Jose Saramago, blogger la 85 de ani

Celebrul scriitor, laureat al premiului Nobel, şi-a deschis recent un blog
http://blog.josesaramago.org/por/Index.php?cat=7&lang=pt. El publică reflecţii asupra vieţii şi literaturii. Nu descopreri în fiecare zi un blogger cu Nobel!

Kamasutra Monicai Tatoiu

Lucrând la calculator, în această dimineaţă, după ce m-am plictist de ştiri, ca fond sonor, am pus televizorul pe Antena 1. Unde era emisiunea “Neaţa cu Răzvan şi Dani” şi era invitată Monica Tatoiu. Mi-am văzut de treabă până mi-a atras atenţia o afirmaţie a priceputei la toate Tatoiu. Ea îi îndemna pe copii să citească. Să citească orice, numai să citească. Să citească Kamasutra. A repetat, ca şi cum era nevoie. Sigur că feţele realizatorilor s-au lungit. După câteva minute, chestionată ce trebuie să aibă un bărbat ca să-i placă, Tatoiu a trântit-o: e nevoie de două capete bune; am redat cu aproximaţie.
S-a întîmplat între orele 8 şi 10.

Cenzura a presei in Covasna

"Am simţit încă de la înfiinţare, din 1 decembrie 2006, că publicaţia noastră nu este una dorită de majoritatea personajelor de pe scena politică şi administrativă a judeţului Covasna (unde este editată), dar şi a „centrului” de peste Carpaţi, Bucureşti (unde este tipărită).
Lucru care nu ne-a deranjat deloc şi care ştiam că se va întâmpla, întrucât grupului care a gândit înfiinţarea acestui săptămânal nu i-a trecut nicio clipă prin minte să aştearnă în pagini nimicuri, linguşeli ori lecţii gata făcute, asemenea multor „specialişti” din presa românească şi ungurească aservită din Ardeal şi din România. Am continuat, deci, să ne facem datoria faţă de dumneavoastră, cititorii, şi faţă de Ţara aceasta sfântă, lăsată-ne în grijă de moşii şi strămoşii noştri.
Şi, uite aşa, tot făcându-ne noi datoria, până la urmă s-a întâmplat şi incredibilul: în anul de graţie 2008, într-un colţ al Uniunii Europene (mamă a democraţiei), mai precis la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, România, s-a retras un ziar de pe tarabă!!! Absolut dictatorial şi strigător la cer, dar, din păcate, adevărat! Împotriva tuturor actelor normative ale Statului Român şi ale Uniunii Europene în domeniul libertăţii presei şi al dreptului la libera exprimare, săptămânalul de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean“ a fost retras din unele chioşcuri RODIPET de pe raza municipiului Sfântu-Gheorghe."
Continuarea aici http://www.condeiulardelean.ro/

Un alt timp

Piky lătră îndelung, iar înserarea clipoceşte odată cu Someşul. Verdele arţarilor din parcul de alături tresaltă la fiecare maşină sau tanc pornit spre Deania.
Ştefan îşi scutură pantalonii trei sferturi, scuipă în palmă şi-şi trece mâna prin părul negru. Piky mai are apă în blană, Ştefan calcă pe-o parte. S-a tăiat puţin într-o scoică.
Îi e lene să-i pună apă, dar îi aruncă resturi de mâncare în cratiţa veche. Piky mănâncă, dă din coadă. Are fire albe în blană. Mama păşeşte dintr-o cameră în alta cu un cuţit. Dreapta o are murdărită de la cartofii curăţaţi. Are încă trei-patru cartofi întregi pe masă şi se poate apuca de preparat cina la sobă. Ştefan o urmăreşte de sub vişin, lipit de câinele lup de cinci ani. Are cu şase peste Piky.
Soldaţii nemţi trec pe stradă. Imenşi, năduşiţi, serioşi. Se întreabă când o să fie asemeni lor. Ca tata.
Ştefan s-a spălat deja pe mîini. Pe faţă, desigur că nu. Ce-o să-i placă gulaşul. Cu o roşie, un ardei, ceapă şi castraveţi răciţi la pompa de apă.
O formă sângerie se întăreşte între picioarele din spate ale lui Piky. Hipnotizat, o forţă ce-l copleşeşte îi poartă degetul arătător spre ea. Pe ea. Dar şi inelarul. Ea creşte. Percepe o piele moale pe care-o împinge şi-o trage. Iar şi iar. Ea zvâcneşte şi-o pată alb-gălbuie apare pe tăietorul de lemne.
Ştefan fuge în cameră uimit. Inima îi bate ca toba lui Mori când dă veştile de la primărie. Se gândeşte la injecţii, pilule, săpat în grădină, la gheaţă pe burtă. În zadar. Ea îi înalţă şi lui pantalonii. Duce degetele înainte şi înapoi. Mama îl cheamă la cină. Ultimii militari s-au pierdut după colţul drumului, trăgând în urma lor, spre alt oraş, războiul. Ea arde. Ştefan arde.
Alexandru PETRIA

Adam si Eva au fost maimute?

