Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a finalizat raportul privind sondajele arheologice efectuate în judeţul Bistriţa-Năsăud
În zilele de 24 şi 25 aprilie 2007 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România în colaborare cu Parchetul Militar, a întreprins în judeţul Bistriţa-Năsăud, în două locaţii diferite, o acţiune de deshumare a rămăşiţelor pământeşti ce au aparţinut unui număr de şase persoane, toate de parte bărbătească, decedate prin împuşcare la data de 9 martie 1950. Crimele au fost săvârşite de către o trupă de soldaţi aparţinând Securităţii Statului din acea vreme, deplasată la comandă în zonă cu scopul capturării şi pedepsirii unor persoane care au refuzat să se prezinte la încorporare, fapt ce a fost considerat opoziţie la regimul comunist aflat la putere.
Prima intervenţie s-a desfăşurat în ziua de marţi, 24 aprilie, pe teritoriul satului Hălmăsău, aparţinând comunei Spermezeu, localitate aflată la o distanţă de 7 km spre nord-vest de centrul comunal. Aici s-a efectuat deshumarea rămăşiţelor umane a patru persoane, ale căror nume sunt cunoscute din informaţiile rezultate în urma cercetărilor efectuate de Parchetul Militar şi IICCR. Aceste persoane au fost: Pop Ioan, Cristurean Vasile, Căienar Simion şi Căienar Valer, ultimii doi fiind, după gradul de rudenie, verişori; cei patru aveau vârsta cuprinsă între 16 şi 20 de ani. Potrivit mărturiilor existente, aceştia au fost omorâţi prin împuşcare în ziua de 9 martie 1950, în jurul orelor 4 sau 5 dimineaţa. Locul execuţiei a fost într-o margine a satului Hălmăsău, în partea sud-vestică a acestuia, pe malul drept al unui pârâu numit de localnici Valea Rea, la baza pantei unui deal. Locul execuţiei a devenit pentru cele patru victime şi primul lor loc de înmormântare, aceştia fiind îngropaţi fără sicriu, doi câte doi, în două gropi alăturate şi puţin adânci. Înhumarea cadavrelor a avut loc în aceeaşi zi, la puţin timp după producerea omorurilor, de această activitate ocupându-se rudele apropiate victimelor, mai exact părinţii, care au fost aduşi în mod forţat să sape gropile. Ca urmare a faptului că fuseseră îngropaţi în grabă şi la o adâncime relativ mică, în apropierea unui pârâu, şi exista riscul ca mormintele să fie distruse de apă, în anul 1992 s-a luat decizia mutării mormintelor.
În cursul lunii mai a anului 1992, rudele celor morţi au intervenit pentru deshumarea şi mutarea osemintelor pe un alt amplasament mai protejat. Noul loc ales pentru reînhumarea celor patru se află situat la o distanţă de circa 80 de metri spre răsărit faţă de primul, pe marginea dinspre nord a platoului dealului sub care s-a aflat locul iniţial de înmormântare.
Din informaţiile obţinute la faţa locului de la rudele decedaţilor precum şi de la unele persoane care au participat efectiv la săparea gropii şi mutarea osemintelor în 1992, s-a reţinut că pentru reînhumare au fost confecţionate două sicrie identice, în fiecare fiind depuse rămăşiţele pământeşti a doi defuncţi, respectându-se astfel şi aşezarea lor în primele gropi făcută în 1950. Pentru cele două sicrie nu s-au mai făcut gropi separate, ambele fiind depuse într-o singură groapă mai mare. De asemenea, se cunoştea şi cui aparţineau osemintele aflate în fiecare dintre sicrie.
Mormântul mai nou era marcat la suprafaţa solului printr-o ridicătură de pământ de formă dreptunghiulară, care marca cu aproximaţie conturul gropii comune, iar în partea dinspre sud-vest se aflau postate, una lângă alta, două cruci confecţionate din metal.
Operaţiunea propriu-zisă de deshumare a fost făcută cu metode specifice arheologiei funerare, cu toate că se cunoşteau deja multe lucruri despre situaţia mormântului comun. Pentru început a fost necesară îndepărtarea completă a movilei de pământ, formată artificial deasupra gropii, pentru a se putea observa dimensiunile şi limitele acesteia.
Secţiunea arheologică care a fost trasată şi apoi executată a avut o formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 3 x 2,30 metri, laturile sale mai lungi fiind dispuse, ca şi cele ale gropii mormântului, pe direcţia SV-NE. Pe toate cele patru părţi laturile secţiunii de cercetare le-au depăşit pe cele ale gropii de înmormântare, aceasta din urmă fiind practic încadrată şi înglobată în unitatea de săpătură; acest lucru a fost necesar pentru ca în final să se poată obţine, pe toate părţile, între sicrie şi profilele de secţiune, un spaţiu suficient de manevră care să permită accesul la defuncţi şi să faciliteze cercetarea osemintelor. Secţiunea a fost săpată pe toată suprafaţa până la circa 10 cm sub nivelul marginilor laterale ale capacelor de sicrie, care, din fericire, nu erau încă distruse, fiind într-o stare de conservare acceptabilă care a permis şi îndepărtarea lor cu uşurinţă.
Ambele sicrie au fost aşezate în groapă în plan alăturat, unul lângă celălalt. Pentru că se ştia că în fiecare sicriu se aflau depuse osemintele a câte două persoane, cu identitate cunoscută, s-a procedat la o marcare şi numerotare dublă pentru fiecare coşciug în parte, fiecare cifră având corespondent cu unul din personajele deshumate. Astfel, în sicriul din stânga, numerotat cu indicativele M.1 şi M.2, se aflau reînhumate osemintele lui Căienar Simion şi ale lui Căienar Valer, iar în celălalt sicriu, numerotat cu indicativele M.3 şi M.4, se aflau osemintele lui Pop Ioan şi Cristurean Vasile.
După scoaterea capacelor de sicrie, pe fundul lăzilor, şi, ocupând întreaga suprafaţă, se aflau aşezate în mod răsfirat osemintele celor patru defuncţi, confirmându-se faptul că în fiecare coşciug se aflau introduse rămăşiţele pământeşti a două persoane. În cele două sicrie nu au fost sesizate urme de material textil care să provină de la îmbrăcămintea defuncţiilor. În schimb, în sicriul care adăpostea osemintele lui M.3 şi M.4 se afla încălţămintea ce a aparţinut acestora: o pereche de opinci din cauciuc şi resturile unei perechi de bocanci din piele. După mărturiile rudelor s-a consemnat faptul că opincile au aparţinut lui Cristurean Vasile şi bocancii lui Pop Ioan. Între osemintele lui M.3 şi M.4 s-au mai găsit alte două obiecte, o oglindă mică de buzunar cu dimensiunile de 7,5 x 5 cm, oglindată pe ambele feţe, şi o mică armă albă confecţionată din metal (un box de mână prevăzut cu patru orificii pentru degete şi cu şase ţepi pentru lovire).
După încheierea operaţiunilor de cercetare arheologică care au condus la deshumarea celor patru defuncţi reânhumaţi, a urmat cercetarea de specialitate a osemintelor făcută de specialişti în criminalistică şi de Serviciul de Medicină Legală al judeţului Bistriţa-Năsăud. În ceea ce priveşte stabilirea cauzelor morţii celor patru, concluzia unanimă a fost că aceştia au fost omorâţi prin împuşcare; urmele orificiilor de gloanţe aflate mai ales în craniile defuncţilor au reprezentat dovada de netăgăduit că aceştia şi-au găsit sfârşitul, din nefericire, într-un astfel de mod.
În 25 aprilie echipa s-a îndreptat spre un alt obiectiv care trebuia supus cercetărilor, aflat într-o altă locaţie. Aici era un alt mormânt comun, în care se aflau înhumate două persoane. Din informaţiile care ne-au fost puse la dispoziţie am aflat că pe acea culme de deal au fost executate două persoane: Petruţ Constantin şi Burzo Gavril. Primul era din localitatea Negrileşti şi fusese încorporat la Alba Iulia. Venit acasă în permisie nu s-a mai întors la unitate şi a fost considerat dezertor. Burzo Gavril în vârstă de 67 era din Hălmăsău şi îl adăpostise pe fugar.
Cei doi au fost arestaţi şi ridicaţi de la casa lui Burzo Gavrilă din Hălmăsău în dimineaţa aceleiaşi zile de 9 martie 1950, odată cu ceilalţi patru tineri care au fost executaţi în sat. Cei doi au fost însă duşi din sat până în vârful dealului Şasa-Poieni, unde au fost executaţi prin împuşcare, înainte de orele amiezii după ce, în prealabil au fost puşi să-şi sape singuri groapa.
Locul unde cei doi au fost împuşcaţi se află pe culmea Dealului Şasa-Poieni, la o distanţă de circa 6 km de satul Hălmăsău. Pe această culme se află postată şi o bornă de hotar care delimitează teritoriul satului Breaza (comuna Negrileşti), aflat în partea de nord, de teritoriul satului Ciceu-Poieni (comuna Căianu Mic), aflat mai la sud. Deplasarea până la obiectiv s-a făcut pe jos, plecându-se dimineaţa din satul Hălmăsău, drumul durând circa o oră şi jumătate.
Mormântul celor doi era marcat prin patru stâlpi de lemn dispuşi la colţuri şi printr-o cruce de metal, care se afla postată într-o fundaţie din beton. Marcarea locului şi punerea crucii a fost făcută cu mai mulţi ani în urmă de către rudele lui Burzo Gavrilă, care au şi verificat dacă cei doi se află cu adevărat îngropaţi acolo; aceştia au săpat atunci o mică groapă şi la o oarecare adâncime au dat peste un suman, care a fost imediat recunoscut. Deşi nu s-a ajuns până la oseminte, acest articol vestimentar, care a rămas pe mai departe în pământ, a constituit dovada că cei doi se aflau înhumaţi în acel loc.
Din elementele observate la suprafaţa solului se putea deduce că groapa mormântului era dispusă pe direcţia vest-est, crucea fiind postată în partea dinspre apus. Neştiind însă cu precizie dimensiunile, orientarea şi forma reală a gropii de înhumare, pentru secţiunea arheologică de cercetare s-au stabilit limite mai largi care să depăşească presupusul amplasament al mormântului. Secţiunea executată a avut o formă dreptunghiulară cu dimensiunile iniţiale de 3,30 x 2,80 metri.
În urma săpăturii arheologice s-a stabilit că groapa de înmormântare avea o lungime de 1,80 metri şi o lăţime medie de 0,70 metri; forma era dreptunghiulară, colţurile rotunjite şi laturile uşor neregulate.
La adâncimea de -0,55 metri, pe mijlocul gropii de înmormântare, s-au descoperit fragmente consistente, încă neputrezite, dintr-un suman din lână de culoare maronie. Aceasta era haina pe care au depistat-o cei care au săpat înainte pentru a verifica dacă mormântul se află în acest loc. La adâncimea de -0,90 metri au fost descoperite osemintele celor doi defuncţi. Din observaţiile care s-au făcut imediat după dificila operaţiune de dezvelire a scheletelor, a rezultat că după execuţie cadavrele celor doi au fost aruncate de sus în groapă, nefiind sesizată vreo urmă de aranjare a acestora. Îngroparea lor s-a făcut direct în pământ, probabil numai cu hainele cu care aceştia au fost îmbrăcaţi atunci. Din vestimentaţie nu s-a mai păstrat nimic, totul fiind putrezit, excepţie făcând un fragment de la o curea de pantaloni, din piele, cu cataramă metalică, şi alte două bucăţi mici de piele care au constituit probabil terminaţiile de la mânecile unei cămăşi; nu au fost descoperite urme sau resturi care să provină de la încălţămintea defuncţilor. Resturile de la sumanul descoperit cu 0,35 metri deasupra scheletelor, denotă faptul că acest obiect de vestimentaţie a fost aruncat în groapă după ce cadavrele au fost acoperite cu o anumită cantitate de pământ.
Scheletele au fost numerotate cu M.1 şi M.2. Ambele aveau craniile în poziţie alăturată, dispuse în capătul dinspre est a gropii, iar picioarele erau spre vest. Primul care a fost aruncat în groapă a fost M.2, care se afla oarecum în poziţia culcat pe spate, scheletul ocupând jumătatea dinspre sud a gropii. Scheletul lui M.1 se afla în jumătatea nordică a gropii, suprapunându-se parţial peste partea dreaptă a scheletului lui M.2. M.1 se afla poziţionat pe partea stângă a trupului, piciorul stâng fiindu-i întins iar dreptul, îndoit din şold şi genunchi, era adus peste celălalt înspre M.2.
După ce investigaţia arheologică a fost finalizată, aşa cum s-a procedat şi la cazul din ziua anterioară, a urmat o cercetare amănunţită a osemintelor făcută de aceeaşi specialişti în criminalistică şi medicină legală. Coroborându-se informaţiile din teren cu cele din mărturiile rudelor şi nu numai, s-a stabilit că primul schelet (M.1) aparţine lui Burzo Gavrilă, personajul mai în vârstă, iar celălalt schelet (M.2) este al lui Petruţ Constantin. Referitor la cauzele morţii celor doi, s-a stabilit că a fost vorba de omor prin împuşcare, urmele orificiilor de gloanţe fiind evidente mai ales la nivelul craniilor.
După ce toate activităţile de cercetare au fost încheiate, osemintele celor două victime au fost luate de către Burzo Teodor, strănepotul lui Burzo Gavrilă, care le-a dus în satul Hălmăsău unde au fost reînhumate.
Acţiunea a fost determinată de dorinţa de a se putea afla adevărul despre sfârşitul tragic al celor 6 persoane, î n conformitate cu misiunea IICCR de a aducere la cunoştinţa opiniei publice a crimelor, abuzurilor săvârşite în numele „luptei de clasă” în timpul regimului comunist.
La cercetări au participat o echipă de procurori, poliţişti şi criminalişti din cadrul Parchetului Militar Bucureşti, medici legişti din Bistriţa, şi o echipă de experţi de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (Alexandru Matei, Andrei Lascu, Mihai Bumbeş, Cosmin Budeancă) precum şi Marius Oprea, preşedintele IICCR. Săpăturile au fost realizate de localnici şi au fost supervizate de arheologii Gheorghe Petrov şi Horaţiu Groza.
Gheorghe PETROV, Cosmin BUDEANCĂ
(document publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
joi, 16 august 2007
Obsedat de morţi
În ultimile două numere a gazetei am publicat un articol intitulat “Plagiator al prietenului care s-a sinucis?” Este vorba de Nicolae Avram din Beclean, pe care îl bănuiesc că l-a plagiat pe prietenul său, poetul Aurel Onişor, publicându-i poemele în manuscris pe care i le-a lăsat înainte de-a se sinucide, în două cărţi- “Cântece de sinucigaş” şi “Elegii pentru diavol”.
După primul număr, nici după al doilea nu am primit vreun un drept la replică pe acest subiect.
Tot în acest articol mai spuneam că în ziarul lui Avram, “Jurnalul de Someş”, frecvent, pe nişte texte a apărut semnătura poetei chiliene, care a murit, Gabriela Mistral. Alteori Gabriel Mistral. E ca şi cum, într-o ţară oarecare, s-ar tipări articole într-o gazetă semnate Mihai Eminescu. Este o bătaie de joc. Public alăturat despre Gabriela Mistral; cei ce nu ştiu, să-şi formeze o părere. Totodată, anunţ că voi înştiinţa ambasada Republicii Chile de la Bucureşti despre această faptă josnică.
Oare chiar atâta îl obsedează morţii pe Avram?
Aurelia VLASIN
Folosindu-l abuziv,
De numele cui îşi bate joc “Jurnalul de Someş”
Gabriela Mistral
După Wikipedia, enciclopedia liberă: Gabriela Mistral (n.7 aprilie 1889, Vicuña, - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.
Motivaţia Juriului Nobel
"pentru poezia ei, care, inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane".
Viaţa în afara literaturii
Lucila se naşte într-o familie foarte săracă în orăşelul Vicuña, petrecându-şi copilăria la ţară (tatăl ei şi-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) şi absolvind tot aici şcoala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcţionează ca învăţătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite şcoli elementare şi licee din Chile.
În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învăţământului din Mexic. În acelaşi an călătoreşte în SUA. După 1926 ocupă diferite funcţii care o ţin departe de patrie: reprezentantă a ţării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Naţiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).
Bolnavă de cancer si celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957. În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.
Viaţa literară
Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câştigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalităţile literaturii sud-americane, printre care şi Ruben Dario. Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frederic Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, îşi intitulează prmul volum de versuri Sonetele morţii.
