Declaraţie-Apel
30 decembrie 1947 – 30 decembrie 2007
60 de ani de republică ilegitimă
După ce Uniunea Sovietică a impus regimul totalitar comunist în România, prin anihilarea partidelor şi acapararea structurilor de conducere a statului, singura barieră în faţa distrugerii democraţiei şi a ţesutului societăţii româneşti rămăsese Majestatea Sa Regele MIHAI I, reprezentantul unui regim legitim, care modernizase ţara, îi asigurase independenţa, unitatea şi respectabilitatea. Regele întruchipa, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, speranţele de libertate şi prosperitate ale unui întreg popor. Contextul internaţional şi deciziile luate fără ca românii să fie consultaţi au sortit eşecului încercările curajoase ale Regelui, de a opri sovietizarea şi comunizarea României. Puterile democratice ale lumii nu l-au susţinut pe tânărul Rege care, prin actul de la 23 august 1944, grăbise victoria Aliaţilor, scurtase războiul cu şase luni şi salvase vieţile a sute de mii de oameni. Aranjamentele dintre marile puteri condamnaseră deja România la jumătate de secol de totalitarism comunist.
În ziua de 30 decembrie 1947, Palatul Elisabeta a fost înconjurat de unităţi militare fidele comuniştilor, iar Garda Regală a fost dezarmată. Petru Groza şi Gh. Gheorghiu-Dej l-au silit pe Majestatea Sa Regele MIHAI I să abdice, şantajându-l cu executarea a peste 1000 de studenţi anticomunişti ţinuţi sub arest. Sub ameninţarea anihilării fizice, Regele a semnat documentul de abdicare, pentru Sine şi urmaşii Săi. Prin faptul că abdicarea s-a făcut sub presiunea şantajului, actul este lovit de nulitate. În plus, comuniştii au nesocotit faptul că Regele nu putea acţiona decât în nume propriu şi nicidecum pentru instituţia Monarhiei ca atare. Aşadar, convingerea că prin semnătura smulsă Regelui s-a abolit implicit şi Monarhia a fost complet aberantă. În şedinţa Adunării Deputaţilor, convocată în grabă după abdicare, ar fi urmat ca aceasta să fie confirmată, prin adoptarea legii nr. 363, care proclama Republica Populară Română şi abroga Constituţia din 1923. La acea şedinţă nu s-a atins cvorumul necesar pentru asemenea decizii, doar 60 de deputaţi fiind prezenţi. Aşadar, abolirea Monarhiei nu a fost niciodată aprobată de Parlamentul României. Mai mult, modificarea formei de guvernământ ar fi trebuit să fie confirmată de majoritatea populaţiei ţării, printr-un referendum. Aşa cum Regele CAROL I fusese adus pe Tronul României în urma unui plebiscit la care obţinuse o covârşitoare majoritate favorabilă, tot aşa şi abolirea Monarhiei ar fi trebuit să fie confirmată printr-un referendum. În deceniile care au urmat, nu s-a ţinut cont de faptul că Monarhia nu fusese, de fapt, abolită de drept şi că peste Regatul României nu se putea suprapune altă formă de stat, oricare ar fi fost ea. În concluzie, din punct de vedere pur juridic, Monarhia nefiind abolită realmente, România este până în ziua de azi un Regat, iar Majestatea Sa Regele MIHAI I este Suveranul de drept al acestei ţări.
Luând în considerare argumentele juridice şi morale prezentate mai sus; sprijinindu-ne pe concluziile Raportului Comisiei Tismăneanu şi pe Mesajul Preşedintelui României, adresat Parlamentului, prin care se oficializează o realitate cunoscută de către toţi românii, aceea că regimul comunist din România a fost unul “ilegitim şi criminal”; nu în ultimul rând, luând act de prezenţa printre noi a unuia dintre cei mai importanţi oameni de stat ai istoriei secolului al XX-lea, Majestatea Sa Regele MIHAI I, garant al demnităţii naţionale, model de echilibru, curaj şi constanţă în apărarea intereselor perene ale poporului Său, solicităm instituţiilor Statului român să repună Legalitatea şi Adevărul în drepturi, lăsând România să revină, în sfârşit, după decenii de suferinţe şi căutări desfigurante, la calea sa firească, aceea care nu poate fi asigurată decât de forma de guvernământ care nu a dispărut niciodată, nici juridic şi nici din inimile românilor. România adevărată este Monarhie, iar chipul ei cel bun este Majestatea Sa Regele MIHAI I.
Noi nu trebuie decât să avem curajul de a recunoaşte acest lucru. La realităţile cele mai simple, evidente şi benefice ajungem cu greu, dar acum, după 60 de ani de rătăcire, merităm să ne recăpătăm sufletul. Iar România merită ca pe creştetul ei, înălţat în libertate, să reapară Coroana Regală.
Semnături
Doina CORNEA – profesoară, Cluj
Nicolae CONSTANTINESCU – prof. dr., membru al Academiei de Medicină, Bucureşti
Wilfried H. LANG – observator economic pentru Europa de sud-est, Germania
Rodica COPOSU – inginer, Bucureşti
Flavia BĂLESCU – economist, Bucureşti
Roxana IORDACHE – publicist, Bucureşti
Nicolae Şerban TANAŞOCA – prof. univ., Bucureşti
Neagu DJUVARA – istoric, Bucureşti
Barbu BREZIANU – critic şi istoric al artei, Bucureşti
Ion CARAMITRU – actor, directorul Teatrului Naţional, Bucureşti
Elena IORDACHE – medic, Bucureşti
Ioan PAŢIU – medic, Cluj
Leontin IUHAS – inginer, Cluj
Theodor BUCUR – prof. univ., expert internaţional, Franţa
Ariadna COMBES – profesoară, Franţa
Alexandru COMBES – student, Cluj
Valerian STAN – jurist, Bucureşti
Jean CAZABAN – teatrolog, Bucureşti
Marilena ROTARU – realizator TV, Bucureşti
George ROTARU – jurnalist, Bucureşti
Constantin-Laurenţiu ERBICEANU – inginer consultant, Frankfurt/Main, Germania
Mihaiu LANCUZOV – muzeograf, Bucureşti
Dinu IANCULESCU – actor, scriitor, Frankfurt/Main, Germania
Sorin DUMITRESCU – pictor, Bucureşti
Doina DUMITRESCU – artist plastic, Bucureşti
Viorica BUCUR – profesor universitar, critic de film, Bucureşti
Andrei BREZIANU – scriitor, Statele Unite ale Americii
Ileana-Mihaela BOTEZAT-ANTONESCU – doctor în ştiinţe medicale, Bucureşti
Pia PALEOLOGU – istoric de artă, Bucureşti
Sorin ROŞCA STĂNESCU – publicist, directorul ziarului “Ziua”, Bucureşti
Saviana DIAMANDI – muzician, director în cadrul Institutului Cultural Român, Bucureşti
Sorana GEORGESCU-GORJAN – redactor, editor, Bucureşti
Doina ROSETTI – inginer, Bucureşti
Maria STRĂJESCU – economist, Bucureşti
Gabriela-Mihaela DEFOUR-VOICULESCU – pensionară, Bucureşti
Constanţa VULCĂNESCU – proiectant carte, Bucureşti
Petre AMARIEI – economist, Braşov
Otilia BOTEZAT – pensionară, Piatra Neamţ
Andreea RĂPEANU – prof. univ., Bucureşti
Vlad BEDROS – asistent universitar, Bucureşti
Anca CALANGIU – profesor, Bucureşti
Ilie-Constantin-Vladimir MAŞALA – muzician, Bucureşti
Robert MALISCHITZ – profesor, Bucureşti
Sorin BOTTEZ – ambasador (r), Bucureşti
Dinu ZAMFIRESCU – preşedinte INMER, Bucureşti
Micaela GHIŢESCU – preşedinta Fundaţiei Memoria, Bucureşti
Vartan ARACHELIAN – publicist, Bucureşti
Alex. ŞTEFĂNESCU – critic şi istoric literar, Bucureşti
Dan PURIC – regizor, Bucureşti
Radu Constantin COROAMĂ – muzeograf, director Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti
Christian MITITELU – preşedintele Alianţei Civice, Bucureşti
Olga TUDORACHE – actriţă, Bucureşti
Dan ROMAŞCANU – director revista DORUL, Danemarca
Alexander NAGY – grafician, Köln, Germania
Angela CREANGĂ – psiholog, Bucureşti
Mihai CREANGĂ – publicist, Bucureşti
Georgeta DIMISIANU – filolog, redactor şef al Editurii HISTORIA, Bucureşti
Gabriel DIMISIANU – critic literar, Bucureşti
Florian MIHALCEA – preşedintele Societăţii Timişoara
Vasile GORDUZ – sculptor, Bucureşti
Silvia RADU – sculptor, Bucureşti
Ştefan CÂLŢIA – pictor, Bucureşti
Vladimir ZAMFIRESCU – pictor, Bucureşti
Ileana GHEŢIE – inginer, Bucureşti
Eugenia IONESCU – inginer, Bucureşti
Elvira ARABOLU – funcţionar, Bucureşti
Mara VASILESCU – chimist, Bucureşti
Silvia APOSTOL – chimist, Bucureşti
Ioan APOSTOL – economist, Bucureşti
Ioana COŞERU – chimist, Bucureşti
Lidia ŢOPA – asistent medical, Bucureşti
Alexandra GHICA – arhitect, Düsseldorf, Germania
Simina DRON – arhitect, Bucureşti
Maria ZAMFIRESCU – profesoară, Bucureşti
Doina VÂRCOLACU – farmacist, Sibiu
Angela IORDACHE – vânzătoare, com. Poiana Câmpina, Prahova
Lucica DROSU – impiegat mişcare CFR, Poiana Câmpina, Prahova
Elena DROSU – casnică, Poiana Câmpina, Prahova
Sergiu DROSU – muncitor, Poiana Câmpina, Prahova
Gheorghiţă MIRESCU – programator, Poiana Câmpina, Bucureşti
Veronica NANU – director de cabinet, INMER, Bucureşti
Iulian MÎNZU – consilier, INMER, Bucureşti
Gheorghe DEREVENCU – scriitor, Bucureşti
Ion DRESCAN – redactor, Bucureşti
Oana MATEI – redactor, Bucureşti
Ana BUTCARU – redactor, Bucureşti
Florica CIOCEA – secretară, Bucureşti
Eusebiu MUNTEANU – medic, Bucureşti
Ioana MUNTEANU – lector universitar, Bucureşti
Nicolae DRĂGUŞIN – dipl. ing., masterand al Universităţii din Uppsala, Suedia
Michel VORNICUL – cercetător la Banca Naţională a Franţei, Paris
Valentin HOSSU-LONGIN – scriitor, Bucureşti
Ioana-Raluca VOICU-ARNĂUŢOIU – muzician, conferenţiar universitar, Bucureşti
Dimitrie CĂDERE – inginer, Franţa
Anca STOICA – asistent social, Bucureşti
Daniela BRĂTIANU – jurist, Bucureşti
Doina CARAMZULESCU – ziaristã, Bucureşti
Constantin SEVERIN – scriitor, artist vizual, Suceava
Ileana BRIE – cadru didactic, Cluj
Florin MANOLE – asistent cercetãtor la Centrul de Studii Rome din cadrul Universităţii Bucureşti
George COPOŢ – inginer, Bucureşti
Rodica COPOŢ – inginer, Bucureşti
Laura COPOŢ – informatician, Torino, Italia
Jean ANTONESCU – economist, veteran de război, Bucureşti
Alin SAIDAC – istoric, Bucureşti
Antonie NĂSTĂSACHE – economist, Bucureşti
Nicolae ŢIPĂRESCU – economist, Galaţi
Alexandru LANCUZOV – realizator radio, Bucureşti
Dinu VILOIU – regizor TVR, Bucureşti
Bogdan-Alexandru JITEA – istoric, Bucureşti
Aurel NEGULESCU – referent, Bucureşti
Adriana CUMPĂNAŞU – manager cultural, Bucureşti
Alexandrina STĂNESCU – pensionară, Bucureşti
Alina MARC-CIULACU – filolog, Bucureşti
Cristinel CIULACU – economist, Bucureşti
Dida MARC – bibliotecară, Sebiş, Arad
Constantin Terente MARC – metodist, Sebiş, Arad
Florica PETRESCU – economist, Vedea, Argeş
Maria GOCIU – economist, Bucureşti
Mihaela PETRESCU – inginer, Bucureşti
Gabriel PETRESCU – inginer, Bucureşti
Ioana NEGREANU – profesoară, Bucureşti
Eugenia ANDRONACHE – chimist, Bucureşti
Jean NEGREANU – merceolog, sat Bircii, Scorniceşti, Olt
Mihai CANTUNIARI – scriitor, Bucureşti
Ileana CANTUNIARI – profesoară, traducătoare, Bucureşti
Radu CANTUNIARI – artist plastic, Bucureşti
Simona CANTUNIARI – medic, Bucureşti
Dan Nicolae ROŞU – student, Bucureşti
Anton ROŞU – inginer, Bucureşti
Michaela Maria ROŞU – muzicolog, Bucureşti
Gabriela CERCEL – inginer, Nürnberg, Germania
Sanda ANGHELESCU – ziarist, Bucureşti
George PAVEL – sculptor, Aachen, Germania
Zitta RING PAVEL – artist plastic, Aachen, Germania
Carmen CALISTRU NICHITA – cercetător-fizician, Ploieşti
Tudor TOVARU – doctor, Paris, Franţa
Gabriela MOCIULSCHI TANASCAUX – arhitect, Paris, Franţa
Christian TANASCAUX – arhitect, Paris, Franţa
Constantin MARŢIAN – inginer, Bucureşti
Maria ENACHE – biolog, Bucureşti
Valeria ISPAS – inginer, Bucureşti
Elena CRĂCIUN – inginer, Bucureşti
Constanţa TABACU – profesor, Bucureşti
Raluca MOISE – profesor, Bucureşti
Ana ŢUŢUIANU – profesor, Paris, Franţa
Lucica NICOARĂ – inginer, Braşov
Nicolae Ambrozie NICOARĂ – inginer, Braşov
Hermina IDOMIR – pensionară, Braşov
Gheorghe IDOMIR – pensionar, Braşov
Doina BOILĂ – profesor, Mediaş
Adriana BOILĂ – profesor, Sibiu
Dorin BOILĂ – arhitect, Sibiu
Cecilia GERGELY – tehnician, Dumbrăveni, Sibiu
Desideriu GERGELY – tehnician, Dumbrăveni, Sibiu
Adrian COBUSTEANU – profesor, Sibiu
Delia COBUSTEANU – profesor, Sibiu
Ovidiu MATIU – asistent universitar, Sibiu
Ioana MATIU – profesor, Sibiu
Teodora ARŞIN – profesor, Sibiu
Abi LEHENEANU – arhitect, Alba Iulia
Gheorghe DOBROTĂ – ofiţer retragere, Sibiu
Bianca MOLDOVAN – student, Sibiu
Remus MOLDOVAN – inginer, Sibiu
Tiberiu BUDIŞAN – asistent universitar, Cluj
Ştefan HOFNER – agricultor, Daneş, Mureş
Marioara MEDREA – economist, Sibiu
Constantin BOILĂ – economist, Dumbrăveni, Sibiu
Oliviu I. SELEŞAN – profesor, Deva
Miruna Silvana SELEŞAN – traducător, Deva
Dorin CRIŞAN – profesor, Deva
Doinel CRIŞAN – doctor, Deva
Ilie GHIŢĂ – dr. ing., Deva
Iulian NOVAC – profesor, Deva
Silviu NUŢU – inginer, Deva
Claudiu Eduard CRISTOI – inginer, Deva
Nicolae PETRUŞE – subinginer, Deva
Petrică PETRUŞE – pensionar, Deva
Graţian MUNTEAN – pensionar, Deva
Elita MUNTEAN – asistent medical, Deva
Serghie NIŢĂ – inginer, Deva
Marius BÂRLEANU – prof. drd., Orăştie, Hunedoara
Paul SCHUSTER – ziarist, Bucureşti
Ion VOVA – regizor, Bucureşti
Mariana STAN – doctor, Bucureşti
Gheorghe STĂNILOAIE – inginer, Bucureşti
Constantin AVRAMESCU – fost deputat, Bucureşti
Paul-Daniel MIRCESCU – drd., inginer, Bucureşti
Dan ANGELESCU – inginer, Bucureşti
Rodica PANDELE – redactor, Bucureşti
Letiţia CORCIOVA – asist. medical, Bucureşti
Alexadru CORCIOVA – medic veterinar, Bucureşti
Nicoletta SĂVULESCU – muzician, Germania
Anca SĂVULESCU – pensionar, Bucureşti
Rodica VOICULESCU – pensionar, Suedia
Gabriela DRĂGAN-SION – pensionar, Bucureşti
Eugenia Ligia CEGĂNEANU – pensionar, Bucureşti
Iulian POPESCU – economist, Bucureşti
Andrei DIMITRIU – director, Bucureşti
Valer BINDEA – secretar de stat, Bucureşti
Anca ATANASIU – profesor, Bucureşti
Teodor CHRISTEN – profesor, Germania
Gabriela DRĂGAN – economist, Bucureşti
Radion CHIABURU – jurist, Bucureşti
Teodor MOSCU – jurist, Bucureşti
Alin TOMA-NEGOESCU – arhitect, Bucureşti
Neculai IONESCU-GHINEA – arhitect, Bucureşti
Petre VARLAM – inginer, Bucureşti
Maria DUMITRESCU – economist, Bucureşti
Nicolae-Dodo IONESCU – actor, Bucureşti
Simona MOSCU – pensionar, Bucureşti
Mihaela TOADER – cercetător, Bucureşti
Daniel TALOŞ – cercetător, Bucureşti
Doina GHEORGHIU – medic, Bucureşti
Gabriel GHEORGHIU – pensionar, Bucureşti
Constantin ENESCU – şofer, Constanţa
Nicoleta DRUMEA – curier, Constanţa
Daniela GHEORGHIU – avocat, Constanţa
Dorin CURCĂ – avocat, Constanţa
Bogdan IORDACHE – avocat, Constanţa
Miruna MIŞA – contabil, Constanţa
Roxana-Ingrid GHEORGHIU – avocat, Constanţa
Traian IORDACHE - medic, Constanţa
Kamer ASIM – avocat, Constanţa
Liviu TUDORACHE – inspector nave, Constanţa
Giulnas OSMAN – secretară, Constanţa
Georgeta POP – inginer, Constanţa
Dan GHEORGHIU – medic, Constanţa
Dumitru DIMA – pensionar, Constanţa
Doina HAHUI – avocat, Constanţa
Ion RADU – şofer, Constanţa
Daniela GRĂJDAN – contabil, Constanţa
Luiza HAGIVERTA – studentă, Constanţa
Ghiulnar OSMAN – casnică, Constanţa
Elena-Felicia GHEORGHIU – medic, Constanţa
Andreea COJOCARU – secretar primărie, Constanţa
Sofia Simona TUDORACHE – învăţătoare, Constanţa
Mihai MIGA – medic, Constanţa
Valeria IORDACHE – profesoară, Constanţa
Mioara MIGA – casnică, Constanţa
Valentin POPESCU – economist, Bucureşti
Elena POPESCU – economist, Bucureşti
Aurelia POPESCU – pensionară, Bucureşti
Filip-Lucian IORGA – istoric, Bucureşti
Lucia IORGA – doctor în psihologie, Bucureşti
Viorica ANDRIŢOIU – economist, Bucureşti
Sultana GAGEA – pensionară, Bucureşti
Ion ANDRIŢOIU – inginer, Bucureşti
Cristian Gheorghe IACOB – economist, Bucureşti
Sergiu Stelian ILIESCU – profesor universitar, Bucureşti
Dana SEICIU – director, Bucureşti
Lucian SEICIU – prof. univ., Bucureşti
Nicolae VERICEANU – arhitect, Iaşi
Mircea RUSU – prof. univ. dr., Iaşi
Ileana RUSU – medic specialist, Iaşi
Adrian CORDUNEANU – prof. univ. dr., Iaşi
Teodor BROŞTEANU – prof. univ. dr., Iaşi
Alexandru CĂRĂUŞU – conf. univ. dr., preşedintele MRR, Iaşi
Elena DRÂMBEI – inginer agronom, vicepreşedinte MRR, Iaşi
Mihai DORIN – conf. univ. dr., Iaşi
Horia BUCUR – farmacist, Sebeş, Alba
Mariana BUCUR – economist, Sebeş, Alba
Ligia BENA – economist, Sebeş, Alba
Claudiu BENA – statistician, Sebeş, Alba
Ioan BERCIU – doctor, Alba Iulia
Carmen CUTEAN – profesor, Sebeş, Alba
Ştefan URDĂ – preot ortodox, Alba Iulia
Cosmin CAPRĂ – inginer, Sebeş, Alba
Adrian BOIERIU – inginer, Sebeş, Alba
Ioan LEMENYI – reporter radio, Sebeş, Alba
Silviu COSTACHE – prof. dr., Ploieşti
Ioan MUREŞAN – inginer, Alba Iulia
Nicolae TOMA – inginer, Sebeş, Alba
Gligor STANCU – economist, Sebeş, Alba
Andrei VLAD – student, Sebeş, Alba
Ioan HAŢEGAN – pensionar, Sebeş, Alba
Gheorghe MARIN – preot ortodox, Sebeş-Tărtăria, Alba
Maria DEAC-POENARU – pictor, Laz, Alba
Traian RADU – inginer, Sebeş, Alba
Nicolae RADU – inginer, Sebeş, Alba
Nicolae MĂRGINEAN – profesor, Alba Iulia
Constantin DAMIAN – doctor, Sebeş, Alba
Dorina DAMIAN – doctor, Sebeş, Alba
Alexandru ZSIROS – inginer, Sebeş, Alba
Lucia ZSIROS – doctor, Sebeş, Alba
Karol WANIA – pensionar, Germania
Mircea STÂNCEL – scriitor, Alba Iulia
Voicu BORA – inginer, Alba Iulia
Alin DUMITRU – inginer, Alba Iulia
Gheorghe DĂRĂMUŞ – profesor, Sebeş, Alba
Ovidiu LUPU – inginer, Sebeş, Alba
Constantin JINAR – primar, Şugatag, Alba
Nicolae STANCIU – inginer, Sebeş, Alba
Mircea SUSAN – inginer, Alba Iulia
Dumitru STROE – inginer, Sebeş, Alba
Viorel COMAN – profesor, Sebeş, Alba
Gheorghe BÜKÖS – economist, Alba Iulia
Ana BÜKÖS – profesor, Alba Iulia
Titus LEAHU – dr. ing., Alba Iulia
Angelica ZEICU – pensionar, Sebeş, Alba
Iuliu HADA – economist, Alba Iulia
Mircea POPA – inginer, Zlatna, Alba
Teodora POPA – doctor, Zlatna, Alba
Radion BOGDAN – medic, Oneşti, Bacău
Narcisa PAVAL – secretară, Oneşti, Bacău
Victor PAVAL – tâmplar, Oneşt, Bacău
Ana Maria ROŞU – asistent medical, Oneşti, Bacău
Ştefania GRIGOROIU – pensionară, Oneşti, Bacău
Andrei GRIGOROIU – dulgher, Oneşti, Bacău
Mihaela SUCEVEANU – casnică, Oneşti, Bacău
Mucenica MIHĂILĂ – infirmieră, Oneşti, Bacău
Corina FILIP – asistent medical, Oneşti, Bacău
Ovidiu STOGU – asistent medical, Oneşti, Bacău
Alina BRANDIU – asistent medical, Oneşti, Bacău
Bogdan ROŞU – operator, Oneşti, Bacău
Mihai DORU – student, Oneşti, Bacău
Viorel DORU – manipulant, Oneşti, Bacău
Gelu VLAGEA – operator, Oneşti, Bacău
Carmen DUMITRU – barman, Oneşti, Bacău
Dan BALICA – şofer, Oneşti, Bacău
Andrei BULILETE – ospătar, Oneşti, Bacău
Gheorghe BULILETE – electrician, Oneşti, Bacău
Claudia APOSTOL – farmacist, Oneşti, Bacău
Florin OANCEA – şofer, Oneşti, Bacău
Sorin LAZĂR – distribuitor, Oneşti, Bacău
Ionela LAZĂR – învăţătoare, Oneşti, Bacău
Paul JUMUCĂ – mecanic, Oneşti, Bacău
Gabi ENACHE – student, Oneşti, Bacău
Daniela CIOBANU – infirmieră, Oneşti, Bacău
Aurel SÂRBU – medic, Oneşti, Bacău
Dumitru CIOBANU – pensionar, Oneşti, Bacău
Ioana CIOBANU – pensionară, Oneşti, Bacău
Elena CIONCA – pensionară, Oneşti, Bacău
Ioan PATRICHI – pensionar, Oneşti, Bacău
Neonica ŞRAER – pensionară, Oneşti, Bacău
Constanţa PATRICHI – pensionară, Oneşti, Bacău
Anica MARIN – pensionară, Oneşti, Bacău
Emilia IVANCU – pensionară, Oneşti, Bacău
Georgeta GOGU – pensionară, Oneşti, Bacău
Valentina ŞTEFĂNESCU – pensionară, Oneşti, Bacău
Silvia PAVEL – pensionară, Oneşti, Bacău
Maria GHINDĂ – pensionară, Oneşti, Bacău
Apostol GRĂDINARU – pensionar, Oneşti, Bacău
Maria GRĂDINARU – pensionar, Oneşti, Bacău
Nicolaie LĂCĂTUŞU – pensionar, Oneşti, Bacău
Florin LĂCĂTUŞU – pensionar, Oneşti, Bacău
Daniel LĂCĂTUŞU – pensionar, Oneşti, Bacău
Rodica LĂCĂTUŞU – pensionară, Oneşti, Bacău
Ioan VÂLCU – pensionar, Oneşti, Bacău
Victor APIHTIN – profesor, Oneşti, Bacău
Dumitru CUCHIRIŢĂ – pensionar, Oneşti, Bacău
Ana GĂLUŞCĂ – pensionară, Oneşti, Bacău
Aglaia PÂSLARU – pensionară, Oneşti, Bacău
Ştefan PALAGHIŢĂ – pensionară, Oneşti, Bacău
Rodica PALAGHIŢĂ – pensionară, Oneşti, Bacău
Suzana URSACHE – pensionară, Oneşti, Bacău
Ortansa URSU – pensionară, Oneşti, Bacău
Nicolaie CONSTANTIN – pensionar, Oneşti, Bacău
Teodor LAZINSCHI – pensionar, Oneşti, Bacău
Raisa ZAMFIRESCU – pensionară, Oneşti, Bacău
Virginia DAVINTESCU – profesor, Oneşti, Bacău
Gheorghe GHIMBOVSCHI – pensionar, Oneşti, Bacău
Gabriela ICHIM – profesoară, Oneşti, Bacău
Adrian CASAVEANU – inginer, Oneşti, Bacău
Victor GRĂDINARU – medic, Oneşti, Bacău
Florica DOBRE – pensionară, Oneşti, Bacău
Lia CRUCEANU – pensionară, Oneşti, Bacău
Elena GONDOŞ – pensionară, Oneşti, Bacău
Claudia MĂLIGUŢĂ – pensionară, Oneşti, Bacău
Vasile PINTILIE – pensionar, Oneşti, Bacău
Teodora PALADE – pensionară, Oneşti, Bacău
Elvira CAZACU – pensionară, Oneşti, Bacău
Ioan CRÂŞMARU – pensionar, Oneşti, Bacău
Emilia BANU – pensionară, Oneşti, Bacău
Silvia APAVALOAIE – pensionară, Oneşti, Bacău
Nicolaie LUNGU – medic veterinar, Oneşti, Bacău
Maria IULIŞCA – pensionară, Oneşti, Bacău
Maria SPURGARU – pensionară, Oneşti, Bacău
Dumitru TOLOCARU – contabil, Oneşti, Bacău
Larisa BOGDAN – profesor, Oneşti, Bacău
Cornelia POPESCU – pensionară, Oneşti, Bacău
Oana HÂNCU – pensionară, Oneşti, Bacău
Victoria GORGAN – pensionară, Oneşti, Bacău
Vergina GRIGOROIU – pensionară, Oneşti, Bacău
Ştefan GOJAN – maistru, Oneşti, Bacău
Maria HUMEI – pensionară, Oneşti, Bacău
Valvara MELNICIUC – pensionară, Oneşti, Bacău
Ciprian TOLOCARU – economist, Oneşti, Bacău
Iurie BOSTAN – medic, Oneşti, Bacău
Sergiu BLAJEVSCHI – administrator, Oneşti, Bacău
Ştefan TRAIAN – inginer, Oneşti, Bacău
Albert WEBER – inginer, Oneşti, Bacău
Victoria ANDRONI – contabil, Oneşti, Bacău
Elena LORINCZ – pensionară, Oneşti, Bacău
Virginia ZVANCA – pensionară, Oneşti, Bacău
Erica CATARGIU – pensionară, Oneşti, Bacău
Aurelia SCRIPCĂ – pensionară, Oneşti, Bacău
Elena ZAMFIR – pensionară, Oneşti, Bacău
Laura BARACTARU – inginer, Oneşti, Bacău
Doina PELIN – casnică, Italia
Dorica BUTA – învăţătoare, Oneşti, Bacău