Am găsit pe Catholica.ro:

Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură a afirmat că teoria evoluţionistă "nu este incompatibilă" cu învăţătura Bisericii Catolice, insistând că teoria schimbării biologice de-a lungul timpului nu a fost niciodată condamnată de Biserică. Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi a făcut această observaţie la prezentarea conferinţei interdisciplinare ce va marca 150 de ani de la lucrarea "Originea speciilor" al lui Charles Darwin. Conferinţa, ce doreşte să promoveze dialogul între oamenii de ştiinţă şi teologi, e programată să aibă loc în Roma în martie 2009.
"Teoria evoluţionistă nu este incompatibilă a priori cu învăţătura Bisericii Catolice, cu mesajul Bibliei şi al teologiei, şi de fapt oficial nu a fost niciodată condamnată", a spus Arhiepiscopul Ravasi. El a spus că teologii, filosofii şi oamenii de ştiinţă de la conferinţa de anul viitor nu vor căuta neapărat să ajungă la o înţelegere, ci mai degrabă speră să confirme "posibilitatea dialogului şi dorinţa comună de interpretare a realităţii, chiar şi din puncte diferite de vedere". Prelatul a mai spus: "Trebuie să încetăm să mai gândim istoria ca un tribunal mereu în sesiune şi să ne concentrăm mai mult pe stabilirea unui dialog franc şi eficient între cele două puncte de vedere ce privesc aceeaşi realitate, a omului şi lumii sale."
În timp ce selecţia naturală ar putea fi admisă ca posibilă cauză a dezvoltării biologice, învăţătura Bisericii Catolice pune accentul pe rolul lui Dumnezeu în creaţie. În ciuda speculaţiilor presei seculare (inclusiv din România), Vaticanul nu a dat nici înapoi şi nici nu a anunţat ceva nou. Totul ţine de interpretarea care se dă teoriei darwiniste. Să nu uităm că acum un an Papa Benedict al XVI-lea critica una dintre falsele interpretări ale teoriei evoluţioniste, interpretare conform căreia universul este "rezultatul unei evoluţii aleatoare şi deci, în cele din urmă, a ceva iraţional".

Cam nepriceput în ale teologiei, dar împins de logica raţionamentelor, stau strâmb şi întreb de-a dreptul: aşa, Adam şi Eva au fost maimuţe?

Elena Udrea este tiganca?

Mădălin Voicu zice că este. Ea neagă. Este?

21 septembrie. Legionarii au dăunat grav Romaniei

Date despre această zi de pe Colectzi.ro:
1939: Premierul Armand Cãlinescu, mana dreapta a lui Carol al II-lea, , este impuscat de cãtre un grup de legionari condusi de avocatul Miti Dumitrescu.
1940: Prin decret regal, România este proclamatã "stat national-legionar"(generalul Ion Antonescu devine "conducatorul statului" si Horia Sima(foto) este numit "vicepresedinte al Consiliului de ministri"). Şi când te gândeşti că şi acum sunt mulţi care-i simpatizează…

Mircea, porno-star?

Ana + Mircea= love?
Ana- victima colaterala?