Principalele opere
* "Sonetele morţii" ("Sonetos de la muerte", 1914)
* "Dezolare" ("Desolacion", 1922)
* "Duioşie" ("Ternura", 1924)
* "Limba lui Marti" ("La langua de Marti", 1934)
* "Mesaj către Pablo Neruda" ("Recado sobre Pablo Neruda", 1936)
* "Aşchie" ("Tala", 1938)
* "Cramă" ("Lagar", 1954)
P.S, tot Aurelia Vlasin: Am primit recent încă un text de-a lui Aurel Onişor, scris dintr-o suflare chiar înaintea siniciderii. Sigur, nefinisat… Fac iar un apel către cei ce mai deţin eventual poeme de-ale lui Onişor să ne contacteze. Vrem să le publicăm.
1.
Viaţă moarte viaţă…
gând alb plîngînd în spini
nimic ascuns
BUNĂTATE, dar DREPTATE
vine EL
Moartea horcăie
viaţa ţîşneşte spre galaxii
morţii sînt neîmpăcaţi şi mulţi
EL vine
2.
precum soarele chinuie mulţimile
cad în genunchi şi VĂD
războiul surîde pe pace de metal
pîinea şi cuţitul se caută
moartea vine ca o mireasă ruşinoasă
şi pe patul altora ne privim
hai vino
fură-mă blînd
într-o biserică
dar fură-mă, eu am vrut să fiu cinstit
te vreau mireasa mea răpindu-mă
sufletul în mîinile Lui Isus îmi dau sincer
nunta ar putea fi oricînd
tu eşti deja mireasă
ruşinoasă
răpeşte-mă cînd nu doare
Isuse
pe patul altora ne privim
hotărăşte TU
LUMINA VIEŢII
În Numele Tău vreau nunta
răpeşte-mă cînd nu doare
şi frica TE SLĂVEŞTE!
AMIN!
Aurel ONIŞOR
După primul număr, nici după al doilea nu am primit vreun un drept la replică pe acest subiect.
Tot în acest articol mai spuneam că în ziarul lui Avram, “Jurnalul de Someş”, frecvent, pe nişte texte a apărut semnătura poetei chiliene, care a murit, Gabriela Mistral. Alteori Gabriel Mistral. E ca şi cum, într-o ţară oarecare, s-ar tipări articole într-o gazetă semnate Mihai Eminescu. Este o bătaie de joc. Public alăturat despre Gabriela Mistral; cei ce nu ştiu, să-şi formeze o părere. Totodată, anunţ că voi înştiinţa ambasada Republicii Chile de la Bucureşti despre această faptă josnică.
Oare chiar atâta îl obsedează morţii pe Avram?
Aurelia VLASIN
Folosindu-l abuziv,
De numele cui îşi bate joc “Jurnalul de Someş”
Gabriela Mistral
După Wikipedia, enciclopedia liberă: Gabriela Mistral (n.7 aprilie 1889, Vicuña, - d. 10 ianuarie 1957, New York) este pseudonimul Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945.
Motivaţia Juriului Nobel
"pentru poezia ei, care, inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane".
Viaţa în afara literaturii
Lucila se naşte într-o familie foarte săracă în orăşelul Vicuña, petrecându-şi copilăria la ţară (tatăl ei şi-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) şi absolvind tot aici şcoala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcţionează ca învăţătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite şcoli elementare şi licee din Chile.
În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învăţământului din Mexic. În acelaşi an călătoreşte în SUA. După 1926 ocupă diferite funcţii care o ţin departe de patrie: reprezentantă a ţării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Naţiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).
Bolnavă de cancer si celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957. În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.
Viaţa literară
Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câştigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalităţile literaturii sud-americane, printre care şi Ruben Dario. Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frederic Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, îşi intitulează prmul volum de versuri Sonetele morţii.
Principalele opere
* "Sonetele morţii" ("Sonetos de la muerte", 1914)
* "Dezolare" ("Desolacion", 1922)
* "Duioşie" ("Ternura", 1924)
* "Limba lui Marti" ("La langua de Marti", 1934)
* "Mesaj către Pablo Neruda" ("Recado sobre Pablo Neruda", 1936)
* "Aşchie" ("Tala", 1938)
* "Cramă" ("Lagar", 1954)
P.S, tot Aurelia Vlasin: Am primit recent încă un text de-a lui Aurel Onişor, scris dintr-o suflare chiar înaintea siniciderii. Sigur, nefinisat… Fac iar un apel către cei ce mai deţin eventual poeme de-ale lui Onişor să ne contacteze. Vrem să le publicăm.
1.
Viaţă moarte viaţă…
gând alb plîngînd în spini
nimic ascuns
BUNĂTATE, dar DREPTATE
vine EL
Moartea horcăie
viaţa ţîşneşte spre galaxii
morţii sînt neîmpăcaţi şi mulţi
EL vine
2.
precum soarele chinuie mulţimile
cad în genunchi şi VĂD
războiul surîde pe pace de metal
pîinea şi cuţitul se caută
moartea vine ca o mireasă ruşinoasă
şi pe patul altora ne privim
hai vino
fură-mă blînd
într-o biserică
dar fură-mă, eu am vrut să fiu cinstit
te vreau mireasa mea răpindu-mă
sufletul în mîinile Lui Isus îmi dau sincer
nunta ar putea fi oricînd
tu eşti deja mireasă
ruşinoasă
răpeşte-mă cînd nu doare
Isuse
pe patul altora ne privim
hotărăşte TU
LUMINA VIEŢII
În Numele Tău vreau nunta
răpeşte-mă cînd nu doare
şi frica TE SLĂVEŞTE!
AMIN!
Aurel ONIŞOR
Cassa Loco despre primarul Bistriţei, Vasile Moldovan: “Este un personaj cu un mare procent de nesimţire”
Deşi nu este o formaţie care vrea să se evidenţieze prin scandaluri, Cassa Loco iese în faţă cu o serie de acuze la adresa primarului din oraşul natal, Bistriţa. Mărul discordiei: din 2001, când au cântat gratis la Zilele Bistriţei, nu au mai fost invitaţi. Se pare că trupa bistriţeană a fost totuşi prezentă de Zilele oraşului, în cutiile poştale ale bistriţenilor, prin pliante distribuite de o firmă a cărei imagine este. În schimb, artiştii bistriţeni se vor ocupa de aducerea formaţiilor la Zilele Sângeorz Băi, au fost la Beclean, vor fi la Telciu sau Feldru, însă nu şi la Bistriţa. Nu au nimic cu Desperado sau Hara, care au fost de 4 ori la Zilele Bistriţei, însă Leo nu înţelege cum de e mai din Bistriţa o formaţie cu un singur artist de aici, şi acela spunând în emisiunea lui Teo că este clujean. Dacă Flaviu Buzilă nu declară de unde e “noi trei ţărani din Bistriţa, spunem peste tot prin ţară de unde suntem”. Nu au ajuns nici în acest an la sărbătoarea oraşului, “deoarece acest om (primarul) este rău intenţionat”, vizavi de ei. “Se dau miliarde bune de la bugetul local pentru Gloria Bistriţa, deşi prin ţară suntem consideraţi ca blatişti. Suntem curioşi câţi din cei 500 mii de euro primiţi pentru Zaharia s-au întors în visteria Primăriei. Nouă nu ni s-a decontat niciodată măcar un bon de benzină”, declară Muha. Despre primar mai departe se spune că “este un personaj cu un mare procent de nesimţire”, care conduce “un chioşc care ar trebui închis”, în Bistriţa fiind mai mult gunoi ca în Bucureşti.
La fel de ignorată de edili pare a fi şi Gina Pop, care a reprezentat ţara la Cerbul de Aur. "Nu avem nimic cu Prefix 990, o trupă care stă pe scara Casei de Cultură, unde i se oferă toate condiţiile, însă artist înseamnă să evoluezi”, conchid Leonar Muha, Cosmin Tudoran şi Bogdan Mureşan.
Cassa Loco a lansat într-o cafenea din Bistriţa, în premieră naţională, noul videoclip al trupei “Nu eşti un pic cam prost”, care amendează prostul gust, fiind o dedicaţie muzicală care s-ar preta şi primarului Bistriţei.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
La fel de ignorată de edili pare a fi şi Gina Pop, care a reprezentat ţara la Cerbul de Aur. "Nu avem nimic cu Prefix 990, o trupă care stă pe scara Casei de Cultură, unde i se oferă toate condiţiile, însă artist înseamnă să evoluezi”, conchid Leonar Muha, Cosmin Tudoran şi Bogdan Mureşan.
Cassa Loco a lansat într-o cafenea din Bistriţa, în premieră naţională, noul videoclip al trupei “Nu eşti un pic cam prost”, care amendează prostul gust, fiind o dedicaţie muzicală care s-ar preta şi primarului Bistriţei.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
În subteran, la Ocna Dej. “Afară-s chinuri şi nevoi/ În mină-i Dumnezeu cu noi”
Tot mai bine este să calce omul cu picioarele pe pământ, mi-am zis după ce am coborât dintr-un avion, şi tot aşa mi-am spus şi după ce am ajuns la suprafaţă din salina Ocna Dej, pe care am vizitat-o de curând. Şi în aer şi sub pământ senzaţiile ciudate te răscolesc. Nu ştiu dacă aş mai face asta…
Cu câtva timp înainte de a coborî în subteran, m-am tot gândit îngrijorată la cum va fi, mai ales că erau aproape 40 de grade afară şi la adâncime sigur este o temperatură mai scăzută, să nu fac un şoc; apoi, văzusem la televizor cum coborau minerii cu liftul în hău, la sute de metri… Dar spre bucuria mea a fost cu totul altceva. Am intrat cu un microbus, însoţită de un ghid, care tot timpul îmi explica traseul, şi explica, şi explica, şi prin tunelul prin care circulă şi camioane, până realmente să mă dezmeticesc, am ajuns în faţa unei biserici săpate în sare.
"Este biserica cu hramul"Sfânta Varvara", protectoarea minerilor, biserică ortodoxă. Dar înainte de a vă descrie acest sfânt lăcaş, pentru cei ce nu ştiu, aş vrea să fac un scurt istoric al acestui loc de exploatare a sării numit Salina Ocna Dej. Exploatarea sării aici datează de pe vremea romanilor, acum putând fi remarcate vestigii sub forma unor escavaţii colmatate. Textele scrise în perioada 1239 până în 1465 ne amintesc de felul cum se exploata sarea, de mărimea exploatărilor, de diferite aşezări omeneşti care s-au întemeiat şi dezvoltat pe lângă aceste mine de sare. În secolul al XV-lea exploatarea sării devine monopol de stat, fiind o importantă sursă de câştiguri pentru acesta. În 1882 are loc prima modernizare a minei de la Ocna Dej şi se deschide calea ferată Cluj-Apahida-Dej, cu o prelungire la Ocna Dej. În 1910 s-a introdus electrificarea în mina Ferdinand, fiind o altă modernizare cu metode de abataj. Primul export de sare datează în documente din 1903, primele ţări beneficiare fiind Bulgaria şi Rusia. Din 1979 funcţionează actuala mină în exploatare Mina Transilvania.”, ne pune în temă ghidul ce nu a vrut să-i pomenesc numele.
“Afară-s chinuri şi nevoi/ În mină-i Dumnezeu cu noi", stă scris deasupra uşii de la intrarea în biserica ortodoxă din sare "Sfânta Varvara". La o adâncime de circa 80 de metri în mina Transilvania, biserica a fost sfinţită în anul 2000, pentru că, spun minerii, o veche tradiţie minerească cere că la deschiderea unei mine noi să se facă în subteran o capelă sau o mică biserică. Prin stădania îndelungă a celor de aici, acestă cerinţă s-a împlinit, iar în 4 decembrie 2000 biserica a fost sfinţită de ziua Sfintei Varvara.
Construcţia este superbă, doar catapeteasma este sculptată din lemn de tei, în stil bizantin.
Am stat de vorbă cu Mircea Câmpean, pe care l-am găsit sculptând pe unul din pereţii bisericii. "Eu sunt de meserie şofer, dar îmi place foarte mult să sculptez. Asta o fac în timpul liber şi ceea ce fac aici i-a plăcut mitropolitului Bartolomeu", ne-a zis. Se pot vedea icoane, patru vitralii luminate care te duc cu gândul că eşti la suprafaţă, o cruce din sare luminată, ambianţa este ca şi într-o biserică obişnuită, cu diferenţa că tavanul, bolta, pereţii şi pe jos este numai sare. Se oficiază slujbe în zile de sărbătoare, căsătorii… Bineînţeles, vin mai mult minerii… Un atractiv punct turistic… Dar este cam răcoare, cu toate că mi-am luat haine mai groase, mă marchează diferenţa de temperatură. "Sunt 15 grade în mină", afirmă ghidul. După ce mi-am încântat ochii cu priveliştea de aici, fiind ca pe tărâmul fermecat, am mers mai departe. La terenul de sport amenajat, unde cine vrea poate juca fotbal contra unei taxe. Se acceptă grupuri de minimum 12 persoane, spaţiul fiind dotat şi cu apă, toalete, cu de toate.
Este de amintit că mina arată ca o farmacie, nu vezi nici o bucăţică de hârtie pe jos sau alte mizerii.
Ne-am întors tot pe unde am intrat, la temperatura caniculară .”Şi când te gândeşti că am fost sub valea Chiejdului, valea Chiejdului a curs deasupra capului meu…", îmi trecea prin minte. Dar nu toţi se tem de adâncuri sau au rău de înălţime.
Se spune repetat că omul sfinţeşte locul, pînă când, în unele cazuri, cuvintele îşi pierd greutatea, se devalorizează. La Ocna Dej însă se simte că salina este condusă de un director manierat, Lukacs Francisc, un adevărat domn. Şi că are subordonaţi cam la fel.
Aurelia Vlasin
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Cu câtva timp înainte de a coborî în subteran, m-am tot gândit îngrijorată la cum va fi, mai ales că erau aproape 40 de grade afară şi la adâncime sigur este o temperatură mai scăzută, să nu fac un şoc; apoi, văzusem la televizor cum coborau minerii cu liftul în hău, la sute de metri… Dar spre bucuria mea a fost cu totul altceva. Am intrat cu un microbus, însoţită de un ghid, care tot timpul îmi explica traseul, şi explica, şi explica, şi prin tunelul prin care circulă şi camioane, până realmente să mă dezmeticesc, am ajuns în faţa unei biserici săpate în sare.
"Este biserica cu hramul"Sfânta Varvara", protectoarea minerilor, biserică ortodoxă. Dar înainte de a vă descrie acest sfânt lăcaş, pentru cei ce nu ştiu, aş vrea să fac un scurt istoric al acestui loc de exploatare a sării numit Salina Ocna Dej. Exploatarea sării aici datează de pe vremea romanilor, acum putând fi remarcate vestigii sub forma unor escavaţii colmatate. Textele scrise în perioada 1239 până în 1465 ne amintesc de felul cum se exploata sarea, de mărimea exploatărilor, de diferite aşezări omeneşti care s-au întemeiat şi dezvoltat pe lângă aceste mine de sare. În secolul al XV-lea exploatarea sării devine monopol de stat, fiind o importantă sursă de câştiguri pentru acesta. În 1882 are loc prima modernizare a minei de la Ocna Dej şi se deschide calea ferată Cluj-Apahida-Dej, cu o prelungire la Ocna Dej. În 1910 s-a introdus electrificarea în mina Ferdinand, fiind o altă modernizare cu metode de abataj. Primul export de sare datează în documente din 1903, primele ţări beneficiare fiind Bulgaria şi Rusia. Din 1979 funcţionează actuala mină în exploatare Mina Transilvania.”, ne pune în temă ghidul ce nu a vrut să-i pomenesc numele.
“Afară-s chinuri şi nevoi/ În mină-i Dumnezeu cu noi", stă scris deasupra uşii de la intrarea în biserica ortodoxă din sare "Sfânta Varvara". La o adâncime de circa 80 de metri în mina Transilvania, biserica a fost sfinţită în anul 2000, pentru că, spun minerii, o veche tradiţie minerească cere că la deschiderea unei mine noi să se facă în subteran o capelă sau o mică biserică. Prin stădania îndelungă a celor de aici, acestă cerinţă s-a împlinit, iar în 4 decembrie 2000 biserica a fost sfinţită de ziua Sfintei Varvara.
Construcţia este superbă, doar catapeteasma este sculptată din lemn de tei, în stil bizantin.
Am stat de vorbă cu Mircea Câmpean, pe care l-am găsit sculptând pe unul din pereţii bisericii. "Eu sunt de meserie şofer, dar îmi place foarte mult să sculptez. Asta o fac în timpul liber şi ceea ce fac aici i-a plăcut mitropolitului Bartolomeu", ne-a zis. Se pot vedea icoane, patru vitralii luminate care te duc cu gândul că eşti la suprafaţă, o cruce din sare luminată, ambianţa este ca şi într-o biserică obişnuită, cu diferenţa că tavanul, bolta, pereţii şi pe jos este numai sare. Se oficiază slujbe în zile de sărbătoare, căsătorii… Bineînţeles, vin mai mult minerii… Un atractiv punct turistic… Dar este cam răcoare, cu toate că mi-am luat haine mai groase, mă marchează diferenţa de temperatură. "Sunt 15 grade în mină", afirmă ghidul. După ce mi-am încântat ochii cu priveliştea de aici, fiind ca pe tărâmul fermecat, am mers mai departe. La terenul de sport amenajat, unde cine vrea poate juca fotbal contra unei taxe. Se acceptă grupuri de minimum 12 persoane, spaţiul fiind dotat şi cu apă, toalete, cu de toate.