Florin POPA – şomer, Oneşti, Bacău
Mihaela BRATU – vânzătoare, Oneşti, Bacău
Robert ANTON – muncitor, Oneşti, Bacău
Ramona CĂLIN – infirmieră, Oneşti, Bacău
Vasile CĂLIN – pensionar, Oneşti, Bacău
Valeriu ADOCHIŢEI – strungar, Oneşti, Bacău
Marin COJOCARU – pensionar, Oneşti, Bacău
Maria NEMET – croitor, Oneşti, Bacău
Dumitru OANCEA – inginer, Oneşti, Bacău
Vasile BÂRHALĂ – muncitor auto, Oneşti, Bacău
Ioan Dumitru MILONI – pensionar, Oneşti, Bacău
Alexandru BELCEANU – student, Oneşti, Bacău
Ovidiu SORODOC – pompier civil, Oneşti, Bacău
Roland SORODOC – profesor, Oneşti, Bacău
Vasile ROŞEŢ – zidar, Oneşti, Bacău
Maria GRĂMADĂ – proiectant, Oneşti, Bacău
Fănică CHIPZUI – administrator, Oneşti, Bacău
Vasile VILEA – paznic, Oneşti, Bacău
Toader CANTARAGIU – paznic, Oneşti, Bacău
Dorin MELINTE – maistru, Oituz, Bacău
Gabriela AVARVAREI – confecţioner, Oituz, Bacău
Costel Valentin OJOC – profesor, Oneşti, Bacău
Eleonora ŢIPLOIU – contabil, Oneşti, Bacău
Viorel BALINT – barman, Oneşti, Bacău
Valentin HÂRBU – electrician, Oneşti, Bacău
Maria VASILE – subinginer, Oneşti, Bacău
Rodica PARASCHIVESCU – asistent, Oneşti, Bacău
Jenică MORARU – instalator, Oneşti, Bacău
Darius BORCILĂ – pensionar, Oneşti, Bacău
Virgil IOSIF – brutar, Oneşti, Bacău
Magdalena CRISTEA – avocat, Oneşti, Bacău
Felicia ABĂRBOIAIE – agent imobiliar, Oneşti, Bacău
Ionuţ CAZACU – şomer, Oneşti, Bacău
Lucia SOREANU – farmacistă, Aachen, Germania
Marieta CONSTANCACHE – medic, Aachen, Germania
Dimitrie CONSTANDACHE – medic, Aachen Germania
Georgeta ZUBERETZ – funcţionară, Aachen, Germania
Monica CONSTANDACHE CORMINBOEUF – traducătoare, Elveţia
Petru PITEA – medic chirurg, Cluj
Elena PRANSZKY – funcţionară, Cluj
Eugen I. BOZGA – economist, Cluj
Victor GORCEA – avocat, Cluj
Ioan VORNICU – colonel (r.), inginer, Cluj
Alexandru-Grigore PISOSCHI – profesor universitar, Cluj
Adriana-Octavia PISOSCHI – pensionară, Cluj
Mircea I. OANŢĂ – inginer silvic, Cluj
Emil PERŞA – poet, Cluj
Sandor KUBANKA – student (urmărit în regimul comunist), Cluj
Tiberiu POP – medic, Cluj
Eugen Gr. BOZGA – economist, Cluj
Viorel RUEN – contabil, Cluj
Constantin VISALON-RADU – inginer, Cluj
Camelia-Florica OANŢĂ – medic oftalmolog, Cluj
Vasile LUCACIU – medic (promoţia 1946 "Regele MIHAI I"), Cluj
Stela LUCACIU – medic, Cluj
Mircea PERHAITA – şofer, Cluj
Letiţia TURDEAN – profesor, Cluj
Monica VISALON-RADU – chimist, Cluj
Romul BENEA – inginer, Cluj
Liana BENEA – inginer, Cluj
Romulus BENEA – inginer, Montreal, Canada
Mihaela BENEA – medic, Montreal, Canada
Remus BENEA – inginer, Bucureşti
Dana BENEA – inginer, Cluj
Virgil VASILIU – tehnician, Cluj
Lucian VĂLEANU – inginer, Cluj
Georgeta VĂLEANU – medic, Cluj
Gheorghe SUCIU – farmacist, Cluj
Georgeta SUCIU – avocat, Cluj
Nicolae HĂNDĂBUŢ – avocat, Cluj
Anca BORGOVAN – arhitectă, Bucureşti
Irina PATRULIUS – arhitectă, Bucureşti
Rodica GĂLEŞEANU – arhitectă, Bucureşti
Alexandra RĂZVAN - avocat, Societatea Timişoara
Vasile DOCEA – conferenţiar Facultatea de Vest, Societatea Timişoara
Daniel VIGHI – scriitor, Societatea Timişoara
Ştefan RACOVIŢĂ – “Căminul românesc”, Elveţia
Mari CERNESCU – pensionară, Bucureşti
Anuşavan SALAMANIAN – inginer sunet, Bucureşti
Mariana CERNESCU – pensionară, Bucureşti
Ambrozie CERNESCU – pensionar, Bucureşti
Răzvan STAN – avocat, Bucureşti
Dragoş STAN – profesor, Bucureşti
Lista rămâne deschisă
luni, 17 decembrie 2007
duminică, 16 decembrie 2007
O panglică albă, o panglică neagră ca protest. Scrisoare deschisă a unor revoluţionari
"Acum 18 ani, câţiva români fără Dumnezeu au ordonat masacrarea fraţilor lor: peste 1100 au fost ucişi şi peste 3300 au fost răniţi. Din cele 1104 crime înfăptuite acum 18 ani, doar 162 au fost comise din ordinul lui Ceauşescu. Odată cu arestarea acestuia, masacrul se oprise. În acceaşi zi de 22 Decembrie 1989 puterea a fost preluată de grupul condus de fostul preşedinte al României, d-l Ion Iliescu, cercetat de procurori pentru crime. În seara zilei de 22 Decembrie 1989, mulţimea neînarmată şi paşnică din Piaţa Revoluţiei a scandat “Fără comunişti!” şi “Jos comunismul!”. Masacrul a fost reluat şi amplificat de şase ori: începând de atunci, 942 de oameni au fost ucişi şi mii de oameni au fost răniţi.
În decembrie 1989, Frontul Salvării Naţionale condus de Ion Iliescu şi Claudiu Iordache – “revoluţionarul” timişorean care şi-a trădat fraţii, i-au numit miniştri tocmai pe cei care au dirijat măcelărirea timişorenilor: generalii Chiţac şi Stănculescu? În noul guvern al FSN, criminalul Chiţac a fost numit Ministru de Interne iar criminalul Stănculescu a fost numit Ministrul Apărării Naţionale. Aceasta a fost culmea neruşinării şi cinismului grupului uzurpator condus de d-l Ion Iliescu care se pretinde “simbol” al revoluţiei!
Este de necrezut că în ţara noastră a avut loc un masacru uriaş – la Timişoara, Bucureşti, Cluj, Sibiu, Braşov şi în alte oraşe, în timp ce în celelalte foste ţări comuniste din Europa nu s-a înregistrat nici o victimă. Este revoltător că de 18 ani încoace, vinovaţii nejudecaţi ai acestui masacru infestează cele mai înalte instituţii ale statului, dându-ne, culmea cinismului, chiar lecţii de morală.
Conform art.21 din Constituţie, victimele celor peste 1100 de crime din decembrie 1989, miile de răniţi şi urmaşii eroilor revoluţiei “au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. 18 ani nu este un termen rezonabil, ci o batjocură faţă de eroii noştri şi faţă de noi înşine.
România de astăzi este profund imorală tocmai pentru că este clădită pe fratricidul nepedepsit reprezentat de cele peste 1100 de crime. De 18 ani păcătuim în neadevăr şi injustiţie. România nu va putea clădi nimic bun pe crime, minciuni şi nedreptăţi. Incredibilul masacru a putut fi acoperit doar prin coruperea instituţiilor statului şi a clasei politice. Nu vom scăpa de marea corupţie, nu vom reforma clasa politică şi justiţia decât după ce vom cunoaşte adevărul despre masacrul din decembrie 1989 care a deturnat revoluţia anticomunistă, şi despre fratricidul din iunie 1990 comis împotriva societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cunoaşterea acestui adevăr este unica şansă a României. Societatea românească de astăzi, inclusiv viitorul vot uninominal, trebuie să poată distinge între criminali şi oameni cinstiţi.
Aşa cum ne-aţi îndemnat, pe durata manifestărilor dedicate revoluţiei anticomuniste şi comemorării masacrului care a deturnat-o, vom purta pe braţ o panglică neagră, în memoria celor ucişi în Decembrie 1989, şi una albă, expresie a protestului faţă de tergiversarea judecării autorilor celor peste 1100 de crime comise acum 18 ani.
Toţi cei care împărtăşesc tristeţea şi revolta timişorenilor, precum şi a noastră, a tuturor, sunt îndemnaţi să facă acelaşi gest.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii masacraţi la ordinul celor fără Dumnezeu!
15 Decembrie 2007
Cu solidaritate,
Sorin Ilieşiu – Alianţa Civică
Teodor Mărieş – Asociaţia 21 Decembrie 1989
Liviu Antonesei – Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi
Antonie Popescu – Seniorii Ligii Studenţilor, 1990
Nicu Bănuţoiu – Asociaţia Adevăr şi Dreptate
George Costin – Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989"
În decembrie 1989, Frontul Salvării Naţionale condus de Ion Iliescu şi Claudiu Iordache – “revoluţionarul” timişorean care şi-a trădat fraţii, i-au numit miniştri tocmai pe cei care au dirijat măcelărirea timişorenilor: generalii Chiţac şi Stănculescu? În noul guvern al FSN, criminalul Chiţac a fost numit Ministru de Interne iar criminalul Stănculescu a fost numit Ministrul Apărării Naţionale. Aceasta a fost culmea neruşinării şi cinismului grupului uzurpator condus de d-l Ion Iliescu care se pretinde “simbol” al revoluţiei!
Este de necrezut că în ţara noastră a avut loc un masacru uriaş – la Timişoara, Bucureşti, Cluj, Sibiu, Braşov şi în alte oraşe, în timp ce în celelalte foste ţări comuniste din Europa nu s-a înregistrat nici o victimă. Este revoltător că de 18 ani încoace, vinovaţii nejudecaţi ai acestui masacru infestează cele mai înalte instituţii ale statului, dându-ne, culmea cinismului, chiar lecţii de morală.
Conform art.21 din Constituţie, victimele celor peste 1100 de crime din decembrie 1989, miile de răniţi şi urmaşii eroilor revoluţiei “au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. 18 ani nu este un termen rezonabil, ci o batjocură faţă de eroii noştri şi faţă de noi înşine.
România de astăzi este profund imorală tocmai pentru că este clădită pe fratricidul nepedepsit reprezentat de cele peste 1100 de crime. De 18 ani păcătuim în neadevăr şi injustiţie. România nu va putea clădi nimic bun pe crime, minciuni şi nedreptăţi. Incredibilul masacru a putut fi acoperit doar prin coruperea instituţiilor statului şi a clasei politice. Nu vom scăpa de marea corupţie, nu vom reforma clasa politică şi justiţia decât după ce vom cunoaşte adevărul despre masacrul din decembrie 1989 care a deturnat revoluţia anticomunistă, şi despre fratricidul din iunie 1990 comis împotriva societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cunoaşterea acestui adevăr este unica şansă a României. Societatea românească de astăzi, inclusiv viitorul vot uninominal, trebuie să poată distinge între criminali şi oameni cinstiţi.
Aşa cum ne-aţi îndemnat, pe durata manifestărilor dedicate revoluţiei anticomuniste şi comemorării masacrului care a deturnat-o, vom purta pe braţ o panglică neagră, în memoria celor ucişi în Decembrie 1989, şi una albă, expresie a protestului faţă de tergiversarea judecării autorilor celor peste 1100 de crime comise acum 18 ani.
Toţi cei care împărtăşesc tristeţea şi revolta timişorenilor, precum şi a noastră, a tuturor, sunt îndemnaţi să facă acelaşi gest.
Dumnezeu să-i odihnească în pace pe martirii masacraţi la ordinul celor fără Dumnezeu!
15 Decembrie 2007
Cu solidaritate,
Sorin Ilieşiu – Alianţa Civică
Teodor Mărieş – Asociaţia 21 Decembrie 1989
Liviu Antonesei – Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi
Antonie Popescu – Seniorii Ligii Studenţilor, 1990
Nicu Bănuţoiu – Asociaţia Adevăr şi Dreptate
George Costin – Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989"
sâmbătă, 15 decembrie 2007
Mircea Iorgulescu a fost informator al Securitatii
Pentru mine este una dintre marile deceptii de dupa 1989. Pe Iorgulescu l-am citit cu placere pentru opiniile sale clare, corozive, pentru stilul de neobosit duelist. Iar cartea sa despre lumea personajelor lui Caragiale, cu pagini putine, dar extrem de densa, aparuta in ‘88 sau ’89, nu mai stiu exact si n-am chef sa caut, s-a putut compara in mediile intelectuale cu o torpila impotriva dictaturii lui Ceausescu. La aparitie, la un coniac, impreuna cu prietenul Radu Saplacan, am comentat indelung si cu admiratie volumasul.
Acum, de pe blogul scriitorului Ioan T. Morar am a aflat ca Iorgulescu a fost turnator http://morar.catavencu.ro/2007/12/13/ticalosia-lui-mircea-iorgulescu-acum-cu-dovezi-scrise/
Acum, de pe blogul scriitorului Ioan T. Morar am a aflat ca Iorgulescu a fost turnator http://morar.catavencu.ro/2007/12/13/ticalosia-lui-mircea-iorgulescu-acum-cu-dovezi-scrise/
vineri, 14 decembrie 2007
Societatea civila protestează impotriva josniciilor lui Basescu
O seamă de organizaţii ale societăţii civile protestează împotriva ultimei ieşiri publice josnice a lui Băsescu. Transcriu textul mai jos. Protestul a fost semnat de către: Radu Nicosevici - preşedintele Academiei de Advocacy, Mircea Toma - preşedintele Agenţiei de Monitorizare a Presei, Diana Hatneanu, Director APADOR- CH, Adrian Sorescu,vicepreşedintele Asociaţiei Pro Democraţia, Viorel Micescu, directorul Centrului de Asistenţă pentru ONG-uri, Ioana Avădanei- director Centrul pentru Jurnalism Independent, Georgiana Iorgulescu- Director Centrul de Resurse Juridice, Bogdan Hossu - preşedinte CNS“Cartel ALFA”, Dan Manoleli - preşedintele Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Lavinia Andrei - preşedintele Fundaţiei Terra Millenium III, Radu Filipescu - preşedintele Grupului pentru Dialog Social, Victor Alistar - director Transarency International România.
"Domnul Traian Băsescu a considerat oportun să folosească decizia CC ca argument de înfruntare politică, interpretând această decizie ca probă a faptului că “legea a fost utilizată de Guvern şi de Pro Democraţia într-o campanie de deturnare a participării românilor la referendumul din 25 noiembrie”. Preşedintele României şi-a argumentat denunţul făcând o serie de afirmaţii extrem de grave la adresa Asociaţiei Pro Democraţia şi a preşedintelui acesteia, domnul Cristian Pîrvulescu. Între altele, Asociaţia Pro Democraţia este acuzată de premeditarea boicotului propriului proiect de lege, domnul Cristian Pîrvulescu este declarat mincinos şi este sugerată subordonarea sa intereselor premierului Tăriceanu în virtutea faptului că soţia domniei sale este salariat al Guvernului.
Faţă de aceste afirmaţii ne simţim datori să precizăm ca Asociaţia Pro Democraţia a iniţiat reforma procesului electoral încă din 1995, când domnul Pîrvulescu nu era membru al asociaţiei. Proiectul de lege pentru votul uninominal mixt are, aşadar, o vechime de peste 10 ani. APD, constatând dezinteresul şi ostilitatea clasei politice pentru această lege, a încercat să o promoveze singură, prin strângerea a zeci de mii de semnături, dar a încercat, totodată, introducerea legii în procesul legislativ şi prin succesive negocieri cu partidele parlamentare. Ultima tentativă în acest sens a fost demarată în 2005, când echipa Asociaţiei Pro Democraţia, împreună cu preşedintele ei, a reuşit, după laborioase tratative, să obţină susţinerea tuturor partidelor parlamentare, inclusiv pe cea a Partidului Democrat, un partid familiar preşedintelui Traian Băsescu. Faptul că iniţiativa legislativă a aparţinut guvernului Tăriceanu a fost doar o soluţie tehnică, grija Asociaţiei fiind să evite transformarea proiectului său în subiect de confruntare politică. Toata această istorie îi este binecunoscută domnului Traian Băsescu.
Faptul că, în ultima instanţă, preşedintele Băsescu a descoperit avantajele politice pe care o altă variantă a votului uninominal le-ar avea pentru PD şi a devenit, peste noapte, ostil proiectului Asociaţiei Pro Democraţia, poate explica atacul declanşat asupra tuturor celor care susţin acest proiect de lege pentru introducerea votului uninominal.
Dacă putem fi de acord cu o abordare critică, care se adresează, pe fond, proiectului – perfectibil şi nu dificil de pus de acord cu recenta decizie a Curţii Constituţionale - de lege pentru votul uninominal, atacul la persoană administrat preşedintelui APD nu este decât un instrument propagandistic inspirat de practicile vechii securităţi. De fapt, adevarata ţintă nu este neaparat domnul Pîrvulescu, ci orice participant la viaţa publică care susţine o altă variantă a votului uninominal decât cea a domnului Băsescu. Costul unui asemenea atac este compromiterea unei organizaţii neguvernamentale pentru care realizarea reformei electorale şi, prin aceasta, însănătoşirea clasei politice a reprezentat ţelul principal al activităţii sale cu mult înainte de a deveni un obiectiv al Preşedintelui Băsescu.
Într-un adevărat stat de drept, criticile se întemeiază întotdeauna pe argumente şi nu prin aprecieri jignitoare, de ordin personal, faţă de cei care au altă opinie. Dacă o idee nu găseşte susţinere suficientă prin intermediul procesului democratic, aceasta nu înseamnă că procesul democratic trebuie înlocuit prin măsuri de forţă.
În acest context, îi reamintim domnului Băsescu de precizarea făcuta de Curtea Constituţională în avizul consultativ din 5 aprilie 2007: „ raporturile instituţionale între participanţii la viaţa publică trebuie să se desfăşoare în forme civilizate pentru a se asigura şi pe această cale promovarea valorilor supreme consacrate şi garantate prin art. 1 din Legea fundamentala”.
Cât priveşte relaţia de posibilă influenţă a guvernului Tăriceanu asupra activităţii preşedintelui Asociaţiei Pro Democraţia, îi amintim preşedintelui Băsescu că asociaţia a fost la fel de intransigentă în protejarea drepturilor cetăţeneşti şi în perioada Guvernului Năstase – pe care l-a criticat necruţător - în ciuda faptului că, şi atunci, ca şi acum, soţia domnului Pîrvulescu era salariata Guvernului (de altfel, doamna Pîrvulescu a fost angajată la Guvern încă din 1992, când premier era Theodor Stolojan).
Îi atragem atenţia preşedintelui Băsescu că atacul declanşat de la înălţimea instituţiei prezidenţiale asupra unei organizaţii de drepturile omului care este un etalon al reprezentării intereselor cetăţeanului în faţa unor politicieni pentru care interesul public nu a fost decât un argument electoral, pune în pericol credibilitatea unui sector recunoscut pentru devotatamentul său faţă de democraţia din România – cel neguvernamental".
"Domnul Traian Băsescu a considerat oportun să folosească decizia CC ca argument de înfruntare politică, interpretând această decizie ca probă a faptului că “legea a fost utilizată de Guvern şi de Pro Democraţia într-o campanie de deturnare a participării românilor la referendumul din 25 noiembrie”. Preşedintele României şi-a argumentat denunţul făcând o serie de afirmaţii extrem de grave la adresa Asociaţiei Pro Democraţia şi a preşedintelui acesteia, domnul Cristian Pîrvulescu. Între altele, Asociaţia Pro Democraţia este acuzată de premeditarea boicotului propriului proiect de lege, domnul Cristian Pîrvulescu este declarat mincinos şi este sugerată subordonarea sa intereselor premierului Tăriceanu în virtutea faptului că soţia domniei sale este salariat al Guvernului.
Faţă de aceste afirmaţii ne simţim datori să precizăm ca Asociaţia Pro Democraţia a iniţiat reforma procesului electoral încă din 1995, când domnul Pîrvulescu nu era membru al asociaţiei. Proiectul de lege pentru votul uninominal mixt are, aşadar, o vechime de peste 10 ani. APD, constatând dezinteresul şi ostilitatea clasei politice pentru această lege, a încercat să o promoveze singură, prin strângerea a zeci de mii de semnături, dar a încercat, totodată, introducerea legii în procesul legislativ şi prin succesive negocieri cu partidele parlamentare. Ultima tentativă în acest sens a fost demarată în 2005, când echipa Asociaţiei Pro Democraţia, împreună cu preşedintele ei, a reuşit, după laborioase tratative, să obţină susţinerea tuturor partidelor parlamentare, inclusiv pe cea a Partidului Democrat, un partid familiar preşedintelui Traian Băsescu. Faptul că iniţiativa legislativă a aparţinut guvernului Tăriceanu a fost doar o soluţie tehnică, grija Asociaţiei fiind să evite transformarea proiectului său în subiect de confruntare politică. Toata această istorie îi este binecunoscută domnului Traian Băsescu.
Faptul că, în ultima instanţă, preşedintele Băsescu a descoperit avantajele politice pe care o altă variantă a votului uninominal le-ar avea pentru PD şi a devenit, peste noapte, ostil proiectului Asociaţiei Pro Democraţia, poate explica atacul declanşat asupra tuturor celor care susţin acest proiect de lege pentru introducerea votului uninominal.
Dacă putem fi de acord cu o abordare critică, care se adresează, pe fond, proiectului – perfectibil şi nu dificil de pus de acord cu recenta decizie a Curţii Constituţionale - de lege pentru votul uninominal, atacul la persoană administrat preşedintelui APD nu este decât un instrument propagandistic inspirat de practicile vechii securităţi. De fapt, adevarata ţintă nu este neaparat domnul Pîrvulescu, ci orice participant la viaţa publică care susţine o altă variantă a votului uninominal decât cea a domnului Băsescu. Costul unui asemenea atac este compromiterea unei organizaţii neguvernamentale pentru care realizarea reformei electorale şi, prin aceasta, însănătoşirea clasei politice a reprezentat ţelul principal al activităţii sale cu mult înainte de a deveni un obiectiv al Preşedintelui Băsescu.
Într-un adevărat stat de drept, criticile se întemeiază întotdeauna pe argumente şi nu prin aprecieri jignitoare, de ordin personal, faţă de cei care au altă opinie. Dacă o idee nu găseşte susţinere suficientă prin intermediul procesului democratic, aceasta nu înseamnă că procesul democratic trebuie înlocuit prin măsuri de forţă.
În acest context, îi reamintim domnului Băsescu de precizarea făcuta de Curtea Constituţională în avizul consultativ din 5 aprilie 2007: „ raporturile instituţionale între participanţii la viaţa publică trebuie să se desfăşoare în forme civilizate pentru a se asigura şi pe această cale promovarea valorilor supreme consacrate şi garantate prin art. 1 din Legea fundamentala”.
Cât priveşte relaţia de posibilă influenţă a guvernului Tăriceanu asupra activităţii preşedintelui Asociaţiei Pro Democraţia, îi amintim preşedintelui Băsescu că asociaţia a fost la fel de intransigentă în protejarea drepturilor cetăţeneşti şi în perioada Guvernului Năstase – pe care l-a criticat necruţător - în ciuda faptului că, şi atunci, ca şi acum, soţia domnului Pîrvulescu era salariata Guvernului (de altfel, doamna Pîrvulescu a fost angajată la Guvern încă din 1992, când premier era Theodor Stolojan).