Cum am devenit fascist

După cum o ştiu cei obişnuiţi cu acest blog, sunt directorul lunarului “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”.
Recent, am hotărât ca pentru închegarea unei legături mai strânse cu cititorii, diferenţa dintre apariţiile publicaţiei fiind mare, să folosesc oportunitatea oferită de internet şi să printez anumite articole de pe acest blog, care se vor regăsi în lunar în numărul următor. Astfel, am scos pe tipar digital asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/naionalizri-la-dej-primarul.html şi asta http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/09/ntoarcere-cu-180-de-grade-surprinztoare.html, fiecare în 1000 de exemplare, care au fost împărţite pe stradă în oraşul Dej. În centrul municipiului împărţea azi fluturaşii(vezi foto) chiar redactoarea-şefă, pe considerentul că este încă o cale de-a afla ce gândesc locuitorii oraşului de pe Someş.
Desigur că ultimul fluturaş a indispus pe mulţi care sunt cu musca pe căciulă. Cînd acţiunea era pe terminate, a apărut un poliţist, care a întrebat-o dacă are autorizaţie de la Primărie să împartă aşa ceva şi a invitat-o politicos la sediul Poliţiei Dej să lămurească problema. Alertat, am apărut şi eu şi toţi trei am mers la Poliţie. După legitimări, predarea telefonului mobil la intrare, am fost conduşi într-o cameră unde erau trei poliţişti. Cel cu care am venit n-a intrat în încăperea unde, pe când iniţial vroiau declaraţii de la noi, ne-au spus cam după 10 minute că suntem liberi. Poliţistul care ne-a zis că putem pleca a ieşit afară între timp, s-a consultat probabil cu cineva cum să procedeze, şi apoi, împăciuitor, ne-a declarat că a fost primit un apel la 112 că se împart în oraş manifeste fasciste. Noi eram fioroşii fascişti!
În jurul orei 11, l-am informat telefonic pe comandantul
Poliţiei Municipiului Dej, comisarul-şef Aurel Mureşan despre incident. Şi i-am cerut să verifice, dacă s-a sunat la 112, unde apelurile se înregistrează, cine este autorul sesizării false care a fost o încercare de intimidare. După o discuţie ulterioară cu Mureşan, pe la ora 15, am dedus că parcă nu a mai fost vorba de 112, ba comandantul de poliţie dejean mi-a zis că n-am respectat nu ştiu ce normă a -atenţie!- Consiliului Naţional al Audiovizualului împărţind fluturaşii format A4. Dacă-mi explică vreunul ce are CNA-ul cu materialele distribuite în mîinile trecătorilor de o gazetă, îi rămân profund îndatorat fiindcă mă scoate dintr-o neagră ignoranţă… Dau şi o bere.
Dacă am fost minţiţi de poliţişti cu apelul la 112, este extrem de grav. Puteau să susţină eventual că au primit un telefon anonim, pe care s-au grăbit să-l verifice împinşi de-o firească sârguinţă.
Alexandru Petria
0754643681

UPDATE 17 şi 18 septembrie:
Au scris deja pe internet:
Simona Ionescu, redactor şef adjunct la "Click", aici http://blogs.click.ro/simona_ionescu/2008/09/17/politia-a-saltat-un-fascist-in-bistrita-nasaud/
Tiberiu Lovin de la "România Liberă" http://www.reportervirtual.ro/2008/09/17/blogger-saltat-de-militie.html
Daniel Todoran-Rareş http://todoran.blogspot.com/2008/09/bloggerul-alexandru-petria-fost-saltat.html
BAR TIKITAKA http://my-beleaua.blogspot.com/
Alin Fărcaş http://www.alinfarcas.ro/2008/09/18/bloggerul-alexandru-petria-arestat/
Dan Terteci http://danterteci.blogspot.com/2008/09/un-bloger-retinut-de-politie.html
Cătalin Stavri http://www.ziarit.com/index.php/2008/09/blogger-vs-militieni-1035.htm
Parlamentolitic http://www.parlamentolitic.ro/september/solidaritatea-blogosferei#comments
Le mulţumesc.


Adaam Alandra Andaa andreanum Bloglist.ro Blogul Califarului Blogul lui Emil Brumaru Catastif Cinabru Cioco-Cioco Constiinta unui liberal de stanga Cristian Diaconescu Cu ochii pe putere Daniel Todoran De vorbă cu balaurul Joe King dpweb e-Xtrema Ecologie umană Herald Inah Inventarul stricăciunilor politice Iosif Buble John Doe Lilick Marcketing politic Moshe & Mordechai blog naşii Nenea O printzesa fara inhibitii Oana Mujea- Stoica Paralele//Paralele Pastila Politică Petrisor Socol Picătura chinezească Politică fără principii Raluca 22 Real Politik Roxana Iordache Scaevola scenarii scrise cu ruj Sebastian Corn Simona Ionescu Simona Popescu Simplu blog Situatii Sătmăreanca Teodora Georgescu Turambar UnCopilutz-jurnalist de grădiniţă În spatele uşilor închise. Blogul lui Andrei Bădin

Smecherie pe seama Raiffeisen Bank

Uitati ce am primit pe e-mail de la securitate@raiffeisenonline.com:


“Raiffeisen Bank NU a trimis si NU va trimite, sub nici un pretext, mesaje pe e-mail catre clientii sai: de verificare, de autentificare, de atentionare sau orice alt motiv.


Avand in vedere numarul tot mai crescut al atacurilor de tip phishing asupra Raiffeisen Bank, echipa noastra de securitate a creeat un nou program de securizare a contului tau Raiffeisen Online.