Este de amintit că mina arată ca o farmacie, nu vezi nici o bucăţică de hârtie pe jos sau alte mizerii.
Ne-am întors tot pe unde am intrat, la temperatura caniculară .”Şi când te gândeşti că am fost sub valea Chiejdului, valea Chiejdului a curs deasupra capului meu…", îmi trecea prin minte. Dar nu toţi se tem de adâncuri sau au rău de înălţime.
Se spune repetat că omul sfinţeşte locul, pînă când, în unele cazuri, cuvintele îşi pierd greutatea, se devalorizează. La Ocna Dej însă se simte că salina este condusă de un director manierat, Lukacs Francisc, un adevărat domn. Şi că are subordonaţi cam la fel.
Aurelia Vlasin
(text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Scandal financiar la Bistriţa
Zilele municipiului Bistriţa au atras, anul acesta, atenţia publicului printr-un veritabil scandal privind cheltuirea banilor din bugetul aprobat manifestărilor de către Consiliul Local. Mărul discordiei a fost contractul semnat de Ştefan Bănică jr. cu Centrul Cultural Municipal Bistriţa, protejat de clauze de confidenţialitate cerute de managerul interpretului. Scandalul a luat proporţii în momentul în care surse din anturajul cântăreţului au transmis că acesta îşi rezervă dreptul să nu mai susţină concertul şi chiar să dea în judecată Primăria dacă reprezentanţii acesteia dau publicităţii onorariul. Preşedintele Comisiei de Cultură, Mioara Seica, spune că semnatarii contractului şi-au depăşit atribuţiile şi au trecut peste Consiliul Local. Dacă anii trecuţi se propunea o listă de artişti cu onorariile lor, validată de comisiile de specialitate, anul acesta s-a renunţat la ea. „N-am nimic împotriva artistului în cauză, dar nu mi se pare corect să arunci aşa banul public fără să ceri acordul cuiva. Bănică jr. se adresează unui anumit segment de public, iar pe banii ceruţi de el poţi aduce zece alte formaţii care să satisfacă toate categoriile de public”, ne-a declarat Mioara Seica. „Noi nu ne putem juca cu banii publici, ne uităm la televizor sau cumpărăm DVD-uri cu Bănică, dacă îl iubim aşa de mult. Nu mi se pare normal să aibă astfel de pretenţii”, declară consilierul local Ilyes Istvan, care îl acuză pe Bănică de sustragerea de la plata impozitului, de evaziune fiscală. Directorul Centrului Cultural, Dorel Cosma, afirmă că suma este „într-adevăr foarte mare, pe măsura valorii lui” şi că s-a semnat un astfel de contract deoarece „ne-am dorit mult să vină”. Suma nu a fost făcută publică înaintea concertului, astfel încât Bănică, cu echipa lui de 17 oameni, a poposit la Bistriţa. Au fost cazaţi într-un hotel unde nu erau alţi artişti (conform contractului), presa nu a avut voie să pozeze sau să filmeze decât pe furiş, autografele au fost date "de ochii lumii" prin intermediul oamenilor de ordine, care transmiteau foile pe geamul microbuzului. Una peste alta, a lipsit şi Band-ul şi dansatorii show-ului. Mai mult, programul zilei a fost dat peste cap de instrumentiştii artistului care, deşi aveau programate probele de sunet la ora 15.00, au întârziat, venind la scenă abia la 18.30. Deşi în acel moment era concursul de Miss, artiştii au urcat pe scenă, cu tărăboi, pentru a-şi acorda instrumentele întrerupând şi dând peste cap programul, stârnind nervozitatea publicului şi a trupelor ce urmau să evolueze. Câştigătoarea concursului de Miss s-a anunţat după ce „prestaţia” instrumentiştilor (care a durat mai mult de o oră) s-a încheiat, iar din faţa scenei publicul plictisit a plecat. Gabi Cociş, vocalul trupei bistriţene Prefix 990, şi-a exprimat pe scenă nemulţumirea: „Datorită nesimţirii celor de la Bucureşti, a staff-ului de la Bănică, s-a creat o situaţie de nervozitate”. Din această cauză, trupele Prefix 990, Cash, Semnal M, Hara şi Desperado au fost nevoite să-şi scurteze programul. Spre exemplu, Desperado nu a apucat să cânte decât patru melodii şi, cerându-şi scuze, au părăsit scena deoarece de la ora 23.00, avea recital (conform contractului) Bănică jr. Deşi oficial suma anunţată după concert, la cerere consilierilor şi a presei, care au invocat Legea 544/2000 privind accesul la informaţii de interes public, a fost de aproximativ 26.000 lei, surse din cadrul Primăriei afirmă că s-au semnat mai multe contracte. Prestaţia artistului, cu toate cheltuielile, ridicându-se aproximativ la 19.000 euro, sumă piperată pentru un buget al Zilelor de 220.000 lei. Făcând o comparaţie, trupa Desperado a primit 3.812 lei.
La capitolul folclor, din nou nemulţumiri. În timp ce Aurel Tămaş a primit 4762 lei, Nicolae Furdui-Iancu 6.000 lei, Cornelia şi Lupu Rednic 3571 lei, artiştii din judeţ, de talie naţională, Valeria Peter Predescu, Alexandru Pugna şi Cornelia Ardelean Archiudean au avut o prestaţie de… 300 lei.
Nici în acest an trupa bistriţeană Cassa Loco nu s-a aflat pe lista invitaţilor la Zilele Bistriţei, deoarece se află într-un vechi conflict cu Primăria.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
La capitolul folclor, din nou nemulţumiri. În timp ce Aurel Tămaş a primit 4762 lei, Nicolae Furdui-Iancu 6.000 lei, Cornelia şi Lupu Rednic 3571 lei, artiştii din judeţ, de talie naţională, Valeria Peter Predescu, Alexandru Pugna şi Cornelia Ardelean Archiudean au avut o prestaţie de… 300 lei.
Nici în acest an trupa bistriţeană Cassa Loco nu s-a aflat pe lista invitaţilor la Zilele Bistriţei, deoarece se află într-un vechi conflict cu Primăria.
Menuţ Maximinian
(text publicat în Realitatea de Bistriţa- Năsăud, Dej şi Gherla)
miercuri, 15 august 2007
Reducerea pensiilor foştilor securişti
Presedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului (IICCR), Marius Oprea, a declarat, pentru NewsIn, ca IICCR va propune un proiect de lege care sa reduca pensiile celor dovediti ca responsabili de acte de politie politica la nivelul pensiilor pentru muncitorii necalificati. "Pregatim un proiect de lege prin care cei responsabili de acte represive, de politie politica, stabiliti prin decizie judecatoreasca definitiva, la sesizarea noastra sau a CNSAS, sa-si piarda pensiile speciale", a spus Oprea referindu-se la fostii ofiteri de securitate care au pensii foarte mari. Presedintele IICCR a explicat ca cei vizati de viitorul proiect de lege sunt fostii tortionari si a precizat ca aceasta meserie nu se regaseste nici acum si nu se regasea nici in perioada comunista in nomenclatorul meseriilor. In consecinta, a afirmat Oprea, tortionarii ar trebui sa primeasca pensii de muncitori necalificati, lucru ce va fi prevazut si in proiectul amintit. De asemenea, potrivit celor declarate de Marius Oprea, IICCR va propune ca fondurile obtinute in urma reducerii pensiilor fostilor securisti dovediti ca au facut politie politica sa fie alocate pentru victimele regimului comunist. In acest context, Oprea a subliniat caracterul nedrept si imoral al situatiei existente in momentul de fata, in conditiile in care fostii ofiteri de Securitate au pensii de zeci de milioane, in timp ce victimele lor au patru, cinci milioane. In ultima vreme, doua exemple de fosti tortionari au facut obiectul unor dezvaluiri de presa - o pensie de peste 50 de milioane de lei vechi de care beneficiaza Gheorghe Plesita si o pensie de 23 de milioane a fostului tortionar Gheorghe Enoiu. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR) a anuntat, in urma cu cateva zile, ca a depus la Parchetul General o sesizare penala privindu-l pe Gheorghe Enoiu, col.(r), fost ofiter in cadrul Departamentului Securitatii Statului, acuzat de anchete brutale si tortura. Potrivit reprezentantilor institutului, in activitatea sa de ofiter activ al Securitatii, Gheorghe Enoiu se face vinovat de cercetarea abuziva a unui mare numar de persoane pe o perioada cuprinsa intre 1950 si, direct sau prin subordonatii sai, 1989, iar faptele sale ar intra in categoria crimelor impotriva umanitatii. Aceasta sesizarea vine dupa o alta facuta in urma cu cateva luni impotriva a 210 fosti comandanti de inchisori comuniste, colonii si lagare de munca, acuzati de genocid. Potrivit Hotararii de Guvern 1724 din 21 decembrie 2005, institutul este abilitat sa efectueze investigatii cu privire la crimele, abuzurile si incalcarile drepturilor omului pe intreaga durata a regimului comunist si sa sesizeze organele in drept.
Newsin
Newsin
Ca să nu vă sinucideţi, beţi cafea!
Cafeaua face parte din lista acelor lucruri pe care oamenii le numesc "rau necesar". Putini oameni insa isi pun problema efectelor adverse pe care parfumatele boabe le pot avea. In primul rand cafeaua este legata de bolile de inima conform unui studiu realizat de Societatea Europeana de Cardiologie. In aparenta , face ca arterele sa devina mai rigide , punand inima sub tensiune si crescand presiunea sangelui. In plus , exista anumite chimicale in cafea care sunt legate de bolile de inima si stop cardiac. De aceea , a alege ceaiul in loc de cafea este o initiativa inteleapta. Spre deosebire de cafea , ceaiul reduce riscul imbolnavirii de inima iar conform unor studii realizare de Scoala de Medicina de la Universitatea Cambridge , tot ceaiul intareste oasele si previne aparitia osteoporozei la femei. Medicii mai presupun si ca previne cancerul. In tot acest rau , exista un bine. Daca ai baut cafea toata viata si te simti depresiv la auzul acestor vesti , este bine de stiut ca bautorii de cafea sunt in procent mai mic protagonistii sinuciderilor decat nebautorii. Cu siguranta mai sunt si alte avantaje insa in lupta dintre ceai si cafea cu certitudine va castiga ceaiul in randul recomandarilor medicului.
Via Atitudinea.ro
Via Atitudinea.ro
marți, 14 august 2007
Vorbe în vânt la PSD
O ştire pe ţeavă: PSD promite iniţierea unei moţiuni de cenzură împotriva guvernului în septembrie. Gargară de căţărat în sondaje sau eventual şantaj pentru fonduri locale şi alte cele. N-o să fie nici o moţiune.
A.P.
A.P.
Cu fundul într-o tabără, cu limba în alta
Osanale lui Adrian Năstase
Dan Andronic, consilier de imagine al lui Tăriceanu îi ridică osanale lui Adrian Năstase, în ultimul număr din Dilema Veche: "În privinţa lui Adrian Năstase, vreau să precizez un lucru: îl consider cel mai bun om politic pe care l-a dat clasa politică românească în ultimii 17 ani. Mi-aş dori să fiu bine înţeles: nu vreau să spun că e cel mai bun om sau cel mai bun politician! Este un om extrem de inteligent, care pînă la 40 de ani a citit enorm, căruia îi place arta, în aceeaşi măsură ca puterea, dar are cea mai importantă calitate a unui lider: ştie să conducă. O face într-un mod autoritar, aproape ca un tăvălug, ceea ce duce la impresia de aroganţă. Altfel, în intimitatea sa, e un om plăcut. Partea asta a considerat-o adesea o slăbiciune, o piedică în calea autorităţii, şi aici cred că a greşit."
luni, 13 august 2007
duminică, 12 august 2007
My Way - Elvis Presley
În 16 august se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Elvis Presley. Americanii pregătesc o săptămână comemorativă. Remember.
Ultimul concert de la Bistriţa al lui Florian Pittiş. Fotografii primite azi de la Menuţ Maximinian
Florian Pittiş în concert, cu ocazia "Serbărilor Bistriţei Medievale", 29.06- 01.07.2007.
sâmbătă, 11 august 2007
Câţi ofiţeri votează pentru Patriarh?
Mircea Dinescu a slobizit-o ieri la Realitatea TV că un laic dintre cei care îl vor vota pe Patriarh a fost turnător al Securitatii. Dar câţi ofiţeri acoperiţi, cu sau fără sutană, plusez!?
A.P.
A.P.
Băsescu împuşcat?
Deh, în spiritul …“Nu trageţi dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică”- Bogdan Olteanu referindu-se la Traian Băsescu: “Ultimul preşedinte care nu a avut nimic de învăţat a fost împuşcat în decembrie 1989, ăsta sper să scape cu viaţă”.
Domnule Olteanu, de ce nu-l mâncaţi pe Băse la desert şi vreţi risipă de cartuşe?
A.P.
Domnule Olteanu, de ce nu-l mâncaţi pe Băse la desert şi vreţi risipă de cartuşe?
A.P.
vineri, 10 august 2007
Dinescu, popimea, epoleţii Secu
Reclamarea lui Dinescu la CNSAS de către Patriarhie pentru relatările lui despre "concubinajul" Antonie Plămădeală- Secu este doar încă un episod prin care popimea vrea să-şi ascundă gunoiul trecutului colaboraţionist de ochii curioşilor. Şi să-i intimideze pe gureşi. În acelaşi timp, oficialii BOR declară că nu vor cere desecretizarea dosarelor de la Securitate ale înalţilor ierarhi. Pe Dealul Mitopoliei Michiduţă îşi admiră satisfăcut coada…
Alexandru PETRIA
Plagiat despre plagiat? Sau sărăcie de subiecte? Sau altceva…
Am găsit pe blogul lui Cristian Pătrăşconiu găzduit de COTIDIANUL:
"Ziua, Dilema Veche - o fi plagiat?
8 August, 2007 (13:55) Telegrafic de Cristian Pătrăşconiu
Va supun atentiei un link. Faptele sint sacre, comentariile sint libere. Si, aici, repet inca o data pentru cei - tot mai putini- care au probleme de intelegere, decente. Fara injuraturi si fara "iesiri in decor".
P.S. Pentru cei care nu stiu "M.V." e Mircea Vasilescu, redactorul - sef al Dilemei Vechi."
Am găsit asta şi pe Media lui Comănescu:
“Ziua, Dilema şi Alexandra Mussolini
Postat in Presa scrisă de Iulian Comanescu pe 10 august 2007, la ora 12:13 pm
Pe site-ul “Dilema” găsesc două fragmente de text foarte, foarte asemănătoare despre Alexandra Mussolini. Primul, în ordine cronologică, e din “Dilema”, al doilea, din “Ziua”.
Ce ziceţi, e plagiat sau nu?”
Postarea lui Comănescu este plagiat sau nu? Sau denotă altceva…?
Alexandru PETRIA
"Ziua, Dilema Veche - o fi plagiat?
8 August, 2007 (13:55) Telegrafic de Cristian Pătrăşconiu
Va supun atentiei un link. Faptele sint sacre, comentariile sint libere. Si, aici, repet inca o data pentru cei - tot mai putini- care au probleme de intelegere, decente. Fara injuraturi si fara "iesiri in decor".
P.S. Pentru cei care nu stiu "M.V." e Mircea Vasilescu, redactorul - sef al Dilemei Vechi."
Am găsit asta şi pe Media lui Comănescu:
“Ziua, Dilema şi Alexandra Mussolini
Postat in Presa scrisă de Iulian Comanescu pe 10 august 2007, la ora 12:13 pm
Pe site-ul “Dilema” găsesc două fragmente de text foarte, foarte asemănătoare despre Alexandra Mussolini. Primul, în ordine cronologică, e din “Dilema”, al doilea, din “Ziua”.
Ce ziceţi, e plagiat sau nu?”
Postarea lui Comănescu este plagiat sau nu? Sau denotă altceva…?
Alexandru PETRIA
Scrisori (autentice) ale unor copii către Dumnezeu
"Dragă Dumnezeule! Daca eşti atent duminica în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi."
"Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."
"Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare, ce l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto..."
"La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?"
"De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?"
"Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?"
"Tu chiar aşa ai proiectat girafa sau din greşeală a ieşit aşa?"
"De ce laşi oamenii sp moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?"
"Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le încurci între ele?"
"Tu ştii despre lucruri înainte să fie inventate?"
"Bunicul a spus că Tu deja erai când a fost el copil. Cât de vechi eşti?"
"Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel."
"Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine... dar te rog să nu-i
faci rău!"
"Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica."
"Cum se poate că pe vremuri atâtea minuni ai făcut şi acum nu-i nici una? Cum se poate, că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."
"Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!"
"Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu funcţionează ..."
"Pun pariu că e foarte greu să iubeşti pe toţi de pe pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge."
"Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie."
"Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare, ce l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto..."
"La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?"
"De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?"
"Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?"
"Tu chiar aşa ai proiectat girafa sau din greşeală a ieşit aşa?"
"De ce laşi oamenii sp moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?"
"Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le încurci între ele?"
"Tu ştii despre lucruri înainte să fie inventate?"
"Bunicul a spus că Tu deja erai când a fost el copil. Cât de vechi eşti?"
"Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel."
"Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine... dar te rog să nu-i
faci rău!"
"Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica."
"Cum se poate că pe vremuri atâtea minuni ai făcut şi acum nu-i nici una? Cum se poate, că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi."
"Doamne, Te rog, să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!"
"Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu funcţionează ..."
"Pun pariu că e foarte greu să iubeşti pe toţi de pe pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge."
joi, 9 august 2007
S-a supărat ca prostul pe presă. Părerea mea...
Seamănă cu enervarea prostului pe sat. Totdeauna, în urma unui conflict între un politician şi un trust de presă, cel perdant este politicianul.
Am scris anterioarele la postarea lui MOROMETE, pe blogul său:
"Cum sa nu discuti despre presa. Cazul Nicolaescu
Eugen Nicolaescu, dupa bucata de comunicare ezastruoasa legata de "bolile psihice" ale presedintelui Traian Basescu, a reusit sa recidiveze cu niste declaratii foarte dure la adresa unei televiziuni si a unei ziariste.
Nu am sa discut daca evaluarea facuta de ministru postului Realitatea TV este sau nu corecta. Chiar daca ar fi perfect reala efortul sau de comunicare ar trebui sa fie cu totul altul. As fi putut sa inteleg o declaratie de presa sobra si argumentata, urmata de intreruperea contactelor oficiale cu grupul Realitatea - Catavencu. As fi putut sa inteleg un efort de comunicare concentrat, pe alte canale media, prin care ministrul si ministerul sa fi demontat neadevarurile prezentate de Realitatea. As fi inteles solicitarea unui drept la replica sau angajarea intr-o dezbatere cat mai publica pe Realitatea TV despre modul in care acest post de televiziune se raporteaza la anumite probleme/programe.
Ce nu pot sa inteleg este cum crede ministrul ca reactia pur viscerala, aproape isterica si mai ales lipsita de orice argument sau urma de democratie il va ajuta in desfasurarea activitatii sale de ministru al Sanatatii sau in cariera sa de om politic…"
Despre vinovăţia lui Ion Iliescu în legătură cu 13 iunie 1990
C O M U N I C A T
Referitor la transmiterea către instanţa de judecată, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Dosarului nr. 74 / P / 1998, privind vinovaţii de uciderea şi rănirea unor manifestanţi în ziua de 13 iunie 1990 în Piaţa Universităţii - Bucureşti, precizăm următoarele :
1. La data de 14 octombrie 2005, procurorul Marian Manta, dispune soluţia de „Scoatere de sub Urmărire Penală” conform art. 25, raportat la art. 174 - 175 lit. b, din Codul Penal .
2. În urma acestei soluţii, Asociaţia „21 Decembrie 1989” a solicitat Parchetului General al României - Secţia Parchetelor Militare, redeschiderea acestui dosar .
3. La data de 10 aprilie 2006, Generalul magistrat Dan Voinea emite Ordinul de infirmare a „Scoaterii de sub Urmărire Penală” şi reluarea cercetărilor în acest dosar .
4. Datorită faptului că în acest dosar era implicat, pe lângă cadre militare şi Ion Iliescu, acesta din urmă atât personal cât şi prin apărători a tergiversat permanent finalizarea cercetărilor, „aşteptând parcă” soluţia salvatoare a Deciziei 610 / 2007 a Curţii Constituţionale a României .
5. Cu toate aceste oprelişti, Parchetului General al României - Secţia Parchetelor Militare a finalizat şi trimis către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astăzi data de 08 august 2007, acest dosar .
6. Partea disjunsă din acest dosar, privindu-l pe învinuitul civil Ion Iliescu, a fost declinată Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General al României .
În această situaţie, Asociaţia „21 Decembrie 1989” solicită şefului Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică .din cadrul Parchetului General al României, dl. M. Iacob, finalizarea cu celeritate a cercetării privindu-l pe învinuitul civil Ion Iliescu, împotriva căruia a fost dispusă începerea urmăririi penale prin rezoluţia data încă din data de 19 iunie 2006 .
Precizăm că, Asociaţia „21 Decembrie 1989” îl consideră pe ex - preşedintele României, Ion Iliescu, principalul vinovat - coordonând personal reprimarea manifestaţiei .
Asociatia „21 Decembrie 1989"- Teodor Mărieş;
Blocul National al Revolutionarilor-George Costin
Referitor la transmiterea către instanţa de judecată, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a Dosarului nr. 74 / P / 1998, privind vinovaţii de uciderea şi rănirea unor manifestanţi în ziua de 13 iunie 1990 în Piaţa Universităţii - Bucureşti, precizăm următoarele :
1. La data de 14 octombrie 2005, procurorul Marian Manta, dispune soluţia de „Scoatere de sub Urmărire Penală” conform art. 25, raportat la art. 174 - 175 lit. b, din Codul Penal .
2. În urma acestei soluţii, Asociaţia „21 Decembrie 1989” a solicitat Parchetului General al României - Secţia Parchetelor Militare, redeschiderea acestui dosar .
3. La data de 10 aprilie 2006, Generalul magistrat Dan Voinea emite Ordinul de infirmare a „Scoaterii de sub Urmărire Penală” şi reluarea cercetărilor în acest dosar .
4. Datorită faptului că în acest dosar era implicat, pe lângă cadre militare şi Ion Iliescu, acesta din urmă atât personal cât şi prin apărători a tergiversat permanent finalizarea cercetărilor, „aşteptând parcă” soluţia salvatoare a Deciziei 610 / 2007 a Curţii Constituţionale a României .
5. Cu toate aceste oprelişti, Parchetului General al României - Secţia Parchetelor Militare a finalizat şi trimis către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astăzi data de 08 august 2007, acest dosar .
6. Partea disjunsă din acest dosar, privindu-l pe învinuitul civil Ion Iliescu, a fost declinată Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General al României .
În această situaţie, Asociaţia „21 Decembrie 1989” solicită şefului Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică .din cadrul Parchetului General al României, dl. M. Iacob, finalizarea cu celeritate a cercetării privindu-l pe învinuitul civil Ion Iliescu, împotriva căruia a fost dispusă începerea urmăririi penale prin rezoluţia data încă din data de 19 iunie 2006 .
Precizăm că, Asociaţia „21 Decembrie 1989” îl consideră pe ex - preşedintele României, Ion Iliescu, principalul vinovat - coordonând personal reprimarea manifestaţiei .
Asociatia „21 Decembrie 1989"- Teodor Mărieş;
Blocul National al Revolutionarilor-George Costin
Noutăţi: Procedura alegerii patriarhului după canoanele bisericii
Permanenţa Administraţiei Patriarhale
Astăzi, 8 august 2007, la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc şedinţa Permanenţei Administraţiei Patriarhale. Pe ordinea de zi s-au aflat pregătirile şedinţei Sfântului Sinod pentru desemnarea candidaţilor la funcţia de Patriarh, precum şi a şedinţei Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Calendarul organismelor bisericeşti în vederea desemnării candidaţilor şi alegerii viitorului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este următorul:
marţi, 11 septembrie a.c., ora 12.00, după Sfânta Liturghie, membrii Sfântului Sinod oficiază slujba de pomenire la 40 de zile de la trecerea în veşnicie a Fericitului întru adormire a Părintelui Patriarh Teoctist;
miercuri, 12 septembrie a.c., ora 10.00, după oficierea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te Deum, şedinţa Sfântului Sinod în vederea desemnării candidaţilor în postul vacant de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
miercuri, 12 septembrie a.c., ora 17.00, şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
BIROUL DE PRESĂ ŞI COMUNICAŢII
AL PATRIARHIEI ROMANE
Tehnica alegerii patriarhului după statutul BOR
Art. 130 – a) Patriarhul este ales de către Colegiul Electoral Bisericesc constituit în condiţiile art.129 alin. “b” din prezentul Statut.
b) Pentru slujirea, vrednicia şi răspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre Mitropoliţii, Arhiepiscopii şi Episcopii eparhioţi în funcţiune, cetăţeni români, care s-au impus în conştiinţa Bisericii şi a societăţii prin viaţă curată, cultură teologică, demnitate eclesială, zel misionar şi simţ gospodăresc.
c) De îndată ce scaunul de Patriarh devine vacant, locotenenţa patriarhală îi revine de drept primului ierarh din ordinea prevăzută în art. 11 alin. 2 şi 133 alin. 2 din prezentul Statut (1 ) ; în caz de impediment sau refuz, următorului, şi aşa mai departe.
Pe durata vacanţei, Locţiitorul de Patriarh, de Mitropolit, de Arhiepiscop şi de Episcop rezolvă doar treburile curente ale Administraţiei Patriarhale sau eparhiei vacante, fără dreptul de a face modificări în legiuirile şi structurile Bisericii sau de a schimba destinaţia bunurilor bisericeşti.
d) La 41 de zile de la vacantare va avea loc şedinţa extraordinară a Sfântului Sinod, convocat statutar de Locţiitorul de Patriarh, pentru desemnarea candidaţilor la scaunul patriarhal.
e) În deschiderea şedinţei extraordinare, Locţiitorul de Patriarh îl invită pe Secretarul Sfântului Sinod să facă apelul nominal. Secretarul Sfântului Sinod citeşte art. 129 alin. “a” şi art. 130 alin. “e-n” din prezentul Statut. În continuare, la invitaţia Locţiitorului de Patriarh, Secretarul Sfântului Sinod dă citire listei ierarhilor eparhioţi alcătuită din vreme, în ordinea dipticelui, pentru nominalizarea celui mai vechi în hirotonie, cum rezultă din Condica Sfântă, începând cu mitropoliţii şi continuând cu arhiepiscopii şi episcopii, în vederea prezidării Şedinţei Sfântului Sinod.
f) În urma constatărilor, Locţiitorul de Patriarh anunţă numele ierarhului care va prelua conducerea şedinţei, invitându-l să o prezideze. În caz de impediment sau refuz, preşedinţia revine următorului cu cea mai mare vechime în hirotonie în treapta arhierească, în ordinea dipticelui, dacă cel nominalizat nu se numără printre candidaţi.
Prin preluarea preşedinţiei de către un ierarh eparhiot, cu cea mai mare vechime în treapta arhieriei în ordinea dipticelui, lista candidaţilor eligibili devine definitivă, putându-se deschide procedura desemnării candidaţilor la scaunul patriarhal.
g) Pe durata şedinţei, Preşedintele de şedinţă este asistat, ca bărbaţi de încredere, de primii doi Episcopi-vicari sau Arhierei-vicari cu cea mai veche hirotonie în treapta arhierească. Secretar de şedinţă este Episcopul-vicar sau Arhiereul-vicar cu cea mai nouă hirotonie. Aceştia patru alcătuiesc Biroul.
h) Cei doi asistenţi ai Preşedintelui le arată celor prezenţi că cele două urne sunt goale. Din timp au fost pregătite buletinele de vot care poartă pe unul din colţuri ştampila Sfântului Sinod şi pe care sunt înscrişi în ordinea dipticelui toţi ierarhii eparhioţi eligibili.
i) La apelul Secretarului de şedinţă, fiecare votant primeşte un buletin de vot şi, mergând într-un loc special amenajat, bifează pe buletin, în frică de Dumnezeu şi sub insuflarea Duhului Sfânt, numele celui pe care îl crede vrednic să fie ales. Înainte de a părăsi locul special amenajat pentru votare, fiecare votant împătureşte buletinul de vot în patru, în aşa fel încât ştampila să fie afară.
j) Apoi, fiecare votant sărută Sfânta Evanghelie şi depune buletinul în prima urnă.
k) Votarea este obligatorie, voturile bifate incorect, cu adăugiri sau fără bifare, se anulează.
l) Preşedintele face numărătoarea buletinelor, trecându-le din prima urnă în cea de a doua. Numărul buletinelor trebuie să fie egal cu acela al votanţilor prezenţi.
m) Preşedintele desface fiecare buletin din cea de a doua urnă, îl arată celor doi asistenţi, citeşte cu voce tare numele bifat şi îl depune în prima urnă. În acest timp, Secretarul înscrie într-o listă voturile sub numele respective, rostite de Preşedinte.
n) Secretarul, după ce a verificat dacă suma voturilor este egală cu numărul buletinelor, semnează lista şi o predă Preşedintelui. Acesta o citeşte cu voce tare, după care o semnează împreună cu cei doi asistenţi.
o) Devine primul candidat desemnat pentru alegerea în slujirea de Patriarh cel care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate. Dacă nici unul dintre candidaţi nu întruneşte majoritatea absolută, în aceeaşi şedinţă se procedează la o nouă votare. Dacă nici de data aceasta nu s-a obţinut majoritatea absolută, în aceeaşi şedinţă se repetă scrutinul până ce unul din candidaţi o obţine. În caz de paritate, decid sorţii.
Pentru al doilea candidat se organizează, în aceeaşi şedinţă, fără pauză, un nou scrutin, la care participă primii trei candidaţi în ordinea numărului de voturi obţinute la votarea precedentă. Cel care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate, devine al doilea candidat desemnat. Dacă nici unul dintre cei trei nu a întrunit majoritatea absolută, se organizează un nou scrutin, la care participă primii doi din scrutinul precedent. Devine al doilea candidat cel care a obţinut majoritatea absolută. În caz de paritate, decid sorţii.
Pentru al treilea candidat se organizează, în aceeaşi şedinţă, fără pauză, un nou scrutin, la care participă primii trei candidaţi în ordinea numărului de voturi obţinut la votarea precedentă. Cel care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate, devine al treilea candidat desemnat. Dacă nici unul dintre cei trei nu a întrunit majoritatea absolută se organizează un nou scrutin la care participă primii doi din scrutinul precedent. Devine al treilea candidat cel care a obţinut majoritatea absolută. În caz de paritate decid sorţii.
Preşedintele anunţă rezultatul votării, după care îi predă preşedinţia Locţiitorului de Patriarh.
p) În aceeaşi zi în care a avut loc desemnarea candidaţilor de către Sfântul Sinod, are loc şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului patriarh. Membrii Colegiului Electoral Bisericesc vor primi la începutul şedinţei câte un curriculum vitae al celor doi sau trei candidaţi desemnaţi.
Convocarea şedinţei Colegiului Electoral Bisericesc se face o dată cu convocarea şedinţei extraordinare a Sfântului Sinod pentru desemnarea candidaţilor.
q) Şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea de Patriarh este deschi-să de Locţiitorul de Patriarh. Secretarul Sfântului Sinod face apelul nominal.
Şedinţa Colegiul Electoral Bisericesc pentru alegerea de Patriarh este prezidată, în ordinea dipticelui, de Mitropolitul, Arhiepiscopul sau Episcopul eparhiot cu cea mai veche hirotonie în treapta arhierească, dacă nu se numără printre candidaţi. În acest scop, Locţiitorul de Patriarh invită pe Secretarul Sfântului Sinod să citească lista ierarhilor eparhioţi, membri ai Sfântului Sinod, în ordinea vechimii hirotoniei în treapta arhierească, aşa cum reiese din Condica Sfântă. Locţiitorul de Patriarh anunţă numelecelui de-semnat şi îl invită pe acesta să preia conducerea şedinţei. În caz de impediment sau refuz, preşedinţia îi revine următorului, după aceleaşi criterii.
Pe durata şedinţei electorale, nici un membru al Colegiului nu poate părăsi sala decât motivat, cu încuviinţarea Preşedintelui.
r) Preşedintele este asistat, ca bărbaţi de încredere, de doi sau trei membri mireni ai Colegiului, propuşi câte unul de către fiecare din cei doi sau trei candidaţi la scaunul patriarhal şi aprobaţi de Colegiu. Secretar de şedinţă este un membru cleric al Colegiu-lui, desemnat de Preşedinte prin consultarea plenului. Aceştia patru sau cinci alcătuiesc Biroul.
s) Procedura votării este cea prevăzută la alin. “h–n” ale prezentului articol, cu adaptările specifice. Pe fiecare buletin de vot sunt tipărite numele celor trei candidaţi, în ordinea desemnării de către Sfântul Sinod.
t) Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române devine candidatul care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate. Dacă nici unul dintre cei doi sau trei candidaţi nu a întrunit majoritatea absolută, se organizează o nouă votare, la care participă primii doi candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit majoritatea absolută. În caz de paritate decid sorţii.
u) Rezultatul alegerii este consemnat într-un proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţă solemn numele celui ales, după care conducerea şedinţei îi este predată celui ce a deschis-o, care o şi închide.
