care dau cu pumnul, ci şi a celor sensibili, a celor care citesc şi se instruiesc, a celor puternici dar neviolenţi, a celor înţelepţi, a celor civilizaţi, a celor fragili, a celor care se gândesc de două ori înainte de a acţiona, a celor decenţi şi a celor care fac efortul să îi înţeleagă şi respecte pe cei diferiţi de ei. Poate că acel puşti încă supravieţuieşte undeva în dumneavoastră şi îmi îngădui să sper că va dori să îmi asculte mesajul.
V-am văzut la televizor vorbind frumos despre mama dumneavoastră. Cred că o iubiţi şi o respectaţi. Cred că v-a iubit, v-a dorit binele şi a încercat să vă fie un sprijin la greu. Şi îmi imaginez că în prezenţa domniei sale aţi avea o reţinere în a înjura sau a vă adresa în termeni vulgari unui interlocutor.
Domnule Gigi Becali, experienţele care v-au marcat şi v-au întărit într-un anume fel, au avut şi efecte extrem de negative asupra dumneavoastră. Nu vă acuz de rea credinţă, e posibil ca despre multe lucruri să nu vă daţi încă seama. Personalităţii dumneavoastră, acolo unde aţi căpătat hotărâre, i-aţi adăugat şi intoleranţă, succesul care v-a hrănit orgoliul v-a făcut să credeţi că mereu aveţi dreptate, ceea ce este, de fapt, o mare slăbiciune, acolo unde aţi reuşit aplicând o logică simplă, aţi pierdut din vedere complexitatea lucrurilor şi nuanţele, atunci când v-aţi prezentat drept un salvator al oamenilor v-aţi comportat, de fapt, ca un populist tipic.
În plus, mă îndoiesc că domnul Dan Pavel v-a spus esenţialul despre filosofie! Iar dacă doriţi să vă apropiaţi de adevăr, domnule Becali, atunci consultaţi-vă cu un filosof pe care să nu-l plătiţi. Acela vă va spune lucruri mult mai apropiate de adevăr decât ceea ce vă povesteşte domnul Dan Pavel. Filosofii pleacă pe drumul cunoaşterii mânaţi de dorinţa nobilă a iubirii de înţelepciune. Dar, domnule Becali, filosofii, o dată ce acumulează cunoaşterea şi puterea pe care ea o aduce, o pot folosi în diferite feluri. Ei sunt neîntrecuţi în a dezvălui adevărul şi a demasca minciuna, dar, la fel de bine, sunt neîntrecuţi şi în a preface adevărul în minciună şi minciuna în adevăr. Le stă în putere să aprindă în oameni dorinţa către libertate şi dorinţa de cunoaştere, dar la fel de bine, pentru bani şi privilegii sau din orbire şi vertij ideologic pot susţine cu teorii plauzibile orice idee sau sistem politic, chiar şi unul dictatorial sau unul care pune lanţuri oamenilor. Ca să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun: filosoful cumpărat vă poate convinge de existenţa lui Dumnezeu, dar şi de inexistenţa lui, în funcţie de preferinţa clientului… Filosoful cumpărat vă poate chiar păcăli, inclusiv făcându-vă să credeţi că sunteţi un filosof. Fie şi un „filosof practician”. Şi, domnule Becali, este uşor să păcăleşti pe cineva atunci când îi gâdili orgoliul, mai ales când acel orgoliu e deja hipertrofiat cum este al dumneavoastră.
A fi filosof cu adevărat nu înseamnă doar a crede că ai în sinea ta o serie de „mari adevăruri” pe care, printr-o discuţie cu cineva, le faci să iasă din tine. Maieutica lui Socrate nu reprezintă totul. Filosofia presupune şi o anumită capacitate de dialog, de reflecţie, de înţelegere a altor puncte de vedere, de toleranţă şi modestie chiar, pentru că filosofii sunt poate mai conştienţi decât oricine altcineva de cât de puţine lucruri ştim şi de cât de greu este să găsim un sens autentic în viaţă.