Îi atragem atenţia preşedintelui Băsescu că atacul declanşat de la înălţimea instituţiei prezidenţiale asupra unei organizaţii de drepturile omului care este un etalon al reprezentării intereselor cetăţeanului în faţa unor politicieni pentru care interesul public nu a fost decât un argument electoral, pune în pericol credibilitatea unui sector recunoscut pentru devotatamentul său faţă de democraţia din România – cel neguvernamental".
joi, 13 decembrie 2007
Corespondenta Elodiei despre Elena Udrea
De pe blogul lui Victor Ciutacu, din mesajele Elodiei catre iubitul SPP-ist :
"...elena udrea, ca doar ce dracu... e si ea o mondena..:D ..saptamana trecuta si-a tras cica un "pictorial" cu umflatu de Cocosh, la malul marii:)) ..cica i-a prins fotoreporterul asa, inopinat.. ei rahat, ca era aranjata toata treaba ..umbla ea, madama cu abdomenul tras ca Johnny Bravo ala din desene animate, ala cu "oh, Muma!".....:)) ..insa fundul cazut n/a putut sa si-l ridice, doamna pedeului..:)) ...da, baby ..are fundul cazut!!.. prabusit, pur si simplu!:)) ..si pulpe groase si in forma de jambon legat cu sfoara...:D ce tragedie nationala!! ...prea voluptoasa doamna e in curs de prabusire!!! ....cat de rea sunt!..:)) daca ai fi vazut pozele alea din ciao ai fi zis la fel ca mine.. un trup abia tinut in frau (cu adiposul itindu-se vertiginos peste tot..:D), o burta supta, niste pulpe gelatinoase si groase... bleah...asa NU!..:))) sau macar, treci pe la sala in puii mei, madam, ca doar esti ditai femeia de lume, de politica, de biznis, de poze, de cocktailuri, de ..era sa zic de p(..)a...:))) ..ok, si de p(..)a!:)), nu ca noi astelalte, femei normale, ocupate si alergatoare ca strutul prin savana ..:))) asaaaaaaa... am facut-o si pe asta praf.. "am terminat si cu asta!".. vorba lu' patrick:)))"
Restul aici http://www.ciutacu.ro/articol-570.html
"...elena udrea, ca doar ce dracu... e si ea o mondena..:D ..saptamana trecuta si-a tras cica un "pictorial" cu umflatu de Cocosh, la malul marii:)) ..cica i-a prins fotoreporterul asa, inopinat.. ei rahat, ca era aranjata toata treaba ..umbla ea, madama cu abdomenul tras ca Johnny Bravo ala din desene animate, ala cu "oh, Muma!".....:)) ..insa fundul cazut n/a putut sa si-l ridice, doamna pedeului..:)) ...da, baby ..are fundul cazut!!.. prabusit, pur si simplu!:)) ..si pulpe groase si in forma de jambon legat cu sfoara...:D ce tragedie nationala!! ...prea voluptoasa doamna e in curs de prabusire!!! ....cat de rea sunt!..:)) daca ai fi vazut pozele alea din ciao ai fi zis la fel ca mine.. un trup abia tinut in frau (cu adiposul itindu-se vertiginos peste tot..:D), o burta supta, niste pulpe gelatinoase si groase... bleah...asa NU!..:))) sau macar, treci pe la sala in puii mei, madam, ca doar esti ditai femeia de lume, de politica, de biznis, de poze, de cocktailuri, de ..era sa zic de p(..)a...:))) ..ok, si de p(..)a!:)), nu ca noi astelalte, femei normale, ocupate si alergatoare ca strutul prin savana ..:))) asaaaaaaa... am facut-o si pe asta praf.. "am terminat si cu asta!".. vorba lu' patrick:)))"
Restul aici http://www.ciutacu.ro/articol-570.html
În fapt, de ce ne dăm noi seama singuri?
Viaţa unui adolescent. Cine o poate defini exact? Probabil doar marii scriitori pot cuprinde o parte din ea. Cum eu nu sunt un “mare scriitor”, nu îmi va ieşi probabil aşa cum îmi doresc. Însă încercarea moarte n-are.
Deşi unii oameni spun că viaţa, în general, e foarte încurcată, eu am constatat, cu stupoare, că nu e aşa. Pot zice că e destul de monotonă. Mergi la şcoală, vii, înveţi (unde e cazul), te relaxezi şi dormi…, după care faza se repetă. Poate că, din când în când, apare ceva ieşit din comun, însă şi atunci nu ştim să profităm de această eliberare din mersul aşa de plictisitor al lucrurilor. Când ne dăm seama, este prea târziu. Pentru că de aceea este un lucru “ieşit din comun”, ca să nu se mai repete. Şi te încurajezi…, îţi spui că data viitoare vei fi pregătit…, dar nici tu nu crezi ceea ce spui. Oare asta e cauza? Necredinţa în sine? Dacă ar fi, nu am putea să-i punem capăt? Poate că unii reuşesc, şi aş fi mai mult decât bucuroasă să iau nişte sfaturi de la ei. Nu cred că se va forma un şir prea lung din aceştia, fiindcă toţi cei care sunt conştienti de acest fapt sunt ca mine…, aşteaptă o soluţie de la alţii. Totuşi, nu cred că e prea bine ce fac. Şi de ce nu? Suntem adolescenţi, oameni încă în formare, care avem nevoie de mici imbolduri.. Desigur, dacă ele nu devin o obişnuinţă, este OK.
Cu fără prea multă tragere de inimă, vi-o spun, că asta chiar a devenit o obişnuinţă, deşi, desigur, noi nu ne dăm seama. În fapt, de ce ne dăm noi seama singuri? Poate doar de ce fel gen de muzică ne place. Ajută… într-o oarecare măsură. Şi atunci, vă întreb, noi chiar nu suntem în stare să facem nimic singuri? Noi numai stăm şi visăm? Şi visele rămân la categoria de vise.
BIANCA, clasa a VII-a, fiica lui IO, Alexandru PETRIA
Deşi unii oameni spun că viaţa, în general, e foarte încurcată, eu am constatat, cu stupoare, că nu e aşa. Pot zice că e destul de monotonă. Mergi la şcoală, vii, înveţi (unde e cazul), te relaxezi şi dormi…, după care faza se repetă. Poate că, din când în când, apare ceva ieşit din comun, însă şi atunci nu ştim să profităm de această eliberare din mersul aşa de plictisitor al lucrurilor. Când ne dăm seama, este prea târziu. Pentru că de aceea este un lucru “ieşit din comun”, ca să nu se mai repete. Şi te încurajezi…, îţi spui că data viitoare vei fi pregătit…, dar nici tu nu crezi ceea ce spui. Oare asta e cauza? Necredinţa în sine? Dacă ar fi, nu am putea să-i punem capăt? Poate că unii reuşesc, şi aş fi mai mult decât bucuroasă să iau nişte sfaturi de la ei. Nu cred că se va forma un şir prea lung din aceştia, fiindcă toţi cei care sunt conştienti de acest fapt sunt ca mine…, aşteaptă o soluţie de la alţii. Totuşi, nu cred că e prea bine ce fac. Şi de ce nu? Suntem adolescenţi, oameni încă în formare, care avem nevoie de mici imbolduri.. Desigur, dacă ele nu devin o obişnuinţă, este OK.
Cu fără prea multă tragere de inimă, vi-o spun, că asta chiar a devenit o obişnuinţă, deşi, desigur, noi nu ne dăm seama. În fapt, de ce ne dăm noi seama singuri? Poate doar de ce fel gen de muzică ne place. Ajută… într-o oarecare măsură. Şi atunci, vă întreb, noi chiar nu suntem în stare să facem nimic singuri? Noi numai stăm şi visăm? Şi visele rămân la categoria de vise.
BIANCA, clasa a VII-a, fiica lui IO, Alexandru PETRIA
miercuri, 12 decembrie 2007
Un judecator fara calus in gura
De urmarit blogul judecatorului Cristi Danilet, care zice- "Sunt judecator din 1998. In prezent, imi desfasor activitatea la Tribunalul Cluj. Un CV detaliat de-al meu e disponibil pe pagina web a asociatiei din care fac parte, Societatea pentru Justitie. Pentru mine, libertatea de asociere si cea de exprimare sunt sfinte." O postare interesanta ici http://cristidanilet.wordpress.com/2007/11/24/ce-lipseste-instantelor/
Fotografii Selena, ex-Candy, goala
Una pentru interesaţi. Pe mine ma lasa rece http://www.cancan.ro/2007-12-12/Selena-acuzata-ca-a-pozat-goala-pentru-iubitul-alteia.html
marți, 11 decembrie 2007
Apel umanitar pentru Mircea Geoană
Primit pe telefon: "Fii generos. Doneaza 1 euro pentru ca Mircea Geoana, impreuna cu sotia si cei doi copii sa nu ramana in strada". Dat mai departe. Prietenii stiu de ce.
Doamne, ce amant mai am...
MANEÁ, manele, s.f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă şi tărăgănată. – Din tc. manì.
Este clar că din manele se fac bani frumoşi. Ca să nu mai spun că sunt convinsă că se fentează "la greu" fiscul. Dar cred ca ceea ce se cîntă la noi de fapt nu sunt manele în adevăratul sens al cuvîntului. Mă gîndeam azi că de fapt maneaua nu e dăunătoare. Nuuu... Chiar deloc. În condiţiile în care maneaua umple buzunarele unora cu euroi.... Păi se vînd manelele mai ceva ca barabulele la tarabă! Costi Ioniţă a clonat melodia lui Sting "Desert Rose" şi a declarat că s-a vîndut în milioane de exemplare şi a cîştigat mult "caşcaval". (îmi aduc aminte de melodia lui Andrieş:
Astăzi iar, la Telejurnal,
Astăzi iar, la Telejurnal,
Astăzi iar, la Telejurnal,
Am văzut caşcaval !
M-am uitat şi la program,
Dar n-a mai apărut,
Deşi am stat
Pînă s-a terminat,
Dar n-are nimic:
Mîine iar, la Telejurnal,
Mîine iar, la Telejurnal,
Mîine iar, la Telejurnal,
Am să văd caşca-
Am să văd caşca-
Am să văd caşca-val!
Caşcaval !)
Ba, mai mult, tot el susţinea că ar trebui să mergem la Eurovision pe mîna unei manele!!! Nu zău, drăguţule! Chiar mă dădeam în vînt după aşa ceva! Cît am visat eu să ascult o manea care să ne reprezinte ţara!!! Doamne! "Ooooo, viaţa mea!"
Mă gîndesc că poate nu înţeleg eu profunzimea manelelor, versurile lor sensibile... Ştiaţi că există pe internet şi "Codul bunelor manele"? Vă spun eu dacă nu ştiaţi. Ce trebuie să facă un viior manelist? Păi să aibă nume de baştan, incultură generală obligatorie, IQ mai mic decît număruld e la pantofi, să aibă limuzină, neamuri în puşcărie, ghiuluri cît mai mari, brăţări de aur de "enşpe" carate, bani, figuri.... Apoi e musai să folosească interjecţii de genul "cicalaca-cichicea, ah, oooooh", sau greşeli de tipul "la toţi", "a lu' copilu' meu". Iar dacă nu ştie ce e aia o metaforă de genul "sugativă-n portofel" sau "cine e baştanul, cine e jupînul", degeaba, n-are valoare. Nu ajunge manelist! Clar! Ca să nu mai spun de accent! Obligatoriu! Apoi tre' să aibă un videoclip nene cu barosani, maşini decapotabile cu fetiţe multe, cu buricul gol şi fustiţe scurte care să-şi agite "echipamentul" din dotare... Adi Minune zicea că ne naştem ca să cîştigăm, cică e chestie natală, de la Cel de Sus. Aşa o fi măi Adi, că prea le zici cu foc. La cîţi bani învîrte zice aşa: "Poftele mele este sa am o maşină care să aibă foarte mulţi cai putere, să fie lux în ele, ca să fie frumos, să aibă genţi frumoase". Păi putem să-l contrazicem? Ferească Dumnezeu! Însă dacă ei îşi compun singuri versurile.... "iar am pus-o, iar am pus-o/ Vă dau clasă şi v-am spus-o/ Iar am pus-o ş-am s-o pun/ Ca să mă ştiţi de jupîn". Acum nu garantez că au ştiut să scrie şi caligrafic... Oare nu înţelegem noi profunzimea versurilor? Sora mea spunea că despre Bacovia ştia doar că în poeziile lui întîlnim vagul şi inefabilul! O înnebunise o profesoara cu cuvintele astea în aşa măsură că a ieşit varză din bietul Bacovia. Dacă stau şi mă gîndesc cîtă profunzime e în versurile astea: "Numai iubirea ta îmi dă speranţă/ Doar tu-mi alungi tristeţea de pe faţă", mai că mă ruşinez de ce am spus pînă acum. Simbolul dragostei eterne ce transcede caracterul spaţio-temporal al lumii este elocvent ilustrat în versul: "Parcă aş fi maimuţoiul tău de pluş". Cîtă dragoste! Nu degeaba se laudă maneliştii "Nu-i mîncare ca sarmaua, nici muzică ca maneaua". Păi maneliştii ne prezintă idealul feminin, dezvăluie în fiecare vers forţa femeii de a supune legilor firii şi a se dărui fără oprelişti bărbaţilor:
"Fetele din România îndrăgesc manelăria şi le place şmecheria
Blonde, brune sau roşcate vrem să le avem pe toate zi de zi, noapte de noapte
Şi dacă te trezeşti un pic ele-ţi dansează din buric
Şi te sărută şi-ţi zîmbesc o noapte întreagă..."
Şi urmează refrenul:
"Fetele se, aha, de ce
Doar de plăcere fetele se...
Cînd ai avere şi te fac să te simţi iubit
Fetele se, aha, de ce
Doar de plăcere fetele se...
Cînd ai avere ş-atunci poţi să mori fericit, fericit, fericit". Adică de trei ori fericit. Nu orişicum... Adînc...
Cert este că toate aceste cîntece devin hituri...
Şi mă gîndeam cum ar fi ca prezentarea mea de pe netlog să sune aşa:
"Cine e stăpînul?
Cine e jupînul?
Cine e şmecherul numărul 1?
Nu mai e nevoie ca să mă prezint
Eu sunt platică, aur şi argint
Eu sunt o valoare
Eu sunt numer 1
Pe duşmanii mei nu dau nici un ban
Eu sunt o valoare cu adevărat
Eu sunt un băiat (mă rog, schimb cu fată!) super unicat
Mor duşmanii mei
M-au invidiat
Au făcut greşeala de m-au provocat
La timpul potrivit le arăt lor
Că cine rîde la urmă
E învingător"!!!
Parcă îmi vine să plîng.... dar şi să mor de rîs...
Închei apoteotic:
"Doamne, ce amant mai am
Ca-n revista Nekerman,
Toate femeile îl vor
La ele în dormitor"!!!
Eeee, vedeţi?
De fapt, cred că că punctul de intersecţie între cele două microcosmosuri se verifică, lucru deloc lipsit de importanţă, în direcţia gândirii leopardiene care este mai puţin reductibilă la mediul pur romantic. Mă refer la raporturile de analogie, îndelung studiate şi care de altfel implică şi diferenţe, între voinţa de a fi schopenhaueriană şi acea natură “cu chip jumătate frumos jumătate înspăimântător”....
(Via super Adina de pe Netlog)
Este clar că din manele se fac bani frumoşi. Ca să nu mai spun că sunt convinsă că se fentează "la greu" fiscul. Dar cred ca ceea ce se cîntă la noi de fapt nu sunt manele în adevăratul sens al cuvîntului. Mă gîndeam azi că de fapt maneaua nu e dăunătoare. Nuuu... Chiar deloc. În condiţiile în care maneaua umple buzunarele unora cu euroi.... Păi se vînd manelele mai ceva ca barabulele la tarabă! Costi Ioniţă a clonat melodia lui Sting "Desert Rose" şi a declarat că s-a vîndut în milioane de exemplare şi a cîştigat mult "caşcaval". (îmi aduc aminte de melodia lui Andrieş:
Astăzi iar, la Telejurnal,
Astăzi iar, la Telejurnal,
Astăzi iar, la Telejurnal,
Am văzut caşcaval !
M-am uitat şi la program,
Dar n-a mai apărut,
Deşi am stat
Pînă s-a terminat,
Dar n-are nimic:
Mîine iar, la Telejurnal,
Mîine iar, la Telejurnal,
Mîine iar, la Telejurnal,
Am să văd caşca-
Am să văd caşca-
Am să văd caşca-val!
Caşcaval !)
Ba, mai mult, tot el susţinea că ar trebui să mergem la Eurovision pe mîna unei manele!!! Nu zău, drăguţule! Chiar mă dădeam în vînt după aşa ceva! Cît am visat eu să ascult o manea care să ne reprezinte ţara!!! Doamne! "Ooooo, viaţa mea!"
Mă gîndesc că poate nu înţeleg eu profunzimea manelelor, versurile lor sensibile... Ştiaţi că există pe internet şi "Codul bunelor manele"? Vă spun eu dacă nu ştiaţi. Ce trebuie să facă un viior manelist? Păi să aibă nume de baştan, incultură generală obligatorie, IQ mai mic decît număruld e la pantofi, să aibă limuzină, neamuri în puşcărie, ghiuluri cît mai mari, brăţări de aur de "enşpe" carate, bani, figuri.... Apoi e musai să folosească interjecţii de genul "cicalaca-cichicea, ah, oooooh", sau greşeli de tipul "la toţi", "a lu' copilu' meu". Iar dacă nu ştie ce e aia o metaforă de genul "sugativă-n portofel" sau "cine e baştanul, cine e jupînul", degeaba, n-are valoare. Nu ajunge manelist! Clar! Ca să nu mai spun de accent! Obligatoriu! Apoi tre' să aibă un videoclip nene cu barosani, maşini decapotabile cu fetiţe multe, cu buricul gol şi fustiţe scurte care să-şi agite "echipamentul" din dotare... Adi Minune zicea că ne naştem ca să cîştigăm, cică e chestie natală, de la Cel de Sus. Aşa o fi măi Adi, că prea le zici cu foc. La cîţi bani învîrte zice aşa: "Poftele mele este sa am o maşină care să aibă foarte mulţi cai putere, să fie lux în ele, ca să fie frumos, să aibă genţi frumoase". Păi putem să-l contrazicem? Ferească Dumnezeu! Însă dacă ei îşi compun singuri versurile.... "iar am pus-o, iar am pus-o/ Vă dau clasă şi v-am spus-o/ Iar am pus-o ş-am s-o pun/ Ca să mă ştiţi de jupîn". Acum nu garantez că au ştiut să scrie şi caligrafic... Oare nu înţelegem noi profunzimea versurilor? Sora mea spunea că despre Bacovia ştia doar că în poeziile lui întîlnim vagul şi inefabilul! O înnebunise o profesoara cu cuvintele astea în aşa măsură că a ieşit varză din bietul Bacovia. Dacă stau şi mă gîndesc cîtă profunzime e în versurile astea: "Numai iubirea ta îmi dă speranţă/ Doar tu-mi alungi tristeţea de pe faţă", mai că mă ruşinez de ce am spus pînă acum. Simbolul dragostei eterne ce transcede caracterul spaţio-temporal al lumii este elocvent ilustrat în versul: "Parcă aş fi maimuţoiul tău de pluş". Cîtă dragoste! Nu degeaba se laudă maneliştii "Nu-i mîncare ca sarmaua, nici muzică ca maneaua". Păi maneliştii ne prezintă idealul feminin, dezvăluie în fiecare vers forţa femeii de a supune legilor firii şi a se dărui fără oprelişti bărbaţilor:
"Fetele din România îndrăgesc manelăria şi le place şmecheria
Blonde, brune sau roşcate vrem să le avem pe toate zi de zi, noapte de noapte
Şi dacă te trezeşti un pic ele-ţi dansează din buric
Şi te sărută şi-ţi zîmbesc o noapte întreagă..."
Şi urmează refrenul:
"Fetele se, aha, de ce
Doar de plăcere fetele se...
Cînd ai avere şi te fac să te simţi iubit
Fetele se, aha, de ce
Doar de plăcere fetele se...
Cînd ai avere ş-atunci poţi să mori fericit, fericit, fericit". Adică de trei ori fericit. Nu orişicum... Adînc...
Cert este că toate aceste cîntece devin hituri...
Şi mă gîndeam cum ar fi ca prezentarea mea de pe netlog să sune aşa:
"Cine e stăpînul?
Cine e jupînul?
Cine e şmecherul numărul 1?
Nu mai e nevoie ca să mă prezint
Eu sunt platică, aur şi argint
Eu sunt o valoare
Eu sunt numer 1
Pe duşmanii mei nu dau nici un ban
Eu sunt o valoare cu adevărat
Eu sunt un băiat (mă rog, schimb cu fată!) super unicat
Mor duşmanii mei
M-au invidiat
Au făcut greşeala de m-au provocat
La timpul potrivit le arăt lor
Că cine rîde la urmă
E învingător"!!!
Parcă îmi vine să plîng.... dar şi să mor de rîs...
Închei apoteotic:
"Doamne, ce amant mai am
Ca-n revista Nekerman,
Toate femeile îl vor
La ele în dormitor"!!!
Eeee, vedeţi?
De fapt, cred că că punctul de intersecţie între cele două microcosmosuri se verifică, lucru deloc lipsit de importanţă, în direcţia gândirii leopardiene care este mai puţin reductibilă la mediul pur romantic. Mă refer la raporturile de analogie, îndelung studiate şi care de altfel implică şi diferenţe, între voinţa de a fi schopenhaueriană şi acea natură “cu chip jumătate frumos jumătate înspăimântător”....
(Via super Adina de pe Netlog)
luni, 10 decembrie 2007
N-a avut silicoane, a fost doar un scriitor
Ioan T. Morar a scris pe blogul său http://morar.catavencu.ro/2007/12/10/a-murit-un-scriitor-asta-nu-e-o-stire/ un material care mi-a lăsat un gust amar. Îl redau în întregime, fiind sigur că Biju este de acord. Este dureros, revoltător. Dumnezeu să te odihnească în pace, Marius Tupan!
"A murit un scriitor. Asta nu e o stire?
Cu o singura exceptie, nici un cotidian important nu a preluat stirea despre moartea scriitorului Marius Tupan, survenita joia trecuta, in urma unui infarct. Marius Tupan a fost redactor sef al revistei Luceafarul, editata de Uniunea Scriitorilor, un personaj vizibil in viata literara. Nu era un geniu, dar nu despre asta discut. Era un scriitor cunoscut, caruia regimul comunist i-a topit o carte, un scriitor activ, un activist cultural in sensul cel mai bun al cuvintului.
Stirea despre moartea lui nu a interesat redactiile ziarelor importante si asta nu e o "scapare", dimpotriva, arata tabloidizarea presei noastre. Moartea unui scriitor nu e subiect de opresa, in timp ce faptul ca nu stiu ce starleta isi mareste sinii, da, e un subiect! Sau ca Irinel Columbeanu isi cumpara o noua masina. Da, moartea unui scriitor nu "vinde".
Marius Tupan, odihneste-te-n pace, ca-n Romania maririlor de sini si a vedetelor fara chiloti nu e loc pentru scriitori!"
"A murit un scriitor. Asta nu e o stire?
Cu o singura exceptie, nici un cotidian important nu a preluat stirea despre moartea scriitorului Marius Tupan, survenita joia trecuta, in urma unui infarct. Marius Tupan a fost redactor sef al revistei Luceafarul, editata de Uniunea Scriitorilor, un personaj vizibil in viata literara. Nu era un geniu, dar nu despre asta discut. Era un scriitor cunoscut, caruia regimul comunist i-a topit o carte, un scriitor activ, un activist cultural in sensul cel mai bun al cuvintului.
Stirea despre moartea lui nu a interesat redactiile ziarelor importante si asta nu e o "scapare", dimpotriva, arata tabloidizarea presei noastre. Moartea unui scriitor nu e subiect de opresa, in timp ce faptul ca nu stiu ce starleta isi mareste sinii, da, e un subiect! Sau ca Irinel Columbeanu isi cumpara o noua masina. Da, moartea unui scriitor nu "vinde".
Marius Tupan, odihneste-te-n pace, ca-n Romania maririlor de sini si a vedetelor fara chiloti nu e loc pentru scriitori!"
Elena Udrea a intrat la apa
E un fel de-a spune, căci mă refer la blogul sirenei lui Băsescu. Care, peste noapte, a devenit mai golaş. De pe el au dispărut textele anterioare, pentru care blonda a fost numită argumentat agramată. Şi eu am făcut mişto despre o postare abisală de-a Lenutzei. Curioşilor… http://www.elenaudrea.ro/index.php
duminică, 9 decembrie 2007
Cat valoreaza 1 pula?
Folosind http://www.google.ro/intl/ro/help/features.html#currency, am aflat ca azi 1 pula = 0.166154 U.S. dollars.
Traian Basescu are profil pe hi 5
"Sunt presedintele actual al Romaniei si imi doresc tot ce e mai bun pentru tara noastra ,chiar daca toti ma sapa in jur si-mi vor pieirea"- aici http://hi5.com/friend/125016996--Traian--Profile-html
sâmbătă, 8 decembrie 2007
Cum sa-ti provoci greata
Citind propaganda isterica pro-Zeus de T.U. http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16221&art=40011&cHash=0c30a24d1a
Autorul "Imnului Golanilor" este bolnav grav
Cristian Paţurcă, autorul "Imnului Golanilor", este internat în spital, fiind grav bolnav. Să ne rugăm pentru el. Dumnezeu să-l ocrotească.
vineri, 7 decembrie 2007
Procurori de cacat, politicieni de cacat, tara de cosmar
S-a infirmat rezoluţia de începere a urmăririi penale a lui Ion Iliescu pentru 13 iunie 1990…
joi, 6 decembrie 2007
Cu limba scoasa dupa Miron Cozma
De la eliberarea sa, cateva televiziuni ne asalteaza cu non-stiri despre Cozma; unde doarme, cu cine, pe unde merge prin tara.
Pe mine chiar nu ma intereseaza ce face teroristul prin peisaj. Ma intereseaza cand o sa fie condamnat pentru restul mineriadelor.
Alexandru PETRIA
Pe mine chiar nu ma intereseaza ce face teroristul prin peisaj. Ma intereseaza cand o sa fie condamnat pentru restul mineriadelor.
Alexandru PETRIA
Turnatorul Balaceanu Stolnici, aparat si acuzat
Din spectacolul presei. In apararea nemernicului http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-12-05&id=230261&kword=stolnici . Acuzand nemernicul http://www.expres.ro/article.php?artid=333388
miercuri, 5 decembrie 2007
Pulimea PDL
Un editorial interesant http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16183&art=39950&cHash=a41a1a26e1
Imbecilitate la teza cu subiect unic la matematică- clasa a VII-a
Fiica mea a dat azi teza unică la matematică; în ce clasă este- deduceţi din titlu. Ceea ce m-a frapat este că examenul (teza are un rol hotărâtor pentru admiterea la liceu) a început la ora 12. Ce criterii au cântărit pentru alegerea orei, habar n-am. Dar sigur că este o imbecilitate să pui examenul la o oră când copiii încep să fie obosiţi. Poate citeşte cineva din Ministerul Educaţiei postarea…
PS. Îi rog pe colegii bloggeri să preia/disece/ comenteze într-o formă sau alta subiectul. Nu este corect să sufere elevii din cauza imbecilităţii unor conţopişti.
PS. Îi rog pe colegii bloggeri să preia/disece/ comenteze într-o formă sau alta subiectul. Nu este corect să sufere elevii din cauza imbecilităţii unor conţopişti.