Actele alegerii se înaintează Sfântului Sinod în vederea examinării canonice şi a validării alegerii.
Extras din
Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Alegerea clerului superior,
publicat în suplimentul din Vestitorul Ortodoxiei (periodic de informare bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române), nr.379/15 mai 2006.
( 1) Art. 11, alin. 2 – În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar în lipsa acestuia, Mitropolitul Ardealului, urmând apoi al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, al Olteniei, al Banatului sau cel mai vechi Arhiepiscop sau Episcop în hirononie.
Art. 133, alin. 2 – În caz de vacanţă a scaunului de Patriarh, devine Patriarh Locotenent de drept unul din Mitropoliţi, Arhiepiscopi sau Episcopi, luaţi în ordinea lor prevăzută în art. 11 din prezentul Statut.
Astăzi, 8 august 2007, la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Înalt Prea Sfinţitului Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi Locţiitor de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc şedinţa Permanenţei Administraţiei Patriarhale. Pe ordinea de zi s-au aflat pregătirile şedinţei Sfântului Sinod pentru desemnarea candidaţilor la funcţia de Patriarh, precum şi a şedinţei Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Calendarul organismelor bisericeşti în vederea desemnării candidaţilor şi alegerii viitorului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este următorul:
marţi, 11 septembrie a.c., ora 12.00, după Sfânta Liturghie, membrii Sfântului Sinod oficiază slujba de pomenire la 40 de zile de la trecerea în veşnicie a Fericitului întru adormire a Părintelui Patriarh Teoctist;
miercuri, 12 septembrie a.c., ora 10.00, după oficierea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te Deum, şedinţa Sfântului Sinod în vederea desemnării candidaţilor în postul vacant de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
miercuri, 12 septembrie a.c., ora 17.00, şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;
BIROUL DE PRESĂ ŞI COMUNICAŢII
AL PATRIARHIEI ROMANE
Tehnica alegerii patriarhului după statutul BOR
Art. 130 – a) Patriarhul este ales de către Colegiul Electoral Bisericesc constituit în condiţiile art.129 alin. “b” din prezentul Statut.
b) Pentru slujirea, vrednicia şi răspunderea de Patriarh este eligibil oricare dintre Mitropoliţii, Arhiepiscopii şi Episcopii eparhioţi în funcţiune, cetăţeni români, care s-au impus în conştiinţa Bisericii şi a societăţii prin viaţă curată, cultură teologică, demnitate eclesială, zel misionar şi simţ gospodăresc.
c) De îndată ce scaunul de Patriarh devine vacant, locotenenţa patriarhală îi revine de drept primului ierarh din ordinea prevăzută în art. 11 alin. 2 şi 133 alin. 2 din prezentul Statut (1 ) ; în caz de impediment sau refuz, următorului, şi aşa mai departe.
Pe durata vacanţei, Locţiitorul de Patriarh, de Mitropolit, de Arhiepiscop şi de Episcop rezolvă doar treburile curente ale Administraţiei Patriarhale sau eparhiei vacante, fără dreptul de a face modificări în legiuirile şi structurile Bisericii sau de a schimba destinaţia bunurilor bisericeşti.
d) La 41 de zile de la vacantare va avea loc şedinţa extraordinară a Sfântului Sinod, convocat statutar de Locţiitorul de Patriarh, pentru desemnarea candidaţilor la scaunul patriarhal.
e) În deschiderea şedinţei extraordinare, Locţiitorul de Patriarh îl invită pe Secretarul Sfântului Sinod să facă apelul nominal. Secretarul Sfântului Sinod citeşte art. 129 alin. “a” şi art. 130 alin. “e-n” din prezentul Statut. În continuare, la invitaţia Locţiitorului de Patriarh, Secretarul Sfântului Sinod dă citire listei ierarhilor eparhioţi alcătuită din vreme, în ordinea dipticelui, pentru nominalizarea celui mai vechi în hirotonie, cum rezultă din Condica Sfântă, începând cu mitropoliţii şi continuând cu arhiepiscopii şi episcopii, în vederea prezidării Şedinţei Sfântului Sinod.
f) În urma constatărilor, Locţiitorul de Patriarh anunţă numele ierarhului care va prelua conducerea şedinţei, invitându-l să o prezideze. În caz de impediment sau refuz, preşedinţia revine următorului cu cea mai mare vechime în hirotonie în treapta arhierească, în ordinea dipticelui, dacă cel nominalizat nu se numără printre candidaţi.
Prin preluarea preşedinţiei de către un ierarh eparhiot, cu cea mai mare vechime în treapta arhieriei în ordinea dipticelui, lista candidaţilor eligibili devine definitivă, putându-se deschide procedura desemnării candidaţilor la scaunul patriarhal.
g) Pe durata şedinţei, Preşedintele de şedinţă este asistat, ca bărbaţi de încredere, de primii doi Episcopi-vicari sau Arhierei-vicari cu cea mai veche hirotonie în treapta arhierească. Secretar de şedinţă este Episcopul-vicar sau Arhiereul-vicar cu cea mai nouă hirotonie. Aceştia patru alcătuiesc Biroul.
h) Cei doi asistenţi ai Preşedintelui le arată celor prezenţi că cele două urne sunt goale. Din timp au fost pregătite buletinele de vot care poartă pe unul din colţuri ştampila Sfântului Sinod şi pe care sunt înscrişi în ordinea dipticelui toţi ierarhii eparhioţi eligibili.
i) La apelul Secretarului de şedinţă, fiecare votant primeşte un buletin de vot şi, mergând într-un loc special amenajat, bifează pe buletin, în frică de Dumnezeu şi sub insuflarea Duhului Sfânt, numele celui pe care îl crede vrednic să fie ales. Înainte de a părăsi locul special amenajat pentru votare, fiecare votant împătureşte buletinul de vot în patru, în aşa fel încât ştampila să fie afară.
j) Apoi, fiecare votant sărută Sfânta Evanghelie şi depune buletinul în prima urnă.
k) Votarea este obligatorie, voturile bifate incorect, cu adăugiri sau fără bifare, se anulează.
l) Preşedintele face numărătoarea buletinelor, trecându-le din prima urnă în cea de a doua. Numărul buletinelor trebuie să fie egal cu acela al votanţilor prezenţi.
m) Preşedintele desface fiecare buletin din cea de a doua urnă, îl arată celor doi asistenţi, citeşte cu voce tare numele bifat şi îl depune în prima urnă. În acest timp, Secretarul înscrie într-o listă voturile sub numele respective, rostite de Preşedinte.
n) Secretarul, după ce a verificat dacă suma voturilor este egală cu numărul buletinelor, semnează lista şi o predă Preşedintelui. Acesta o citeşte cu voce tare, după care o semnează împreună cu cei doi asistenţi.
o) Devine primul candidat desemnat pentru alegerea în slujirea de Patriarh cel care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate. Dacă nici unul dintre candidaţi nu întruneşte majoritatea absolută, în aceeaşi şedinţă se procedează la o nouă votare. Dacă nici de data aceasta nu s-a obţinut majoritatea absolută, în aceeaşi şedinţă se repetă scrutinul până ce unul din candidaţi o obţine. În caz de paritate, decid sorţii.
Pentru al doilea candidat se organizează, în aceeaşi şedinţă, fără pauză, un nou scrutin, la care participă primii trei candidaţi în ordinea numărului de voturi obţinute la votarea precedentă. Cel care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate, devine al doilea candidat desemnat. Dacă nici unul dintre cei trei nu a întrunit majoritatea absolută, se organizează un nou scrutin, la care participă primii doi din scrutinul precedent. Devine al doilea candidat cel care a obţinut majoritatea absolută. În caz de paritate, decid sorţii.
Pentru al treilea candidat se organizează, în aceeaşi şedinţă, fără pauză, un nou scrutin, la care participă primii trei candidaţi în ordinea numărului de voturi obţinut la votarea precedentă. Cel care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate, devine al treilea candidat desemnat. Dacă nici unul dintre cei trei nu a întrunit majoritatea absolută se organizează un nou scrutin la care participă primii doi din scrutinul precedent. Devine al treilea candidat cel care a obţinut majoritatea absolută. În caz de paritate decid sorţii.
Preşedintele anunţă rezultatul votării, după care îi predă preşedinţia Locţiitorului de Patriarh.
p) În aceeaşi zi în care a avut loc desemnarea candidaţilor de către Sfântul Sinod, are loc şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea noului patriarh. Membrii Colegiului Electoral Bisericesc vor primi la începutul şedinţei câte un curriculum vitae al celor doi sau trei candidaţi desemnaţi.
Convocarea şedinţei Colegiului Electoral Bisericesc se face o dată cu convocarea şedinţei extraordinare a Sfântului Sinod pentru desemnarea candidaţilor.
q) Şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc pentru alegerea de Patriarh este deschi-să de Locţiitorul de Patriarh. Secretarul Sfântului Sinod face apelul nominal.
Şedinţa Colegiul Electoral Bisericesc pentru alegerea de Patriarh este prezidată, în ordinea dipticelui, de Mitropolitul, Arhiepiscopul sau Episcopul eparhiot cu cea mai veche hirotonie în treapta arhierească, dacă nu se numără printre candidaţi. În acest scop, Locţiitorul de Patriarh invită pe Secretarul Sfântului Sinod să citească lista ierarhilor eparhioţi, membri ai Sfântului Sinod, în ordinea vechimii hirotoniei în treapta arhierească, aşa cum reiese din Condica Sfântă. Locţiitorul de Patriarh anunţă numelecelui de-semnat şi îl invită pe acesta să preia conducerea şedinţei. În caz de impediment sau refuz, preşedinţia îi revine următorului, după aceleaşi criterii.
Pe durata şedinţei electorale, nici un membru al Colegiului nu poate părăsi sala decât motivat, cu încuviinţarea Preşedintelui.
r) Preşedintele este asistat, ca bărbaţi de încredere, de doi sau trei membri mireni ai Colegiului, propuşi câte unul de către fiecare din cei doi sau trei candidaţi la scaunul patriarhal şi aprobaţi de Colegiu. Secretar de şedinţă este un membru cleric al Colegiu-lui, desemnat de Preşedinte prin consultarea plenului. Aceştia patru sau cinci alcătuiesc Biroul.
s) Procedura votării este cea prevăzută la alin. “h–n” ale prezentului articol, cu adaptările specifice. Pe fiecare buletin de vot sunt tipărite numele celor trei candidaţi, în ordinea desemnării de către Sfântul Sinod.
t) Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române devine candidatul care a obţinut majoritatea absolută, adică jumătate plus unu din numărul voturilor valabil exprimate. Dacă nici unul dintre cei doi sau trei candidaţi nu a întrunit majoritatea absolută, se organizează o nouă votare, la care participă primii doi candidaţi care au întrunit cel mai mare număr de voturi. Devine ales cel care a întrunit majoritatea absolută. În caz de paritate decid sorţii.
u) Rezultatul alegerii este consemnat într-un proces-verbal la care se anexează buletinele voturilor exprimate. Preşedintele anunţă solemn numele celui ales, după care conducerea şedinţei îi este predată celui ce a deschis-o, care o şi închide.
Actele alegerii se înaintează Sfântului Sinod în vederea examinării canonice şi a validării alegerii.
Extras din
Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. Alegerea clerului superior,
publicat în suplimentul din Vestitorul Ortodoxiei (periodic de informare bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române), nr.379/15 mai 2006.
( 1) Art. 11, alin. 2 – În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar în lipsa acestuia, Mitropolitul Ardealului, urmând apoi al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, al Olteniei, al Banatului sau cel mai vechi Arhiepiscop sau Episcop în hirononie.
Art. 133, alin. 2 – În caz de vacanţă a scaunului de Patriarh, devine Patriarh Locotenent de drept unul din Mitropoliţi, Arhiepiscopi sau Episcopi, luaţi în ordinea lor prevăzută în art. 11 din prezentul Statut.
O asociaţie cere scoaterea rugăciunilor de pe radioul public
Cerere către Conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune
8 august 2007
Difuzarea ilegală a rugăciunilor religioase la începutul şi sfârşitul programelor posturilor publice de radio
Către Societatea Română de Radiodifuziune
În atenţia: doamnei Preşedinte Directorul General Maria Ţoghină
Subscrisa Asociaţia “Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă”, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la Cabinet Individual de Avocatură „Angelo Miu”, cu sediul în Bucureşti, Şos. Colentina nr. 4, bl. 3, sc. A, et. 6, ap. 27, sector 2, vă supune atenţiei următoarele:
Posturile publice de radio îşi încep şi termină programele cu rugăciunea Tatăl Nostru şi cu Imnul de stat al României. Acest lucru încalcă neutralitatea confesională a statului şi acreditează ideea că România este un stat religios, în care nu există o separare dintre stat şi biserică. Or, atât Constituţia României cât şi Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, statuează această separare dintre stat şi biserică şi neutralitatea confesională a statului.
Constituţia prevede că Art. 29 alin. 5 „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat...” iar Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor spune la Art. 9. că:
„(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.”
Statul poate acorda asistenţă cultelor în condiţiile explicit prevăzute de lege, dar nu poate favoriza vreun cult şi nu îşi poate asuma prin instituţiile sale comportamente prin care să altereze sau anuleze această neutralitate. Neutralitatea confesională a statului presupune ca instituţiile să nu aibă comportamente prin care o credinţă sau un cult să fie favorizate.
Prin difuzarea acestor rugăciuni la începutul şi sfârşitul programelor, alături de Imnul naţional, avem de-a face cu o evidentă încălcare a prevederilor legale şi a Constituţiei. Prezenţa acestor rugăciuni nu are nici o justificare conformă cu ideea de neutralitate confesională a statului. Instituţiile statului nu îşi pot asuma ele însele activitatea misionară a cultelor. La posturile de radio pot exista emisiuni consacrate fenomenului religios, emisiuni în cadrul cărora să fie prezentată, fără discriminare, activitatea mai multor culte, inclusiv prin difuzarea unor slujbe religioase în cadrul cărora să fie spuse rugăciuni. Dar, a începe şi a încheia programele posturilor publice de radio cu aceste slujbe alături de Imnul naţional acreditează ideea că România ar fi un stat confesional, ceea ce este infirmat de Constituţie şi de Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. În România locuiesc numeroşi cetăţeni care aparţin altor culte decât cele creştine sau care sunt agnostici şi atei sau care, împărtăşind credinţa creştină, doresc în acelaşi timp o clară separare între stat şi biserică şi o neutralitate a instituţiilor statului. Taxele şi impozitele plătite de către aceşti cetăţeni şi dreptul la un tratament egal şi nediscriminatoriu din partea instituţiilor statului întăresc argumentele că aceste rugăciuni nu mai pot fi difuzate la posturile publice de radio decât în cadrul emisiunilor specializate pe fenomenul religios.
Aşadar, vă cerem să luaţi de urgenţă decizia de a opri difuzarea acestor rugăciuni pe posturile publice de radio la începutul şi sfârşitul programelor zilnice.
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
8 august 2007
Difuzarea ilegală a rugăciunilor religioase la începutul şi sfârşitul programelor posturilor publice de radio
Către Societatea Română de Radiodifuziune
În atenţia: doamnei Preşedinte Directorul General Maria Ţoghină
Subscrisa Asociaţia “Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă”, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la Cabinet Individual de Avocatură „Angelo Miu”, cu sediul în Bucureşti, Şos. Colentina nr. 4, bl. 3, sc. A, et. 6, ap. 27, sector 2, vă supune atenţiei următoarele:
Posturile publice de radio îşi încep şi termină programele cu rugăciunea Tatăl Nostru şi cu Imnul de stat al României. Acest lucru încalcă neutralitatea confesională a statului şi acreditează ideea că România este un stat religios, în care nu există o separare dintre stat şi biserică. Or, atât Constituţia României cât şi Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, statuează această separare dintre stat şi biserică şi neutralitatea confesională a statului.
Constituţia prevede că Art. 29 alin. 5 „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat...” iar Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor spune la Art. 9. că:
„(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.”
Statul poate acorda asistenţă cultelor în condiţiile explicit prevăzute de lege, dar nu poate favoriza vreun cult şi nu îşi poate asuma prin instituţiile sale comportamente prin care să altereze sau anuleze această neutralitate. Neutralitatea confesională a statului presupune ca instituţiile să nu aibă comportamente prin care o credinţă sau un cult să fie favorizate.