Iar cine, într-o discuţie, insultă şi este agresiv cu cineva cu care nu este de acord, pe lângă faptul că, făcând asta, nu se poate numi filosof, dovedeşte, în plus, câteva lucruri: că nu este în stare să formuleze un contraargument la acea opinie, că nu este în stare să se controleze, că nu îi respectă pe oameni în general şi pe acel om în special, cu alte cuvinte că este iraţional, imatur şi necivilizat.
Domnule Becali, sunteţi un pericol pentru România şi pentru că vă comportaţi ca un potenţial tiran care nu-şi poate pune în aplicare pornirile doar datorită contextului istoric. Pentru că nu vă puteţi stăpâni, pentru că daţi de înţeles că, dacă vi s-ar permite, i-aţi anihila fizic pe cei care vă enervează. O democraţie, dacă este vie, trebuie să dezvolte anticorpi eficienţi faţă de extremişti şi populişti precum, din păcate, sunteţi.
Domnule Becali, vă folosiţi de biserică pentru a vă promova imaginea. Vă autointitulaţi „creştin”, dumneavoastră care înjuraţi, care sunteţi violent şi agresiv cu oricine nu vă place. Aveţi o atitudine la antipozii smereniei, bunătăţii şi îngăduinţei pe care creştinismul ortodox le pretinde enoriaşilor săi. Vă închipuiţi că, dând sume de bani pentru biserici, veţi obţine mântuirea. Iar dacă nu mântuirea, măcar voturile drept-credincioşilor… Credeţi oare că dacă vă rugaţi, dacă faceţi semnul crucii şi dacă vă filmaţi în timpul slujbelor religioase veţi convinge pe cineva că sunteţi un om bun? Toate acestea nu valorează, domnule Becali, nici cât a mia parte dintr-o întoarcere de obraz, gest de care până acum v-aţi dovedit incapabil…
Doriţi să ajutaţi această ţară cu adevărat? Atunci renunţaţi la atitudinile şi limbajul violente, renunţaţi să folosiţi religia în lupta politică, faceţi donaţii şi gesturi de binefacere fără să chemaţi televiziunile, fiţi mai discret şi mai decent în toate. Spuneţi copiilor că trebuie să se cultive, să citească şi să se educe. Că, în viaţă, afacerile şi bogăţia materială nu repezintă singurul mod de realizare şi că lucrul cel mai important pe care îl poate face un om este să acumuleze bogăţii interioare, iar calea pentru aceasta trece prin cultură, prin cărţi, prin muzica de calitate, prin artă, prin ştiinţă, prin alfabetizarea IT. Că prosperitatea şi standardul decent de viaţă pot urma, ca o consecinţă firească, unei bune educaţii. Extindeţi investiţiile în sectoare care oferă locuri de muncă bine plătite, finanţaţi proiecte culturale autentice sau proiecte de cercetare ştiinţifică, sprijiniţi apariţia unor cărţi de ştiinţe politice sau filosofie, apăraţi drepturile omului, inclusiv ale celor pe care nu îi simpatizaţi. Renunţaţi la imprecaţiile homofobe şi citiţi-l pe Oscar Wilde cu al său „Portret al lui Dorian Gray”, spre exemplu. S-ar putea să vă placă mult această carte. Sau mergeţi să admiraţi Capela Sixtină, pictată de Michelangelo, un alt homosexual. S-ar putea să rămâneţi acolo extrem de plăcut impresionat. Sau măcar fiţi consecvent şi cereţi public arderea cărţilor scrise de persoanele care nu vă plac şi distrugerea Capelei Sixtine. Sau, de ce nu?, arestarea de urgenţă şi a lui Oscar Wilde şi a lui Michelangelo… - aici sunt ironic şi tendenţios, ştiu, domnule Becali. Vedeţi? E uşor să fim astfel. Mai greu e însă să ne menţinem pe drumul către bunătate şi înţelepciune care trece obligatoriu prin punctul în care îl înţelegem şi respectăm chiar şi pe acela ale cărui opinii, valori şi comportament în viaţa privată contravin celor mai profunde convingeri ale noastre.