„Al-Qaeda company”, niste teroristi inspaimantatori si-o retea de securitate varza
De râsu-plânsu’ http://www.catavencu.ro/la_zi/din_editia_print/ancheta_de_1_decembrie_am_pus_bombe_pe_aeroportul_baneasa.html
Unde aveţi ocazia, decât în România, să vedeţi asemenea pocinog?
Unde aveţi ocazia, decât în România, să vedeţi asemenea pocinog?
marți, 4 decembrie 2007
Recunoasteti informatorul Securitatii?
Funcţii:
Efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa).
Membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române.
Preşedinte al Societăţii Ateneul Român.
Director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Române.
Preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.
Preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România.
Presedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului format din 14 organizatii europene.
Distincţii:
Membru de onoare al Academiei Române
Doctor honoris causa al Universităţii "Gr.T.Popa" din Iaşi, al Universităţii din Petroşani şi al Universităţii Ecologice din Bucureşti
Decorat cu "Crucea Patriarhală"
Laureat al "Marelui Premiu" al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte
Meritul Maltez în grad de Ofiţer
Ordinul Steaua României în grad de Cavaler
Ultimele date despre turnatoriile sale- http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16110&art=39858&cHash=918c095009
Nu sunt de cacao institutiile care-l tin in fruntea lor pe odios?
Efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa).
Membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române.
Preşedinte al Societăţii Ateneul Român.
Director onorific al Centrului de Antropologie al Academiei Române.
Preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti.
Preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România.
Presedinte al Centrului International Antidrog si al Drepturilor Omului format din 14 organizatii europene.
Distincţii:
Membru de onoare al Academiei Române
Doctor honoris causa al Universităţii "Gr.T.Popa" din Iaşi, al Universităţii din Petroşani şi al Universităţii Ecologice din Bucureşti
Decorat cu "Crucea Patriarhală"
Laureat al "Marelui Premiu" al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte
Meritul Maltez în grad de Ofiţer
Ordinul Steaua României în grad de Cavaler
Ultimele date despre turnatoriile sale- http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16110&art=39858&cHash=918c095009
Nu sunt de cacao institutiile care-l tin in fruntea lor pe odios?
Simona Sensual, initiatoare a unui fan club Cioaca?
Demente multilateral-dezvoltate http://simonasensual.blogspot.com/
luni, 3 decembrie 2007
Comisioanele lui Basescu
Grupul de Investigatii Politice (GIP) publica documente care demonstreaza ca practica incasarii unui comision de 10% din contractele cu statul nu a fost inventia guvernarii Nastase. PSD a preluat reteta deturnarii banilor publici in buzunare private de la Traian Basescu.
In 1998, ministrul Traian Basescu a reorganizat SNCFR infiintind mai multe societati comerciale aflate in subordinea Ministerului Transporturilor intre care si Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA. In fruntea acestei societati, Traian Basescu l-a numit pe Mircea Dinu, un apropiat al sau.
In mai 1999, SAAF a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut locomotive firmei germane Karsdorfer. In paralel, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision cu o firma din Romania, KOR Industrie SRL, prin care se obliga sa-i plateasca acesteia 10% din valoarea contractului incheiat cu Karsdorfer. KOR Industrie SRL fusese infiintata cu doar doua luni inainte de a primi contractul de comision din partea SAAF. Dupa numai un an de la incheierea contractului de comision, KOR Industrie SRL a trecut in proprietatea firmei Karsdorfer. SAAF a ajuns astfel in situatia absurda in care platea comision pentru afacerea cu Karsdorfer chiar firmei Karsdorfer.
Ministrul Traian Basescu a fost permanent la curent cu mersul afacerii cu locomotive. GIP publica documente care demonstreaza ca ministrul Basescu aproba personal pina si deplasarile in Germania ale directorului general SAAF pentru a negocia afacerile cu Karsdorfer.
Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA a fost infiintata in 1998 de Ministerul Transporturilor condus de Traian Basescu, ca urmare a divizarii SNCFR. SAAF a preluat o buna parte din activele SNCFR, respectiv vagoanele si locomotivele uzate si cele nepreluate de CFR – Calatori si CFR – Marfa, urmind sa se ocupe de valorificarea acestora prin inchiriere, vinzare etc. In 21 septembrie 1998, Traian Basescu l-a numit in functia de director general al SAAF pe Mircea Dinu. In cei 2 ani in care SAAF a fost condusa de Mircea Dinu (1999 - 2000), aceasta societate a fost implicata in numeroase afaceri necurate, in iunie 2003 PNA trimitindu-l in judecata pe Mircea Dinu pentru „abuz in serviciu in forma continuanta contra intereselor publice".
In mai 1999, SAAF, societate condusa de Mircea Dinu si aflata in subordinea Ministerului Transporturilor, a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut mai multe locomotive firmei germane Karsdorfer.
GIP publica in premiera documente care demonstreaza ca, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision prin care a platit 10% din valoarea contractului cu Karsdorfer unui SRL din Romania.
In 28 septembrie 1998, un cetatean roman, Ramiro Rotarescu, si doi cetateni germani, Jurgen Wilhelm Katzer si Arnfried Arthur Oeser, au infiintat firma KOR Industrie SRL. Cei doi cetateni germani detineau cite 40% din firma, restul de 20% revenindu-i lui Ramiro Rotarescu, care era insa administrator unic al SRL-ului.
Dupa doar doua luni si jumatate de la infiintare, in 18 decembrie 1998, KOR Industrie SRL a primit fara licitatie din partea SAAF SA un contract de comision. Potrivit acestui contract, KOR Industrie SRL va primi „un comision de 10% din valoarea contractului care se va incheia intre firmele SAAF SA – Romania si Karsdorfer Eisenbachngesellschat mBH".
Contractul de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL se referea initial la un comision de 10% dintr-un contract intre SAAF si Karsdorfer pentru „inchirierea si/sau vinzarea a 4 locomotive". In finalul contractului de comision dintre SAAF si KOR a fost introdusa insa o prevedere conform careia „valabilitatea clauzelor prezentului contract se extinde automat, cu conditia renegocierii cuantumului comisionului, si asupra contractelor ulterioare ce se vor semna cu firma Karsdorfer". Asa se face ca, in 16 februarie 2001, in urma incheierii a 7 acte aditionale la contractul din 1999, SAAF ajunsese sa inchirieze si ulterior sa vinda Karsdorfer nu mai putin de 14 locomotive.
Obligatiile pe care si le-a asumat KOR Industrie SRL in schimbul comisionului de 10% sint inutile si ridicole:
- KOR Industrie SRL se obliga sa presteze pentru SAAF „activitati de prospectare, negociere, intermediere, asistenta" in contractul SAAF – Karsdorfer. Toate aceste activitati erau inutile de vreme ce, la data incheierii contractului dintre SAAF si KOR, aceste etape fusesera deja parcurse. De altfel, contractul cu KOR vorbeste explicit despre „contractul care se va incheia intre firmele SAAF si Karsdorfer", ceea ce inseamna ca KOR nu mai avea ce sa „prospecteze", sa „negocieze" si sa „intermedieze".
-KOR Industrie SRL se obliga sa asigure SAAF „asistenta in rezolvarea directa a litigiilor cu firma Karsdorfer". Aceasta prevedere este ilegala si absurda. Ilegala pentru ca prin Hotarirea de Guvern nr. 585/1998 privind infiintarea SAAF, de litigiile in care era implicat SAAF nu se putea ocupa decit Societatea de Servicii de Management Feroviar (SMF) SA, o alta societate infiintata in urma reorganizarii SNCFR (art. 7, al. 1 din HG 585/1998). Pe de alta parte, pretentia KOR Industrie SRL de a rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer este absurda si demonstreaza ca prin acest contract nu s-a urmarit decit deturnarea banilor publici in buzunare private. In 15 februarie 2000, cind contractul de comision dintre SAAF si KOR era in vigoare, actionariatul KOR s-a modificat, cei doi cetateni germani renuntind la actiunile pe care le detineau. 75% din actiunile KOR au fost preluate chiar de Karsdorfer si 5% de Bernhard van Engelen, Ramiro Rotarescu pastrindu-si cele 20% pe care le detinea. Bernhard van Engelen era directorul general al Karsdorfer si cel care, in aceasta calitate, semnase contractul cu SAAF. S-a ajuns astfel in situatia in care KOR Industrie SRL, o firma detinuta in proportie de 80% de Karsdorfer, rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer. Cu alte cuvinte, in litigiile dintre SAAF si Karsdorfer, interesele SAAF impotriva Karsdorfer erau aparate chiar de Karsdorfer.
- Prin contractul de comision cu SAAF, KOR Industrie SRL se mai obliga la „scolarizarea personalului de exploatare si instruirea personalului de intretinere a locomotivelor". Aceasta prevedere din contract este hilara, in conditiile in care SAAF SA, o firma desprinsa din SNCFR angajeaza un SRL infiintat in urma cu doua luni pentru a-i invata pe germani sa conduca locomotive romanesti.
In aprilie 2002 Traian Basescu a fost interpelat in Parlament in legatura cu unele aspecte ale contractului dintre SAAF si Karsdorfer. Drept raspuns, Traian Basescu a afirmat ca nu avea cunostinta de acest contract si ca „ministrii nu sint responsabili de contractele pe care le fac societatile de acest gen".
Traian Basescu a mintit. In realitate, subordonarea SAAF SA fata de ministrul Transporturilor era totala. Aceasta subordonare mergea pina acolo incit Traian Basescu era cel care aproba chiar si deplasarile in strainatate ale directorului general al SAAF SA.
GIP publica in premiera un document care demonstreaza ca Traian Basescu a mintit cind a sustinut ca nu avea cunostinta de contractul dintre SAAF si Karsdorfer. In 18 mai 1999, Traian Basescu, in calitate de ministru al Transporturilor, aproba si semna „Nota de prezentare privind deplasarea in Austria si Germania in perioada 18-23.05.1999 pentru intrevederi de afaceri" a directorului general al SAAF, Mircea Dinu. In nota aprobata si semnata de Traian Basescu, Mircea Dinu vorbea explicit despre „discutiile contractuale de vinzare a unor locomotive Diesel electrice din parcul SAAF SA" pe care urmeaza sa le aiba in Germania cu reprezentantii Karsdorfer. Mai mult, Mircea Dinu ii prezenta lui Traian Basescu situatia in care se aflau in acel moment relatiile contractuale cu Karsdorfer si planurile de viitor referitoare la afacerile SAAF cu Karsdorfer.
Pe de alta parte, relatia de subordonare dintre SAAF si ministrul Transporturilor fusese stabilita chiar de Traian Basescu prin Hotarirea de Guvern 585/1998 privind infiintarea SAAF pe care el insusi o promovase. Potrivit acestei Hotariri de Guvern, „statul roman, in calitate de actionar unic al SAAF, isi exercita drepturile si obligatiile prin Ministerul Transporturilor" (art. 2, al. 2). Ministerul Transporturilor este cel care propune spre aprobare Guvernului bugetul de venituri si cheltuieli al SAAF SA (art. 10), iar „reprezentantii statului in Consiliul de Administratie si presedintele Consiliului de Administratie sint numiti de ministrul Transporturilor" (art. 13 al. 1). In fine, potrivit art. 3 al. 2, fara acordul ministerului, SAAF nu poate vinde sau valorifica in vreun fel activele pe care le-a preluat de la SNCFR.
In aprilie 2002, raspunzind intrebarilor legate de contractul cu locomotive pentru Germania, Traian Basescu declara: „Nu am legatura cu aceste lucruri. Cind va spune cineva ca am semnat ceva sau am stiut ceva, atunci o sa vorbesc despre acest subiect". Documentele pe care le publicam astazi arata ca Traian Basescu a stiut despre acest contract si a semnat acte referitoare la acest contract. E momentul ca Traian Basescu sa se tina de cuvint si sa ne spuna:
De ce a mintit in aprilie 2002 cind a declarat ca nu stie nimic de contractul prin care SAAF a inchiriat si a vindut locomotive in Germania?
De ce a permis incheierea contractului de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL, cedind astfel unui SRL obscur 10% din banii cuveniti statului roman?
03 decembrie 2007
Mugur Ciuvica
presedintele GIP
In 1998, ministrul Traian Basescu a reorganizat SNCFR infiintind mai multe societati comerciale aflate in subordinea Ministerului Transporturilor intre care si Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA. In fruntea acestei societati, Traian Basescu l-a numit pe Mircea Dinu, un apropiat al sau.
In mai 1999, SAAF a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut locomotive firmei germane Karsdorfer. In paralel, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision cu o firma din Romania, KOR Industrie SRL, prin care se obliga sa-i plateasca acesteia 10% din valoarea contractului incheiat cu Karsdorfer. KOR Industrie SRL fusese infiintata cu doar doua luni inainte de a primi contractul de comision din partea SAAF. Dupa numai un an de la incheierea contractului de comision, KOR Industrie SRL a trecut in proprietatea firmei Karsdorfer. SAAF a ajuns astfel in situatia absurda in care platea comision pentru afacerea cu Karsdorfer chiar firmei Karsdorfer.
Ministrul Traian Basescu a fost permanent la curent cu mersul afacerii cu locomotive. GIP publica documente care demonstreaza ca ministrul Basescu aproba personal pina si deplasarile in Germania ale directorului general SAAF pentru a negocia afacerile cu Karsdorfer.
Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) SA a fost infiintata in 1998 de Ministerul Transporturilor condus de Traian Basescu, ca urmare a divizarii SNCFR. SAAF a preluat o buna parte din activele SNCFR, respectiv vagoanele si locomotivele uzate si cele nepreluate de CFR – Calatori si CFR – Marfa, urmind sa se ocupe de valorificarea acestora prin inchiriere, vinzare etc. In 21 septembrie 1998, Traian Basescu l-a numit in functia de director general al SAAF pe Mircea Dinu. In cei 2 ani in care SAAF a fost condusa de Mircea Dinu (1999 - 2000), aceasta societate a fost implicata in numeroase afaceri necurate, in iunie 2003 PNA trimitindu-l in judecata pe Mircea Dinu pentru „abuz in serviciu in forma continuanta contra intereselor publice".
In mai 1999, SAAF, societate condusa de Mircea Dinu si aflata in subordinea Ministerului Transporturilor, a incheiat un contract prin care a inchiriat si apoi a vindut mai multe locomotive firmei germane Karsdorfer.
GIP publica in premiera documente care demonstreaza ca, in decembrie 1998, SAAF a incheiat, fara licitatie, un contract de comision prin care a platit 10% din valoarea contractului cu Karsdorfer unui SRL din Romania.
In 28 septembrie 1998, un cetatean roman, Ramiro Rotarescu, si doi cetateni germani, Jurgen Wilhelm Katzer si Arnfried Arthur Oeser, au infiintat firma KOR Industrie SRL. Cei doi cetateni germani detineau cite 40% din firma, restul de 20% revenindu-i lui Ramiro Rotarescu, care era insa administrator unic al SRL-ului.
Dupa doar doua luni si jumatate de la infiintare, in 18 decembrie 1998, KOR Industrie SRL a primit fara licitatie din partea SAAF SA un contract de comision. Potrivit acestui contract, KOR Industrie SRL va primi „un comision de 10% din valoarea contractului care se va incheia intre firmele SAAF SA – Romania si Karsdorfer Eisenbachngesellschat mBH".
Contractul de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL se referea initial la un comision de 10% dintr-un contract intre SAAF si Karsdorfer pentru „inchirierea si/sau vinzarea a 4 locomotive". In finalul contractului de comision dintre SAAF si KOR a fost introdusa insa o prevedere conform careia „valabilitatea clauzelor prezentului contract se extinde automat, cu conditia renegocierii cuantumului comisionului, si asupra contractelor ulterioare ce se vor semna cu firma Karsdorfer". Asa se face ca, in 16 februarie 2001, in urma incheierii a 7 acte aditionale la contractul din 1999, SAAF ajunsese sa inchirieze si ulterior sa vinda Karsdorfer nu mai putin de 14 locomotive.
Obligatiile pe care si le-a asumat KOR Industrie SRL in schimbul comisionului de 10% sint inutile si ridicole:
- KOR Industrie SRL se obliga sa presteze pentru SAAF „activitati de prospectare, negociere, intermediere, asistenta" in contractul SAAF – Karsdorfer. Toate aceste activitati erau inutile de vreme ce, la data incheierii contractului dintre SAAF si KOR, aceste etape fusesera deja parcurse. De altfel, contractul cu KOR vorbeste explicit despre „contractul care se va incheia intre firmele SAAF si Karsdorfer", ceea ce inseamna ca KOR nu mai avea ce sa „prospecteze", sa „negocieze" si sa „intermedieze".
-KOR Industrie SRL se obliga sa asigure SAAF „asistenta in rezolvarea directa a litigiilor cu firma Karsdorfer". Aceasta prevedere este ilegala si absurda. Ilegala pentru ca prin Hotarirea de Guvern nr. 585/1998 privind infiintarea SAAF, de litigiile in care era implicat SAAF nu se putea ocupa decit Societatea de Servicii de Management Feroviar (SMF) SA, o alta societate infiintata in urma reorganizarii SNCFR (art. 7, al. 1 din HG 585/1998). Pe de alta parte, pretentia KOR Industrie SRL de a rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer este absurda si demonstreaza ca prin acest contract nu s-a urmarit decit deturnarea banilor publici in buzunare private. In 15 februarie 2000, cind contractul de comision dintre SAAF si KOR era in vigoare, actionariatul KOR s-a modificat, cei doi cetateni germani renuntind la actiunile pe care le detineau. 75% din actiunile KOR au fost preluate chiar de Karsdorfer si 5% de Bernhard van Engelen, Ramiro Rotarescu pastrindu-si cele 20% pe care le detinea. Bernhard van Engelen era directorul general al Karsdorfer si cel care, in aceasta calitate, semnase contractul cu SAAF. S-a ajuns astfel in situatia in care KOR Industrie SRL, o firma detinuta in proportie de 80% de Karsdorfer, rezolva litigiile dintre SAAF si Karsdorfer. Cu alte cuvinte, in litigiile dintre SAAF si Karsdorfer, interesele SAAF impotriva Karsdorfer erau aparate chiar de Karsdorfer.
- Prin contractul de comision cu SAAF, KOR Industrie SRL se mai obliga la „scolarizarea personalului de exploatare si instruirea personalului de intretinere a locomotivelor". Aceasta prevedere din contract este hilara, in conditiile in care SAAF SA, o firma desprinsa din SNCFR angajeaza un SRL infiintat in urma cu doua luni pentru a-i invata pe germani sa conduca locomotive romanesti.
In aprilie 2002 Traian Basescu a fost interpelat in Parlament in legatura cu unele aspecte ale contractului dintre SAAF si Karsdorfer. Drept raspuns, Traian Basescu a afirmat ca nu avea cunostinta de acest contract si ca „ministrii nu sint responsabili de contractele pe care le fac societatile de acest gen".
Traian Basescu a mintit. In realitate, subordonarea SAAF SA fata de ministrul Transporturilor era totala. Aceasta subordonare mergea pina acolo incit Traian Basescu era cel care aproba chiar si deplasarile in strainatate ale directorului general al SAAF SA.
GIP publica in premiera un document care demonstreaza ca Traian Basescu a mintit cind a sustinut ca nu avea cunostinta de contractul dintre SAAF si Karsdorfer. In 18 mai 1999, Traian Basescu, in calitate de ministru al Transporturilor, aproba si semna „Nota de prezentare privind deplasarea in Austria si Germania in perioada 18-23.05.1999 pentru intrevederi de afaceri" a directorului general al SAAF, Mircea Dinu. In nota aprobata si semnata de Traian Basescu, Mircea Dinu vorbea explicit despre „discutiile contractuale de vinzare a unor locomotive Diesel electrice din parcul SAAF SA" pe care urmeaza sa le aiba in Germania cu reprezentantii Karsdorfer. Mai mult, Mircea Dinu ii prezenta lui Traian Basescu situatia in care se aflau in acel moment relatiile contractuale cu Karsdorfer si planurile de viitor referitoare la afacerile SAAF cu Karsdorfer.
Pe de alta parte, relatia de subordonare dintre SAAF si ministrul Transporturilor fusese stabilita chiar de Traian Basescu prin Hotarirea de Guvern 585/1998 privind infiintarea SAAF pe care el insusi o promovase. Potrivit acestei Hotariri de Guvern, „statul roman, in calitate de actionar unic al SAAF, isi exercita drepturile si obligatiile prin Ministerul Transporturilor" (art. 2, al. 2). Ministerul Transporturilor este cel care propune spre aprobare Guvernului bugetul de venituri si cheltuieli al SAAF SA (art. 10), iar „reprezentantii statului in Consiliul de Administratie si presedintele Consiliului de Administratie sint numiti de ministrul Transporturilor" (art. 13 al. 1). In fine, potrivit art. 3 al. 2, fara acordul ministerului, SAAF nu poate vinde sau valorifica in vreun fel activele pe care le-a preluat de la SNCFR.
In aprilie 2002, raspunzind intrebarilor legate de contractul cu locomotive pentru Germania, Traian Basescu declara: „Nu am legatura cu aceste lucruri. Cind va spune cineva ca am semnat ceva sau am stiut ceva, atunci o sa vorbesc despre acest subiect". Documentele pe care le publicam astazi arata ca Traian Basescu a stiut despre acest contract si a semnat acte referitoare la acest contract. E momentul ca Traian Basescu sa se tina de cuvint si sa ne spuna:
De ce a mintit in aprilie 2002 cind a declarat ca nu stie nimic de contractul prin care SAAF a inchiriat si a vindut locomotive in Germania?
De ce a permis incheierea contractului de comision dintre SAAF si KOR Industrie SRL, cedind astfel unui SRL obscur 10% din banii cuveniti statului roman?
03 decembrie 2007
Mugur Ciuvica
presedintele GIP
Ion Vasile-Chilot, senatorul
După Realitatea TV: "Social-democratul Ion Vasile i-a cerut unui fotoreporter să îi dea chiloţii ca să îi fotografieze.
"Să-mi dai şi mie chiloţii tăi să ţi-i pozez într-o zi. Am şi eu o curiozitate", i-a spus Ion Vasile fotoreporterului.
Contactat de Realitatea Tv, Ion Vasile a negat întreaga poveste. Episodul a avut loc în curtea Partidului Social Democrat, chiar înainte de şedinţa comitetului executiv."
Băi, Vasile sau Ion, că nu ştiu cum să-ţi spun pe lângă cretin, eu aş vrea, dacă s-ar putea, să se fotografieze ce ai în cap. Dar cum nu se poate, apelativul cretin este susţinut de ce ai scos pe gură, Ion Vasile-Chilot.
Alexandru PETRIA
"Să-mi dai şi mie chiloţii tăi să ţi-i pozez într-o zi. Am şi eu o curiozitate", i-a spus Ion Vasile fotoreporterului.
Contactat de Realitatea Tv, Ion Vasile a negat întreaga poveste. Episodul a avut loc în curtea Partidului Social Democrat, chiar înainte de şedinţa comitetului executiv."
Băi, Vasile sau Ion, că nu ştiu cum să-ţi spun pe lângă cretin, eu aş vrea, dacă s-ar putea, să se fotografieze ce ai în cap. Dar cum nu se poate, apelativul cretin este susţinut de ce ai scos pe gură, Ion Vasile-Chilot.
Alexandru PETRIA
Film profesoara pornostar, sex la ora de fizica, tatuajul Andreei Raicu si ucigasul de homosexuali
Comemorare la Năsăud a ademicianului Iulian Marţian
Primăria oraşului Năsăud în colaborare cu Despărţământul Năsăud al Astrei, Societatea Culturală “Virtus Romana Rediviva” din Cluj-Napoca, Muzeul Năsăudean şi Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale a organizat recent un simpozion dedicat academicianului Iulian Marţian, cu prilejul comemorării a 140 de ani de la naştere şi 70 de ani de la moarte. S-au comemorat şi 70 de ani de la înfiinţarea subdirecţiei Arhivelor Statului Năsăud.
Moderatorul acţiunii a fost academicianul Dumitru Protase care a rostit textul de deschidere şi a dat cuvântul cărturarilor din Cluj- Ieronim Marţian, Teodor Tanco, Vasile Tutula, celor din Bistriţa- Adrian Onofrei, Cornelia Vlaşin, precum şi celor locali- Grigore Marţian, Gheorghe Pleş, Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Traian Pavelea şi Lucian Vaida.
Prin acest simpozion s-a reuşit încadrarea academicianul năsăudean în epocă, stabilind rolul lui în ascensiunea evenimentelor istoriei locale.
În continuare, descendenţii familiei academicianului şi-au lansat cărţile apărute.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Moderatorul acţiunii a fost academicianul Dumitru Protase care a rostit textul de deschidere şi a dat cuvântul cărturarilor din Cluj- Ieronim Marţian, Teodor Tanco, Vasile Tutula, celor din Bistriţa- Adrian Onofrei, Cornelia Vlaşin, precum şi celor locali- Grigore Marţian, Gheorghe Pleş, Ioan Seni, Ioan Lăpuşneanu, Traian Pavelea şi Lucian Vaida.
Prin acest simpozion s-a reuşit încadrarea academicianul năsăudean în epocă, stabilind rolul lui în ascensiunea evenimentelor istoriei locale.
În continuare, descendenţii familiei academicianului şi-au lansat cărţile apărute.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
La Năsăud, cu cutia milei pentru deputatul Ioan Oltean
Recent la sediul partidului din oraşul Năsăud, şi-au dat întâlnire în faţa reprezentanţilor presei locale staful judeţean şi local al partidului compus din Ioan Aurel Rus, lider judeţean, Constantin Pamfiloiu, Maria Ulecan, Mihai Belei şi Viorel Cotuţiu, ce au fost intâmpinaţi de biroul local în frunte cu preşedintele ing. Ştefan Rebreanu.
Discuţiile purtate şi răspunsurile la întrebările puse de reprezentanţii presei locale, Olga Lucuţa, Radu Sârb şi Ioan Mititean au fost o dovadă că partidul România Mare se manifestă ca un partid cu o personalitate sporită.
Din expozeul parlamentarului bistriţean Ioan Rus s-au desprins câteva iniţiative evidente, care vor contura construcţia politică a partidului exprimată prin dorinţa de unitate şi înţelegere a ţării.
Dă exemple de cetăţeni care au fost primiţi în audienţă din zona Năsăudului, printre care Sorin Cârcu, nemulţumit de Colegiul Medicilor, care nu a dat până în prezent nici un verdict în cazul fetiţei sale Cristina, ce în data de 17 noiembrie a împlinit un an de comă profundă din cauza unei injecţii primite în cadrul spitalului năsăudean. Cristina încearcă din nou să întrebe cadrele medicale:”Ce injecţie mi-aţi dat, de viaţa mi-aţi luat?”