Prin difuzarea acestor rugăciuni la începutul şi sfârşitul programelor, alături de Imnul naţional, avem de-a face cu o evidentă încălcare a prevederilor legale şi a Constituţiei. Prezenţa acestor rugăciuni nu are nici o justificare conformă cu ideea de neutralitate confesională a statului. Instituţiile statului nu îşi pot asuma ele însele activitatea misionară a cultelor. La posturile de radio pot exista emisiuni consacrate fenomenului religios, emisiuni în cadrul cărora să fie prezentată, fără discriminare, activitatea mai multor culte, inclusiv prin difuzarea unor slujbe religioase în cadrul cărora să fie spuse rugăciuni. Dar, a începe şi a încheia programele posturilor publice de radio cu aceste slujbe alături de Imnul naţional acreditează ideea că România ar fi un stat confesional, ceea ce este infirmat de Constituţie şi de Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. În România locuiesc numeroşi cetăţeni care aparţin altor culte decât cele creştine sau care sunt agnostici şi atei sau care, împărtăşind credinţa creştină, doresc în acelaşi timp o clară separare între stat şi biserică şi o neutralitate a instituţiilor statului. Taxele şi impozitele plătite de către aceşti cetăţeni şi dreptul la un tratament egal şi nediscriminatoriu din partea instituţiilor statului întăresc argumentele că aceste rugăciuni nu mai pot fi difuzate la posturile publice de radio decât în cadrul emisiunilor specializate pe fenomenul religios.
Aşadar, vă cerem să luaţi de urgenţă decizia de a opri difuzarea acestor rugăciuni pe posturile publice de radio la începutul şi sfârşitul programelor zilnice.
Remus Cernea
Director executiv
Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă
www.humanism.ro
tualegi.eu@gmail.com
miercuri, 8 august 2007
Sângele de pe mâinile lui Iliescu
Doar titlul de mai sus imi apartine. Retransmit:
"Dosarul mineriadei: Iliescu a ordonat reprimarea
autor:Dorin Petrisor
Aparut in editia din 9 August 2007, in Cotidianul
Rechizitoriul mineriadei din 13-15 iunie 1990 il indica pe Ion Iliescu drept principalul responsabil pentru decizia initiala de reprimare a manifestantilor.
Fostul presedinte sustine ca armata si-a facut datoria incercind sa restabileasca ordinea
Procurorii i-au trimis in judecata miercuri, in dosarul mineriadei din iunie 1990, pe generalii Mihai Chitac (fost ministru de Interne), Gheorghe Andrita (adjunctul sau) si Dumitru Costea, precum si pe colonelul Vasile Constantin, partea din dosar privitoare la Ion Iliescu fiind inca in lucru la o alta sectie penala.
Rechizitoriul de 80 de pagini concluzioneaza ca fostul presedinte a dispus si a coordonat actiunea fortelor de ordine impotriva manifestantilor. „E important de subliniat ca decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceleasi fapte, prin rezolutia din 19.06.2007", se precizeaza in rechizitoriul citat de MEDIAFAX.
Procurorii considera ca „planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si, in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de articolul 82 din Decretul-Lege nr. 92/1990". De asemenea, Iliescu nu s-a consultat cu Consiliul Militar Superior (actualul CSAT) si nu a emis nici un decret in baza caruia sa se fi dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, asa cum prevede articolul 82 din legea mentionata.
Presedintele Romaniei a cerut telefonic la Marele Stat Major sa se intervina cu doua detasamente de militari in sprijinul trupelor Ministerului de Interne din Piata Universitatii, apoi a cerut ca armata sa intareasca apararea la celelalte obiective de stat. „Din actele dosarului rezulta ca generalii si ofiterii decidenti au stiut si au acceptat ideea ca, urmare a tragerilor cu armamentul din dotare si cu munitie de razboi, pot sa apara ricoseuri si, prin urmare, pot rezulta victime din rindul persoanelor aflate in zona", se mai arata in rechizitoriu.
Marele Stat Major a primit ordin din partea presedintelui sa se foloseasca gazele lacrimogene in zona sediului Ministerului de Interne, Iliescu transmitind urmatorul mesaj: „Informeaza pe prim-adjunctul ministrului Apararii Nationale ca pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare".
"Iliescu neaga acuzatiile
Fostul presedinte Ion Iliescu a reactionat dur la rechizitoriul procurorilor: „In primul rind, este vorba de un comunicat al Biroului de Informatii al Parchetului Militar. In acest context, nu pot face aprecieri de fond fara a fi citit rechizitoriul. Constat insa o tendinta periculoasa: incercarea de a muta atentia de la vinovatii de acte anarhice la adresa institutiilor statului spre organele de ordine care s-au straduit sa refaca ordinea". (D.D.)"
"Dosarul mineriadei: Iliescu a ordonat reprimarea
autor:Dorin Petrisor
Aparut in editia din 9 August 2007, in Cotidianul
Rechizitoriul mineriadei din 13-15 iunie 1990 il indica pe Ion Iliescu drept principalul responsabil pentru decizia initiala de reprimare a manifestantilor.
Fostul presedinte sustine ca armata si-a facut datoria incercind sa restabileasca ordinea
Procurorii i-au trimis in judecata miercuri, in dosarul mineriadei din iunie 1990, pe generalii Mihai Chitac (fost ministru de Interne), Gheorghe Andrita (adjunctul sau) si Dumitru Costea, precum si pe colonelul Vasile Constantin, partea din dosar privitoare la Ion Iliescu fiind inca in lucru la o alta sectie penala.
Rechizitoriul de 80 de pagini concluzioneaza ca fostul presedinte a dispus si a coordonat actiunea fortelor de ordine impotriva manifestantilor. „E important de subliniat ca decizia initiala de reprimare a fost luata la cel mai inalt nivel si a fost coordonata, personal, de catre fostul sef al statului Iliescu Ion. Fata de acesta, s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru participatie improprie la aceleasi fapte, prin rezolutia din 19.06.2007", se precizeaza in rechizitoriul citat de MEDIAFAX.
Procurorii considera ca „planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si, in calitate de presedinte ales, a ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, impotriva demonstrantilor care se manifestau violent, depasindu-si atributiile prevazute de articolul 82 din Decretul-Lege nr. 92/1990". De asemenea, Iliescu nu s-a consultat cu Consiliul Militar Superior (actualul CSAT) si nu a emis nici un decret in baza caruia sa se fi dispus alarmarea de lupta a unitatilor ori instituirea starii de urgenta, asa cum prevede articolul 82 din legea mentionata.
Presedintele Romaniei a cerut telefonic la Marele Stat Major sa se intervina cu doua detasamente de militari in sprijinul trupelor Ministerului de Interne din Piata Universitatii, apoi a cerut ca armata sa intareasca apararea la celelalte obiective de stat. „Din actele dosarului rezulta ca generalii si ofiterii decidenti au stiut si au acceptat ideea ca, urmare a tragerilor cu armamentul din dotare si cu munitie de razboi, pot sa apara ricoseuri si, prin urmare, pot rezulta victime din rindul persoanelor aflate in zona", se mai arata in rechizitoriu.
Marele Stat Major a primit ordin din partea presedintelui sa se foloseasca gazele lacrimogene in zona sediului Ministerului de Interne, Iliescu transmitind urmatorul mesaj: „Informeaza pe prim-adjunctul ministrului Apararii Nationale ca pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este o rebeliune legionara si se trateaza ca atare".
"Iliescu neaga acuzatiile
Fostul presedinte Ion Iliescu a reactionat dur la rechizitoriul procurorilor: „In primul rind, este vorba de un comunicat al Biroului de Informatii al Parchetului Militar. In acest context, nu pot face aprecieri de fond fara a fi citit rechizitoriul. Constat insa o tendinta periculoasa: incercarea de a muta atentia de la vinovatii de acte anarhice la adresa institutiilor statului spre organele de ordine care s-au straduit sa refaca ordinea". (D.D.)"
Extremişti din toate ţările, uniţi-vă!
Cică paria politicii europene se va reuni la Bucureşti în septembrie, la iniţiativa sinistrului WC Tudor. Jorg Heider, Jean-Marie Le Pen, Alessandra Mussolini(foto)… Unul şi unul. Conferinta ultra-naţionaliştilor, ca să nu le zic de-a dreptul fascişti, va avea loc la Casa Poporului.
Alexandru PETRIA
Alexandru PETRIA
Patriarhul Teoctist, între acuze si laude desantate
Un editorial pe care nu trebuie sa-l omiteti. Scris nepatimas, care pune o oglinda in fata celor care vreau si pot sa gandeasca. Nu sunt de acord cu el 100%, însă asta ma priveste. Lecturati:
Bilant de patriarhi (de Gelu Trandafir)
Moartea Patriarhului a adus in discursul public problema mostenirii sale. Ce lasa in urma, ce merite a avut si ce neimpliniri...
In astfel de momente, reusim sa cantarim mai just omul si vremurile care i-au stat impotriva.
Reevaluam cu o mai dreapta masura si gestul de cainta din 1990 al Patriarhului Teoctist (l-a facut totusi, spre deosebire de alti ierarhi care se mandreau cu curajul de a nu fi fost martiri), dar si meritele care au urmat: a fost bun chivernisitor, dupa cum spunea Constantin Balaceanu-Stolnici, a pastrat unitatea Bisericii, a reinfiintat Mitropolia Basarabiei, l-a invitat pe Papa in Romania.
Dar terenul eliberat in aceste zile de patimile judecatilor extrem de severe a fost cotropit de avocati neaveniti ai decedatului Patriarh. Ideologi si culturnici ai regimului comunist si ai Securitatii incearca sa rescrie istoria recenta abia luminata de Raportul Tismaneanu.
In lectura lor, tacerile vinovate ale Patriarhului de dinainte de 1989 devin acte de eroism, iar participarea sa in anii ‘40 si ‘50 alaturi de statul comunist la reprimarea Bisericii Romane Unite cu Roma ar trebui trecuta sub tacere. Ei trag linie si, la bilant, gasesc lipsa doar o Catedrala.
Politicienii procedeaza asemanator. Diferentele de abordare tin de legaturile lor cu regimul comunist. Fostii slujbasi ai Partidului si Securitatii anatemizeaza Raportul Tismaneanu; ceilalti isi toarna cenusa in cap doar pentru ca nu ar fi fost vrednici sa ridice Catedrala si se angajeaza hei-rupist sa indeplineasca testamentul Patriarhului.
Astfel, pana acum, am evaluat mostenirea Patriarhului ca si cand Biserica ar fi doar una dintre multele institutii aflate in echilibru si confruntare (cu Presedintia, cu Partidul Comunist, cu Primaria Capitalei, cu Biserica Romei sau cea Rusa).
Nu am acordat deloc atentie tocmai misiunii primordiale a Bisericii, aceea de a ne conduce catre mantuire, nu am evaluat masura in care Biserica mai reuseste acum sa se impuna si sa ne faca sa traim in comuniune cu Hristos.
Am fi descoperit ca avem cea mai mare incredere intr-o institutie ce ne influenteaza in foarte mica masura conduita personala. Cateva exemple. Gospodinele reduc adesea credinta la a nu coase in zilele marcate cu rosu in calendar, dar nu uita sa consulte horoscopul.
Ginecologii recomanda chiuretajul cu usurinta cu care confratii lor dentisti prescriu scoaterea unei masele, dar se abtin de la avorturi de Pasti si de Craciun. Televiziunile ne ofera si show-uri erotice, dar si piosul spectacol al Patriarhului pe care l-au ridicat deja la ceruri.
Nu este simpla noastra ipocrizie (ar fi un pacat de marturisit si iertat la spovada). E mai degraba o atitudine schizoida, caci consideram perfect justificate atitudini contrare credintei pe care o marturisim.
Chiar am sentimentul de a fi asistat in aceste zile la un spectacol, acela al inmormantarii unui Patriarh, ca la un show care ne emotiona, dar nu ne privea personal si nu era de natura sa ne schimbe vietile. Ca si cum Patriarhul Teoctist nu ar fi fost liderul spiritual a unei majoritati covarsitoare a romanilor ortodocsi.
L-au petrecut frumos la groapa, cu bocete si salve, dar cati l-au ascultat pe cand traia?
Aceasta prapastie care se casca tot mai adanc intre credinta si viata este o mostenire pe care credinciosii si clerul trebuie sa o constientizeze.
Caci un neam campion la avorturi e greu sa se mantuiasca prin construirea unei Catedrale. E grea mostenirea comuna a nevredniciei unor ierarhi si a indaratniciei noastre de a nu ne lua in serios marturisita conditie de crestin.
Acum, la capatul a trei "mandate" - Iustinian, Iustin si Teoctist -, marcate de constrangerile si gravele compromisuri ale coabitarii cu regimul comunist ateu, Biserica are sansa de a deveni relevanta in primul rand pentru credinciosi, nu pentru politicieni sau oameni de stat.
Este o oportunitate pentru un raport despre starea credintei romanilor (dincolo de raportari triumfaliste privind increderea in Biserica) si pentru micsorarea distantei dintre Biserica si credincios si dintre credinta si fapte.
Romania Libera, Gelu Trandafir, 06 aug 2007
Bilant de patriarhi (de Gelu Trandafir)
Moartea Patriarhului a adus in discursul public problema mostenirii sale. Ce lasa in urma, ce merite a avut si ce neimpliniri...
In astfel de momente, reusim sa cantarim mai just omul si vremurile care i-au stat impotriva.
Reevaluam cu o mai dreapta masura si gestul de cainta din 1990 al Patriarhului Teoctist (l-a facut totusi, spre deosebire de alti ierarhi care se mandreau cu curajul de a nu fi fost martiri), dar si meritele care au urmat: a fost bun chivernisitor, dupa cum spunea Constantin Balaceanu-Stolnici, a pastrat unitatea Bisericii, a reinfiintat Mitropolia Basarabiei, l-a invitat pe Papa in Romania.
Dar terenul eliberat in aceste zile de patimile judecatilor extrem de severe a fost cotropit de avocati neaveniti ai decedatului Patriarh. Ideologi si culturnici ai regimului comunist si ai Securitatii incearca sa rescrie istoria recenta abia luminata de Raportul Tismaneanu.
In lectura lor, tacerile vinovate ale Patriarhului de dinainte de 1989 devin acte de eroism, iar participarea sa in anii ‘40 si ‘50 alaturi de statul comunist la reprimarea Bisericii Romane Unite cu Roma ar trebui trecuta sub tacere. Ei trag linie si, la bilant, gasesc lipsa doar o Catedrala.
Politicienii procedeaza asemanator. Diferentele de abordare tin de legaturile lor cu regimul comunist. Fostii slujbasi ai Partidului si Securitatii anatemizeaza Raportul Tismaneanu; ceilalti isi toarna cenusa in cap doar pentru ca nu ar fi fost vrednici sa ridice Catedrala si se angajeaza hei-rupist sa indeplineasca testamentul Patriarhului.
Astfel, pana acum, am evaluat mostenirea Patriarhului ca si cand Biserica ar fi doar una dintre multele institutii aflate in echilibru si confruntare (cu Presedintia, cu Partidul Comunist, cu Primaria Capitalei, cu Biserica Romei sau cea Rusa).
Nu am acordat deloc atentie tocmai misiunii primordiale a Bisericii, aceea de a ne conduce catre mantuire, nu am evaluat masura in care Biserica mai reuseste acum sa se impuna si sa ne faca sa traim in comuniune cu Hristos.
Am fi descoperit ca avem cea mai mare incredere intr-o institutie ce ne influenteaza in foarte mica masura conduita personala. Cateva exemple. Gospodinele reduc adesea credinta la a nu coase in zilele marcate cu rosu in calendar, dar nu uita sa consulte horoscopul.
Ginecologii recomanda chiuretajul cu usurinta cu care confratii lor dentisti prescriu scoaterea unei masele, dar se abtin de la avorturi de Pasti si de Craciun. Televiziunile ne ofera si show-uri erotice, dar si piosul spectacol al Patriarhului pe care l-au ridicat deja la ceruri.
Nu este simpla noastra ipocrizie (ar fi un pacat de marturisit si iertat la spovada). E mai degraba o atitudine schizoida, caci consideram perfect justificate atitudini contrare credintei pe care o marturisim.
Chiar am sentimentul de a fi asistat in aceste zile la un spectacol, acela al inmormantarii unui Patriarh, ca la un show care ne emotiona, dar nu ne privea personal si nu era de natura sa ne schimbe vietile. Ca si cum Patriarhul Teoctist nu ar fi fost liderul spiritual a unei majoritati covarsitoare a romanilor ortodocsi.
L-au petrecut frumos la groapa, cu bocete si salve, dar cati l-au ascultat pe cand traia?
Aceasta prapastie care se casca tot mai adanc intre credinta si viata este o mostenire pe care credinciosii si clerul trebuie sa o constientizeze.
Caci un neam campion la avorturi e greu sa se mantuiasca prin construirea unei Catedrale. E grea mostenirea comuna a nevredniciei unor ierarhi si a indaratniciei noastre de a nu ne lua in serios marturisita conditie de crestin.
Acum, la capatul a trei "mandate" - Iustinian, Iustin si Teoctist -, marcate de constrangerile si gravele compromisuri ale coabitarii cu regimul comunist ateu, Biserica are sansa de a deveni relevanta in primul rand pentru credinciosi, nu pentru politicieni sau oameni de stat.