Domnule Becali, faceţi un imens rău şi altfel. Îi amăgiţi pe oameni cu bani şi îi faceţi să spere la soluţii aproape miraculoase de salvare, când ar trebui să fie educaţi şi ajutaţi să caute singuri căi de reuşită în viaţă. A le promite şi a le da bani aşa, pur şi simplu, poate transforma oameni oneşti în persoane cu mentalitate de cerşetor. De fapt, vreţi să sugeraţi ideea că dacă veţi fi votat, veţi da bani, „din pură generozitate”, tuturor celor care vă vor susţine. Îi amăgiţi şi le sunteţi orice, dar nu un prieten, nu un frate, nu un sprijin adevărat. Este o naivitate să credem că prietenia şi iubirea pot fi cumpărate, dar să cumperi voturi e o infamie. Iar votul poate fi cumpărat, domnule Becali, întrucât deşi ar trebui să fie un gest de conştiinţă, el nu presupune în mod obligatoriu convingeri şi simţăminte intime. Fiecare vot cumpărat reprezintă o lovitură la adresa democraţiei. Aşa cum fiecare act de corupţie loveşte în economia de piaţă şi în dreptul la prosperitate al celor care muncesc cinstit.
Poate că v-ar plăcea să trăiţi într-o lume în care oamenii să fie atât de neajutoraţi şi de săraci încât să îi puteţi cumpăra pe toţi şi toţi să vă aclame şi să vă considere izbăvitorul lor. Ei bine, domnule Becali, mie nu! O astfel de lume mi s-ar părea un infern asemănător celui comunist din care abia am ieşit şi voi uza, ca simplu cetăţean, de toate armele democratice de luptă împotriva manipulării celor săraci în acest mod abject.
Este adevărat că în ultimii 17 ani clasa politică românească a dezamăgit profund. Că sunt întemeiate critici dintre cele mai dure la adresa politicienilor noştri. Dar, faţă de aceştia, domnule Becali, nu reprezentaţi răul cel mai mic, ci un rău infinit mai mare. Pentru că oricum v-am privi, nu faceţi parte, ca mentalitate, atitudini, opinii şi reacţii dintr-o familie democratică de politicieni. Tirania este forma de guvernare care vi s-ar potrivi ca o mănuşă. Cu dumneavoastră la timonă, desigur, şi cu cei căzuţi în dizgraţie probabil la galeră sau pe „şantierele patriotice”.
Domnule Becali, unii râd de dumneavoastră. Zâmbetul, hazul, ironia sunt primii anticorpi pe care societatea românească i-a dezvoltat împotriva becalizării. E un început bun, dar el nu este suficient. Sunt forme ale răului care trebuie tratate şi cu maximă seriozitate. Nu e suficient să se râdă de Hitler, de Stalin sau de Ceauşescu. Pentru că râsul, domnule Becali, îngheaţă atunci când se îngroaşă gluma.
Pentru aceste motive şi pentru multe altele care vor fi dezvăluite în secţiunile următoare ale acestui text, fac un apel la dumneavoastră pentru a înceta jocul antidemocratic şi periculos pe care, cu inconştienţă, îl faceţi în spaţiul public românesc, mult prea permisiv la acest moment şi încă imatur şi dispus să caşte ochii la orice ciudăţenie.
Domnule Gigi Becali, sunteţi prima persoană pe care o invit alături de mine pentru a milita împotriva acestui fenomen de becalizare care are deja grave consecinţe asupra României. Sunt convins că, dacă vă veţi ralia acestui demers, veţi vedea că nu vom fi chiar puţini, iar compania va fi una aleasă…

Remus Cernea
Candidat independent pentru Parlamentul European
Membru în grupul de iniţiativă pentru înfiinţarea Partidului Reformist
www.tualegi.eu
tualegi.eu@gmail.com

Bucureşti