Aceasta securizare presupune inregistrarea adresei tale personale IP in baza noastra de date alaturi de celelalte detalii ale contului tau, cum ar fi Codul utilizator, Parola si Cifrele Debit Cardului tau.


Ce este adresa IP:

Adresa IP este un cod numeric UNIC ce nu poate fi duplicat. Acesta depinde in functie de provider-ul de internet.



Ce trebuie sa faci pentru a-ti securiza contul Raiffeisen Online:

* Urmeaza link-ul de mai jos.

https://raiffeisenonline.ro/eBankingWeb/controller?security%2IP%2register


* Completeaza formularul obligatoriu pe care il vei gasi in pagina securizata de Raiffeisen Bank


Inregistrarea adresei tale personale IP se face instantaneu. Din momentul in care inregistrarea a fost facuta contul tau va fi protejat impotriva oricarui acces neautorizat.”

Mi se pare o chestie dubioasa. Eu zic sa nu muscati momeala…

Întoarcere cu 180 de grade surprinzătoare la Dej. Primarul Morar o ia pe urmele lui Ungur? S-a dat cam repejor drumul la şmecherii…

Joi am scris pe internet, pe acest blog, ca o “avampremieră” a unei anchete ce-o să fie publicată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, despre scandalul asupra proprietăţii unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine. Imobilul este cuprins în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român .
În textul anterior l-am felicitat pe primarul Costan Morar fiindcă a dat o dispoziţie prin care anula unele dispoziţii anterioare ilegale ale lui Ioan Ungur, ex-primarul Dejului. I-am dat şi nota 10. Ungur, prin dispoziţiile sale a făcut, spus pe şleau, o nouă naţionalizare, atribuind spaţiile firmelor către unele persoane care revendică faptul că sunt urmaşii proprietarilor de dinainte de naţionalizare, deşi nu avea nici un drept, spaţiile nefiind ale statului. Abuzul a fost strigător la cer. I s-a sculat şi lui ideea să dea ce nu-i aparţinea. Cam aşa se pare că a procedat şi Morar, chiar în ziua când l-am lăudat că a instaurat legalitatea, emiţând o dispoziţie care o revocă pe cea anterioară. Culmea, miercuri am discutat cu primarul, de faţă fiind şi viceprimarul, despre problemă, ba l-am felicitat verbal! S-ar zice că Morar a reinstaurat ilegalitatea de pe vremea lui Ungur, acţionând stupefiant ca o marionetă.
Sesizat de cititori, vineri l-am contactat telefonic pe Morar ca să aflu de ce s-a răzgândit şi de ce, până la urmă, se face de râs. A dat-o în bâlbâială şi ne-am înţeles ferm să ne întâlnim azi la ora 13 ca să-mi arate şi mie documentul. La 12,30 l-am sunat şi primarul mi-a zis că revine în Primărie la 12, 50. L-am aşteptat până la 13,15, dar n-a venit, apoi l-am sunat pe mobil de patru ori. Însă, bărbăteşte, pesemne, n-a binevoit să răspundă deoarece îmi ştie numărul.
Dacă aşa procedează Morar la doar câteva luni de când este primar, oare ce-o să facă peste 3 ani? Dejenii au vrut să scape de-un escroc versat, mă refer la Ungur, însă se vede că au dat peste un… Completaţi dumneavoastră cu ce credeţi de cuviinţă! Eu sunt prea scârbit.
Alexandru Petria

Elena Udrea, policalificata. Ce o prinde?

La mop, cum au surprins-o ziariştii de la "Gândul", sau...

Intaia dragoste a Regelui Mihai I

Fabian Anton publică pe Agonia.net din arhiva Fondul Casei Regale a României pagini inedite din jurnalul Regelui Carol al II-lea. Unele însemnări se referă la prima dragoste a Regelui Mihai I, când avea 16 ani.
Redau:

„Sîmbătă, 10 aprilie 1937

(...) Tratativele Duduiei cu Părinţii Yvonichii au dat rezultatul ; ei au acceptat propunerea; îmi pare bine pentru Mihăiţă.“ (Caietul 59, pg. 58)

„Marţi, 13 aprilie

(...) Seara, Yvonica, din nou la Mihăiţă, cu acelaşi rezultat ca prima dată.“ (Caietul 61, pg. 61)

„Duminică, 2 mai
Paşti

Christos a Înviat!
Sosit pe la 4, vremea acoperită, răcoare. Duduia la cină. Mihăiţă ia masa cu Yvonica.“ (Caietul 77, pg. 83)