Este o oportunitate pentru un raport despre starea credintei romanilor (dincolo de raportari triumfaliste privind increderea in Biserica) si pentru micsorarea distantei dintre Biserica si credincios si dintre credinta si fapte.
Romania Libera, Gelu Trandafir, 06 aug 2007
Dilimanii politicii româneşti
Un articol interesant http://www.cotidianul.ro/index.php?id=12944&art=33599&cHash=29398cf851 .
Parcă un tip vroia să dea foc la puşcărie şi la casa de nebuni...
Parcă un tip vroia să dea foc la puşcărie şi la casa de nebuni...
marți, 7 august 2007
CNSAS ascunde dosarele Inaltilor Ierarhi!
Marţi 7.08.2007, a avut loc la sediul Forumului Civic Românesc din Bd. Mărăşti nr. 61, Conferinţa de Presă cu următoarele subiecte:
1. Forumul Civic Românesc a solicitat în iulie 2006 verificarea dosarelor conducerii Bisericii Ortodoxe Române!
2. Reforma proprietăţii, la doi ani de la apariţia Legii 247/2005.
- Fondul Proprietatea.
3. Parlamentarii, în excursie pe bani publici !!!
1.Verificarea dosarelor conducerii B.O.R. de C.N.S.A.S.
Forumul Civic Românesc a solicitat în luna iulie 2006 verificarea dosarelor conducerii Bisericii Ortodoxe Române.
Până în prezent, CNSAS ne-a comunicat printr-o adresă oficială că s-a încheiat verificarea doar în cazul Preasfinţitului Părinte Episcop-Vicar Vasile Fluieraş care nu a făcut poliţie politică.
În acest ritm, finalizarea cercetării dosarelor pentru cei 26 de înalţi prelaţi va fi încheiată peste 25 ani !!!
Considerăm că în situaţia actuală, urmare trecerii în nefiinţă a Preafericitului Părinte Teoctist, cunoaşterea trecutului candidaţilor pentru funcţia de Patriarh este imperios necesară.
2. Reforma proprietăţii la doi ani de la apariţia Legii 247/2005
GUVERNUL TĂRICEANU TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ PENTRU EŞECUL REFORMEI PROPRIETĂŢII!!!
Forumul Civic Românesc îşi exprimă nemulţumirea vis–a-vis de modul cum autorităţile locale, judeţene şi naţionale au înţeles să aplice Legea 247/2005.
Haosul, interpretarea după bunul plac şi interese de către primari, comisii judeţene a unei legi stufoase, prost făcute, au dus la apariţia unor adevărate mafii locale, care trafichează în dispreţul legii şi sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, proprietăţile făcute în zeci de ani de bunicii şi străbunicii noştri.
Tribunalele sunt din nou asaltate de proprietarii înşelaţi de noile autorităţi. Semnalele directe transmise de reprezentanţii noştri Premierului, Cancelariei sale, Ministrului Finanţelor, conducerii Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor, conducerii vechi şi noi a Fondului Proprietatea, au fost tratate cu aroganţa şi suficienţa cu care ne obişnuise vechiul regim.
În cursul celor aproape trei ani de la preluarea puterii, a fost mimat dialogul, consultarea cu societatea civilă,cu proprietarii nemulţumiţi de modul în care decurge reforma proprietăţii.
Din cele 825.000 de notificări făcute de proprietari au fost rezolvate prin restituire mai puţin de 20 %.
O bună parte din notificări au fost invalidate de comisiile alcătuite în proporţie de 90% din persoane care au făcut parte din comisiile funciare de pe vremea psd-ului. Comisiile abilitate să rezolve notificările depuse încă din anul 2001 pe Legea 10, au soluţionat, în intervalul 2005-2007, mai puţin de 20% din acestea.
Retrocedarea terenurilor forestiere a fost făcută doar pentru “băieţii deştepţi”, proprietarii care au revendicat suprafeţe mici neavând niciun fel de şansă în faţa membrilor “noilor” comisii.
O situaţie similară există şi în cazul obştilor şi pădurilor grănicereşti, unde, deşi există documente inatacabile, membrii comisiilor, în frunte cu delegaţii ROMSILVA, refuză restituirea către adevăraţii proprietari.
Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor condusă de tineri liberali, este o instituţie fantomă. După doi ani de la înfiinţare, nimeni nu observă lipsa de autoritate, implicare, eficienţă...
Fondul PROPRIETATEA, o mare cacealma liberală!!!
Fondul Proprietatea se află în aceeaşi situaţie ca în urmă cu aproape doi ani când a fost înfiinţat juridic.
Instituţia s-a “remarcat” de atunci şi până în prezent, printr-un şir de bâlbâieli, inconsecvenţe, răzgândiri, lipsă de transparenţă şi prin cheltuirea a peste 2 milioane de euro din bani publici pe salarii, sedii, aşa-zisă consultanţă, spoturi publicitare, etc, rezultatele fiind practic nule.
Solicităm Premierului şi Ministrului Economiei şi Finanţelor blocarea tuturor plăţilor către membrii Consiliului de Supraveghere până când Fondul Proprietatea îşi va începe efectiv, în fapt, activitatea.
După mai bine de 14 luni de aşteptare a apărut mult promisa ordonanţă de urgenţă care trebuia să pună pe roate funcţionarea fondului.
Textul ordonanţei ne arătă în mod clar că pesedeul este la guvernare, cooptarea d-lui Mircea Ursache în Consiliul de Supraveghere fiind o dovadă elocventă în acest sens. Astfel, FP nu mai este al proprietarilor aşa cum am fost minţiţi prin spoturi publicitare, statul va fi acţionarul majoritar pâna la desfiinţare, va putea vinde acţiuni oricui şi culmea va putea face pomeni electorale din banii Fondului.
Acum conducerea FP ne anunţă nevinovat că fondul ar putea fi listat la bursă, dacă lucrurile vor decurge normal, în luna mai 2008 !!!
3. Parlamentari în excursie pe bani publici
Sub conducerea Preşedintelui Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, o întreagă suită alcătuită din parlamentari, consilieri, etc, s-au plimbat în mai multe ţări din America Centrală şi de Sud. Ca deobicei nu se comunică lista “excursioniştilor” şi costul deplasării.
Comunicat de presa
1. Forumul Civic Românesc a solicitat în iulie 2006 verificarea dosarelor conducerii Bisericii Ortodoxe Române!
2. Reforma proprietăţii, la doi ani de la apariţia Legii 247/2005.
- Fondul Proprietatea.
3. Parlamentarii, în excursie pe bani publici !!!
1.Verificarea dosarelor conducerii B.O.R. de C.N.S.A.S.
Forumul Civic Românesc a solicitat în luna iulie 2006 verificarea dosarelor conducerii Bisericii Ortodoxe Române.
Până în prezent, CNSAS ne-a comunicat printr-o adresă oficială că s-a încheiat verificarea doar în cazul Preasfinţitului Părinte Episcop-Vicar Vasile Fluieraş care nu a făcut poliţie politică.
În acest ritm, finalizarea cercetării dosarelor pentru cei 26 de înalţi prelaţi va fi încheiată peste 25 ani !!!
Considerăm că în situaţia actuală, urmare trecerii în nefiinţă a Preafericitului Părinte Teoctist, cunoaşterea trecutului candidaţilor pentru funcţia de Patriarh este imperios necesară.
2. Reforma proprietăţii la doi ani de la apariţia Legii 247/2005
GUVERNUL TĂRICEANU TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ PENTRU EŞECUL REFORMEI PROPRIETĂŢII!!!
Forumul Civic Românesc îşi exprimă nemulţumirea vis–a-vis de modul cum autorităţile locale, judeţene şi naţionale au înţeles să aplice Legea 247/2005.
Haosul, interpretarea după bunul plac şi interese de către primari, comisii judeţene a unei legi stufoase, prost făcute, au dus la apariţia unor adevărate mafii locale, care trafichează în dispreţul legii şi sub ochii îngăduitori ai autorităţilor, proprietăţile făcute în zeci de ani de bunicii şi străbunicii noştri.
Tribunalele sunt din nou asaltate de proprietarii înşelaţi de noile autorităţi. Semnalele directe transmise de reprezentanţii noştri Premierului, Cancelariei sale, Ministrului Finanţelor, conducerii Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor, conducerii vechi şi noi a Fondului Proprietatea, au fost tratate cu aroganţa şi suficienţa cu care ne obişnuise vechiul regim.
În cursul celor aproape trei ani de la preluarea puterii, a fost mimat dialogul, consultarea cu societatea civilă,cu proprietarii nemulţumiţi de modul în care decurge reforma proprietăţii.
Din cele 825.000 de notificări făcute de proprietari au fost rezolvate prin restituire mai puţin de 20 %.
O bună parte din notificări au fost invalidate de comisiile alcătuite în proporţie de 90% din persoane care au făcut parte din comisiile funciare de pe vremea psd-ului. Comisiile abilitate să rezolve notificările depuse încă din anul 2001 pe Legea 10, au soluţionat, în intervalul 2005-2007, mai puţin de 20% din acestea.
Retrocedarea terenurilor forestiere a fost făcută doar pentru “băieţii deştepţi”, proprietarii care au revendicat suprafeţe mici neavând niciun fel de şansă în faţa membrilor “noilor” comisii.
O situaţie similară există şi în cazul obştilor şi pădurilor grănicereşti, unde, deşi există documente inatacabile, membrii comisiilor, în frunte cu delegaţii ROMSILVA, refuză restituirea către adevăraţii proprietari.
Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor condusă de tineri liberali, este o instituţie fantomă. După doi ani de la înfiinţare, nimeni nu observă lipsa de autoritate, implicare, eficienţă...
Fondul PROPRIETATEA, o mare cacealma liberală!!!
Fondul Proprietatea se află în aceeaşi situaţie ca în urmă cu aproape doi ani când a fost înfiinţat juridic.
Instituţia s-a “remarcat” de atunci şi până în prezent, printr-un şir de bâlbâieli, inconsecvenţe, răzgândiri, lipsă de transparenţă şi prin cheltuirea a peste 2 milioane de euro din bani publici pe salarii, sedii, aşa-zisă consultanţă, spoturi publicitare, etc, rezultatele fiind practic nule.
Solicităm Premierului şi Ministrului Economiei şi Finanţelor blocarea tuturor plăţilor către membrii Consiliului de Supraveghere până când Fondul Proprietatea îşi va începe efectiv, în fapt, activitatea.
După mai bine de 14 luni de aşteptare a apărut mult promisa ordonanţă de urgenţă care trebuia să pună pe roate funcţionarea fondului.
Textul ordonanţei ne arătă în mod clar că pesedeul este la guvernare, cooptarea d-lui Mircea Ursache în Consiliul de Supraveghere fiind o dovadă elocventă în acest sens. Astfel, FP nu mai este al proprietarilor aşa cum am fost minţiţi prin spoturi publicitare, statul va fi acţionarul majoritar pâna la desfiinţare, va putea vinde acţiuni oricui şi culmea va putea face pomeni electorale din banii Fondului.
Acum conducerea FP ne anunţă nevinovat că fondul ar putea fi listat la bursă, dacă lucrurile vor decurge normal, în luna mai 2008 !!!
3. Parlamentari în excursie pe bani publici
Sub conducerea Preşedintelui Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, o întreagă suită alcătuită din parlamentari, consilieri, etc, s-au plimbat în mai multe ţări din America Centrală şi de Sud. Ca deobicei nu se comunică lista “excursioniştilor” şi costul deplasării.
Comunicat de presa
luni, 6 august 2007
Masonii din Biserica Ortodoxă
Am dat pe net peste articolul "Masonii din Biserica", scris de Carol Hârşan şi apărut în "Averea” în 2005. Este interesant în actuala conjunctură. Transcriu: "In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta oficial.Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai clerului mijlociu.
Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja "Fiii coloniei lui Traian" din Nordul Moldovei), IPS Teofan - fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja "Armonia", Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja
"Armonia" Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii "Ovidius" Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).
Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri "de gradul trei" in sanul albastrei familii Grifofoni.
Staretul manastirii Putna, Arhimandrit Melchisedec Velnic, este, de asemenea, pomenit ca fiind intr-o Loja "Sfantul Stefan cel Mare".Dupa cum se va vedea si din fondul articolului, nu incriminam fenomenul, ci il semnalam ca analiza a mecanismelor ce unesc mult mai strans decat transpare la abordari superficiale, forta lobby-ului masonic romanesc cu influenta covarsitoare a institutiei Ortodoxiei.
Averea, Carol Harsan, 29 oct 2005"
Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja "Fiii coloniei lui Traian" din Nordul Moldovei), IPS Teofan - fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja "Armonia", Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja
"Armonia" Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii "Ovidius" Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).
Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri "de gradul trei" in sanul albastrei familii Grifofoni.
Staretul manastirii Putna, Arhimandrit Melchisedec Velnic, este, de asemenea, pomenit ca fiind intr-o Loja "Sfantul Stefan cel Mare".Dupa cum se va vedea si din fondul articolului, nu incriminam fenomenul, ci il semnalam ca analiza a mecanismelor ce unesc mult mai strans decat transpare la abordari superficiale, forta lobby-ului masonic romanesc cu influenta covarsitoare a institutiei Ortodoxiei.
Averea, Carol Harsan, 29 oct 2005"
OZN: Englezii îşi publică documentele secrete despre fenomen
Un pas înainte pentru elucidarea misterului OZN. Ministerul Apărării din Anglia şi-a desecretizat documentele referitoare la această problemă. Pot sa fie consultate în limba engleză aici-http://www.mod.uk/DefenceInternet/FreedomOfInformation/PublicationScheme/SearchPublicationScheme/UnidentifiedAerialPhenomenauapInTheUkAirDefenceRegion.htm .
duminică, 5 august 2007
Nou sondaj cu supuşii lui Băsescu în scădere
Dan Andronic a livrat o informaţie interesantă pe blogul său, care îi pune într-o lumină defavorabilă pe supuşii lui Băsescu. Andronic dixit: “Am primit o informaţie despre un nou sondaj Gallup. care e făcut pe un eşantion de 1138 de persoane. Este vorba de o informatie neverificată, de aceea luaţi-o cu titlu de informaţie care trebuie verificată... Votul pentru Alegerile Europarlamentare 66%-vor vota 15% - nu vor vota 19% Nu ştiu Din cei care vor vota, respectiv 66 la sută PD-37 PSD-22 PNL-17 PNG-8 UDMR-7 PRM-5 PLD-2 PIN-1 Alţii-1Care sunt cei mai potriviţi lideri pentru listele partidelor20%PD -Sorin Frunzaverde20% PNL -Mihai R.Ungureanu13% PSD -Vasile Puscas15 % PNG-Gigi Becali4% UDMR -Winkler3% PRM -Eugen Mihaiescu8% nici unul."
Un lingău la curtea patriarhului Teoctist
Ieri mă gândeam să postez despre Artur Silvestri, care a fost mentionat în presă ca un apropiat al defunctului patriarh, în contextul retagerii sale forţate la mănăstire în 1990, când a fost contestat de feţe bisericeşti doritoare de reformă în sânul bisericii. Vroiam să redactez un articol amplu despre acest colaboraţionist al regimului dictatorial, dar am gasit asta pe net-
Andrei Bădin: În spatele uşilor închise: "Agentul imobiliar" al comunismului#links .
Subscriu fără rezerve.
Alexandru PETRIA
Andrei Bădin: În spatele uşilor închise: "Agentul imobiliar" al comunismului#links .
Subscriu fără rezerve.
Alexandru PETRIA
sâmbătă, 4 august 2007
Patriarhul Teoctist va fi dezgropat?
“Se îngroapă cazul ori se dezgroapă Preafericitul”- este o postare care apare pe blogul talentatului scriitor Cristian Teodorescu de pe "Cotidianul", care a ridicat o chestiune arzătoare. Citez textul fostului meu coleg Teodorescu:
"I se va face autopsie Patriarhului?
3 August, 2007 (20:55) CALANDRU de Cristian Teodorescu
Luni seară, după ce l-am auzit pe doctorul Sinescu dînd explicaţii despre moartea Patriarhului, m-a încercat bănuiala că era ceva în neregulă, din vocea lui şi din cauză că îşi căuta cuvintele, ca şi cum trebuia să-l ocolească pe primul. Le-am spus asta cîtorva colegi. Acasă, soţia mea, doctoriţă, a admis că era posibil să se fi întîmplat ceva din cauza anesteziei. Contraargumentul ei a fost: „N-or fi atît de proşti!” Şi ce spunea ea era plauzibil. „Dar dacă sînt?” o întreb. Am vrut să scriu aici ceva, cu semn de întrebare. Dar o simplă bănuială a unui filolog pornind de la vocea doctorului şi a oscilaţiilor sale verbale – plus eventualitatea de a fi înseriat printre ziariştii conspiraţionişti –, nu prea ţinea să o exprim. Iar exprimarea unei asemenea bănuieli e egală cu o acuzaţie formulată cu jumătate de gură.