Rus a formulat critici preşedintelui ţării, care încalcă în mod vădit legea, neglijând parlamentul ca legiuitor de drept şi propune un nou slogan ca şi clic publicitar:" Se-ntorc vapoarele"
A circulat din mână-n mână o cutie, cutia milei, din dorinţa de a ajuta pe parlamentarul Ioan Oltean spre a-şi achita chiria la Bucureşti, fiind cotat în derâdere ca un om nevoiaş, cu posibilităţi materiale reduse.
Am depus şi eu un leu pentru parlamentarul meu.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, dej şi Gherla)
Discuţiile purtate şi răspunsurile la întrebările puse de reprezentanţii presei locale, Olga Lucuţa, Radu Sârb şi Ioan Mititean au fost o dovadă că partidul România Mare se manifestă ca un partid cu o personalitate sporită.
Din expozeul parlamentarului bistriţean Ioan Rus s-au desprins câteva iniţiative evidente, care vor contura construcţia politică a partidului exprimată prin dorinţa de unitate şi înţelegere a ţării.
Dă exemple de cetăţeni care au fost primiţi în audienţă din zona Năsăudului, printre care Sorin Cârcu, nemulţumit de Colegiul Medicilor, care nu a dat până în prezent nici un verdict în cazul fetiţei sale Cristina, ce în data de 17 noiembrie a împlinit un an de comă profundă din cauza unei injecţii primite în cadrul spitalului năsăudean. Cristina încearcă din nou să întrebe cadrele medicale:”Ce injecţie mi-aţi dat, de viaţa mi-aţi luat?”
Rus a formulat critici preşedintelui ţării, care încalcă în mod vădit legea, neglijând parlamentul ca legiuitor de drept şi propune un nou slogan ca şi clic publicitar:" Se-ntorc vapoarele"
A circulat din mână-n mână o cutie, cutia milei, din dorinţa de a ajuta pe parlamentarul Ioan Oltean spre a-şi achita chiria la Bucureşti, fiind cotat în derâdere ca un om nevoiaş, cu posibilităţi materiale reduse.
Am depus şi eu un leu pentru parlamentarul meu.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, dej şi Gherla)
Casa-muzeu “Nechiti” din Feldru
Încerc un exerciţiu de compasiune, înţelegere şi deosebită admiraţie pentru familia George Nechiti de la nr. 1369 din comuna Feldru, care şi-a transformat casa într-un muzeu etnografic ca o acoladă deasupra unei axe a verticalităţii satului românesc someşan.
Domnul George Nechiti cu soţia Leontina şi fiul Georgică, oameni cu o mare onestitate intelectuală exaltă în istorie prin obiecte lucrate de mâna ţăranului. Experienţa le-a întărit convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta satul este studiul permanent al istoriei şi vizitarea familiilor ţărăneşti, selectarea obiectelor pe tematici, ceea ce le dă tăria de a se afirma ca un izvor nesecat de cultură.
Optimismul lor debordant îi leagă tot mai strâns de sat, de preocupările şi îndemânarea omului din mediul rural, dând satului o tinereţe spirituală care prin cele peste o mie de obiecte colecţionate şi selectate pe tematici rămân în istoria locală ca amintiri de neuitat din memoria străbunilor.
În casa lor obiectele sunt expuse cu migală, aşa că în fiecare colţ, începând cu dependinţele din curte, până la nivelul de sus se simt propriile trăiri, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum ele au fost oferite de viaţa satului.
Aceşti oameni purtători de valori, vizitează gospodăriile ţărăneşti, stau de vorbă cu oamenii, orientându-se asupra obiectelor nefolosite în gospodărie, dar cu valoare istorică. Unele obiecte sunt donate, altele sunt plătite de aceşti cercetători sau execută servicii în schimbul lor, execută alte obiecte solicitate de donatori, lucrate din lemn şi sculptate, mai ales că toţi membrii familiei Nechiti sunt meşteri în toate, urmărind executarea unor obiecte de artă pentru interiorizarea cât mai plăcută a mediului ambiant.
Atracţia vizitatorilor măreşte interesul, simţindu-se mai mult implicaţi.
În casa “Nechiti” nu este doar un depozit de obiecte şi creaţii ieşite de sub mâna ţăranului, ci este o mişcare spre locul lăuntric al fiecărei conştiinţe umane, spre înţelegere şi participare la o viaţă istorică creatoare, pentru a cunoaşte viaţa şi schimbările ei.
Ar fi bine să facă aici câte un popas şi specialiştii în etnografie, muzeografii şi etnologii, deoarece prezenţa dânşilor le-ar da noi puteri şi imbold în munca de cercetători voluntari sau poate Primăria Feldru să ia sub tutela sa Casa Nechiti, ca muzeu al satului, ca un punct turistic, având şi posibilităţi de masă şi cazare.
Poate în curând vom întâni indicatoare cu inscripţia: “Spre Casa- muzeu Nechiti”. Menţionăm că au venit persoane dinafara ţării, solicitând cumpărarea întregii colecţii.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Domnul George Nechiti cu soţia Leontina şi fiul Georgică, oameni cu o mare onestitate intelectuală exaltă în istorie prin obiecte lucrate de mâna ţăranului. Experienţa le-a întărit convingerea că drumul cel mai sigur pentru a cerceta satul este studiul permanent al istoriei şi vizitarea familiilor ţărăneşti, selectarea obiectelor pe tematici, ceea ce le dă tăria de a se afirma ca un izvor nesecat de cultură.
Optimismul lor debordant îi leagă tot mai strâns de sat, de preocupările şi îndemânarea omului din mediul rural, dând satului o tinereţe spirituală care prin cele peste o mie de obiecte colecţionate şi selectate pe tematici rămân în istoria locală ca amintiri de neuitat din memoria străbunilor.
În casa lor obiectele sunt expuse cu migală, aşa că în fiecare colţ, începând cu dependinţele din curte, până la nivelul de sus se simt propriile trăiri, cu urcuşuri şi coborâşuri, aşa cum ele au fost oferite de viaţa satului.
Aceşti oameni purtători de valori, vizitează gospodăriile ţărăneşti, stau de vorbă cu oamenii, orientându-se asupra obiectelor nefolosite în gospodărie, dar cu valoare istorică. Unele obiecte sunt donate, altele sunt plătite de aceşti cercetători sau execută servicii în schimbul lor, execută alte obiecte solicitate de donatori, lucrate din lemn şi sculptate, mai ales că toţi membrii familiei Nechiti sunt meşteri în toate, urmărind executarea unor obiecte de artă pentru interiorizarea cât mai plăcută a mediului ambiant.
Atracţia vizitatorilor măreşte interesul, simţindu-se mai mult implicaţi.
În casa “Nechiti” nu este doar un depozit de obiecte şi creaţii ieşite de sub mâna ţăranului, ci este o mişcare spre locul lăuntric al fiecărei conştiinţe umane, spre înţelegere şi participare la o viaţă istorică creatoare, pentru a cunoaşte viaţa şi schimbările ei.
Ar fi bine să facă aici câte un popas şi specialiştii în etnografie, muzeografii şi etnologii, deoarece prezenţa dânşilor le-ar da noi puteri şi imbold în munca de cercetători voluntari sau poate Primăria Feldru să ia sub tutela sa Casa Nechiti, ca muzeu al satului, ca un punct turistic, având şi posibilităţi de masă şi cazare.
Poate în curând vom întâni indicatoare cu inscripţia: “Spre Casa- muzeu Nechiti”. Menţionăm că au venit persoane dinafara ţării, solicitând cumpărarea întregii colecţii.
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Plachetă aniversară
De devenit
de Dinu Virgil
Poetul de pe Valea Ilvelor cu inima îmbălsămată în iubire, s-a aşezat între oamenii de preţ ai Ţării Năsăudului, acel izvor nesecat, unde se adapă cei însetaţi spre a scrie poeme de dragoste prin lume.
Placheta "De devenit” a ţâşnit din lumina tiparului chiar de ziua sa onomastică, când Dinu Virgil a sorbit 33 de primăveri într-o zi când Soarele s-a înălţat pe cer mai rotund ca retina, care parcă era înmuiat în sângele ce a vin mirosea, ce ştie secretul zâmbetului pierdut în jurul minţii ca o cetate de cer, spunând povestea anilor ce s-au scurs spre a se reţine în scoarţa neînsufleţită vise tremurânde sau zile netrăite.
Cele 50 de poezii din placheta aniversară “De devenit” sunt o expresie firească a naturaleţii scrise cu o limbă bogată şi curată în care dăinuie originalitatea într-o lume în care unii-şi fac vile, iar alţii un renume, omagiind munca omului la rang de virtute, sperând în bunul Dumnezeu ce le pregăteşte o nouă viaţă, cu Omul ce mi-a mai rămas, Iisus, care-mi răspunde la rugăciune şi chiar dacă-i dau o palmă care-l doare, omul zâmbeşte şi se răzbună c-o mângâiere şi c-o floare.
Dinu Virgil, acest spirit constructiv, ne învaţă să trăim, să iubim frumosul, să mirosim teii în luna mai, să ne încântăm cu trilul păsărilor în dimineţile de vară, să ne îmbătăm cu vise şi cu clipele proaspete rămase în frigiderul veşniciei noastre.
Coloana vertebrală a poeziilor lui Dinu Virgil este credinţa în bunul Dumnezeu şi respectul pentru mama ce ne-a dat viaţa şi este în stare să mute pământul pentru fiii săi, cărora le doreşte ca-n pace să-şi finiseze cântul şi pentru ei viaţa să fie o rugăciune prin care cerem să învăţăm să iubim cu mâinile, cu sufletul, cu firea, să schiţăm în viaţă o punte spre ideal, îmbrăcând în haine de gală speranţa.
Dinu reprezintă viziunea modernă a poeziei străfulgerată de gând, speranţă şi culoare, îngropate în mica şi marea floare care plânge pentru că mâna care a rupt-o, dacă nu sădeşte , nu-i va fi de treabă celui ce zideşte, pentru că floarea e trup din sufletul tău, inimă din cântec, freamăt din cuvânt ce luminează drum spre viitor.
Mesajul poeziilor lui Dinu Virgil pătrunde şi se instalează durabil în inimile cititorilor zidind nevăzute statui, crescând fiorul din noi, iar viaţa parcă-şi răstigneşte zilele-n carte imprăştiind izul de mamă ce ne povesteşte despre libertate spre a înţelege mai uşor veşnicia, pregătindu-te pentru viaţă, cu toate păcatele uitate.
Poetul scrie versuri pentru viaţă, versuri pline de mister, spre a fi hrană inimii, acoperind cititorii cu pace divină, cu îndemnuri spre o cale dreaptă, cale pe care să faci bine nu-n vorbe ci-n fapte, dând culoare vieţii cu picături de tihnă:
“Acum mă duc, să-mi caut rostuirea,/ În ape chipul vechi să mi-l găsesc,/ Să-nvăţ pe îndelete să iubesc,/ Cu mâinile, cu sufletul, cu firea".
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
de Dinu Virgil
Poetul de pe Valea Ilvelor cu inima îmbălsămată în iubire, s-a aşezat între oamenii de preţ ai Ţării Năsăudului, acel izvor nesecat, unde se adapă cei însetaţi spre a scrie poeme de dragoste prin lume.
Placheta "De devenit” a ţâşnit din lumina tiparului chiar de ziua sa onomastică, când Dinu Virgil a sorbit 33 de primăveri într-o zi când Soarele s-a înălţat pe cer mai rotund ca retina, care parcă era înmuiat în sângele ce a vin mirosea, ce ştie secretul zâmbetului pierdut în jurul minţii ca o cetate de cer, spunând povestea anilor ce s-au scurs spre a se reţine în scoarţa neînsufleţită vise tremurânde sau zile netrăite.
Cele 50 de poezii din placheta aniversară “De devenit” sunt o expresie firească a naturaleţii scrise cu o limbă bogată şi curată în care dăinuie originalitatea într-o lume în care unii-şi fac vile, iar alţii un renume, omagiind munca omului la rang de virtute, sperând în bunul Dumnezeu ce le pregăteşte o nouă viaţă, cu Omul ce mi-a mai rămas, Iisus, care-mi răspunde la rugăciune şi chiar dacă-i dau o palmă care-l doare, omul zâmbeşte şi se răzbună c-o mângâiere şi c-o floare.
Dinu Virgil, acest spirit constructiv, ne învaţă să trăim, să iubim frumosul, să mirosim teii în luna mai, să ne încântăm cu trilul păsărilor în dimineţile de vară, să ne îmbătăm cu vise şi cu clipele proaspete rămase în frigiderul veşniciei noastre.
Coloana vertebrală a poeziilor lui Dinu Virgil este credinţa în bunul Dumnezeu şi respectul pentru mama ce ne-a dat viaţa şi este în stare să mute pământul pentru fiii săi, cărora le doreşte ca-n pace să-şi finiseze cântul şi pentru ei viaţa să fie o rugăciune prin care cerem să învăţăm să iubim cu mâinile, cu sufletul, cu firea, să schiţăm în viaţă o punte spre ideal, îmbrăcând în haine de gală speranţa.
Dinu reprezintă viziunea modernă a poeziei străfulgerată de gând, speranţă şi culoare, îngropate în mica şi marea floare care plânge pentru că mâna care a rupt-o, dacă nu sădeşte , nu-i va fi de treabă celui ce zideşte, pentru că floarea e trup din sufletul tău, inimă din cântec, freamăt din cuvânt ce luminează drum spre viitor.
Mesajul poeziilor lui Dinu Virgil pătrunde şi se instalează durabil în inimile cititorilor zidind nevăzute statui, crescând fiorul din noi, iar viaţa parcă-şi răstigneşte zilele-n carte imprăştiind izul de mamă ce ne povesteşte despre libertate spre a înţelege mai uşor veşnicia, pregătindu-te pentru viaţă, cu toate păcatele uitate.
Poetul scrie versuri pentru viaţă, versuri pline de mister, spre a fi hrană inimii, acoperind cititorii cu pace divină, cu îndemnuri spre o cale dreaptă, cale pe care să faci bine nu-n vorbe ci-n fapte, dând culoare vieţii cu picături de tihnă:
“Acum mă duc, să-mi caut rostuirea,/ În ape chipul vechi să mi-l găsesc,/ Să-nvăţ pe îndelete să iubesc,/ Cu mâinile, cu sufletul, cu firea".
Ioan MITITEAN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Nunta anului la Bistriţa, cinstită de Băsescu
Primele jurăminte au fost înfăptuite la logodna de la Mănăstirea Nuşeni. Apoi, mirii, Mihaiela Petruse, fiica interpretului de folclor Petre Petruse şi Paul Moldovan, au avut o nuntă ca în basme la cel mai luxos restaurant din Bistriţa, Coroana de Aur. Ea sociolog la Poliţia Bistriţa, el manager al unei structuri de brokeraj. Frumoşi şi bogaţi. Înainte de nuntă, mireasa a primit din partea viitorului mire, cadou, un Audi A6. La biserică, în faţa altarului mireasa, îmbrăcată într-o rochie creaţie Agnes Toma, purtând pe cap o tiară Camelia Coof, cu pietre Swarovschi, a fost condusă de nepoţii ei şi de socrul mic. La ospăţ, mireasa a fost surprinsă de foştii ei colegi de la ansamblul studenţesc din Cluj, Mărţişorul, dar şi de cei de la Balada, care au provocat-o la învîrtită. Cu o catrinţă peste rochia de mireasă, Mihaela a jucat alături de foştii parteneri de dans. Apoi, mireasa a fost furată, naşii şi mirii trebuind să treacă peste proba slalom printre sticle cu ochii închişi, pentru a o recupera. Socru mic i-a dedicat ginerelui melodia "Cine are noroc are”, la un moment dat toată familia fiind pe scenă la karaoke. Meniuri alese, băuturi luxoase, muzică pe măsură prin intermediul Mirelei Petruş, au fost ingredientele pentru reuşita nuntei, la care au participat şi primarul Vasile Moldovan, deputatul Ioan Oltean, directorul Centrului Cultural, Dorel Cosma. La dar, mirii au primit şi un plic semnat Maria şi Traian Băsecu, în el cu…1 leu. Glumă din partea cuiva… Luna de miere in Dubai întregeşte tabloul de nuntă.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Preşedintele pe coclauri
Băsescu: „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am facut nimic”
După ce actorului Marcel Iureş a plantat pinul numărul unu în cadrul unui proiect ecologist „Verde 003” , preşedintele Băsescu a luat exemplul şi a plantat puietul cu numărul 10.000 din cadrul proiectului de reîmpădurire din zona Candreni Suceava. Doi copii îmbrăcaţi în costume populare au îngheţat în inima pădurii, aşteptîndu-l pe preşedinte, care a aterizat cu elicopterul cu întârziere de o jumătate de oră. De la rampa de aterizare preşedintele a mers până la Tăşuleasa cu un jeep. „Îmi cer scuze pentru starea proastă a drumului”, i-a spus primarul comunei Dorna Candrenilor, Mihai Carp, preşedintelui României, care a replicat „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am făcut nimic”.
După ce s-a scuzat că a sosit mai târziu din cauza condiţiilor meteorologice care nu permiteau aterizarea elicopterului, Traian Băsescu a gustat din tradiţionala pâine şi sare, şi apoi, în ţinuta sport, nu a întârziat să se apuce de treabă. „Dacă nu ne propunem ca fiecare să planteze măcar un copac, ne sacrificăm copiii şi nepoţii”, a spus Traian Băsescu. După plantare sepepiştii căutau şerveţele pentru şeful lor. Văzând că nu au, o jurnalistă amabilă a vrut să le dea şerveţele umede, însă ei, replicând avem, i-au întors spatele. Preşedintele nu a stat foarte mult la Tăşuleasa şi, după ce a făcut câteva poze cu voluntarii, a plecat spre Buzău, unde trebuia să participe la o nuntă de argint. Înainte de plecare, iniţiatorii proiectului i-au oferit preşedintelui un tablou inedit. Este vorba despre o hartă a României confecţionată dintr-o radiografie pulmonară. Dragoş Bucurenci, actorul Marcel Iureş, cântăreaţa Ada Milea, prezentatorii TV Cătălin Ştefănescu, Radu Naum şi Amalia Enache au rămas la masa cu porci la proţap şi băuturi luxoase. Nu a lipsit focul de tabără asortat cu grătare şi concertul Blazzaj.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
După ce actorului Marcel Iureş a plantat pinul numărul unu în cadrul unui proiect ecologist „Verde 003” , preşedintele Băsescu a luat exemplul şi a plantat puietul cu numărul 10.000 din cadrul proiectului de reîmpădurire din zona Candreni Suceava. Doi copii îmbrăcaţi în costume populare au îngheţat în inima pădurii, aşteptîndu-l pe preşedinte, care a aterizat cu elicopterul cu întârziere de o jumătate de oră. De la rampa de aterizare preşedintele a mers până la Tăşuleasa cu un jeep. „Îmi cer scuze pentru starea proastă a drumului”, i-a spus primarul comunei Dorna Candrenilor, Mihai Carp, preşedintelui României, care a replicat „Eu trebuie să-mi cer scuze de la dumneavoastră, pentru ca am fost ministrul transporturilor şi nu am făcut nimic”.
După ce s-a scuzat că a sosit mai târziu din cauza condiţiilor meteorologice care nu permiteau aterizarea elicopterului, Traian Băsescu a gustat din tradiţionala pâine şi sare, şi apoi, în ţinuta sport, nu a întârziat să se apuce de treabă. „Dacă nu ne propunem ca fiecare să planteze măcar un copac, ne sacrificăm copiii şi nepoţii”, a spus Traian Băsescu. După plantare sepepiştii căutau şerveţele pentru şeful lor. Văzând că nu au, o jurnalistă amabilă a vrut să le dea şerveţele umede, însă ei, replicând avem, i-au întors spatele. Preşedintele nu a stat foarte mult la Tăşuleasa şi, după ce a făcut câteva poze cu voluntarii, a plecat spre Buzău, unde trebuia să participe la o nuntă de argint. Înainte de plecare, iniţiatorii proiectului i-au oferit preşedintelui un tablou inedit. Este vorba despre o hartă a României confecţionată dintr-o radiografie pulmonară. Dragoş Bucurenci, actorul Marcel Iureş, cântăreaţa Ada Milea, prezentatorii TV Cătălin Ştefănescu, Radu Naum şi Amalia Enache au rămas la masa cu porci la proţap şi băuturi luxoase. Nu a lipsit focul de tabără asortat cu grătare şi concertul Blazzaj.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
De la cântecul popular la crescătoria de prepeliţe
Mirela Petruş, artist profesionist în ansamblul Dor Românesc din Bistriţa, este de loc din Giurgiu. A venit pe meleaguri bistriţene după căsătoria cu soţul ei, Dan, care lucrează în cadrul armatei. Aici s-a ambiţionat învăţînd tot ceea ce înseamnă tradiţie locală, de la pronunţia ardelenească la portul popular. A reuşit să se facă plăcută la public fiind considerată de unii mai autentică decît băştinaşii. Mirela nu s-a oprit aici. Dorind să facă un tratament pentru gît cu ouă de prepeliţă, a rămas surprinsă cînd a văzut în magazine doar ouă aduse din capitală. Aşa s-a hotărît acum un an să ia 30 de prepeliţe pentru gospodăria proprie. De la 30 s-a ajuns la 300, apoi la 600. Astăzi producţia atinge aproape 2000 de ouă pe săptămînă. Cîştigul nu este prea mare, un ou costă 25 de bani şi o prepeliţă 25 de lei. Mirela nu se plânge de piaţa proastă de desfacere pentru că aproape toate ouăle merg spre populari. “I-am învăţat şi pe colegii mei să consume ouă de prepeliţă, deoarece ajută la voce, la organele interne şi sistemul respirator, eliminînd toxinele, întărind sistemul imunitar al organismului”, declară artista.
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Menuţ Maximinian
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
La Spermezeu, unde n-am căutat-o pe Elodia
De câte ori mă întâlnesc cu primarul Macedon Şerban din Spermezeu, chiar dacă aş uita să-l întreb despre ce mai e prin comuna mea, are grijă el grijă să-mi spună. Ce a realizat, ce n-a putut şi ce mai are în vizor pentru locuitorii comunei.
Ultima dată când am fost la Spermezeu, şi nu demult, primarul Şerban mi-a enumerat o serie de proiecte, realizări din ultima perioadă, pentru că de povestea de la inundaţii, atunci când valea Ilişua a făcut ravagii şi în Spermezeu, când şi locuinţa lui a fost inundată, nu mai vrea să-şi aducă aminte.
Le-a înşiruit ca la carte, fără să uite nimic, cred. Şi sunt destule, mai multe poate ca în unele oraşe mici. De aceea am zis că merită popularizate.
"S-au reabilitat drumuri comunale şi uliţe din Spermezeu, Dobricel, Hălmăsău şi Sita, acţiune de amploare, dintr-un fond de rulment al Consiliului Local se lucrează la studii de fezabilitate privind proiecte tehnice: la podul de la moara Sitei, proiect făcut, drumurile Spermezeu-Şesuri- Hălmăsău,de asemenea realizat, proiectul pentru asfaltarea Spermezeu- Dobricel care se va face”, spune primarul, gândindu-se. Apoi continuă: “Mai avem multe: reabilitarea şi modernizarea Şcolii Generale din Spermezeu care a demarat, refacerea anexelor Primăriei (garaje, vestiare, birouri, grup sanitar), balastrarea la Sita, se termină anul acesta proiectul pentru modernizarea Căminului Cultural din Spermezeu, modernizarea şi reabilitarea Şcolii Generale din Dumbrăviţa. Împreună cu Ministerul Cultelor am participat la refacerea bisericii din lemn din Păltineasa, cea mai veche construcţie din zonă (sec. XVIII), un proiect pentru pavarea trotuarelor în zona centrală a Spermezeului, care trebuie finalizat până la sfârşitul anului 2007, asfaltarea uliţei la dispensar, proiecte tehnice pentru extinderea reţelei de curent de joasă tensiune Spermezeu, Sita, Păltineasa, unde nu este curent. În partea de jos a Spermezeului am instalat un nou transformator
de curent electric şi pentru copii am făcut un complex de joacă în parc. La Hălmăsău- Breaza am deschis un drum vicinal (de limită) peste deal. Am primit un microbus pentru transportul şcolarilor care să deservească ruta Dobricel-Spermezeu, am refăcut de două ori trecerea la podul de la moara Sitei distrus de inundaţii. Împreună cu Consiliul Local, am cumpărat geamuri termopan la bisericile din Dumbrăviţa, Spermezeu, Hălmăsău şi am început şi la biserica ortodoxă din Dobricel şi penticostală din Sita. Termopane s-au pus şi la Căminul Cultural din Spermezeu, şi la Primărie, am redat în funcţiune piaţa din Spermezeu pentru autorizare.
Prin Legea 1/2000 şi Legile 169/97, 247/2005, celor care au reuşit să-şi aducă documente clare, le-am restituit aproximativ 500 de hectare de pădure. Intenţionez să candidez anul viitor şi-l rog pe ministrul de interne şi administraţiei să caute prin sertare proiectul depus pentru podul peste valea Ilişua, de la moara Sitei, care face legătura între Spermezeu –Şesuri –Hălmăsău, unde oamenii rămân izolaţi. Şi sunt mulţi. Recent am vorbit cu ministrul Ludovic Orban pentru finanţarea acestui pod. Mi-a promis că mă va ajuta. Sunt ceva speranţe”, încheie primarul Macedon Şerban.
Lista chestiunilor pe care le-am discutat cu Şerban este aridă, cam contabilicească, însă aceste detalii nespectaculoase ne schimbă vieţile. Nu căutarea avocatei Elodia.
Aurelia VLASIN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
Ultima dată când am fost la Spermezeu, şi nu demult, primarul Şerban mi-a enumerat o serie de proiecte, realizări din ultima perioadă, pentru că de povestea de la inundaţii, atunci când valea Ilişua a făcut ravagii şi în Spermezeu, când şi locuinţa lui a fost inundată, nu mai vrea să-şi aducă aminte.
Le-a înşiruit ca la carte, fără să uite nimic, cred. Şi sunt destule, mai multe poate ca în unele oraşe mici. De aceea am zis că merită popularizate.