„Sîmbătă, 29 mai

(...) A venit şi Yvonica să-l vadă pe Mihăiţă. Au fost, după masă, amîndoi la mine. Atmosferă tristă.“ (Caietul 97, pg. 17)

„Duminică, 5 iunie 1938

(...) Întorşi, seara, cinema. Mihăiţă, foarte agitat, a voit-o, cu orice preţ, pe Yvonica; n-a avut noroc, s-a aranjat pentru astă seară. “ (Caietul 262, pg. 86)

„Luni, 6 iunie 1938

(...) Seara, cinema, două filme detective, unul bun, celălalt idiot. Am fost numai Duduia şi Urdăreanu, Mihăiţă fiind ocupat, împlinindu-i-se dorul de ieri, cu Yvonica.“ (Caietul 264, pg. 88)

„Duminică, 16 iulie 1939

(...) Ştirbey a adus răspunsul: atît soţia sa, cît şi fata nu vor să plece în străinătate şi, mai ales, în America. Yvonica a cerut să o vadă pe Duduia. A rămas ca mîine să vină la Bucureşti şi să se mai facă un efort, înainte de a trece la alte măsuri mai drastice.“ (Caietul 522, pg. 26)

„Marţi, 18 iulie 1939

Spre seară, Duduia a văzut-o pe Yvonica, care, după multe schimbări la faţă şi vorbe adesea nechibzuite, a rămas să dea răspunsul ei mîine dimineaţă. A constata că nu poate fi vorba de iubire din partea ei faţă de Mihăiţă. Şi el, bietul băiat, îşi făcea iluzii.“ (Caietul 523-524, pg.28-29)

„Miercuri, 19 iulie 1939

(...) Yvonica a fost la Duduia, după cum rămăsese ieri, cu răspunsul că va pleca, dar că refuză să scrie lui Mihăiţă o scrisoare de adio.
(...) Seara, l-am chemat pe Malaxa, să-l rog să-l lase pe Costache să meargă cu noi cu iahtul, căci, după decepţia ce o va avea Mihăiţă din cauza Yvonichii, e bine să aibă un camarad cu el.“ (Caietul 525, pg. 31)

„Luni, 24 iulie 1939

(...) Yvonica a dat scrisorile cerute şi i s-a depus la bancă dota de 2 000 000 lei.“ (Caietul 527-528, pg. 37-38)

„Joi, 27 iulie 1939

(...) Sînt extrem de nervos din cauza lui Mihăiţă. Va fi pentru el o groaznică lovitură cînd va vedea că Yvonica nu este cu noi.
La 12 1/2, se îmbarcă Mihăiţă, pe care-l primim cu toţii foarte cald. Se înţelege uşor că disperarea lui a fost extremă, mai ales cînd a citit scrisoarea ei, o scrisoare care conţinea toate elementele voite, dar lipsită de cel mai elementar simţ de tandreţe şi de inimă. Bietul copil a fost disperat şi, pentru prima dată, l-am văzut plîngînd cu nesaţ. Îşi lăsase capul pe umărul meu şi lacrimile curgeau cu nesaţ. I-am spus că nimeni mai bine decît mine pricep (sic) disperarea lui şi adînca lui durere şi mîhnire şi că bine face că plînge, căci îl va uşura. Totuşi îl rog, în faţa celorlalţi să fie bărbat şi prinţ; mi-a promis şi s-a ţinut de cuvînt.
La masă am reţinut pe ambasadorul Stoica, care venise cu guvernatorul şi ceilalţi membri ai Ambasadei să mă salute. După masă, Duduia a vorbit mult cu Mihăiţă, căruia, de dimineaţă, Urdăreanu îi spusese că Ştirbey, a venit să-i vorbească de această chestiune şi că a primit bani. Săracul băiat este foarte adînc mîhnit şi nu vrea decît un singur lucru: s-o revadă şi să aibă o explicaţiune cu ea, căci nu mai pricepe nimica şi o iubea aşa de mult. Acuză pe părinţii ei şi se plînge că purtarea ei şi, mai ales, scrisoarea ei este urîtă, cum zice, o scrisoare care nici unui servitor n-ar scri-o. Toate prostiile ce le-a făcut a fost împins de ea să le facă şi zice că adesea i-a atras ei atenţia, dar n-a voit să audă. Spre lauda lui, trebuie să zic că a fost foarte curajos.
Pe mine mă mîhneşte, mai mult decît pot spune, toate acestea (sic). Sunt foarte rele cînd le suferi tu singur şi sunt oribile când vezi pe unul ce-l iubeşti că le îndură.
Am stat toată ziua în radă şi abia pe la 1 noaptea am ridicat ancora ca să pornim înspre Izmir.