După declaraţiile urologului care îl îngrijea pe Patriarh şi care i-a acuzat pe anestezist şi pe medicul care a făcut operaţia că s-ar fi grăbit cu intervenţia, Colegiul Medicilor s-a autosesizat. Astfel că această operaţie poate deveni caz penal, fiindcă nu există acordul scris al pacientului. Dar char dacă ar fi existat această dovadă, ea nu-i scapă pe cei doi de o eventuală acuzaţie de malpraxis.
În afară de asta Patriarhul ar fi trebuit autopsiat, obligatoriu, deoarece moartea sa a avut loc la doar cîteva ore după operaţie şi în primele 24 de ore de la internarea in spital. Chiar dacă familia sau Patriarhia ar fi cerut să nu i se facă autopsie, această operaţiune era, legal, obligatorie.
Se pare că nu i s-a făcut autopsie. De ce?
Dacă lucrurile vor merge înainte, trupul Patriarhului devine probă şi ar trebui să fie deshumat pentru a se constata ce se mai poate asupra cauzei morţii.
Ce va conta mai mult, aflarea adevărului sau o probabilă intervenţie a BOR ca Patriarhul să fie lăsat în pace?"
Dacă chiar nu i s-a făcut autopsie patriarhului, e îmbârligată rău. Zic că se îngroapă cazul.
Alexandru PETRIA
Alexandru PETRIA
Cărtărescu, văzduhist
Mircea Cărtărescu, într-un articol în “Evenimentul zilei” de azi, îl scoate vinovat pe C. P. Tăriceanu pentru evoluţia catastrofală a scenei noastre politice din acest an deoarece a întors armele împotriva Cotrocenilor. Consideră că preşedintele este singurul exponent al schimbării necesare, al luptei impotriva reziduurilor comunismului. Scriitorul este naiv, fiind orbit, ca alţi intelectuali, nu puţini, de derbedeul ex- marinar a cărui ultimă ispravă anticomunistă este… decorarea post-mortem a patriarhului Teoctist, colaborator al regimului dictatorial, amănunt evidenţiat şi în Raportul Tismăneanu, însuşit de Băsescu şi devenit act oficial al statului român.
Tăriceanu n-a avut alternativă. A fost împins, ca PNL să supravieţuiască, tocmai de către Băsescu, să se alieze temporar cu celelalte partide în beligeranţă cu PD.
Privirea maniheistă în alb-negru este o jignire a inteligenţei sau un simptom al amatorismului prin labirintul politicii.
Alexandru PETRIA
Tăriceanu n-a avut alternativă. A fost împins, ca PNL să supravieţuiască, tocmai de către Băsescu, să se alieze temporar cu celelalte partide în beligeranţă cu PD.
Privirea maniheistă în alb-negru este o jignire a inteligenţei sau un simptom al amatorismului prin labirintul politicii.
Alexandru PETRIA
vineri, 3 august 2007
Claudiu Săftoiu îl descrie nemilos pe Băsescu, în Jurnalul Naţional
Efectul 9/11 al referendumului anti-Băsescu
2007 08 03 de Claudiu Săftoiu
ABANDONUL ELECTORATELOR TRADIŢIONALE ŞI INSURGENŢA RADICALISMULUI POLITIC ANTIDEMOCRATIC.
Consumarea referendumului prezidenţial din 19 mai 2007 – cel mai serios ciclon politic şi electoral din 1990 până astăzi, are un singur rezultat cert: disoluţia brandurilor politice interne, statuate în ultimii 17 ani. Efectul 9/11 al acestei decizii politice absurde luate de persoanele şi partidele ostile actualului preşedinte generează cea mai acută criză de sistem politic prin care trece România, de la începuturile democraţiei de tip decembrist, până astăzi.
Două sunt turnurile prăbuşite ale principiilor democratice din politica internă, care fac discuţia despre stabilitatea politică dificilă şi relativ fără obiect: 1) electoratul fidel şi stabil, prin plecarea masivă şi cvasidefinitivă a electoratelor de partid din matca identitară a formaţiunilor politice în care au fost menţinute timp de 17 ani şi 2) echilibrul ideologic stânga-dreapta, prin insurgenţa radicalismului politic antidemocratic, provocat de apariţia unor mişcări tectonice antisistem, care se propagă deopotrivă de sus – dinspre principalii jucători politici, dar şi de jos – dinspre electoratele iritate şi bulversate de confuzia politică internă.
Revenirea în funcţie a preşedintelui nu pare a se concretiza în proiecte sau iniţiative menite să galvanizeze energiile instituţionale democratice. Deşi aşteptările sunt imense – 75 la sută dintre participanţii la votul de la referendum cred că au găsit deja soluţia, prin înălţarea la zenit a unui preşedinte megaprotejat de voturi – în realitate, nici un actor nu deţine puterea de a influenţa în mod decisiv scena politică. Coaliţia antiprezidenţială s-a fărâmiţat. Era de aşteptat, după ce o serie de disensiuni au apărut încă din perioada campaniei pentru referendum. Degringolada este acută. Marea miză politică este bătălia pentru statutul de vârf al opoziţiei (cu PD – lider informal şi PSD – lider formal), în timp ce puterea îşi găseşte cu greu parteneri transparenţi de guvernare.
CUM A ÎNVINS PSIHOLOGIA POLITICĂ DIN 2004 ÎNCOACE. Singura ofertă de noutate a campaniei din 2004 a fost produsul politic Traian Băsescu. Paradoxal, nici un adversar al acestuia nu a anticipat potenţialul de noutate absolută pe piaţa internă a noului artefact politic. Ascensiunea noului animal politic Traian Băsescu a dezlănţuit în mentalul electoral românesc o fantasmă politică extremă, frecventată îndeobşte de electorate aduse într-o stare de exasperare acută: apariţia Salvatorului Naţiunii.
Salvatorul Naţiunii – încarnat în personajul politic Traian Băsescu – era la momentul campaniei prezidenţiale din 2004 o fabricaţie de branduri politice încă active, suprapuse mecanic şi amestecate într-un creuzet comportamental în egală măsură derutant şi exploziv: a) era un fel de "C.V. Tudor" care clama mai credibil şi mai modern decât Vadim însuşi dreptate naţională şi personală pentru fiecare român, spirit revanşard (ţepe în Piaţa Victoriei) şi un naţionalism gregar (trasul de urechi al capitalului francez şi american în România); era un fel de "Ion Iliescu" cu solide cunoştinţe de gestiune în înaltă administraţie, apărător declarat al legilor, experimentat şi longeviv expediţionar pe culoarele întunecoase ale instituţiilor de dinainte şi de după decembrie 1989 (cele cinci ministeriate la Transporturi şi cei patru ani de mandat la Primăria Capitalei stau mărturie), lipsit de referinţele instrucţiei sovietice ale liderului stângii româneşti; era un fel de "Adrian Năstase" mai categoric şi mai stăpân pe frâiele puterii în exerciţiul înaltei administraţii, fără aroganţa şi aerul de arendaş al economiei româneşti al celui din urmă; în fine, era – da! –, un fel de "Corneliu Coposu" rezistent la atacuri ucigătoare şi demn în faţa manevrelor şi delaţiunilor propagandist neocomuniste, fără lipsa de virilitate şi faciesul octogenar al simbolului moralităţii politice româneşti post-decembriste, care a fost fruntaşul ţărănist. În fine, personajul politic Traian Băsescu era un filon reductiv de calităţi şi însuşiri proprii, însumate în "Traian Băsescu – comandantul de pe «Biruinţa»", un fel de "out-law" care cucereşte mările şi oceanele, ţine cu cei mulţi şi îi ridiculizează pe cei puternici.
VOTUL AUTOREFERENŢIAL RADICALIZAT. Campanii media şi electorale, lideri de opinie influenţi, politicieni credibili au construit în 17 ani un instrument electoral infailibil: discursul distructiv, autopersiflant şi acuzator, într-o inexorabilă cascadă a criticismului politic manipulator. Prin transferul unor aşa-zise stereotipuri româneşti de anvergură istoric-naţională spre însuşirile negative personale ale actorilor politici, cetăţenii electori au fost invitaţi să îşi dispreţuiască nu numai aleşii, dar şi propriul popor reprezentat de politicieni. Acest efort de persuasiune a generat – de la un mandat electoral la altul – un reflex de gândire electorală degenerativă.
Raportarea cetăţeanului la stat, la reprezentaţii săi aleşi s-a radicalizat şi a pregătit sosirea pe scena politică a Salvatorului Naţiunii. Acestuia i se aloca toate bunele trăsături şi însuşiri şi i se marginalizează obstinat orice slăbiciune. Cine a înţeles să exploateze această energie uriaşă, frustrată şi resentimentară a mentalului electoral românesc, a luat totul. Singurul veritabil speculator politic al psihologiei electorale resentimentare româneşti este în acest moment Traian Băsescu. Noul electorat creat o dată cu agregarea masei critice electorale pentru câştigarea referendumului de la 19 mai – indiferent de educaţie, locaţie, sex, vârstă sau opţiune religioasă – este un electorat obligat să recurgă la instinctualitate, animat de o energie atavică şi, prin urmare, acut radicalizat. Deasupra acestei psihologii abisale a electoratului actualului preşedinte stau desigur promovarea valorilor democraţiei, dorinţa de mai bine, speranţa de propăşire a României şi tot arsenalul de argumente onorabile civic.
Desigur, nu preşedintele este singurul responsabil pentru acest deznodământ atât de timpuriu şi trist. Asumarea în parte a contribuţiilor la actualul context este obligatorie. Alegerile se apropie. Ele trebuie desfăşurate necesarmente în spirit democratic.
2007 08 03 de Claudiu Săftoiu
ABANDONUL ELECTORATELOR TRADIŢIONALE ŞI INSURGENŢA RADICALISMULUI POLITIC ANTIDEMOCRATIC.
Consumarea referendumului prezidenţial din 19 mai 2007 – cel mai serios ciclon politic şi electoral din 1990 până astăzi, are un singur rezultat cert: disoluţia brandurilor politice interne, statuate în ultimii 17 ani. Efectul 9/11 al acestei decizii politice absurde luate de persoanele şi partidele ostile actualului preşedinte generează cea mai acută criză de sistem politic prin care trece România, de la începuturile democraţiei de tip decembrist, până astăzi.
Două sunt turnurile prăbuşite ale principiilor democratice din politica internă, care fac discuţia despre stabilitatea politică dificilă şi relativ fără obiect: 1) electoratul fidel şi stabil, prin plecarea masivă şi cvasidefinitivă a electoratelor de partid din matca identitară a formaţiunilor politice în care au fost menţinute timp de 17 ani şi 2) echilibrul ideologic stânga-dreapta, prin insurgenţa radicalismului politic antidemocratic, provocat de apariţia unor mişcări tectonice antisistem, care se propagă deopotrivă de sus – dinspre principalii jucători politici, dar şi de jos – dinspre electoratele iritate şi bulversate de confuzia politică internă.
Revenirea în funcţie a preşedintelui nu pare a se concretiza în proiecte sau iniţiative menite să galvanizeze energiile instituţionale democratice. Deşi aşteptările sunt imense – 75 la sută dintre participanţii la votul de la referendum cred că au găsit deja soluţia, prin înălţarea la zenit a unui preşedinte megaprotejat de voturi – în realitate, nici un actor nu deţine puterea de a influenţa în mod decisiv scena politică. Coaliţia antiprezidenţială s-a fărâmiţat. Era de aşteptat, după ce o serie de disensiuni au apărut încă din perioada campaniei pentru referendum. Degringolada este acută. Marea miză politică este bătălia pentru statutul de vârf al opoziţiei (cu PD – lider informal şi PSD – lider formal), în timp ce puterea îşi găseşte cu greu parteneri transparenţi de guvernare.
CUM A ÎNVINS PSIHOLOGIA POLITICĂ DIN 2004 ÎNCOACE. Singura ofertă de noutate a campaniei din 2004 a fost produsul politic Traian Băsescu. Paradoxal, nici un adversar al acestuia nu a anticipat potenţialul de noutate absolută pe piaţa internă a noului artefact politic. Ascensiunea noului animal politic Traian Băsescu a dezlănţuit în mentalul electoral românesc o fantasmă politică extremă, frecventată îndeobşte de electorate aduse într-o stare de exasperare acută: apariţia Salvatorului Naţiunii.
Salvatorul Naţiunii – încarnat în personajul politic Traian Băsescu – era la momentul campaniei prezidenţiale din 2004 o fabricaţie de branduri politice încă active, suprapuse mecanic şi amestecate într-un creuzet comportamental în egală măsură derutant şi exploziv: a) era un fel de "C.V. Tudor" care clama mai credibil şi mai modern decât Vadim însuşi dreptate naţională şi personală pentru fiecare român, spirit revanşard (ţepe în Piaţa Victoriei) şi un naţionalism gregar (trasul de urechi al capitalului francez şi american în România); era un fel de "Ion Iliescu" cu solide cunoştinţe de gestiune în înaltă administraţie, apărător declarat al legilor, experimentat şi longeviv expediţionar pe culoarele întunecoase ale instituţiilor de dinainte şi de după decembrie 1989 (cele cinci ministeriate la Transporturi şi cei patru ani de mandat la Primăria Capitalei stau mărturie), lipsit de referinţele instrucţiei sovietice ale liderului stângii româneşti; era un fel de "Adrian Năstase" mai categoric şi mai stăpân pe frâiele puterii în exerciţiul înaltei administraţii, fără aroganţa şi aerul de arendaş al economiei româneşti al celui din urmă; în fine, era – da! –, un fel de "Corneliu Coposu" rezistent la atacuri ucigătoare şi demn în faţa manevrelor şi delaţiunilor propagandist neocomuniste, fără lipsa de virilitate şi faciesul octogenar al simbolului moralităţii politice româneşti post-decembriste, care a fost fruntaşul ţărănist. În fine, personajul politic Traian Băsescu era un filon reductiv de calităţi şi însuşiri proprii, însumate în "Traian Băsescu – comandantul de pe «Biruinţa»", un fel de "out-law" care cucereşte mările şi oceanele, ţine cu cei mulţi şi îi ridiculizează pe cei puternici.
VOTUL AUTOREFERENŢIAL RADICALIZAT. Campanii media şi electorale, lideri de opinie influenţi, politicieni credibili au construit în 17 ani un instrument electoral infailibil: discursul distructiv, autopersiflant şi acuzator, într-o inexorabilă cascadă a criticismului politic manipulator. Prin transferul unor aşa-zise stereotipuri româneşti de anvergură istoric-naţională spre însuşirile negative personale ale actorilor politici, cetăţenii electori au fost invitaţi să îşi dispreţuiască nu numai aleşii, dar şi propriul popor reprezentat de politicieni. Acest efort de persuasiune a generat – de la un mandat electoral la altul – un reflex de gândire electorală degenerativă.
Raportarea cetăţeanului la stat, la reprezentaţii săi aleşi s-a radicalizat şi a pregătit sosirea pe scena politică a Salvatorului Naţiunii. Acestuia i se aloca toate bunele trăsături şi însuşiri şi i se marginalizează obstinat orice slăbiciune. Cine a înţeles să exploateze această energie uriaşă, frustrată şi resentimentară a mentalului electoral românesc, a luat totul. Singurul veritabil speculator politic al psihologiei electorale resentimentare româneşti este în acest moment Traian Băsescu. Noul electorat creat o dată cu agregarea masei critice electorale pentru câştigarea referendumului de la 19 mai – indiferent de educaţie, locaţie, sex, vârstă sau opţiune religioasă – este un electorat obligat să recurgă la instinctualitate, animat de o energie atavică şi, prin urmare, acut radicalizat. Deasupra acestei psihologii abisale a electoratului actualului preşedinte stau desigur promovarea valorilor democraţiei, dorinţa de mai bine, speranţa de propăşire a României şi tot arsenalul de argumente onorabile civic.
Desigur, nu preşedintele este singurul responsabil pentru acest deznodământ atât de timpuriu şi trist. Asumarea în parte a contribuţiilor la actualul context este obligatorie. Alegerile se apropie. Ele trebuie desfăşurate necesarmente în spirit democratic.
Glaucom anal
O prietena din Constanta a scris:
"Am sunat-o pe sefa mea de sectie - care s-a intimplat sa fie si de treaba - si i-am spus ca sunt bolnava. M-a intrebat ce am si i-am spus ca sufar de glaucom anal. Ma intreaba: "Te tii de prostii? Ce boala mai e si asta?". "Pai una serioasa, sefa. Inseamna ca nu-mi vad fundul venind la munca!" M-a spus tuturor..."
Auzi…
A.P.
"Am sunat-o pe sefa mea de sectie - care s-a intimplat sa fie si de treaba - si i-am spus ca sunt bolnava. M-a intrebat ce am si i-am spus ca sufar de glaucom anal. Ma intreaba: "Te tii de prostii? Ce boala mai e si asta?". "Pai una serioasa, sefa. Inseamna ca nu-mi vad fundul venind la munca!" M-a spus tuturor..."
Auzi…
A.P.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