"S-au reabilitat drumuri comunale şi uliţe din Spermezeu, Dobricel, Hălmăsău şi Sita, acţiune de amploare, dintr-un fond de rulment al Consiliului Local se lucrează la studii de fezabilitate privind proiecte tehnice: la podul de la moara Sitei, proiect făcut, drumurile Spermezeu-Şesuri- Hălmăsău,de asemenea realizat, proiectul pentru asfaltarea Spermezeu- Dobricel care se va face”, spune primarul, gândindu-se. Apoi continuă: “Mai avem multe: reabilitarea şi modernizarea Şcolii Generale din Spermezeu care a demarat, refacerea anexelor Primăriei (garaje, vestiare, birouri, grup sanitar), balastrarea la Sita, se termină anul acesta proiectul pentru modernizarea Căminului Cultural din Spermezeu, modernizarea şi reabilitarea Şcolii Generale din Dumbrăviţa. Împreună cu Ministerul Cultelor am participat la refacerea bisericii din lemn din Păltineasa, cea mai veche construcţie din zonă (sec. XVIII), un proiect pentru pavarea trotuarelor în zona centrală a Spermezeului, care trebuie finalizat până la sfârşitul anului 2007, asfaltarea uliţei la dispensar, proiecte tehnice pentru extinderea reţelei de curent de joasă tensiune Spermezeu, Sita, Păltineasa, unde nu este curent. În partea de jos a Spermezeului am instalat un nou transformator
de curent electric şi pentru copii am făcut un complex de joacă în parc. La Hălmăsău- Breaza am deschis un drum vicinal (de limită) peste deal. Am primit un microbus pentru transportul şcolarilor care să deservească ruta Dobricel-Spermezeu, am refăcut de două ori trecerea la podul de la moara Sitei distrus de inundaţii. Împreună cu Consiliul Local, am cumpărat geamuri termopan la bisericile din Dumbrăviţa, Spermezeu, Hălmăsău şi am început şi la biserica ortodoxă din Dobricel şi penticostală din Sita. Termopane s-au pus şi la Căminul Cultural din Spermezeu, şi la Primărie, am redat în funcţiune piaţa din Spermezeu pentru autorizare.
Prin Legea 1/2000 şi Legile 169/97, 247/2005, celor care au reuşit să-şi aducă documente clare, le-am restituit aproximativ 500 de hectare de pădure. Intenţionez să candidez anul viitor şi-l rog pe ministrul de interne şi administraţiei să caute prin sertare proiectul depus pentru podul peste valea Ilişua, de la moara Sitei, care face legătura între Spermezeu –Şesuri –Hălmăsău, unde oamenii rămân izolaţi. Şi sunt mulţi. Recent am vorbit cu ministrul Ludovic Orban pentru finanţarea acestui pod. Mi-a promis că mă va ajuta. Sunt ceva speranţe”, încheie primarul Macedon Şerban.
Lista chestiunilor pe care le-am discutat cu Şerban este aridă, cam contabilicească, însă aceste detalii nespectaculoase ne schimbă vieţile. Nu căutarea avocatei Elodia.
Aurelia VLASIN
(Text publicat în Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla)
duminică, 2 decembrie 2007
Romania, cu intrebare si raspuns
X-ulescu: Cine se face VINOVAT de faptul că pensionarii se spânzură de ţeava de la calorifer?
Politician: Păi, ăia care au pus ţevi rezistente…
Politician: Păi, ăia care au pus ţevi rezistente…
Cazul pastorului turnator la Securitate Ton naste dispute intre baptisti si penticostali
Stimati Frati romani
Unde va este constiinta voastra?. De ce trebue agentul KGB Iosif TON
sa ne besteleasca si sa ne batjocoresca. Chiar asa de mare este
gelozia lui pe noi Penticostalii. De ce sintem noi eretici sau e el
gelos ca miscarea penticostala a luat o mai mare amploare decit cea
Baptista.
Veau sa-i amintesc tovarasului Iosif TON caci exista un Dumnezeu si-
i amintesc ca pe vremea persecutiei romane cu cat crestinii erau mai
mult macelariti cu atit se inmulteau mai mult.
Ce legatura avem noi penticostalii cu Casta Baptista?. Noi nu avem
multe in comun unii cu baptistii. Majoritatea baptistilor sfideaza
si ignora lucrarea Duhului Sfint. Defapt sunt dusmanii Duhului
Sfint. Cine la pus pe Toton sa dea directive bisericilor
penticostale ?. Cum de nici un pastor penticostal nu i-a raspuns
impostorului la blasfemia facuta Duhului Sfant. Sau Iosif TON crede
ca acum isi pune in aplicare manuscrisul cartii lui, Mitul Crucii,
inde sfideaza si batjocoreste moartea Domnului Isus Christos.
Frati romani va implor luati iniatitiva si opriti spionii care au
pus mina pe conducerile bisericilor noastre. Ei ne desbina pentru a
ne putea debusola pe calea mintuirii. Trebuie sa ne trezim altfel
vom avea aceasi rasplata ca ei, chinul vesnic.
George C
(Text primit prin e-mail)
Unde va este constiinta voastra?. De ce trebue agentul KGB Iosif TON
sa ne besteleasca si sa ne batjocoresca. Chiar asa de mare este
gelozia lui pe noi Penticostalii. De ce sintem noi eretici sau e el
gelos ca miscarea penticostala a luat o mai mare amploare decit cea
Baptista.
Veau sa-i amintesc tovarasului Iosif TON caci exista un Dumnezeu si-
i amintesc ca pe vremea persecutiei romane cu cat crestinii erau mai
mult macelariti cu atit se inmulteau mai mult.
Ce legatura avem noi penticostalii cu Casta Baptista?. Noi nu avem
multe in comun unii cu baptistii. Majoritatea baptistilor sfideaza
si ignora lucrarea Duhului Sfint. Defapt sunt dusmanii Duhului
Sfint. Cine la pus pe Toton sa dea directive bisericilor
penticostale ?. Cum de nici un pastor penticostal nu i-a raspuns
impostorului la blasfemia facuta Duhului Sfant. Sau Iosif TON crede
ca acum isi pune in aplicare manuscrisul cartii lui, Mitul Crucii,
inde sfideaza si batjocoreste moartea Domnului Isus Christos.
Frati romani va implor luati iniatitiva si opriti spionii care au
pus mina pe conducerile bisericilor noastre. Ei ne desbina pentru a
ne putea debusola pe calea mintuirii. Trebuie sa ne trezim altfel
vom avea aceasi rasplata ca ei, chinul vesnic.
George C
(Text primit prin e-mail)
sâmbătă, 1 decembrie 2007
Sex caritabil. Important pentru tara tabloidelor
Idee si prestatoarelor romance, ici http://www.click.ro/pe-glob/ea-doneaza-27-de-ore-de-sex
Linia de pe buletinul de identitate
O să relatez un amănunt la care mulţi nu s-au gândit, legat de un act, şi care mă obsedează încă din copilărie, când i-am auzit pe bunici şi pe vecinii mai în vârstă vorbind cu mânie despre acesta.
Este vorba de o linie din interiorul buletinului de identitate, care era trasă în dreptul rubricii valabil până la… În loc de anul expirării valabilităţii, la oamenii trecuţi de 60 de ani apărea această linie (acum nu se mai pune).
Au ajuns şi părinţii mei la această vârstă şi s-au dus la Beclean după buletin. Erau interesaţi mai mult de felul cum au “ieşit” în poza de pe înscris şi
au uitat de linie.
Cu două săptămâni înainte, atunci când se făceau fotografii pentru acest act, se îmbrăcau cu ce aveau mai frumos, se spălau proaspăt, chiar dacă dimineaţa s-au mai spălat odată, se uitau în ogindă şi, până la termenul eliberării actului, zilnic îşi tot spuneau unul altuia:”să nu uităm să merem după buletin” .
Deci au plecat la Beclean. Când au venit acasă, erau negri de supăraţi. Am crezut că au păţit ceva. Nici n-am apucat să-i întreb, că mi-au arătat liniile de pe buletine, iar mama, mai superstiţioasă, mi-a zis cu mânie: “Amu ce mai urmează? Nu moartea? Vezi ce scurtă îi linia?” Iar tata, pornit: “Batăr dacă scriau un an, oricare, şi anul 3000, dar nu să tragă acea linie.” “Taci din gură, că a ta este mai lungă, tu trăieşti mai mult decât mine”, i-a replicat mama. Apoi a venit rândul vecinilor şi prietenilor cu linia, şi tot comentarii şi înjurături la adresa celor din capul cărora a ieşit ideea.
Un moment din viaţă, un moment al amintirii.
Aurelia VLASIN
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Este vorba de o linie din interiorul buletinului de identitate, care era trasă în dreptul rubricii valabil până la… În loc de anul expirării valabilităţii, la oamenii trecuţi de 60 de ani apărea această linie (acum nu se mai pune).
Au ajuns şi părinţii mei la această vârstă şi s-au dus la Beclean după buletin. Erau interesaţi mai mult de felul cum au “ieşit” în poza de pe înscris şi
au uitat de linie.
Cu două săptămâni înainte, atunci când se făceau fotografii pentru acest act, se îmbrăcau cu ce aveau mai frumos, se spălau proaspăt, chiar dacă dimineaţa s-au mai spălat odată, se uitau în ogindă şi, până la termenul eliberării actului, zilnic îşi tot spuneau unul altuia:”să nu uităm să merem după buletin” .
Deci au plecat la Beclean. Când au venit acasă, erau negri de supăraţi. Am crezut că au păţit ceva. Nici n-am apucat să-i întreb, că mi-au arătat liniile de pe buletine, iar mama, mai superstiţioasă, mi-a zis cu mânie: “Amu ce mai urmează? Nu moartea? Vezi ce scurtă îi linia?” Iar tata, pornit: “Batăr dacă scriau un an, oricare, şi anul 3000, dar nu să tragă acea linie.” “Taci din gură, că a ta este mai lungă, tu trăieşti mai mult decât mine”, i-a replicat mama. Apoi a venit rândul vecinilor şi prietenilor cu linia, şi tot comentarii şi înjurături la adresa celor din capul cărora a ieşit ideea.
Un moment din viaţă, un moment al amintirii.
Aurelia VLASIN
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
“Dumbrăviţa din inima mea” a rămas la mijlocul drumului
Într-un capitol din cartea ce urma să-i iasă de sub tipar, doamna Irina Igă a titlul “S-a stins o dalbă stea”, referindu-se la mama sa Lucreţia, care a trecut la cele veşnice . Acum şi ea a plecat la cele veşnice… Aşa, dintr-o dată.
Am cunoscut-o foarte bine din copilărie fiindu-mi vecină. Era o femeie deosebită, energică, cu simţul umorului.
A lucrat ca educatoare şi directoare în mai multe oraşe din ţară iar la pensie a revenit în satul natal, Dumbrăviţa, în casa părintească, împreună cu soţul Costică.
Ani în şir a tot pus pe hârtie diferite însemnări despre familia ei, despre oamenii din sat, pe care i-a iubit foarte mult, adunând material pentru o carte, pe care a vrut neapărat să o publice şi despre care spunea că se va numi “Dumbrăviţa din inima mea”. Dar n-a mai apucat. Ea s-a dus şi cartea a rămas în lucru. Ar fi frumos ca aceasta să fie totuşi publicată …
Cu două săptămâni inainte de moartea ei am vorbit cu doamna Irina despre carte, despre modificările pe care le-a făcut. Am vorbit aproape numai despre carte…
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Aurelia VLASIN
(Text publicat in Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Am cunoscut-o foarte bine din copilărie fiindu-mi vecină. Era o femeie deosebită, energică, cu simţul umorului.
A lucrat ca educatoare şi directoare în mai multe oraşe din ţară iar la pensie a revenit în satul natal, Dumbrăviţa, în casa părintească, împreună cu soţul Costică.
Ani în şir a tot pus pe hârtie diferite însemnări despre familia ei, despre oamenii din sat, pe care i-a iubit foarte mult, adunând material pentru o carte, pe care a vrut neapărat să o publice şi despre care spunea că se va numi “Dumbrăviţa din inima mea”. Dar n-a mai apucat. Ea s-a dus şi cartea a rămas în lucru. Ar fi frumos ca aceasta să fie totuşi publicată …
Cu două săptămâni inainte de moartea ei am vorbit cu doamna Irina despre carte, despre modificările pe care le-a făcut. Am vorbit aproape numai despre carte…
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Aurelia VLASIN
(Text publicat in Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Sărbătoare la Biserica Penticostală Nr. 1 Beclean
Relativ recent, în Biserica Penticostală Nr.1 Beclean, păstorită de Cornel Hiticaş a avut loc ordinarea în slujba de prezbiter a fraţilor Luca Deneş, absolvent ITP promoţia 2001 şi Ionuc Hiticaş iar în slujba de diacon a fraţilor Vicenţiu Deneş şi Iacob Hiticaş.
La sărbătoare au participat pastorii: Romu Mocan, Secretar General al Cultului Creştin Penticostal din România; Viorel Deac, pastor coordonator în judeţul Bistriţa-Năsăud; Beniamin Zăgrean, Portland, Oregon; Gabi Zăgrean, Biserica Penticostală Nr. 2 Beclean; Mihai Sasz, Biserica Penticostală Maghiară Beclean şi Ovidiu Cupşa, Dej.
Prezenţi în această zi deosebită au fost şi reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice din oraş, preot protopop Felician Neagoş şi preot Alin Cândea.
Din partea comunităţii locale a fost prezent primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan.
Programul religios a fost deschis de pastorul local, Cornel Hiticaş şi o rugăciune înălţată de pastorul Mihai Sasz. Un mesaj de salut a urmat din partea Primarului iar mesajele de introducere în slujba de ordinare au fost rostite de pastorii Viorel Deac şi Beni Zăgrean.
Predica fost rostită de pastorul Romu Mocan care, de altfel, a şi coordonat serviciul de ordinare.
Rugăciunile de consacrare au fost înălţate: pentru slujba de prezbiter de pastorii Cornel Hiticaş, Gabriel Zăgrean şi Romu Mocan iar pentru slujba de diacon de pastorii Ovidiu Cupşa şi Viorel Deac.
Ziua de sărbătoare s-a încheiat cu o rugaciune rostită de pastorul Iacob Morar si cu o masă de dragoste la care a participat toată biserica.
Alina DENEŞ
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
La sărbătoare au participat pastorii: Romu Mocan, Secretar General al Cultului Creştin Penticostal din România; Viorel Deac, pastor coordonator în judeţul Bistriţa-Năsăud; Beniamin Zăgrean, Portland, Oregon; Gabi Zăgrean, Biserica Penticostală Nr. 2 Beclean; Mihai Sasz, Biserica Penticostală Maghiară Beclean şi Ovidiu Cupşa, Dej.
Prezenţi în această zi deosebită au fost şi reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice din oraş, preot protopop Felician Neagoş şi preot Alin Cândea.
Din partea comunităţii locale a fost prezent primarul oraşului Beclean, Nicolae Moldovan.
Programul religios a fost deschis de pastorul local, Cornel Hiticaş şi o rugăciune înălţată de pastorul Mihai Sasz. Un mesaj de salut a urmat din partea Primarului iar mesajele de introducere în slujba de ordinare au fost rostite de pastorii Viorel Deac şi Beni Zăgrean.
Predica fost rostită de pastorul Romu Mocan care, de altfel, a şi coordonat serviciul de ordinare.
Rugăciunile de consacrare au fost înălţate: pentru slujba de prezbiter de pastorii Cornel Hiticaş, Gabriel Zăgrean şi Romu Mocan iar pentru slujba de diacon de pastorii Ovidiu Cupşa şi Viorel Deac.
Ziua de sărbătoare s-a încheiat cu o rugaciune rostită de pastorul Iacob Morar si cu o masă de dragoste la care a participat toată biserica.
Alina DENEŞ
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
Ioan Oltean, e cazul să pleci acasa. Demisia, nesimtitule!
Despre vicepreşedintele PD Ioan Oltean am scris şi o să mai scriem, probabil. Deputatul PD bistriţean se află pe lista parlamentarilor cu şoricul obrazului gros, care încasează bani (25 de milioane de lei vechi/lună) de la Parlament, chipurile pentru chirie, deşi are trei apartamente doar în Bucureşti(vezi facsimile). Noi, prostimea, trebuie să-i subventionăm gargarele… Demisia, nesimţitule! (REALITATEA)
“Stau în chirie la… la o cunoştinţă” sau cum are minciuna picioare scurte
Din “Academia Caţavencu”:
Ioan Oltean – deputat PD de Bistriţa-Năsăud
Rep.: Staţi cu chirie în Bucureşti?
I.O.: Nu.
Rep.: Deci aveţi locuinţă. În declaraţia de avere aveţi trei apartamente.
I.O.: Am unde să stau.
Rep.: Şi ce faceţi atunci cu cele 25 de milioane pe care le decontaţi în baza unei declaraţii pe proprie răspundere, de la Camera Deputaţilor, pentru chirie?
I.O.: Păi, stau cu chirie.
Rep.: Adineauri aţi spus că nu staţi cu chirie. Aveţi trei apartamente.
I.O.: Stau în chirie la… la o cunoştinţă.
Rep.: Staţi la o cunoştinţă? Şi cu apartamentele ce faceţi?
I.O.: Unul e închiriat. Restul… unul e liber de doi ani şi al treilea… e tot liber."
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
“Stau în chirie la… la o cunoştinţă” sau cum are minciuna picioare scurte
Din “Academia Caţavencu”:
Ioan Oltean – deputat PD de Bistriţa-Năsăud
Rep.: Staţi cu chirie în Bucureşti?
I.O.: Nu.
Rep.: Deci aveţi locuinţă. În declaraţia de avere aveţi trei apartamente.
I.O.: Am unde să stau.
Rep.: Şi ce faceţi atunci cu cele 25 de milioane pe care le decontaţi în baza unei declaraţii pe proprie răspundere, de la Camera Deputaţilor, pentru chirie?
I.O.: Păi, stau cu chirie.
Rep.: Adineauri aţi spus că nu staţi cu chirie. Aveţi trei apartamente.
I.O.: Stau în chirie la… la o cunoştinţă.
Rep.: Staţi la o cunoştinţă? Şi cu apartamentele ce faceţi?
I.O.: Unul e închiriat. Restul… unul e liber de doi ani şi al treilea… e tot liber."
(Text publicat in lunarul Realitatea de Bistrita-Nasaud, Dej si Gherla)
vineri, 30 noiembrie 2007
"AM FOST IN MOARTE CLINICA"
M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus.
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit.
A inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina.
Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Suntem un abur ce piere.
Claudiu Lapadat s-a dus impreuna cu familia la o casa de vacanta, la munte.
In camera in care dormea impreuna cu Lucia, sotia lui, au fost scapari de gaze de la o soba si amandoi au fost intoxicati cu monoxid de carbon.
Claudiu Lapadat: Am incercat sa ies afara, dar am cazut jos. Am incercat sa ma ridic. Aveam niste dureri cumplite de cap. in cele din urma sotia mea cu greu s-a ridicat din pat, a ajuns cu greu pana la mine, mi-a dat mana si m-a ridicat.
Am deschis usa de afara si am cazut acolo pe beton. Am stat vreo 15 minute, apoi am reusit sa ma ridic, in frigul acela de noiembrie, dimineata, undeva la munte.
Lucia Lapadat:
Lucrul pe care l-am realizat dupa aceea a fost faptul ca atat de usor puteam sa plecam „acasa". ii spuneam lui Claudiu: „in noaptea asta chiar puteam sa murim! Pur si simplu sa plecam de pe pamant!".
La un moment dat m-am uitat in pat in stanga mea, la Claudiu, si mi-am dat seama ca este absent. Sesizam ca lipseste din trup, dar nu puteam sa accept ca este mort. Am inceput sa dau cu cotul in el, sa-l trezesc, sa-l scot afara. Fata lui, modul cum arata, faptul ca n-a raspuns deloc la ghionturile mele, m-au ingrozit. Dadeam cu cotul in el, dar nu respira... intr-un final am reusit sa-l trezesc, tot dandu-i cu coatele. Dupa ce s-a trezit, m-a ridicat si pe mine din pat si a iesit afara. Eu ma simteam foarte rau.
Cand am ajuns la Dej, la spital, tensiunea mea era 40 cu 20. Daca nu ajungeam atunci la spital, eu chiar muream. Sangele meu era deja negru si gros ca o pasta.
Reporter:
Claudiu, ce s-a intamplat cu tine in acest timp?
Claudiu Lapadat:
Dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. Am vazut-o pe Lucia. in momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nici o durere, nu aveam nici o confuzie. stiam ca sunt eu, adevaratul eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu.
Reporter:
Te-a durut aceasta iesire din trup - moartea clinica?
E dureroasa desprinderea...?
Claudiu Lapadat:
Pentru mine nu a fost dureroasa. Durerea la care ne gandim noi este durerea fizica, insa durerea spirituala este cumplita si va dura o vesnicie pentru cei ce ajung in iad.
Am inceput sa urc. Am trecut prin tavan, prin acoperis. Am ajuns deasupra casei. Mi-am vazut casa, masina, becul din fata casei. M-am uitat spre cer. Erau nori desi si am inceput sa urc. Nu era nimeni langa mine, nici un inger, dar stiam ca sunt insotit de prezenta lui Dumnezeu. N-aveam nicio teama...
Reporter:
Regrete ai avut?
Claudiu Lapadat:
Deloc. Nici un regret. in momentul in care sufletul iese din trup, cand duhul omului iese din trup, tot ce este legat de lumea aceasta inceteaza. Asa cum spune Scriptura: acolo nu este nici lacrima, nici durere, nimic legat de pamant.
Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Curgea, iar eu urcam prin ea. La un moment dat, fasciculul acela s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte, m-am ridicat deasupra pamantului si am plecat.
În timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb. De dupa obiectul acela urias si alb curgea spre mine acel riu de dragoste, de fericire, de bucurie pe care nu stiu sa-l descriu.
Mai tarziu mi-am dat seama ca era o poarta mare si alba, iar langa ea erau niste omuleti foarte mici, pe care am inceput sa-i aud strigandu-ma. Ma salutau si ma chemau: „Vino, vino aici! Vino acasa!".
in partea mea dreapta au aparut cei 5 copii ai nostri. Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a zis asa:
„Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
În clipa aceea, m-am uitat la cei 5 copii ai mei, m-am uitat la fiecare in parte si i-am vazut asa de tristi.
stiam ca tot acolo, pe pamant, sunt si acele milioane de oameni pentru care ma rog de 23 de ani. Dumnezeu mi-a aratat copiii si mi-a aratat rugaciunea pentru care stau inaintea Lui de ani de zile. M-am uitat la ele, m-am uitat la cer, m-am uitat la omuletii aceia mici care ma chemau si-am spus: „Doamne, eu vreau sa ma duc in Cer!".
Imaginile au disparut si eu am continuat sa urc. Poarta era foarte putin deschisa si pe ea curgea riul acela.
Reporter:
Descrie-ne culorile si formele pe care le-ai vazut.
Claudiu Lapadat:
Fara cuvinte. Vreau sa va spun ceva foarte important pentru intelegerea lumii spirituale. in lumea spirituala nu este modul nostru de a gandi, al oamenilor de pe pamant. Pe pamant poti percepe o anumita parte a lucrurilor, o anumita portiune din intreg. in lumea spirituala poti vedea si gandi de jur imprejur. Nu exista limita. stiam si vedeam totul clar.
Acolo erau mamica mea, bunicii mei, acolo era Laurentiu, prietenul meu care-a plecat. Acolo erau multi oameni pe care ii cunosteam. Ma strigau sa ma duc acolo.
Ei au iesit in fata portii, spunand: „Vino! Vino! Vino! Vino!". Parca era o galerie. Ma simteam fantastic.
Reporter:
Totusi esti aici in carne si oase.
Claudiu Lapadat:
Am fost oprit a doua oara de Duhul lui Dumnezeu, care mi-a spus din nou: „Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
si mi i-a aratat inca o data pe cei 5 copii, dar de data aceasta mi-a aratat in spatele lor doua sicrie: eram eu si Lucia, sotia mea. Mi-am vazut propria inmormantare.
Le-am vazut cu ochii mei. Erau atat de reale. Dar mai real decat asta a fost altceva. in clipa in care mi-am vazut copiii, mi-a fost dat sa traiesc durerea lor in sufletul meu. A fost fara cuvinte. M-a blocat. Dar continuam sa urc incet pentru ca nu voiam sa ma intorc inapoi.
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit. si Duhul lui Dumnezeu m-a intrebat ultima oara: „Fiule, unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pentru ei pe pamant? Ei sunt responsabilitatea ta". in clipa aceea Dumnezeu mi-a atras atentia.
M-am uitat la Cer, am vazut poarta aceea mare si alba. Am vazut riul acela care curgea pe poarta. I-am vazut pe oamenii care ma strigau si care ma asteptau acolo. stiam ca intr-o zi voi ajunge in Cer. M-am uitat din nou la cei 5 copii ai mei si stiam ca ei sunt responsabilitatea mea. M-am uitat inca o data la Cer si-am spus: „Doamne, doar de dragul lor ma intorc pe pamant, doar pentru ei".
Cand am spus lucrul acesta am inceput sa cobor. Oamenii aceia au devenit tot mai mici, poarta a inceput sa scada in dimensiune.
Riul era acelasi. Cobora peste mine in continuare. Am coborat cu el. M-a adus pana deasupra casei, am trecut prin nori, mi-am vazut din nou casa, masina, am trecut prin acoperis si prin tavan.
Reporter: Cand te-ai intors in trup ai avut sentimentul ca de abia ai plecat sau ca a trecut mult timp?
Claudiu Lapadat: Cand m-am trezit, in partea dreapta a mea era cineva care-mi dadea cu cotul. si-a dat tare si bine. Mi-am dat seama ca ma doare. Nu stiam cat ma lovise inainte.
M-am trezit. Mi-am dat seama ca sunt din nou in trup, acelasi trup, aceleasi dureri. si am auzit o femeie langa mine care striga disperata: „Da-te jos! Da-te jos! Du-te afara! Coboara din pat! Da-te jos! Du-te afara!".
Cu greu am reusit sa cobor. M-am dus afara. Am incercat sa respir. in cele din urma am ajuns la spital.
Reporter: A fost o vizita la poarta cerului. ti s-a dat har. Foarte putini oameni au o asemenea sansa: sa aleaga. Cate mamici nu-si lasa copiii orfani...
Claudiu Lapadat: Cred ca aici suntem din nou la dispozitia harului lui Dumnezeu. Dumnezeu, care este suveran peste toate lucrurile, stie si are un plan cu viata fiecaruia.
Aceasta experienta mi-a aratat ca indiferent ce varsta ai, cine esti din punct de vedere social, indiferent daca ai sau n-ai bani, un lucru este sigur - moartea poate veni oricand. Problema este daca esti gata sa pleci? si sa pleci unde trebuie, adica in Cer, NU in iad.
Reporter: Ce inseamna acest „esti gata"?
Claudiu Lapadat: Înseamna mai intai de toate sa intri in legamant cu Dumnezeu, sa-L accepti pe Cristos ca Mantuitor si Domn al vietii tale. Sa te nevoiesti cu tot ce esti tu, sa te lupti, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa umbli in voia Lui.
Reporter: Ce-a schimbat in tine experienta aceasta?
Claudiu Lapadat: În primul rand mi-am dat seama cat sunt de slab, de trecator si cu siguranta ca NU sunt stapan pe viata mea. Eu stiam teoretic aceste lucruri, din Scriptura, si imi dadusem viata lui Cristos, dar acum le-am si trait. Viata mea si a fiecarui om este doar in mana lui Dumnezeu.
in al doilea rand, aceasta experienta mi-a confirmat Scriptura. Tot ce credeam despre Biblie, pentru mine a devenit acum o realitate foarte puternica. Acum am trait eu insumi aceasta experienta. si tot ce vorbeste Biblia si Domnul Cristos si cartea Apocalipsa despre Cer, despre final, despre ce inseamna Cerul, este adevarat.