Vineri, 28 iulie 1939

Navigăm spre portul Asiei Minore pe o mare splendidă. Deşi pe bord bate niţel vîntul, marea, cu safirul caracteristic al Egeei, e de o cuminţenie remarcabilă. Cum m-aş duce eu aşa zile în şir, uitat şi uitînd de toţi şi pe toţi. Ştiri nu sunt cari să ne neliniştească, se cam întîmplă, aşa cum credeam eu, nimica. Fapt caracteristic, marea e goală, anul trecut tot se mai vedea, pe alocurea, cîte un vas, anul acesta, pînă Izmir, niciunul.
Zi foarte plăcută. Pe la 9 ancorăm lîngă port.
Mihăiţă a fost toată ziua abătut şi trist. Seara, după masă, a avut o foarte lungă conversaţie cu Duduia şi cu Urdăreanu, în care, prin întrebările lui, a pus la punct foarte multe. Avem impresia că la el se face o transformare de sentimente, sigur că durerea acută persistă, dar se simte înşelat, simte că fata n-a răspuns cu sinceritate la sentimentele lui, gîndul lui este acuma de a-i spune ei în faţă cît e de dezgustat. Ce l-a indignat e că ea a luat bani. În concepţia lui, de tînăr cinstit, acest fapt are ceva dezgustător. Mai e la el o ură teribilă împotriva părinţilor, pe cari i-ar omorî.“ (Caietul 531 – 533, pg. 45 – 48)

„Vineri, 4 august 1939

(...) Un alt semn îmbucurător la Mihăiţă: a început din nou să fumeze, ceea ce e un semn că rupe din ce în ce cu trecutul, căci el promisese Yvonichii că nu va mai fuma.“ (Caietul 541, pg. 69)

„Sîmbătă, 12 august 1939

(...) Iată s-a sfîrşit şi această călătorie, la care eu şi cu Duduia ne bucurasem aşa de mult. N-a fost ce am aşteptat; întîi, de la început, grija cea mare pentru Mihăiţă, cel puţin din acest punct de vedere lucrurile s-au liniştit, pare să fie complect dezgustat de Yvonica, îndeosebi pe chestiunea că ea trăieşte cu Ştirbey *.“ (Caietul 552, pg. 92)

* Cunoscut sub numele de „Prinţul alb“ Barbu Ştirbey era, la vremea aceea, amantul reginei Maria.

Pro si contra forumistului roman

Mircea Vasilescu a publicat în ultimul număr al “Dilemei vechi” un aricol interesant, “În contra forumistului român”, din care citez:

“Sînt unii forumişti care nu fac decît să înjure, la propriu. Alţii scriu mesaje ceva mai elaborate, dar pe dedesubt se întrevede tot impulsul de a înjura: de exemplu, dacă într-un articol apare numele lui Ion Iliescu (indiferent în ce context), (ni) se reaminteşte de către vreun cetăţean interactiv că fostul preşedinte e vinovat pentru morţii din decembrie 1989 şi pentru mineriade; dacă apare în articol numele actualului preşedinte, imediat se găseşte vreun forumist care să spună că „a vîndut flota“, chiar dacă nu e vorba de aşa ceva. Asemenea frustraţi cu idei fixe strică, de obicei, toată maioneza dialogului. Ca şi în viaţa reală, n-ar trebui băgaţi în seamă. Numai că, în acest caz, interactivitatea lucrează împotriva propriei meniri: nu-i poţi ignora, din moment ce tehnologia 2.0 le permite să se bage direct în vorbă. Odată ce s-au pus în fason pe site, pînă să intervină administratorul web, înjurăturile lor se lăfăie liniştite în calea cititorilor cumsecade, care chiar vor să discute...
Alţi forumişti descind din „arhetipul“ Valentin Stan („omul cu laptopul“ de la Antena 3). Ei nu intră în vorbă decît pentru a-i probozi pe autori, într-un limbaj mitocănesc şi lăbărţat (singurul de care sînt capabili, probabil). Cu siguranţă psihologii ar şti să explice ce satisfacţii le poate da respectivilor faptul că pot „răcni“ pe forum (după modelul TV al „arhetipului“ lor) la editorialişti şi scriitori. Fără să mă pricep la psihologie, presupun că afectele lor dezordonate suferă oarecari reaşezări de cîte ori pot plasa pe forumuri „băi, Pleşule!“, „Liicene“, „băi, nea Mirceo“ (Dinescu) şi alte asemenea formule, adesea însoţite de adjective referitoare la autorii cu care au pretenţia că vor „să comunice“. Această categorie nu trebuie ignorată, ci studiată cu atenţie, pentru că exprimă un simptom interesant al non-comunicării. Interactivitatea, în principiu, le dă cititorilor posibilitatea să intre în dialog cu autorii şi, în acelaşi timp, să-şi expună părerile şi în faţa celorlalţi. Or, „valentinstanii“ de pe forumuri nu au nici un chef de dialog, ci vor ca „publicul“ să-i vadă cum îşi arată muşchii verbali, cum îi „pun la punct“ pe intelectualii şi jurnaliştii neamului. Ei sînt un produs pe dos al interactivităţii: de fapt, nu vor decît comunicare unidirecţională, dar „viceversa“. Şi – din lipsă de educaţie – se simt bine în bălăceala egalitaristă de Obor, în care toţi „sîntem“ bă, mă, nea... Între ei şi tehnologia web 2.0 sînt două secole.
Dar categoria care strică cel mai mult este, după părerea mea, aceea a forumiştilor „de profesie“. Unii urmăresc anumite ziare şi anumiţi autori şi „se bagă“ doar pentru a strica discuţia. Alţii „se cunosc“ de pe diferite forumuri şi se urmăresc pentru a se ciondăni. (Mai sînt şi alte tipuri, dar trec peste...) Aceştia deturnează de-adevăratelea orice subiect şi îl „aduc“ la un maniheism primitiv, centrat de obicei pe vreo problemă obsesivă a societăţii româneşti. De pildă, indiferent ce articol „comentează“, ajung la conflictul dintre Băsescu şi Tăriceanu, după care fiecare o ţine pe a lui. Sau la „vechea dilemă“: ne-au trădat occidentalii la Ialta sau nu? Sau: vor ungurii Ardealul? Ş.a.m.d. În general, ei „argumentează“ abundent şi nu se lasă, umplînd pagina web a ziarului de comentarii lungi, dar în afara subiectului. Această categorie arată de ce nu se poate comunica eficient în România, ca în bancul acela în care un om zice „bună ziua“ şi celălalt îi răspunde „mă, tu vrei să-mi iei calul“. O ilustrare desăvîrşită a acestui proces a avut loc recent şi am avut norocul să o „văd“ (şi să o salvez în computer). În seara de 20 august, pe la 23,30, pe site-ul ziarului Gândul, apărea titlul unui articol de Cristina Modreanu („Cine reprezintă România“), dar textul (probabil dintr-o eroare tehnică) – nu. Forumiştii intraseră deja în acţiune şi „produseseră“ 49 de comentarii în decurs de o oră. Unii întrebau pur şi simplu („bine, bine, sînt primul cititor..., dar unde-i articolul?!!!“), alţii se căzneau să facă ironii („e cel mai bun articol pe care l-am citit! felicitări! scurt, concis“), dar rămîneau în „contextul comunicaţional“ dat. În scurt timp, scena a fost ocupată de cîţiva forumişti „de profesie“, care, după cîteva schimburi de invective, au postat lungi paragrafe polemice, care ajungeau la concluzia că „jidanii au fost şi sînt distrugătorii României şi poporului român“. Aşadar, chiar şi atunci cînd comentează „absenţa“, „nimicul“, asemenea forumişti ajung tot la obsesiile cu care „au venit de-acasă“. (Bineînţeles, între timp a apărut şi textul articolului, iar administratorul web a eliminat comentariile aberante).”

Ce ziceţi?

O fapta demna de tot respectul. Colectia fiselor penale ale detinutilor politici

De pe blogul lui Dan Şelaru http://romaniadeieri.blogspot.com/ am aflat că un semen de-al nostru, care nu mănâncă doar pentru defecaţie şi care este deocamdată anonim, s-a apucat de un proiect extraordinar. A scanat fişele penale ale celor condamnaţi la moarte în perioada comunistă şi fişele deţinuţilor politici. La ultimele a ajuns până la litera C. Vedeţi http://82.76.42.19/index.php

România n-are labii?