Credinta este acea incredere neclintita in Scriptura, in Cuvantul lui Dumnezeu si in Dumnezeu ca persoana.
Dorinta mea este sa vad milioane de oameni ca merg pe acelasi drum pe care merg si eu si pe care au mers milioane de oameni de-a lungul veacurilor.
Reporter: Cred ca le-am oferit cititorilor o lectie de viata si poate una de moarte, pentru ca a trai frumos si a muri frumos este un lucru extraordinar. A muri si a sti unde te duci. De un lucru putem sa fim siguri: o sa ne ducem si noi dincolo.
Claudiu Lapadat: Indiferent daca ai avut sau nu o experienta ca mine, pana la urma NU experienta este definitorie, CI Scriptura. Pentru ca Scriptura contine tot ce trebuie sa stim. Ne ofera absolut totul, inclusiv promisiunea faptului ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu, care a inspirat Biblia, ne va ajuta sa o si implinim. si as spune ca cel mai important lucru ar fi sa-L acceptam pe Cristos nu doar ca Mantuitor, ci si ca Domn al vietii noastre.
Al treilea lucru: sa nu ne pierdem viata cu nimicuri, cu lucruri fara rost, cu lucruri care n-au valoare, cu atractii legate de lume. Afara piere o lume in pacat, oameni care au nevoie de acest mesaj al sperantei. Daca-L avem pe Cristos ca Domn, daca ne iubim familiile si traim aproape de ele, cred ca Dumnezeu ne va da si o recolta bogata. si cred din toata inima mea ca milioane de oameni din tara aceasta vor avea parte de nasterea din nou.
Reporter: Dincolo de aceste lucruri, mai presus de orice, cel mai important este sa-L vedem pe Dumnezeu si sa traim cu El.
Claudiu Lapadat:
Acolo este finalul. si e cel mai frumos lucru.
N.A. Noi nu absolutizam experienta personala si nu facem din ea un principiu, pentru ca doar Dumnezeu este absolut.
Dar ne bucuram cand Dumnezeu ingaduie in viata noastra experiente care sa ne apropie mai mult de El.
Interviu realizat de Cristina OLARIU -
Radio Vocea Evangheliei Timisoara
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit.
A inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina.
Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Suntem un abur ce piere.
Claudiu Lapadat s-a dus impreuna cu familia la o casa de vacanta, la munte.
In camera in care dormea impreuna cu Lucia, sotia lui, au fost scapari de gaze de la o soba si amandoi au fost intoxicati cu monoxid de carbon.
Claudiu Lapadat: Am incercat sa ies afara, dar am cazut jos. Am incercat sa ma ridic. Aveam niste dureri cumplite de cap. in cele din urma sotia mea cu greu s-a ridicat din pat, a ajuns cu greu pana la mine, mi-a dat mana si m-a ridicat.
Am deschis usa de afara si am cazut acolo pe beton. Am stat vreo 15 minute, apoi am reusit sa ma ridic, in frigul acela de noiembrie, dimineata, undeva la munte.
Lucia Lapadat:
Lucrul pe care l-am realizat dupa aceea a fost faptul ca atat de usor puteam sa plecam „acasa". ii spuneam lui Claudiu: „in noaptea asta chiar puteam sa murim! Pur si simplu sa plecam de pe pamant!".
La un moment dat m-am uitat in pat in stanga mea, la Claudiu, si mi-am dat seama ca este absent. Sesizam ca lipseste din trup, dar nu puteam sa accept ca este mort. Am inceput sa dau cu cotul in el, sa-l trezesc, sa-l scot afara. Fata lui, modul cum arata, faptul ca n-a raspuns deloc la ghionturile mele, m-au ingrozit. Dadeam cu cotul in el, dar nu respira... intr-un final am reusit sa-l trezesc, tot dandu-i cu coatele. Dupa ce s-a trezit, m-a ridicat si pe mine din pat si a iesit afara. Eu ma simteam foarte rau.
Cand am ajuns la Dej, la spital, tensiunea mea era 40 cu 20. Daca nu ajungeam atunci la spital, eu chiar muream. Sangele meu era deja negru si gros ca o pasta.
Reporter:
Claudiu, ce s-a intamplat cu tine in acest timp?
Claudiu Lapadat:
Dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. Am vazut-o pe Lucia. in momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nici o durere, nu aveam nici o confuzie. stiam ca sunt eu, adevaratul eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu.
Reporter:
Te-a durut aceasta iesire din trup - moartea clinica?
E dureroasa desprinderea...?
Claudiu Lapadat:
Pentru mine nu a fost dureroasa. Durerea la care ne gandim noi este durerea fizica, insa durerea spirituala este cumplita si va dura o vesnicie pentru cei ce ajung in iad.
Am inceput sa urc. Am trecut prin tavan, prin acoperis. Am ajuns deasupra casei. Mi-am vazut casa, masina, becul din fata casei. M-am uitat spre cer. Erau nori desi si am inceput sa urc. Nu era nimeni langa mine, nici un inger, dar stiam ca sunt insotit de prezenta lui Dumnezeu. N-aveam nicio teama...
Reporter:
Regrete ai avut?
Claudiu Lapadat:
Deloc. Nici un regret. in momentul in care sufletul iese din trup, cand duhul omului iese din trup, tot ce este legat de lumea aceasta inceteaza. Asa cum spune Scriptura: acolo nu este nici lacrima, nici durere, nimic legat de pamant.
Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida.
Curgea, iar eu urcam prin ea. La un moment dat, fasciculul acela s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte, m-am ridicat deasupra pamantului si am plecat.
În timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb. De dupa obiectul acela urias si alb curgea spre mine acel riu de dragoste, de fericire, de bucurie pe care nu stiu sa-l descriu.
Mai tarziu mi-am dat seama ca era o poarta mare si alba, iar langa ea erau niste omuleti foarte mici, pe care am inceput sa-i aud strigandu-ma. Ma salutau si ma chemau: „Vino, vino aici! Vino acasa!".
in partea mea dreapta au aparut cei 5 copii ai nostri. Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a zis asa:
„Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
În clipa aceea, m-am uitat la cei 5 copii ai mei, m-am uitat la fiecare in parte si i-am vazut asa de tristi.
stiam ca tot acolo, pe pamant, sunt si acele milioane de oameni pentru care ma rog de 23 de ani. Dumnezeu mi-a aratat copiii si mi-a aratat rugaciunea pentru care stau inaintea Lui de ani de zile. M-am uitat la ele, m-am uitat la cer, m-am uitat la omuletii aceia mici care ma chemau si-am spus: „Doamne, eu vreau sa ma duc in Cer!".
Imaginile au disparut si eu am continuat sa urc. Poarta era foarte putin deschisa si pe ea curgea riul acela.
Reporter:
Descrie-ne culorile si formele pe care le-ai vazut.
Claudiu Lapadat:
Fara cuvinte. Vreau sa va spun ceva foarte important pentru intelegerea lumii spirituale. in lumea spirituala nu este modul nostru de a gandi, al oamenilor de pe pamant. Pe pamant poti percepe o anumita parte a lucrurilor, o anumita portiune din intreg. in lumea spirituala poti vedea si gandi de jur imprejur. Nu exista limita. stiam si vedeam totul clar.
Acolo erau mamica mea, bunicii mei, acolo era Laurentiu, prietenul meu care-a plecat. Acolo erau multi oameni pe care ii cunosteam. Ma strigau sa ma duc acolo.
Ei au iesit in fata portii, spunand: „Vino! Vino! Vino! Vino!". Parca era o galerie. Ma simteam fantastic.
Reporter:
Totusi esti aici in carne si oase.
Claudiu Lapadat:
Am fost oprit a doua oara de Duhul lui Dumnezeu, care mi-a spus din nou: „Fiule, alege unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pe pamant?".
si mi i-a aratat inca o data pe cei 5 copii, dar de data aceasta mi-a aratat in spatele lor doua sicrie: eram eu si Lucia, sotia mea. Mi-am vazut propria inmormantare.
Le-am vazut cu ochii mei. Erau atat de reale. Dar mai real decat asta a fost altceva. in clipa in care mi-am vazut copiii, mi-a fost dat sa traiesc durerea lor in sufletul meu. A fost fara cuvinte. M-a blocat. Dar continuam sa urc incet pentru ca nu voiam sa ma intorc inapoi.
L-am vazut pe micutul meu Simonel, de 4 anisori, cu mutrita lui de copil necajit. si Duhul lui Dumnezeu m-a intrebat ultima oara: „Fiule, unde vrei sa te duci: in Cer sau te intorci pentru ei pe pamant? Ei sunt responsabilitatea ta". in clipa aceea Dumnezeu mi-a atras atentia.
M-am uitat la Cer, am vazut poarta aceea mare si alba. Am vazut riul acela care curgea pe poarta. I-am vazut pe oamenii care ma strigau si care ma asteptau acolo. stiam ca intr-o zi voi ajunge in Cer. M-am uitat din nou la cei 5 copii ai mei si stiam ca ei sunt responsabilitatea mea. M-am uitat inca o data la Cer si-am spus: „Doamne, doar de dragul lor ma intorc pe pamant, doar pentru ei".
Cand am spus lucrul acesta am inceput sa cobor. Oamenii aceia au devenit tot mai mici, poarta a inceput sa scada in dimensiune.
Riul era acelasi. Cobora peste mine in continuare. Am coborat cu el. M-a adus pana deasupra casei, am trecut prin nori, mi-am vazut din nou casa, masina, am trecut prin acoperis si prin tavan.
Reporter: Cand te-ai intors in trup ai avut sentimentul ca de abia ai plecat sau ca a trecut mult timp?
Claudiu Lapadat: Cand m-am trezit, in partea dreapta a mea era cineva care-mi dadea cu cotul. si-a dat tare si bine. Mi-am dat seama ca ma doare. Nu stiam cat ma lovise inainte.
M-am trezit. Mi-am dat seama ca sunt din nou in trup, acelasi trup, aceleasi dureri. si am auzit o femeie langa mine care striga disperata: „Da-te jos! Da-te jos! Du-te afara! Coboara din pat! Da-te jos! Du-te afara!".
Cu greu am reusit sa cobor. M-am dus afara. Am incercat sa respir. in cele din urma am ajuns la spital.
Reporter: A fost o vizita la poarta cerului. ti s-a dat har. Foarte putini oameni au o asemenea sansa: sa aleaga. Cate mamici nu-si lasa copiii orfani...
Claudiu Lapadat: Cred ca aici suntem din nou la dispozitia harului lui Dumnezeu. Dumnezeu, care este suveran peste toate lucrurile, stie si are un plan cu viata fiecaruia.
Aceasta experienta mi-a aratat ca indiferent ce varsta ai, cine esti din punct de vedere social, indiferent daca ai sau n-ai bani, un lucru este sigur - moartea poate veni oricand. Problema este daca esti gata sa pleci? si sa pleci unde trebuie, adica in Cer, NU in iad.
Reporter: Ce inseamna acest „esti gata"?
Claudiu Lapadat: Înseamna mai intai de toate sa intri in legamant cu Dumnezeu, sa-L accepti pe Cristos ca Mantuitor si Domn al vietii tale. Sa te nevoiesti cu tot ce esti tu, sa te lupti, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, sa umbli in voia Lui.
Reporter: Ce-a schimbat in tine experienta aceasta?
Claudiu Lapadat: În primul rand mi-am dat seama cat sunt de slab, de trecator si cu siguranta ca NU sunt stapan pe viata mea. Eu stiam teoretic aceste lucruri, din Scriptura, si imi dadusem viata lui Cristos, dar acum le-am si trait. Viata mea si a fiecarui om este doar in mana lui Dumnezeu.
in al doilea rand, aceasta experienta mi-a confirmat Scriptura. Tot ce credeam despre Biblie, pentru mine a devenit acum o realitate foarte puternica. Acum am trait eu insumi aceasta experienta. si tot ce vorbeste Biblia si Domnul Cristos si cartea Apocalipsa despre Cer, despre final, despre ce inseamna Cerul, este adevarat.
Credinta este acea incredere neclintita in Scriptura, in Cuvantul lui Dumnezeu si in Dumnezeu ca persoana.
Dorinta mea este sa vad milioane de oameni ca merg pe acelasi drum pe care merg si eu si pe care au mers milioane de oameni de-a lungul veacurilor.
Reporter: Cred ca le-am oferit cititorilor o lectie de viata si poate una de moarte, pentru ca a trai frumos si a muri frumos este un lucru extraordinar. A muri si a sti unde te duci. De un lucru putem sa fim siguri: o sa ne ducem si noi dincolo.
Claudiu Lapadat: Indiferent daca ai avut sau nu o experienta ca mine, pana la urma NU experienta este definitorie, CI Scriptura. Pentru ca Scriptura contine tot ce trebuie sa stim. Ne ofera absolut totul, inclusiv promisiunea faptului ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu, care a inspirat Biblia, ne va ajuta sa o si implinim. si as spune ca cel mai important lucru ar fi sa-L acceptam pe Cristos nu doar ca Mantuitor, ci si ca Domn al vietii noastre.
Al treilea lucru: sa nu ne pierdem viata cu nimicuri, cu lucruri fara rost, cu lucruri care n-au valoare, cu atractii legate de lume. Afara piere o lume in pacat, oameni care au nevoie de acest mesaj al sperantei. Daca-L avem pe Cristos ca Domn, daca ne iubim familiile si traim aproape de ele, cred ca Dumnezeu ne va da si o recolta bogata. si cred din toata inima mea ca milioane de oameni din tara aceasta vor avea parte de nasterea din nou.
Reporter: Dincolo de aceste lucruri, mai presus de orice, cel mai important este sa-L vedem pe Dumnezeu si sa traim cu El.
Claudiu Lapadat:
Acolo este finalul. si e cel mai frumos lucru.
N.A. Noi nu absolutizam experienta personala si nu facem din ea un principiu, pentru ca doar Dumnezeu este absolut.
Dar ne bucuram cand Dumnezeu ingaduie in viata noastra experiente care sa ne apropie mai mult de El.
Interviu realizat de Cristina OLARIU -
Radio Vocea Evangheliei Timisoara
joi, 29 noiembrie 2007
Cine este dobitocul? Acum n-a gafat Cioroianu...
„Mulţumesc lui Dumnezeu că voi nu aţi devenit ca Italia”, a declarat cineva în Spania. Nu spun cine, cu functie strivitoare.
Este o dobitocie, este o afirmatie diplomatica rezonabila? Stiti cine este dobitocul?
Este o dobitocie, este o afirmatie diplomatica rezonabila? Stiti cine este dobitocul?
miercuri, 28 noiembrie 2007
Sex la BCR
O lume f. nebuna: Iulia Sambotin, de la BCR Alba Iulia, la locul de munca…
http://blog.gardianul.ro/?p=1432
http://blog.gardianul.ro/?p=1432
Scandalul din jurul pastorului informator Ton de la “Europa Libera” continua
Va prezint două texte extraordinar de bine scrise, primite de la un prieten. Păcat că nu cunosc autorul.
Scrisoare către domnul Ţon
Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.
Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră... Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.
Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată... Eraţi prea strivitor pentru mine.
V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.
Aţi fost pentru un mine un sfânt din aceia pictaţi de Caravaggio, cu varice la picioare, cu unghii murdare, cu haine grosolane, sfinţi pictaţi în aşa fel încât îţi piere pofta de-a te mai ruga în faţa lor. Iar când am citit ce-a zis domnul Hurezeanu, ce v-a fost coleg la Europa Liberă, am fost mai încredinţat că am procedat bine. Sfinţii trebuie băuţi în porţii mici ca şi ceaiul de rostopască... Dumneavoastră sunteţi un învingător dacă e adevărat că învingătorii sunt foşti rataţi ce s-au supărat şi de aceea n-am să spun decât că vă respect pentru faptul că v-aţi supărat tare, ieşind din zona călduţă a pocăinţei, până la răceala negării lui Dumnezeu. Când ajungi acolo orice lucru e posibil. Chiar şi un angajament cu Securitatea...
Vă respect pentru că aţi avut puterea reîntoarcerii şi a reciclării gunoiului din suflet. În toţi anii aceştia aţi fost şantajabil şi singur şi de aceea cred că v-a fost greu.
Urăsc comunismul, dar nu pot face abstracţie de faptul că au fost slujitori neoprotestanţi care au crezut sincer în el. Dumneavoastră eraţi prea deştept ca să nu vă daţi seama că ceva e putred şi aici vă condamn pentru că aţi gândit cu inima, nu cu mintea. Exact ca o femeie...
Au fost mulţi dintre fraţii mei care au strigat şi din puţul gândirii „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, dar dacă ar veni din nou comuniştii la putere nici nu vă daţi seama, domnule Ţon, câţi lingăi şi pupincurişti s-ar găsi să-şi plece genunchiul, de frică sau din dorinţa parvenirii şi altor foloase, mai mult sau mai puţin vizibile.
În 1990 trebuia neapărat să se ridice în picioare toţi cei ce se făcuseră frate cu dracul şi să-şi presare cenuşă în cap. N-au făcut-o, iar cei ce-au suferit sub comunişti au fost prea pocăiţi ca să-i arate cu degetul. Generaţia de acum nu mai are dreptul moral s-o facă pentru că Marcel More zicea că el, cuvântul unor oameni care s-au tolănit comod pe cruce nu mai poate avea nici o trecere. Câtă vreme nu suntem dispuşi să plătim preţul trezirii şi suntem tari în clanţă numai în bătălii pe forumurile de pe internet este cazul să intrăm pe mucles şi să nu ne mai dăm cu părerea. Îmi spunea un pastor în vârstă că l-au bătut până a urinat pe el şi apoi l-au pus să semneze. Sigur că e uşor de apucat de guler de către cei cu laptop şi viză de SUA, ce merg să conferenţieze despre o trezire ce nu poate veni cu oameni ce au fundul tocit de-atâta stat pe scaun în faţa monitorului şi nu genunchii tociţi de rugăciune.
Atâta am avut să vă scriu, domnule Ţon. Pe dumneavoastră trebuie să vă judece alţii...
Toţi suntem vinovaţi. Unii că au făcut, alţii că n-au făcut sau nu fac nimic. Restul e o chestie de cine apucă primul piatra de jos...
A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon
Am crezut că prima scrisoare pe care v-am scris-o a fost suficient de clară pentru a vă asigura de dragostea şi stima mea. Din păcate trebuie să vă scriu o a doua, nu pentru că dumneavoastră n-aţi fi înţeles demersul meu prim, ci pentru că între timp am fost aspru criticat pentru ceea ce am scris, poporul drept credincios înţelegând lucrurile exact pe dos.
Sunt tot mai convins de greutatea pe care a trebuit s-o suportaţi în anii care au trecut, dar nu din partea securităţii, ci din partea celor ce fără să te înţeleagă, se reped să dea cu piatra. Ideea de a trunchia fraze nu-i de la securitate, ci de la Diavol, or ceea ce aţi trăit dumneavoastră cu scrisoarea făcută din montaj, trăiesc eu azi cu rândurile pe care vi le-am adresat.
Pocăinţa nu scuză prostia, iar coeficientul de inteligenţă se poate mări prin muncă pentru că un pocăit cult e un pleonasm.
Scriu cu deznădejde şi probabil că vor fi si ultimele editoriale pe care le scriu. Greaţa, sila şi neputinţa care mă încearcă sunt prea mari ca să mai iubesc stiloul, iar munca de a-mi traduce propriile cuvinte, pentru a fi înţelese cum trebuie, o privesc ca pe un blestem final.
V-am numit domn pentru că sunteţi un domn. Eu sunt suficient de aristocratic în gândire ca să nu încurc lucrurile. Frate sunt şi cu cei ce dau cu piatra...
Am avut nefericirea să fiu contemporan cu dumneavoastră, cum am avut nefericirea să fiu contemporan cu Lazăr Gog, Daniel Brânzei, Petrică Lascău, Paul Negruţ pentru că lucrul acesta te inhibă, te blochează şi-ţi distruge pofta de-a mai lupta pentru a intra în tagma predicatorilor.
Am avut înţelepciunea să vă preţuiesc ca pe sfinţii lui Caravaggio, ştiind că toţi în viaţă putem avea momente de slăbiciune şi cu cât înalţi mai sus piedestalul pentru un sfânt, cu atât e mai mare durerea atunci când acesta, pentru un moment în viaţă, se sminteşte.
Am scris în prima scrisoare un post scriptum, întrebându-mă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă aţi fi spus lucrurile acestea în 1990. Credeam că poate exemplul ar fi fost contagios pentru aceia care astăzi încă tac sau, şi mai rău, au dus cu ei în mormânt spovedania. Dar când un frate mi-a scris că aţi făcut-o încă în perioada comunistă în Biserica din Cluj, am tăiat fraza aceea de frică să nu vă ofenseze şi v-am apreciat şi mai mult.
Când am citit cu câtă bucurie vă loveau am vrut să explic generaţiei mele că n-avem dreptul să facem asta. Am fost prea puţin în mijlocul acelor evenimente ca să le putem înţelege bine şi de aceea judecăţile noastre sunt lipsite de etică. Generaţia dumneavoastră nu are dreptul să vă judece pentru că nu poţi judeca un om care a făcut atâta slujire unei ţări întregi, în vremea când o parte dintre intelectualii creştini din România jucau fazan şi numeau asta rezistenţă.
Nu uit că în scrisoarea pe care aţi adresat-o Uniunii Baptiste din România, pomeneaţi şi numele meu şi al colegului meu Luigi Miţoi. A fost cea mai frumoasă zi din slujirea mea, egalată doar cu ziua când am primit un email scris de domnul Daniel Brânzei în care îmi adresa cuvinte frumoase. Mulţumesc!
Am folosit cuvinte grele pentru cei ce loveau în dumneavoastră. Doar acestea mi-au mai rămas pentru că cele de „pui de năpârci”, „morminte văruite” erau deja epuizate de Hristos. Vă mărturisesc sincer că ele nu acoperă ceea ce simt în sufletul meu...
În anii aceştia am crezut sincer că mişcarea neoprotestantă din România se poate revigora cu condiţia să ne eliberăm mintea de îmbâcseala şablonului şi prostiei, duhul de spaime, buzunarul de surplusul de aur, trupul de moleşeala televizorului, internetului şi-a forumurilor. Nu mai avem nici o şansă pentru că anii trec şi sinceritatea nu ţine loc de viziune.
V-am citit toate cărţile, v-am ascultat zeci de predici chiar dacă erau prea teologice pentru mine, vă iubesc şi vă respect. Cineva zicea că trebuie să fie o confruntare între noi pentru scrisoarea pe care v-am scris-o, dar cum să te duelezi pentru o scrisoare de dragoste sau cum să te înfrunţi cu omul pe care-l iubeşti?
Celor sinceri ce n-au înţeles scrisoare mea, nu le zic nimic, iar celor ce-au vrut să facă vrajbă între noi le spun că le pricep demersul prin ceea ce spunea Hippolyte Castille despre un poet „Acest Baudelaire este o piatră de încercare, displace invariabil tuturor imbecililor".
Închei trist pentru că azi dimineaţă am realizat că securitatea a fost o gaşcă de copii nevinovaţi pe lângă ce avem printre noi. Sau poate aceştia sunt bomba lor cu efect întârziat...
Vă doresc alese binecuvântări, asigurându-vă de toată preţuirea mea.
V l a d i m i r P u s t a n
Scrisoare către domnul Ţon
Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.
Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră... Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.
Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată... Eraţi prea strivitor pentru mine.
V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.
Aţi fost pentru un mine un sfânt din aceia pictaţi de Caravaggio, cu varice la picioare, cu unghii murdare, cu haine grosolane, sfinţi pictaţi în aşa fel încât îţi piere pofta de-a te mai ruga în faţa lor. Iar când am citit ce-a zis domnul Hurezeanu, ce v-a fost coleg la Europa Liberă, am fost mai încredinţat că am procedat bine. Sfinţii trebuie băuţi în porţii mici ca şi ceaiul de rostopască... Dumneavoastră sunteţi un învingător dacă e adevărat că învingătorii sunt foşti rataţi ce s-au supărat şi de aceea n-am să spun decât că vă respect pentru faptul că v-aţi supărat tare, ieşind din zona călduţă a pocăinţei, până la răceala negării lui Dumnezeu. Când ajungi acolo orice lucru e posibil. Chiar şi un angajament cu Securitatea...
Vă respect pentru că aţi avut puterea reîntoarcerii şi a reciclării gunoiului din suflet. În toţi anii aceştia aţi fost şantajabil şi singur şi de aceea cred că v-a fost greu.
Urăsc comunismul, dar nu pot face abstracţie de faptul că au fost slujitori neoprotestanţi care au crezut sincer în el. Dumneavoastră eraţi prea deştept ca să nu vă daţi seama că ceva e putred şi aici vă condamn pentru că aţi gândit cu inima, nu cu mintea. Exact ca o femeie...
Au fost mulţi dintre fraţii mei care au strigat şi din puţul gândirii „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, dar dacă ar veni din nou comuniştii la putere nici nu vă daţi seama, domnule Ţon, câţi lingăi şi pupincurişti s-ar găsi să-şi plece genunchiul, de frică sau din dorinţa parvenirii şi altor foloase, mai mult sau mai puţin vizibile.
În 1990 trebuia neapărat să se ridice în picioare toţi cei ce se făcuseră frate cu dracul şi să-şi presare cenuşă în cap. N-au făcut-o, iar cei ce-au suferit sub comunişti au fost prea pocăiţi ca să-i arate cu degetul. Generaţia de acum nu mai are dreptul moral s-o facă pentru că Marcel More zicea că el, cuvântul unor oameni care s-au tolănit comod pe cruce nu mai poate avea nici o trecere. Câtă vreme nu suntem dispuşi să plătim preţul trezirii şi suntem tari în clanţă numai în bătălii pe forumurile de pe internet este cazul să intrăm pe mucles şi să nu ne mai dăm cu părerea. Îmi spunea un pastor în vârstă că l-au bătut până a urinat pe el şi apoi l-au pus să semneze. Sigur că e uşor de apucat de guler de către cei cu laptop şi viză de SUA, ce merg să conferenţieze despre o trezire ce nu poate veni cu oameni ce au fundul tocit de-atâta stat pe scaun în faţa monitorului şi nu genunchii tociţi de rugăciune.
Atâta am avut să vă scriu, domnule Ţon. Pe dumneavoastră trebuie să vă judece alţii...
Toţi suntem vinovaţi. Unii că au făcut, alţii că n-au făcut sau nu fac nimic. Restul e o chestie de cine apucă primul piatra de jos...
A doua şi ultima scrisoare către domnul Ţon
Am crezut că prima scrisoare pe care v-am scris-o a fost suficient de clară pentru a vă asigura de dragostea şi stima mea. Din păcate trebuie să vă scriu o a doua, nu pentru că dumneavoastră n-aţi fi înţeles demersul meu prim, ci pentru că între timp am fost aspru criticat pentru ceea ce am scris, poporul drept credincios înţelegând lucrurile exact pe dos.