Eu cred că are. Doar o regulează zilnic destui. În frunte cu politicienii. Fără prezervativ.
Cele patru propoziţii anterioare le-am scris stârnit de scandalul ce se profilează din cauza expoziţiei tânărului artist plastic timişorean Benedek Levente(foto). Care începe să fie linşat mediatic. Ceea ce consider că este inacceptabil, o imixtiune în actul de creaţie. Că tonul este mai vehement că Levente e ungur, e şi mai grav. Începutul aberaţiei îl găsiţi aici http://www.gardianul.ro/BenedeK-Levente-a-decorat-harta-Romaniei-cu-labii-s120497.html

PS- În afacerea ICR New York am fost printre primii, alături de Andrei Bădin şi alţii, care au condamnat expoziţia. Dar şi atunci eu m-am limitat să susţin că lucrările nu trebuiau expuse într-un spaţiu ce reprezenta România, ci, eventual, într-o galerie ca oricare alta. E tocmai ceea ce se întâmplă acum.

Rugaţi-vă pentru Doamna Doina Cornea

Cunoscuta dizidentă Doina Cornea- femeia micuţă de statură, care a fost o portavoce a noastră în vremea dictaturii, printre puţinii al căror curaj a surclasat instinctul de conservare- se află internată în stare gravă într-un spital clujean. Medicii spun că următoarele 48 de ore sunt hotărâtoare. Haideţi să ne rugăm pentru ea. Sunt ferm convins că ajută.
Puteţi să luaţi rândurile acestea şi ca o leapşă mai deosebită.

Adaam Alandra Andaa andreanum Bloglist.ro Blogul Califarului Blogul lui Emil Brumaru Catastif Cinabru Cioco-Cioco Constiinta unui liberal de stanga Cristian Diaconescu Cu ochii pe putere Daniel Todoran De vorbă cu balaurul Joe King dpweb e-Xtrema Ecologie umană Herald Inah Inventarul stricăciunilor politice Iosif Buble John Doe Lilick Marcketing politic Moshe & Mordechai blog naşii Nenea O printzesa fara inhibitii Oana Mujea- Stoica Paralele//Paralele Pastila Politică Petrisor Socol Picătura chinezească Politică fără principii Raluca 22 Real Politik Roxana Iordache Scaevola scenarii scrise cu ruj Sebastian Corn Simona Ionescu Simona Popescu Simplu blog Situatii Sătmăreanca Teodora Georgescu Turambar UnCopilutz-jurnalist de grădiniţă În spatele uşilor închise. Blogul lui Andrei Bădin

Fumaţi, nu fiţi proşti!

Samuel Johnson: "Pe măsură ce consumul de tutun scade, prostia creşte".
Subscriu.

Fotografia unui suflet în zbor. Oare ce-a gândit acest om în 11 septembrie?

Naţionalizări la Dej. Primarul municipiului a restabilit legea

Proprietatea asupra unei clădiri din centrul municipiului Dej (Piaţa Bobâlna nr.18) este în centrul unui scandal. Fostul primar al urbei, Ioan Ungur, a dat nişte dispoziţii de retrocedare către unii care au susţinut că sunt moştenitori ai ex-proprietarilor dinainte de venirea la putere a comuniştilor, pe care ulterior le-a retras şi, ca în filme, iar a emis altele, deşi în unele a susţinut că dispoziţiile anterioare nu au respectat legile. De ce a procedat aşa, vă las pe dumneavoastră să trageţi concluzia.
Alin Tişe, fostul prefect al judeţului Cluj, în prezent preşedinte al Consiliului Judeţean, i-a semnalat lui Ungur că nu a procedat corect. Clădirirea, în care este sediul regiei de apă şi de termoficare, restaurantul “Dacia”, un sediu de bancă şi mai multe magazine, este cuprinsă în patrimoniul mai multor societăţi comerciale, care au cumpărat spaţiile de la statul român.
Actualul primar, Costan Morar şi viceprimarul Claudiu Chira au insuflat un aer nou în Primărie, în spiritul legilor. Astfel, prin Dispoziţia 1318/8.07.2008, Morar a revocat dispoziţiile primarului anterior deoarece imobilele “nu sunt în proprietatea municipiului Dej şi nu au fost nici la data emiterii dispoziţiilor(lui Ungur-n.m)”. Explicitez, ca să se înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat: fostul primar a atribuit ceva ce nu-i aparţinea, făcând în fapt o naţionalizare-culmea!- în România care se pretinde un stat democratic, membru în U.E., fiindcă firmele au cumpărat de la stat imobilul din centrul Dejului. Mai neaoş spus, l-a durut pe Ungur fix în pix de legi, de valorile economiei de piaţă şi de faptul că regiile Primăriei îşi pierd sediile.
Despre acest caz o să public o anchetă detailată în lunarul “Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”. Am scris textul ca o “avampremieră” a anchetei care o să dezvăluie mari ilegalităţi. Primarul Morar merită felicitat că a restabilit legea. Nota 10.
Alexandru Petria