Sunt tot mai convins de greutatea pe care a trebuit s-o suportaţi în anii care au trecut, dar nu din partea securităţii, ci din partea celor ce fără să te înţeleagă, se reped să dea cu piatra. Ideea de a trunchia fraze nu-i de la securitate, ci de la Diavol, or ceea ce aţi trăit dumneavoastră cu scrisoarea făcută din montaj, trăiesc eu azi cu rândurile pe care vi le-am adresat.
Pocăinţa nu scuză prostia, iar coeficientul de inteligenţă se poate mări prin muncă pentru că un pocăit cult e un pleonasm.
Scriu cu deznădejde şi probabil că vor fi si ultimele editoriale pe care le scriu. Greaţa, sila şi neputinţa care mă încearcă sunt prea mari ca să mai iubesc stiloul, iar munca de a-mi traduce propriile cuvinte, pentru a fi înţelese cum trebuie, o privesc ca pe un blestem final.
V-am numit domn pentru că sunteţi un domn. Eu sunt suficient de aristocratic în gândire ca să nu încurc lucrurile. Frate sunt şi cu cei ce dau cu piatra...
Am avut nefericirea să fiu contemporan cu dumneavoastră, cum am avut nefericirea să fiu contemporan cu Lazăr Gog, Daniel Brânzei, Petrică Lascău, Paul Negruţ pentru că lucrul acesta te inhibă, te blochează şi-ţi distruge pofta de-a mai lupta pentru a intra în tagma predicatorilor.
Am avut înţelepciunea să vă preţuiesc ca pe sfinţii lui Caravaggio, ştiind că toţi în viaţă putem avea momente de slăbiciune şi cu cât înalţi mai sus piedestalul pentru un sfânt, cu atât e mai mare durerea atunci când acesta, pentru un moment în viaţă, se sminteşte.
Am scris în prima scrisoare un post scriptum, întrebându-mă retoric ce s-ar fi întâmplat dacă aţi fi spus lucrurile acestea în 1990. Credeam că poate exemplul ar fi fost contagios pentru aceia care astăzi încă tac sau, şi mai rău, au dus cu ei în mormânt spovedania. Dar când un frate mi-a scris că aţi făcut-o încă în perioada comunistă în Biserica din Cluj, am tăiat fraza aceea de frică să nu vă ofenseze şi v-am apreciat şi mai mult.
Când am citit cu câtă bucurie vă loveau am vrut să explic generaţiei mele că n-avem dreptul să facem asta. Am fost prea puţin în mijlocul acelor evenimente ca să le putem înţelege bine şi de aceea judecăţile noastre sunt lipsite de etică. Generaţia dumneavoastră nu are dreptul să vă judece pentru că nu poţi judeca un om care a făcut atâta slujire unei ţări întregi, în vremea când o parte dintre intelectualii creştini din România jucau fazan şi numeau asta rezistenţă.
Nu uit că în scrisoarea pe care aţi adresat-o Uniunii Baptiste din România, pomeneaţi şi numele meu şi al colegului meu Luigi Miţoi. A fost cea mai frumoasă zi din slujirea mea, egalată doar cu ziua când am primit un email scris de domnul Daniel Brânzei în care îmi adresa cuvinte frumoase. Mulţumesc!
Am folosit cuvinte grele pentru cei ce loveau în dumneavoastră. Doar acestea mi-au mai rămas pentru că cele de „pui de năpârci”, „morminte văruite” erau deja epuizate de Hristos. Vă mărturisesc sincer că ele nu acoperă ceea ce simt în sufletul meu...
În anii aceştia am crezut sincer că mişcarea neoprotestantă din România se poate revigora cu condiţia să ne eliberăm mintea de îmbâcseala şablonului şi prostiei, duhul de spaime, buzunarul de surplusul de aur, trupul de moleşeala televizorului, internetului şi-a forumurilor. Nu mai avem nici o şansă pentru că anii trec şi sinceritatea nu ţine loc de viziune.
V-am citit toate cărţile, v-am ascultat zeci de predici chiar dacă erau prea teologice pentru mine, vă iubesc şi vă respect. Cineva zicea că trebuie să fie o confruntare între noi pentru scrisoarea pe care v-am scris-o, dar cum să te duelezi pentru o scrisoare de dragoste sau cum să te înfrunţi cu omul pe care-l iubeşti?
Celor sinceri ce n-au înţeles scrisoare mea, nu le zic nimic, iar celor ce-au vrut să facă vrajbă între noi le spun că le pricep demersul prin ceea ce spunea Hippolyte Castille despre un poet „Acest Baudelaire este o piatră de încercare, displace invariabil tuturor imbecililor".
Închei trist pentru că azi dimineaţă am realizat că securitatea a fost o gaşcă de copii nevinovaţi pe lângă ce avem printre noi. Sau poate aceştia sunt bomba lor cu efect întârziat...
Vă doresc alese binecuvântări, asigurându-vă de toată preţuirea mea.
V l a d i m i r P u s t a n
Fostul sef al Uniunii Baptiste, colaborator al Securitatii
Catre,
Cultul Baptist - Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
Cerem excluderea de urgenta din rindul ierarhilor Uniunii Baptiste din Romania a agentului Securitatii cu numele conspirativ "Mihu", alias Mihai Husan, fost Presedinte, in anii '80, a Uniunii Bisericilor Baptiste-Cultul Baptist din Romania, actualmente pastor senior executiv al Bisericii Baptiste Cluj-Manastur II - dupa ce in luna Ian. 1990 fusese alungat de la conducerea Bisericii Baptiste Cluj-Manastur I.
Documentele si marturiile oficiale, preluate din Arhivele CNSAS si publicate recent intr-o colectie-carte documentara de catre referenta CNSAS Carmen Chivu-Duta, sunt graitoare asupra acestui IUDA baptist, prea-supus obedient al DSS si o unealta murdara folosita de catre DSS, Dep. Cultelor si PCR pentru controlarea, supunerea si persecutarea, din interior, a Cultului Baptist din Romania.
Cartea mentionata a fost semnalata si la TVR Cultural de catre jurnalistul baptist Alin Cristea:
http://groups.yahoo.com/group/separareabisericiidestat/
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights observer, Romania
Carmen Chivu-Duta (CNSAS),
Cultele din Romania intre prigonire si colaborare,
Editura Polirom, Iasi, 2007
"Instaurarea sistemului totalitar [comunist] a insemnat si marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Masurile legislative, represiunea impotriva clerului, supravegherea permanenta exercitata prin intermediul asa-numitilor 'inspectori de culte' si descurajarea sentimentului religios au urmarit indepartarea individului de radacinile sale spirituale. Insa controlul cultelor nu ar fi fost posibil fara un aport insemnat venit chiar din interiorul acestora.
Lucrarea dezvaluie aspecte surprinzatoare legate de relatia dintre oficiantii [clerul si slujitorii] diferitelor confesiuni [religioase] si autoritatile statale, dovedind, prin numeroase documente prezentate, ca aspectul colaborarii cu Securitatea nu poate fi ignorat. "
(Prezentare preluata de pe ultima coperta a cartii)
Carmen Chivu-Duta (CNSAS): " Aspectul colaborarii nu poate fi negat: el a existat in toate cultele. Cel mai simplu argument este acela ca nu poti controla cu adevarat un mediu daca nu infiltrezi in interiorul lui informatori care sa furnizeze informatii cit mai amanuntite.
Dosarele studiate au fost alese in mod aleatoriu, fara intentia de a viza dosarele unor personalitati in domeniu. In arhivele CNSAS exista un numar foarte mare de dosare ale oficiantilor diferitelor culte, iar pentru cartea de fata a fost studiata doar o mica parte a acestora. Insa pentru a dovedi ca Biserica a fost persecutata, cit si faptul ca a colaborat cu Securitatea, nu este nevoie sa fie studiate toate dosarele. Acest lucru transpare si dintr-un volum mic de cercetare. Este suficient sa citesti un dosar DSS de urmarire informativa al unui preot pentru a vedea cati informatori din acelasi mediu [religios] erau dirijati pe linga titular si ofereau informatii despre acesta. " (Din 'Cuvint inainte')
Din carte:
Raport [DSS] privind modul cum a decurs recrutarea ca informator al organelor de securitate numitul 'Mihu' din C.N.[Cluj-Napoca]
29.06.1984
In baza aprobarii conducerii DSS, Dir. I-a, la data de 28.06.1984 am trecut la efectuarea recrutarii numitului N.N. [initiale arbitar alese, literar] din C.N. [Cluj-Napoca], ca informator al organelor de securitate.
Recrutarea a avut loc la casa [conspirativa] "Victoria' din Bucuresti si a durat de la orele 18.00-19.30.
Intrucit candidatul a mai furnizat informatii in legatura cu problemele ce intereseaza organele noastre [de Securitate], in procesul recrutarii s-au discutat cu el aspecte legate de activitatea viitoare in cadrul cultului, in calitate de presedinte al acestuia, modul cum intelege colaborarea cu organele de stat si rezolvarea situatiei unor elemente anarhice, precum si despre deplasarea sa in luna iulie a.c. in R.F. Germania, pentru a participa la intrunirea Consiliului Federatiei Baptiste Europene, ce se va tine la Hamburg. […]
"Mihu" a precizat ca doreste sa colaboreze in bune conditiuni cu autoritatile de stat, atit la Departamentul Cultelor, cit si cu organele de securitate.
Declarindu-se de acord sa colaboreze in mod secret, sincer si organizat cu organele de securitate, s-a stabilit sa ne furnizeze informatii scrise pe care le va semna cu numele conspirativ ' Mihu', precum si verbale. De asemenea, s-a angajat sa ne consulte in toate masurile ce urmeaza sa fie intreprinse pe linia cultului [baptist].
In continuare, fara a i se lua un angajament scris, l-am instruit asupra necesitatii pastrarii conspirativitatii si conduita pe care trebuie sa o adopte in calitatea sa de presedinte al cultului, pentru a nu se desconspira ca colaboreaza cu organele de securitate.
Intilnirile cu N.N. 'Mihu' vor fi efectuate atit la Bucuresti, cu prilejul deplasarilor periodice pe care le va face, cit si la C.N. [Cluj-Napoca]"
Raport DSS cu propuneri de recrutare a numitului G.F. in calitate de colaborator
18.06.1979
In Protopopiatul Ortodox roman R. Functioneaza preoti care, datorita antecedentelor lor, rpecum si a atitudiniii prezente, se afla in atnetia organelor noastre. Pentru asigurarea unei supravegheri informative corespunzatoare pe linia cultului ortodox, precum si pentru cunoastereaunor stari de sairit negative in rindul populatiei romane si sasesti din J., a fost luat in studiu si verificare preotul G.F. […]
Recrutarea se va face pe baza de sentimente patriotice, va fi chemat la Inspectoratul Judetean al Cultelor, unde se vor purta discutii privitoare la pozitia unor persoane fata de politica partidului si statului nostru.
In functie de cum va aborda discutiile, de sinceritatea de care va da dovada, i se va pune problema colaborarii cu organele de securitate, iar daca va accepta, i se va lua un angajament scris in acest sens. Daca nu va accepta, i se va da de inteles ca ne-au preocupat doar problemele puse in discutie […]
Raport privind modul cum a decurs recrutarea numitului G.F.
[…] Discutiile care au avut loc au fost canalizate la inceput pe marginea pregatirii si activitatii profesionale, acesta dovedindu-se un bun interlocutor, relatind cu aminunte aspecte referitoare la problemele puse in discutie.
Intrucit la problemele puse in discutie a raspuns cu sinceritate si obiectivitate, i s-a pus problema colaborarii cu organele de securitate si, intrucit candidatul a fost de acord, i s-a luat si un angajament scris.
[…] De comun acord s-a stabilit modalitatea mentinerii legaturii, precum si numele conspirativ cu care va semna materialele ce le va furniza. "
Raport DSS privind modul in care a decurs recrutarea ca informator a numitului T.M.
17.06.1978
Conform aprobarii conducerii inspectoratului in privinta numitului T.M., in ziua de 14.06.1978 a fost efectuata o noua intilnire cu cel in cauza, care a vizat definitivarea recrutarii acestuia ca informator […].
In acest sens, din proprie initiativa, candidatul ne-a aratat ca a dorit sa ne reintilneasca, deoarece a aflat in mod sigur data la care a cunoscut pe cei doi diplomati libieni de la Consulatul din C. […] Cu acest prilej, a putut sa-si dea seama ca diplomatii respectivi au fost invitati de catre T.M., cei in cauza fiind cunostinte mai vechi cu cel in cauza. In legatura cu acest aspect, candidatul a mai precizat ca, vizitind in interes de serviciu muftiatul cultului musulman, a putut sa constate ca functionarii de la muftiat se afla in relatii apropiate cu diplomatii libieni din C. […]"
--------------------------------------------------
Marius Oprea,
Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1948-1989,
Editura Polirom, Iasi, 2002
Ruxandra Cesereanu: "Istoricul Marius Oprea a reusit sa stringa si sa ofere publicului citeva din documentele cele mai importante legate de crearea, structura si functionarea Securitatii, in remarcabila sa lucrare Banalitatea raului. Istoria Securitatii in documente. 1948-1989. Este o carte etajata, cu straturi: la palierul de sus se afla documentele propriu-zise, iar in josul paginii – comentariile, care, insa, aproape ca alcatuiesc o a doua carte, prin finetea lor psihologica si nu in ultimul rind prin exactitatea si rigoarea lor de bisturiu chirurgical.
Lucrarea incearca si reuseste sa ofere o panoplie a Securitatii si a scopurilor sale ca politie politica, oferind documente din perioade diferite si foarte simptomatice pentru sistemul de represiune din Romania: de la documentul de infiintare a Securitatii, la Cuvintul lui Nicolae Ceausescu, din 1968, cind critica vehement regimul Dej, la documentele interne ale Securitatii legate de miscarea Meditatia Transcendentala ori Raportul legat de inginerul Gheorghe Ursu (asasinat in 1995); as mai aminti un Raport detaliat al Securitatii privind grupurile de luptatori din munti, directivele din diferite perioade privind recrutarea informatorilor, Planul de masuri privind contracararea activitatii postului de radio Europa Libera, Programul de masuri al Securitatii pe anul 1989 si nu in ultimul rind cele douazeci si sapte de fise-portret ale unor comandanti ai Securitatii si Ministerului de Interne, incluse in finalul cartii. "
(http://www.memoria. ro/?location= view_article&id=1455 )
Ovidiu Simonca: "Istoricul Marius Oprea are o tenacitate neobisnuita pentru vremurile pe care le traim. Indiferent de regim, indiferent de cine este la putere, Marius Oprea isi asuma proiectele fara sa ia in seama posibilele consecinte. El incearca sa zdruncine perenitatea Securitatii, face gesturi de asanare morala, gesturi atit de rare intr-o lume unde e preferabil sa fii conformist si opurtunist. Circula deja o butada, ca Marius Oprea a facut, singur, mai mult decit o intreaga institutie, CNSAS." ( Observator cultural, Nr. 279, 7-13 iulie 2005)
Sorin Alexandrescu: "Cind Marius Oprea a publicat sub acest titlu O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989 (Editura Polirom, 2002) a voit sa prezinte numai fapte, adica interogatorii, rapoarte, regulamente si note biografice. Singurul comentariu se afla intr-un scurt Cuvint inainte, construit pe ideea ca, la sfirsitul celor patru decenii de 'terorism de stat', 'r[ul impregnase universul cotidian, se banalizase' si, ca atare, 'represiunea. .. nu mai iesea in evidenta'. Banalitate inseamna aici nu lipsa de gravitate in sine a teroarei, nici diminuarea ei la un moment dat, ci, dimpotriva, excesul ei: teroarea facea parte atit de evident din cotidian, incit nu-i mai dadeam atentie, in acelasi fel in care nu mai vedeam drumul pe care-l faceam zilnic la serviciu."
(Material primit prin e-mail)
Cultul Baptist - Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
Cerem excluderea de urgenta din rindul ierarhilor Uniunii Baptiste din Romania a agentului Securitatii cu numele conspirativ "Mihu", alias Mihai Husan, fost Presedinte, in anii '80, a Uniunii Bisericilor Baptiste-Cultul Baptist din Romania, actualmente pastor senior executiv al Bisericii Baptiste Cluj-Manastur II - dupa ce in luna Ian. 1990 fusese alungat de la conducerea Bisericii Baptiste Cluj-Manastur I.
Documentele si marturiile oficiale, preluate din Arhivele CNSAS si publicate recent intr-o colectie-carte documentara de catre referenta CNSAS Carmen Chivu-Duta, sunt graitoare asupra acestui IUDA baptist, prea-supus obedient al DSS si o unealta murdara folosita de catre DSS, Dep. Cultelor si PCR pentru controlarea, supunerea si persecutarea, din interior, a Cultului Baptist din Romania.
Cartea mentionata a fost semnalata si la TVR Cultural de catre jurnalistul baptist Alin Cristea:
http://groups.yahoo.com/group/separareabisericiidestat/
Rev. Ioan S. Pop, Religious & Human Rights observer, Romania
Carmen Chivu-Duta (CNSAS),
Cultele din Romania intre prigonire si colaborare,
Editura Polirom, Iasi, 2007
"Instaurarea sistemului totalitar [comunist] a insemnat si marginalizarea cultelor, tolerate de conducerea atee. Masurile legislative, represiunea impotriva clerului, supravegherea permanenta exercitata prin intermediul asa-numitilor 'inspectori de culte' si descurajarea sentimentului religios au urmarit indepartarea individului de radacinile sale spirituale. Insa controlul cultelor nu ar fi fost posibil fara un aport insemnat venit chiar din interiorul acestora.
Lucrarea dezvaluie aspecte surprinzatoare legate de relatia dintre oficiantii [clerul si slujitorii] diferitelor confesiuni [religioase] si autoritatile statale, dovedind, prin numeroase documente prezentate, ca aspectul colaborarii cu Securitatea nu poate fi ignorat. "
(Prezentare preluata de pe ultima coperta a cartii)
Carmen Chivu-Duta (CNSAS): " Aspectul colaborarii nu poate fi negat: el a existat in toate cultele. Cel mai simplu argument este acela ca nu poti controla cu adevarat un mediu daca nu infiltrezi in interiorul lui informatori care sa furnizeze informatii cit mai amanuntite.
Dosarele studiate au fost alese in mod aleatoriu, fara intentia de a viza dosarele unor personalitati in domeniu. In arhivele CNSAS exista un numar foarte mare de dosare ale oficiantilor diferitelor culte, iar pentru cartea de fata a fost studiata doar o mica parte a acestora. Insa pentru a dovedi ca Biserica a fost persecutata, cit si faptul ca a colaborat cu Securitatea, nu este nevoie sa fie studiate toate dosarele. Acest lucru transpare si dintr-un volum mic de cercetare. Este suficient sa citesti un dosar DSS de urmarire informativa al unui preot pentru a vedea cati informatori din acelasi mediu [religios] erau dirijati pe linga titular si ofereau informatii despre acesta. " (Din 'Cuvint inainte')
Din carte:
Raport [DSS] privind modul cum a decurs recrutarea ca informator al organelor de securitate numitul 'Mihu' din C.N.[Cluj-Napoca]
29.06.1984
In baza aprobarii conducerii DSS, Dir. I-a, la data de 28.06.1984 am trecut la efectuarea recrutarii numitului N.N. [initiale arbitar alese, literar] din C.N. [Cluj-Napoca], ca informator al organelor de securitate.
Recrutarea a avut loc la casa [conspirativa] "Victoria' din Bucuresti si a durat de la orele 18.00-19.30.
Intrucit candidatul a mai furnizat informatii in legatura cu problemele ce intereseaza organele noastre [de Securitate], in procesul recrutarii s-au discutat cu el aspecte legate de activitatea viitoare in cadrul cultului, in calitate de presedinte al acestuia, modul cum intelege colaborarea cu organele de stat si rezolvarea situatiei unor elemente anarhice, precum si despre deplasarea sa in luna iulie a.c. in R.F. Germania, pentru a participa la intrunirea Consiliului Federatiei Baptiste Europene, ce se va tine la Hamburg. […]
"Mihu" a precizat ca doreste sa colaboreze in bune conditiuni cu autoritatile de stat, atit la Departamentul Cultelor, cit si cu organele de securitate.
Declarindu-se de acord sa colaboreze in mod secret, sincer si organizat cu organele de securitate, s-a stabilit sa ne furnizeze informatii scrise pe care le va semna cu numele conspirativ ' Mihu', precum si verbale. De asemenea, s-a angajat sa ne consulte in toate masurile ce urmeaza sa fie intreprinse pe linia cultului [baptist].
In continuare, fara a i se lua un angajament scris, l-am instruit asupra necesitatii pastrarii conspirativitatii si conduita pe care trebuie sa o adopte in calitatea sa de presedinte al cultului, pentru a nu se desconspira ca colaboreaza cu organele de securitate.
Intilnirile cu N.N. 'Mihu' vor fi efectuate atit la Bucuresti, cu prilejul deplasarilor periodice pe care le va face, cit si la C.N. [Cluj-Napoca]"
Raport DSS cu propuneri de recrutare a numitului G.F. in calitate de colaborator
18.06.1979
In Protopopiatul Ortodox roman R. Functioneaza preoti care, datorita antecedentelor lor, rpecum si a atitudiniii prezente, se afla in atnetia organelor noastre. Pentru asigurarea unei supravegheri informative corespunzatoare pe linia cultului ortodox, precum si pentru cunoastereaunor stari de sairit negative in rindul populatiei romane si sasesti din J., a fost luat in studiu si verificare preotul G.F. […]
Recrutarea se va face pe baza de sentimente patriotice, va fi chemat la Inspectoratul Judetean al Cultelor, unde se vor purta discutii privitoare la pozitia unor persoane fata de politica partidului si statului nostru.
In functie de cum va aborda discutiile, de sinceritatea de care va da dovada, i se va pune problema colaborarii cu organele de securitate, iar daca va accepta, i se va lua un angajament scris in acest sens. Daca nu va accepta, i se va da de inteles ca ne-au preocupat doar problemele puse in discutie […]
Raport privind modul cum a decurs recrutarea numitului G.F.
[…] Discutiile care au avut loc au fost canalizate la inceput pe marginea pregatirii si activitatii profesionale, acesta dovedindu-se un bun interlocutor, relatind cu aminunte aspecte referitoare la problemele puse in discutie.
Intrucit la problemele puse in discutie a raspuns cu sinceritate si obiectivitate, i s-a pus problema colaborarii cu organele de securitate si, intrucit candidatul a fost de acord, i s-a luat si un angajament scris.
[…] De comun acord s-a stabilit modalitatea mentinerii legaturii, precum si numele conspirativ cu care va semna materialele ce le va furniza. "
Raport DSS privind modul in care a decurs recrutarea ca informator a numitului T.M.
17.06.1978
Conform aprobarii conducerii inspectoratului in privinta numitului T.M., in ziua de 14.06.1978 a fost efectuata o noua intilnire cu cel in cauza, care a vizat definitivarea recrutarii acestuia ca informator […].
In acest sens, din proprie initiativa, candidatul ne-a aratat ca a dorit sa ne reintilneasca, deoarece a aflat in mod sigur data la care a cunoscut pe cei doi diplomati libieni de la Consulatul din C. […] Cu acest prilej, a putut sa-si dea seama ca diplomatii respectivi au fost invitati de catre T.M., cei in cauza fiind cunostinte mai vechi cu cel in cauza. In legatura cu acest aspect, candidatul a mai precizat ca, vizitind in interes de serviciu muftiatul cultului musulman, a putut sa constate ca functionarii de la muftiat se afla in relatii apropiate cu diplomatii libieni din C. […]"
--------------------------------------------------
Marius Oprea,
Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente. 1948-1989,
Editura Polirom, Iasi, 2002
Ruxandra Cesereanu: "Istoricul Marius Oprea a reusit sa stringa si sa ofere publicului citeva din documentele cele mai importante legate de crearea, structura si functionarea Securitatii, in remarcabila sa lucrare Banalitatea raului. Istoria Securitatii in documente. 1948-1989. Este o carte etajata, cu straturi: la palierul de sus se afla documentele propriu-zise, iar in josul paginii – comentariile, care, insa, aproape ca alcatuiesc o a doua carte, prin finetea lor psihologica si nu in ultimul rind prin exactitatea si rigoarea lor de bisturiu chirurgical.
Lucrarea incearca si reuseste sa ofere o panoplie a Securitatii si a scopurilor sale ca politie politica, oferind documente din perioade diferite si foarte simptomatice pentru sistemul de represiune din Romania: de la documentul de infiintare a Securitatii, la Cuvintul lui Nicolae Ceausescu, din 1968, cind critica vehement regimul Dej, la documentele interne ale Securitatii legate de miscarea Meditatia Transcendentala ori Raportul legat de inginerul Gheorghe Ursu (asasinat in 1995); as mai aminti un Raport detaliat al Securitatii privind grupurile de luptatori din munti, directivele din diferite perioade privind recrutarea informatorilor, Planul de masuri privind contracararea activitatii postului de radio Europa Libera, Programul de masuri al Securitatii pe anul 1989 si nu in ultimul rind cele douazeci si sapte de fise-portret ale unor comandanti ai Securitatii si Ministerului de Interne, incluse in finalul cartii. "
(http://www.memoria. ro/?location= view_article&id=1455 )
Ovidiu Simonca: "Istoricul Marius Oprea are o tenacitate neobisnuita pentru vremurile pe care le traim. Indiferent de regim, indiferent de cine este la putere, Marius Oprea isi asuma proiectele fara sa ia in seama posibilele consecinte. El incearca sa zdruncine perenitatea Securitatii, face gesturi de asanare morala, gesturi atit de rare intr-o lume unde e preferabil sa fii conformist si opurtunist. Circula deja o butada, ca Marius Oprea a facut, singur, mai mult decit o intreaga institutie, CNSAS." ( Observator cultural, Nr. 279, 7-13 iulie 2005)
Sorin Alexandrescu: "Cind Marius Oprea a publicat sub acest titlu O istorie a Securitatii in documente. 1949-1989 (Editura Polirom, 2002) a voit sa prezinte numai fapte, adica interogatorii, rapoarte, regulamente si note biografice. Singurul comentariu se afla intr-un scurt Cuvint inainte, construit pe ideea ca, la sfirsitul celor patru decenii de 'terorism de stat', 'r[ul impregnase universul cotidian, se banalizase' si, ca atare, 'represiunea. .. nu mai iesea in evidenta'. Banalitate inseamna aici nu lipsa de gravitate in sine a teroarei, nici diminuarea ei la un moment dat, ci, dimpotriva, excesul ei: teroarea facea parte atit de evident din cotidian, incit nu-i mai dadeam atentie, in acelasi fel in care nu mai vedeam drumul pe care-l faceam zilnic la serviciu."
(Material primit prin e-mail)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
![[Valid RSS]](valid-rss.png "Validate my RSS feed")
